Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 189/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 189/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 12-03-2015 în dosarul nr. 17166/318/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 189/2015
Ședința publică de la 12 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. L. B.
Judecător F. D.
Judecător I. V.
Grefier N. D.
x.x.x.x
Pe rol, judecarea recursului declarat de recurenta pârâtă P. L. L., împotriva deciziei civile nr.1078/16.10.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant T. C., având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurent pârâtă P. L. L. reprezentată de avocat R. G. și intimatul reclamant T. C. reprezentat de avocat M. C. .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocat R. G. pentru recurenta pârâtă P. L. L., a depus la dosarul cauzei taxă timbru judiciar în valoare de 1800 lei noi, după care,
Avocat M. C. pentru și intimatul reclamant T. C., a învederat instanței că nu mai insistă în excepția tardivității recursului, pe care a invocat- o la termenul anterior.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat instanța constatând cauza în stare de judecată a acordat cuvântul părților prezente pentru a pune concluzii asupra recursului de față.
Avocat R. G. pentru recurenta pârâtă P. L. L., față de motivele invocate în scris pe care le a dezvoltat oral,a pus concluzii de admiterea recursului, casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii. A solicitat cheltuieli de judecată.
Avocat M. C., pentru intimatul reclamant T. C., a învederat că instanța de fond și cea de apel au pronunțat o hotărâre corectă în baza înscrisurilor depuse la dosar și
a solicitat respingerea recursului ca nefondat conform motivelor invocate prin întâmpinarea depusă la dosar.
A solicitat cheltuieli de judecată reprezentând onorariu apărător.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Prin acțiunea formulată și înregistrată sub nr._, reclamantul T. C. a chemat în judecată pârâta P. L. L., solicitând instanței ca, prin sentința ce a pronunțat-o, să dispună împărțirea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, respectiv două cabane situate în ., județul Gorj, precum și obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a fost căsătorită cu pârâtul în perioada 20.12.2008 – 13.02.2012, căsătorie ce a fost desfăcută prin sentința civilă nr. 2535/2012, pronunțată de Judecătoria Tg-J., în dosarul nr._/318/2011, iar în timpul căsătoriei au realizat două cabane situate în . pe un teren dobândit de pârâtă prin act de donație de la tatăl ei, P. V..
Reclamantul a estimat valoarea bunurilor comune la suma de 120.000 lei, dintre care 60.000 lei este suma care consideră că ar trebui să-i fie atribuită ca și cotă de ½ din totalul acestor bunuri reprezentate de cele 2 anexe gospodărești (cabana de locuit - camera si baie).
A învederat reclamantul că pârâta a recunoscut că bunurile imobile au fost construite în timpul căsătoriei, iar dovadă sunt facturile și bonurile fiscale depuse la dosar, documente care atestă contravaloarea materialelor folosite la construcția celor două cabane de către părți, în timpul căsătoriei.
Pârâta, prin întâmpinare, a susținut că facturile prezentate de reclamant au fost emise pe numele acestuia doar pentru simplul motiv că a participat la ridicarea materialelor de construcție, menționate în documentele respective, pentru că în realitate sumele de bani necesare achiziționării materialelor au fost asigurate și achitate de către pârâtă și tatăl acesteia, reclamantul nefiind încadrat în muncă în timpul căsătoriei.
A menționat că bonurile fiscale depuse de reclamant la dosarul cauzei au fost sustrase de acesta din casa tatălui pârâtei, întrucât materialele de construcție respective fuseseră cumpărate în mod direct de către acesta din urmă.
Cât privește procesul-verbal încheiat între reclamant și firma ., a precizat pârâta că acesta este un document fictiv, întrucât firma în cauză nu a avut niciun fel de implicare în construirea imobilelor supuse partajării.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamantul a arătat că, în ceea ce privește veniturile obținute în timpul căsătoriei, sunt dovedite cu extrasele de la bancă și extrasul de la forțele de muncă din Italia, din care s-a putut observa că avea un salariu lunar de 1542,67 euro, pe perioada 10.06._09, dată la care a intrat în șomaj cu o indemnizație de 930 euro pe o perioadă de 240 zile.
A menționat că la data de 20.05.2009, când a plecat din Italia, a achiziționat obiecte sanitare în baza facturilor pe care le-a anexat, obiecte ce au fost montate la cele două cabane, cât și în locuința socrului său, care se învecina cu cele două cabane.
În ceea ce privește factura din 19.01.2009, a învederat că reprezintă materialele folosite la cele două cabane, cât și la locuința tatălui pârâtei, unde i-a înlocuit instalația electrică. În continuare, a arătat că a retras de la bancomat sume de bani cu care achita facturile pentru materialele de construcție, cât și pentru cheltuielile de zi cu zi pentru întreținerea familiei, așa cum a rezultat din extrasul de cont.
A menționat că socrul său nu putea să realizeze cele două cabane într-un timp atât de scurt, întrucât la data de 29.06.2009 s-a obținut certificatul de urbanism, iar în anul 2010 au fost finalizate lucrările, deoarece a beneficiat de o pensie de 1700 lei lunar și avea o rată la bancă de 1000 lei lunar.
Odată cu concluziile pe fond reclamantul, având în vedere probatoriul administrat, și-a precizat cererea de chemare în judecată, solicitând să se rețină o cotă de contribuție de 80% în favoarea sa, cu privire la edificarea cabanelor.
Prin sentința civilă nr.3689 din 04.06.2014, pronunțată de Judecătoria Tg J., în dosarul nr._ a fost admisă în parte acțiunea precizată de reclamantul T. C., în contradictoriu cu pârâta P. L. L..
S-a constatat că părțile au edificat în timpul căsătoriei, cu o contribuție de 70% reclamantul și 30% pârâta două cabane situate în ., jud. Gorj.
A fost omologat raportul de expertiză efectuat în cauză de expert V. T. D..
S-a dispus ieșirea părților din indiviziune și a atribuit în lotul pârâtei cabanele, fiind obligată la sultă către reclamant în valoarea de_,08 lei, reprezentând 70% din valoarea totală de_,69 lei.
A fost obligată pârâta la plata a 3542 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
A fost obligată pârâta la plata a 3507, 16 lei reprezentând taxă timbru pentru care reclamantul a beneficiat de ajutor public judiciar, conform OUG 51/2008.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr._/13.02.2012, pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._/318/2011 s-a dispus desfacerea căsătoriei părților încheiată la data de 20.12.2008 și înregistrată sub nr. 183/20.12.2008 în registrul de stare civilă al Primăriei V., județul Hunedoara.
S-a reținut că în timpul căsătoriei, părțile au edificat două imobile - cabane, situate în ., pe un teren proprietatea pârâtei, dobândit prin act de donație de la tatăl său, P. V..
Din întreg materialul probator administrat în cauză, respectiv cerere de chemare în judecată, întâmpinare prin care pârâta recunoaște edificarea celor două cabane, note de ședință, declarații martori, înscrisuri, instanța a reținut că părțile au edificat, în timpul căsătoriei, cu o contribuție de 70% reclamantul și 30% pârâta, imobilele menționate anterior.
Că, potrivit art. 30 Codul familiei, bunurile dobândite în timpul căsătoriei sunt bunuri comune, iar prezumția relativă a achiziționării bunurilor cu contribuția egală a soților a fost răsturnată de probatoriul administrat.
Astfel, s-a reținut că pe perioada căsătoriei pârâta nu a fost salariată, ocupându-se de gospodărie și creșterea minorei rezultate din căsătorie, iar pârâtul reclamant reconvențional a obținut venituri substanțiale, fiind salariat în perioada 2006 -2009 în Italia, conform înscrisurilor depuse la dosar ( filele 141 – 170), obținând venituri substanțiale cuprinse între sumele de 1200 și 2117 euro lunar, iar începând cu data de 13.05.2009 a beneficiat de indemnizație de șomaj în cuantum de 958 euro lunar.
A mai reținut instanța că și martorii ascultați nemijlocit de către instanță, la propunerea reclamantului au învederat că reclamantul a avut o contribuție majoritară la edificarea celor două construcții ,având în vedere că a lucrat personal la construcția cabanelor, în sensul că a lucrat atât la săparea fundației, realizarea fundației, ridicarea construcțiilor până la structura din lemn, iar la acoperiș a fost ajutat de un verișor al pârâtei, iar unele materiale și obiecte sanitare fuseseră achiziționate și aduse din Italia, tot de reclamant. Martorii au învederat că la realizarea acestor cabane pârâta avea grijă de minora rezultată din relația de căsătorie. De asemenea, s-a reținut că materialele de construcție folosite au fost achiziționate de reclamantul T. C..
Că, nu s-a putut reține o cotă egală de contribuție la edificarea bunurilor, având în vedere că pârâta nu a administrat probatorii în acest sens și, deși i s-a încuviințat proba testimonială, aceasta nu a prezentat martorii și nu a depus înscrisuri în dovedirea susținerilor sale, fiind decăzută din proba cu martori.
La pronunțarea sentinței, în acest sens, s-au avut în vedere dispozițiile art. 728 Cod Civil, în conformitate cu care nimeni nu poate fi ținut să rămână în starea de codevălmășie, sau după caz, în stare de indiviziune, fiecare din coproprietari putând cere oricând încetarea acestei situații prin împărțirea bunurilor, precum și disp.art. 6739 Cod proc. civ., reținându-se că edificarea cabanelor s-a făcut pe terenul aparținând pârâtei P. L. - L., astfel că i-au fost atribuite acestea în lotul pârâtei, iar reclamantul să primească sultă de la aceasta.
Având în vedere disp. art. 274 C.pr. civ., instanța a obligat pârâta la plata a 3542 lei cheltuieli de judecată către reclamant, reprezentând onorariu avocat, onorariu expert, traduceri documente, taxă obținere extras bancă și taxă timbru judiciar în cuantum 100 lei.
De asemenea, a fost obligată pârâta la plata a 3507, 16 lei reprezentând taxă timbru pentru care reclamantul a beneficiat de ajutor public judiciar, conform OUG nr. 51/2008, prin încheierea din 23.04.2013, pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta P. L. L., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, fiind calificat ca și apel prin încheierea de ședință din 16.10.2014.
S-a susținut că instanța de fond a atribuit în lotul reclamantului o cotă de 70% și 30% în lotul pârâtei, deși pe tot parcursul procesului nu s-a făcut nicio cerere prin care reclamantul să-și fi majorat câtimea pretențiilor sale, împrejurare care trebuia pusă în discuția părților.
S-a mai susținut că depozițiile martorilor audiați din partea reclamantului au scos în evidență faptul că s-au realizat prin contribuția ambilor soți construcțiile, iar reclamantul a fost trecut pe documentele de procurare a materialelor, întrucât au fost ridicate de acesta și din probele administrate a rezultat că pârâta s-a ocupat de creșterea copiilor și de gospodărie.
Un alt motiv de apel s-a referit la faptul că, deși pe parcursul procesului procuratorul său a decedat, nu s-a dispus citarea sa, având în vedere că era plecat la muncă în Italia, iar o rudă a sa i-a angajat un apărător, însă nu a acoperit procedura de citare.
În dezvoltarea motivelor de apel s-a mai susținut că, însumând contravaloarea de aprovizionare a materialelor, se ridică la suma de 10.000 lei și a apreciat că până la valoarea de 84.167 lei este diferența foarte mare, însă este cunoscut că valoarea manoperei este mai mică decât contravaloarea materialelor, iar materialele trecute în facturi nu se regăsesc încorporate în construcții, apreciind că în mod greșit instanța a respins cererea de efectuare a unei noi expertize, având în vedere și valorile stabilite prin expertiza extrajudiciară.
S-a concluzionat că instanța a pronunțat o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor art.30 Codul Familiei și a făcut mențiunea că la realizarea celor două camere s-au utilizat banii din darul de nuntă.
În susținerea motivelor de apel, s-a depus la dosarul cauzei, în copie, adresa nr. 4891/04.09.2014, emisă de Primărie comunei Peștișani după raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de expertul V. I., cererea pentru emiterea autorizației de construire eliberată de Primarul comunei Peștișani, încheierea pronunțată în Camera de Consiliu din 23.04.2013, pronunțată de Judecătoria Tg-J. și copii după plicurile cu privire la darul de nuntă și 5 chitanțe în limba italiană.
Intimatul reclamant T. C. a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca legală și temeinică, arătând că instanța a ținut seama de un ansamblu de criterii care au fost corect și pertinent apreciate și aplicate.
Prin decizia civilă nr. 1078 de la 16.10.2014, Tribunalul Gorj a respins apelul declarat de apelanta pârâtă P. L. L., cu domiciliul în ., la familia Pali V., județul Gorj, împotriva sentinței civile nr. 3689 din 04.06.2014, pronunțată de Judecătoria Tg. J., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant T. C., domiciliat în Tg-J., ., ., ., ca nefondat.
A fost obligată apelanta pârâtă la 1000 lei cheltuieli de judecată în apel către intimatul reclamant.
Pentru a se pronunța astfel Tribunalul a reținut că prin cererea de chemare în judecată formulată inițial, reclamantul a arătat că a solicitat împărțirea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei cu pârâta cu motivarea că estimează valoarea bunurilor comune la suma de 120.000 lei din care 60.000 lei urmează să-i fie atribuiți, reprezentând cota de ½ din totalul acestor bunuri.
S-au depus concluzii scrise în ședința publică din 21.05.2014 prin care reclamantul a solicitat admiterea acțiunii, avându-se în vedere că aportul său la ridicarea celor două cabane a fost în proporție de 80%, așa cum a rezultat din înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Totodată, pârâta a depus la dosarul cauzei note de ședință prin care a învederat instanței că reclamantul nu a avut o cotă de contribuție egală cu ea la dobândirea bunurilor imobile, apreciind că a avut o cotă de contribuție majoritară la dobândirea bunurilor imobile solicitate de către reclamant a fi partajate.
În ședința publică din 07.05.2014 s-a solicitat de către apărătorul pârâtei acordarea unui termen de judecată, motivat de faptul că a fost angajat la acest termen de judecată și nu a cunoscut actele și lucrările dosarului, având în vedere și faptul că procuratorul pârâtei a decedat pe parcursul procesului.
Astfel, s-a constatat că pârâta a avut termenul în cunoștință la instanța de fond, iar la cele mai multe termene de judecată s-a prezentat procurator P. V., și după decesul acestuia, pârâta a beneficiat de serviciile unui apărător.
La data de 21.03.2014 prin serviciul registratură, pârâta a solicitat suspendarea dosarului, pentru a-și desemna un alt procurator, întrucât la data de 19.03.2014 a survenit decesul procuratorului P. V., cerere ce a fost respinsă ca inadmisibilă în ședința din data de 02.04.2014.
Potrivit legii, bunurile dobândite în timpul căsătoriei aparțin ambilor soți în baza prezumției de comunitate stabilită de art.30 din Codul Familiei.
Întinderea drepturilor soților asupra bunurilor ce urmează regimul juridic prevăzut de art. 30 Codul Familiei, se stabilește de instanță în raport de contribuția fiecăruia la dobândirea bunurilor.
Este adevărat că aportul soților în achiziționarea bunurilor nu poate fi reținut exclusiv în raport de veniturile realizate de fiecare, aprecierea unor contribuții diferențiate trebuind să se întemeieze pe probe convingătoare, din care această situație să rezulte neîndoielnic.
Astfel, munca depusă în gospodărie, precum și aceea de creștere și de îngrijire a copiilor, constituie o componentă a contribuției unuia sau a ambilor soți la dobândirea bunurilor și trebuie apreciată în ansamblul probelor administrate pentru stabilirea aportului fiecăruia.
Având în vedere că inițial pârâta a susținut prin notele de ședință depuse că are o contribuție mai mare la dobândirea celor două imobile, iar reclamantul, deși prin acțiunea formulată a susținut că au o contribuție egală, prin probele administrate a demonstrat și a susținut că are o contribuție mai mare, nu s-a putut reține că instanța nu a pus în discuția părților că trebuie administrate probe pe contribuția părților.
Din înscrisurile depuse de către reclamantul pârât, la instanța de fond a rezultat că a obținut venituri substanțiale, fiind salariat în perioada 2006-2009, realizând venituri cuprinse între sumele de 1200 și 2117 euro lunar, iar începând cu data de 13.05.2009 a beneficiat de indemnizație de șomaj în cuantum de 958 euro lunar.
Totodată, martorii audiați și propuși de reclamant au scos în evidență faptul că reclamantul a avut contribuție majoritară la edificarea celor două construcții, în primul rând a contribuit prin muncă proprie, respectiv a participat la săparea și realizarea fundației, la ridicarea construcției până la structura din lemn, iar obiectele sanitare și unele materiale au fost achiziționate și aduse de reclamant din Italia.
Mai mult, la termenul de judecată din data de 02.10.2013, instanța, față de dispozițiile art.186 Cpr.civ a decăzut pârâta din proba cu martori și față de raportul de expertiză efectuat în cauză și răspunsul la obiecțiuni, pârâta a solicitat efectuarea unei contraexpertize, probă ce a fost respinsă în mod corect de instanța de fond, având în vedere că aceasta nu a administrat probe în dovedirea susținerilor sale.
Cererea de mărire a câtimii obiectului acțiunii poate fi formulată până la închiderea dezbaterilor asupra fondului și se consemnează în încheierea de ședință fără a fi necesar consimțământul pârâtului.
De aceea, nu s-a putut reține că instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut în situația în care reclamantul, prin administrarea probelor, a dovedit că are o cotă de contribuție de 70% la dobândirea bunurilor comune, iar cu ocazia dezbaterilor a solicitat admiterea acțiunii, urmând a se reține o cotă de contribuție de peste 80%.
În considerarea celor expuse, tribunalul a constatat că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică în raport de susținerile și apărările părților, cu respectarea dispozițiilor art.6739 și art.728 Cod Civil, motiv pentru care, a respins apelul ca nefondat.
În baza art.274 Cod prcivilă, s-a dispus obligarea apelantei pârâte la 1000 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariul avocat către intimatul reclamant.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta P. L. L. solicitând în principal, să se facă aplicarea art. 312 alin. 3 ultima teză Cod pr.civilă, întrucât instanța de apel nu a cercetat motivele de apel cu care a fost investită, mulțumindu-se să preia din motivarea instanței de fond, iar în subsidiar, în măsura în care se va aprecia că dispozițiile art. 312 alin. 3 Cod pr.civilă nu sunt aplicabile, să se aprecieze că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii în sensul dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă.
A arătat că, instanța a făcut o greșită a aplicare a legii în sensul dispozițiilor art. 304 pct. 7 Cod proc. civilă.
Cu privire la aplicarea greșită a legii, instanța de apel a reținut cele două cabane
solicitate a fi partajate de către intimatul-reclamant ca fiind dobândite de părți în cote de 30% în favoarea sa și 70% în favoarea intimatului-reclamant.
Consideră că în cauză nu s-a răsturnat nici un moment prezumția că părțile au dobândită în cotă de 1/2 la edificarea celor două cabane a căror partajare se solicită.
Mai arată că prin hotărârea pronunțată instanța de apel a încălcat principiul egalității de tratament și cel al unui proces echitabil întrucât, deși a depus în apel cu titlu de înscrisuri noi extrase de cont din care rezultă că, pe perioada edificării construcțiilor, a încasat venituri lunar din străinătate, instanța de control judiciar nu le analizează și nu face trimitere la acestea; practic le ignoră. Fără a le observa reține numai înscrisurile depuse de către intimatul-reclamant la instanța de fond și retine că a obținut venituri substanțiale, - „fiind salariat în perioada 2006-2009, realizând venituri cuprinse între sumele de 1200 și 2117 euro lunar, iar începând cu data de 13.05.2009 a beneficiat de indemnizația de șomaj în cuantum de 958 de euro lunar”.
Apreciază că, sunt în contradicție considerentele hotărârii cu însăși susținerile intimatului - reclamant care, în răspunsul la întâmpinare stat la fila 48, relatează că a intrat în șomaj „cu o indemnizație de 930 euro pe o perioadă de 240 zile”. Deci, intimatul a încasat indemnizația până în ianuarie 2010. per a contrario, pentru perioada anului 2010 nu a realizat venituri și nici nu a încasat vreo indemnizație. Cele două cabane au fost edificate de părți în anul 2010 (depoziția martorului P. - fila 101 dosar fond).
Martorul P. audiat la propunerea intimatului - reclamant a declarat la fond că imobilele cu fost edificate începând cu primăvara anului 2010 și au fost finisate în toamna aceluiași an. Ori, raportat la această perioadă ar fi trebuit să fie analizată cota de contribuție, iar nu la cea anterioară. Martorul P. Gigel E. declară că a fost plătit de ambii soți și a considerat că amândoi au avut aceeași contribuție la edificarea construcțiilor, „ fiind pe același loc" (fila 233 - martor propus de reclamant). Banii utilizați pentru edificarea celor două construcții au provenit din darul de nuntă. Motivarea instanței de apel în sensul că, la fond a fost decăzută din proba testimonială nu are nicio repercusiune asupra analizei efective în ce privește cota contributivă.
Instanța trebuie să argumenteze din care probe administrate nemijlocit rezultă cota contributivă (spre exemplu, martorii au arătat că părțile au contribuit în mod egal la edificarea celor două construcții), iar nu să rețină generic faptul că „din probele administrate", sintagmă preluată ca un lait - motiv (spre exemplu: instanța nu analizează și nici nu face trimitere la extrasele de cont depuse de recurentă și nici la raportul de expertiză extrajudiciară depus de ea în apel).
In privința cotei contributive, solicită în principal să se constate că s-au pronunțat soluții nelegale cu următoarele argumente:
La fond, prin acțiunea introductivă, reclamantul a solicitat partajarea în cote egale. Ulterior, reclamantul a solicitat cotă majorată (a cerut 80%). Această nouă ”redimensionare" a cotei nu se circumscrie dispozițiilor art. 132 Cod proc. civilă, nefiind în prezența unei majorări a „câtimii” obiectului cererii. Modificarea cotei din cererea inițială valorează cu o modificare a acțiunii care nu putea fi făcută la acel moment procesual. În caz contrar, (într-o altă interpretare), trebuia ca cererea să fie comunicată pentru a fi în măsură să propună probe. Oricum, instanța face abstracție de prezumția desprinsă din faptul că însuși reclamantul a cerut inițial cotă de ½ din bunurile supuse partajului, prezumție desprinsă din dispozițiile art.1203 ș.u. Cod civil).
În privința cererii privind efectuarea unei contraexpertize, instanța de apel reține că a fost decăzută la fond din proba cu martori și că instanța de fond i-a respins cererea întrucât nu a administrat probe în dovedirea susținerilor.
Motivarea este greșită și în contradicție cu piesele dosarului. Dimpotrivă, se va observa că, la fond i s-a respins cererea nu cu această motivare, ci prin prisma faptului că expertul a răspuns la obiective și obiecțiuni. Ori, starea de fapt reținută de expert și cele două instanțe sunt în contradicție cu însăși înscrisurile depuse de reclamant. Practic, instanța de apel nu analizează această critică, ci preia (greșit) motivarea instanței de fond, fără a face referire și a face trimitere la probele administrate în cauză care ar putea umbri această cerere solicitată de mine. Proba era necesară și utilă prin însăși raportul de expertiză întocmit defectuos, subiectiv și neconform cu realitatea.
Spre exemplu, bunurile au fost evaluate cu TVA. însumând contravaloarea materialelor de aprovizionare, aceasta se ridică la aproximativ_ lei RON, pentru ca în raport să se evalueze la o sumă de 8 ori mai mare. Supraevaluarea a fost posibilă nu numai datorită acestui fapt, dar mai ales întrucât au fost evaluate bunuri care nu au fost solicitate de reclamant: spre exemplu: hidrofor, montare hidrofor, vas sanitar, rezervor WC, lavoar, oglindă etc. Intimatul-reclamant a solicitat prin acțiunea introductivă numai partajarea în cote de 1/2 a bunurilor imobile, iar nu a bunurilor mobile. Menținându-se soluția pronunțată de prima instanță, s-a acordat mai mult decât s-a cerut.
Instanța de apel a analizat în mod sumar motivele de apel și selectează sumar și trunchiat din susținerile intimatului - reclamant reținând în mod generic faptul că din probele administrate rezultă cota contributivă a intimatului-reclamant de 70% fără a arăta în mod concret care anume probe au format convingerea instanței de apel în privința acestei problematici. Prin trimitere în mod generic la „probele administrate în cauză", instanța de apel nu s-a conformat dispozițiilor art. 261 alin.5 Cod proc. civilă, pronunțând o hotărâre nemotivată.
La data de 15.01.2015 intimatul Tăcea C. a depus ÎNTÂMPINARE solicitând respingerea recursului ca fiind nefondat.
Instanța de fond si instanța de recurs au ținut seama de un ansamblu de criterii, care in speța de fapt au fost corect si pertinent apreciate si aplicate.
În cererea de chemare in judecata a solicitat partajarea in cota egală a bunurilor comune (2 cabane, 1 fundație casa de 80 mp, 1489 mp amenajare teren, utilitățile aferente si proiectul cu documentația acestora) la o suma de 120 000 Ron.
Efectuarea partajării bunurilor comune din timpul căsătorie conform Codului civil include bunurile mobile si imobile
Înscrisurile depuse de parata in instanța de apel nu au valoare deoarece sunt fise de plată obținute de pârâtă în octombrie 2006-sptembrie 2008 înainte ca părțile sa fie căsătorite. Aceste venituri nu au nimic în comun cu bunurile dobândite în timpul căsătoriei. Sumele de bani care sunt în extrasele depuse de pârâtă în instanța de apel reprezintă alocația copilului din februarie 2010 -2012 {cabanele fiind finalizate in februarie 2010), bani care au fost cheltuiți in folosul copilului si al familiei ei deoarece locuiam in casa părinților ei fapt care se si observa ca parata nu a construit nimic, din 2010 si pana in prezent, ei separându-se în aprilie 2011.
Cat privește raportul de expertiza extrajudiciara depus, de parata in recurs nu are nici o valoare deoarece instanța nu a cerut asemenea lucru. Este depusa la dosar o expertiza tehnica judiciara ceruta de instanța de fond, unde in urma acestei expertize s-au făcut obiecțiuni la raportul de expertiza cerut de ambele porți.
Se apreciază astfel, ca valoarea de_ Ron, la un preț mediu evaluat in raportul de expertiza tehnica judiciara depus in instanța de fond corespunde valorii de circulație reale a lucrărilor efectuate.
Instanța de fond a pus in vedere de nenumărate ori paratei sa depună înscrisuri fapt pentru care a fost si decăzuta si din proba cu martori.
Cat privesc banii de nunta reclamanta uita ca familia ei nu a contribuit absolut cu nimic si acei bani au fost doar pentru plata nuntii (închiriat restaurant, meniul, ornamentul floral, formația de la restaurant, muzicanții, băutura etc.) motiv pentru care banii proveniți din darul de nunta nu au acoperii nici achitarea datoriilor către restaurant la terminarea evenimentului si nicidecum pentru ridicarea celor 2 cabane, fundație casa, amenajare teren etc., care au fost ridicate "înainte de nunta.
Solicită să se aibă în vedere atitudinea nesincera a paratei atât în prima faza a procesului cat si pe parcursul acestuia aducând la cunoștința instanței de judecata faptul ca banii necesari proveneau de la ea si tatăl ei in întâmpinarea depusa la dosar pe 26. 11. 2012 fila 23-24, iar in data de 11. 09. 2013 fila 127 declara ca sumele de bani i-au fost puse la dispoziție de tatăl ei cu titlu de ajutor, iar in instanța de apel invoca faptul ca banii proveneau din darul de nuntă.
Consideră ca instanța de fond si cea de apel au pronunțat o hotărâre corecta in baza înscrisurilor si a probelor depuse la dosar fapt pentru care solicită respingerea recursului ca fiind nefondat.
Recursul este nefondat.
Hotărârea instanței de fond este legală și temeinică fiind pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente în cauză, fără a fi susceptibilă de casare sau modificare prin prisma dispozițiilor art.304 pct.7, 8 și 9 Cod pr.civilă.
Majoritatea motivelor de recurs invocate aduc în discuție o reapreciere a probelor deja administrate în cauză,ceea ce pe calea de atac a recursului nu se mai poate face având în vedere că dispozițiile legale care prevedeau și aceste critici au fost abrogate.
În speță,instanța de apel a cercetat toate motivele de apel cu care a fost investită, a făcut o corectă motivare prin prisma situației de fapt reținută și a actelor și înscrisurilor depuse la dosarul cauzei,fără încălcarea dispozițiilor art.261 alin.5 Cod procedură civilă, .făcând, de asemenea,o corectă aplicare a legii în sensul dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă,precum și o corectă aplicare a legii în sensul dispozițiilor art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă.
În speță,corect s-a reținut de către cele două instanțe de judecată din înscrisurile depuse de către reclamantul pârât că reclamantul a obținut venituri substanțiale, fiind salariat în perioada 2006-2009, realizând venituri cuprinse între sumele de 1200 și 2117 euro lunar, iar începând cu data de 13.05.2009 a beneficiat de indemnizație de șomaj în cuantum de 958 euro lunar.
De asemenea, corect a fost reținut că, în ceea ce o privește pe pârâtă, aceasta din urmă a depus înscrisuri la instanța de apel,care,însă, nu au valoare, deoarece sunt fișe de plată obținute de către această pârâtă în octombrie 2006-sptembrie 2008 înainte ca părțile sa fie căsătorite. Aceste venituri nu au nimic în comun cu bunurile dobândite în timpul căsătoriei.
Potrivit legii, bunurile dobândite în timpul căsătoriei aparțin ambilor soți în baza prezumției de comunitate stabilită de art.30 din Codul Familiei.
Întinderea drepturilor soților asupra bunurilor ce urmează regimul juridic prevăzut de art. 30 Codul Familiei, se stabilește de instanță în raport de contribuția fiecăruia la dobândirea bunurilor.
În speța dedusă judecății, aportul soților în achiziționarea bunurilor a fost reținut exclusiv în raport de veniturile realizate de fiecare.
Existența unor contribuții diferențiate trebuie,de asemenea,să se întemeieze pe probe convingătoare, din care această situație să rezulte neîndoielnic,ceea ce în situația dată,referitor la contribuția pârâtei în cotele solicitate ,nu a putut fi apreciată decât prin prisma actelor și înscrisurilor depuse la dosar.
Referitor la raportul de expertiza extrajudiciara depus de către pârâtă în recurs,acesta nu are nici o relevanță juridică,tocmai prin prisma calității sale de act extrajudiciar, cu atât mai mult cu cât,la dosarul cauzei este depusa o expertiza tehnica judiciara ceruta de către instanța de fond, la care s-au formulat obiecțiuni, raport de expertiza cerut de către ambele părți.
Mai mult, instanța de fond a pus in vedere paratei sa depună acte și înscrisuri în dovedirea celor susținute,însă aceasta nu s-a conformat solicitărilor instanței, fapt pentru care a fost decăzuta inclusiv din proba cu martori.
De asemenea,faptul că reclamantul nu a formulat apel,iar cotele stabilite de către prima instanță de judecată au rămas aceleași,prin prisma respingerii apelului ca nefundat,Curtea apreciază că nu au fost încălcate dispozițiile art. art.261 alin.5 Cod procedură civilă,în speță,nefiind incidente dispozițiile art. . 312 alin. 3 Cod pr.civilă.
Conform cu dispozițiile art,274 Cod Procedură Civilă și a culpei procesuale stabilită în sarcina recurentei pârâte,Curtea va obliga recurenta la plata către intimat a sumei de 1000 de lei cheltuieli de judecată (onorariu apărător).
Având în vedere toate aceste considerente,prin prisma dispozițiilor art.3121Cod Procedură Civilă,Curtea ca respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta pârâtă P. L. L., împotriva deciziei civile nr.1078/16.10.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul reclamant T. C..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta pârâtă P. L. L., împotriva deciziei civile nr.1078/16.10.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant T. C..
Obligă recurenta la plata către intimat a sumei de 1000 de lei cheltuieli de judecată (onorariu apărător).
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Martie 2015.
Președinte, L. L. B. | Judecător, F. D. | Judecător, I. V. |
Grefier, N. D. |
Red.jud.I.V.
2 ex/AS
j.a. N.U.
V.N.
j.f.L.M.O.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Strămutare. Sentința nr. 49/2015. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
