Pretenţii. Decizia nr. 4718/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4718/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 20-10-2015 în dosarul nr. 4718/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 4718
Ședința publică de la 20 Octombrie 2015
Președinte: - Florența C. C.
Judecător: - N. D.
Grefier: - A. P.
Pe rol, judecarea apelului formulat de reclamanta . P. LICHIDATOR INSOL INDUSTRY IPURL, cu sediul în Tg-J., .(19) ., împotriva sentinței civile nr. 109/14.04.2015, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă J. E., domiciliată în Tismana, județul Gorj, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat D. C., pentru apelanta reclamantă . P. LICHIDATOR INSOL INDUSTRY IPUR, avocat M. I. C. și procurator J. T., pentru intimata pârâtă J. E..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței că apelanta reclamantă a depus la dosar, la data de 16.10.2015, note scrise și copia contractului de vânzare – cumpărare nr. 1325/21.02.2005, după care;
Avocat D. C., pentru apelanta reclamantă . P. LICHIDATOR INSOL INDUSTRY IPUR, a arătat că terenul înscris în CF cu nr. 280 și care a făcut obiectul contractului de vânzare – cumpărare nr. 1325/21.02.2005 nu are nicio legătură cu terenul în litigiu, fiind notat eronat.
Avocat M. I. C., pentru intimata pârâtă J. E., a confirmat susținerile apărătorului apelantei reclamante.
Avocat D. C., pentru apelanta reclamantă . P. LICHIDATOR INSOL INDUSTRY IPUR, a precizat că în contractul de credit apare ca act de proprietate autorizația nr. 317/1997, însă este vorba despre autorizația nr. 371/1977. A arătat că a făcut demersuri la Arhivele Naționale – Serviciul Județean Gorj și urmează să i se elibereze o copie de pe autorizația nr. 371/1977.
În acest sens, a depus la dosar răspunsul comunicat de către Arhivele Naționale – Serviciul Județean Gorj și a solicitat amânarea cauzei pentru depunerea acestei autorizații la dosar, apreciind că este relevantă în prezenta cauză.
Avocat M. I. C., pentru intimata pârâtă J. E., a arătat că se opune cererii de amânare a cauzei, apreciind că nu este utilă în soluționarea cauzei.
Instanța a respins cererea de amânare pentru depunerea înscrisului la care face referire apărătorul apelantei reclamante, apreciind că nu este utilă în soluționarea cauzei, în raport de înscrisurile existe la dosar și de constatările expertizelor efectuate.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului.
Avocat D. C., pentru apelanta reclamantă . P. LICHIDATOR INSOL INDUSTRY IPUR, a susținut oral motivele de apel formulate în cauză, în raport de care a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței civile pronunțată de instanța de fond, în sensul admiterii acțiunii și obligarea pârâtei la plata sumei de 91.197 lei, sumă actualizată la data plății efective, reprezentând contravaloarea construcției P+1, situată în Tismana, având o suprafață de 353 m.p., imobil situat pe terenul în suprafață de 558 m.p., cu vecinătățile N – D. A., S – C.L. Tismana, E – rest proprietate J., V – drum principal. A arătat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 1345 cod civil pentru promovarea acțiunii, întrucât există o îmbogățire fără justă cauză – . pârâtei, există însărăcire a patrimoniului reclamantei – pierderea imobilului a cărei contravaloare a achitat-o la momentul achiziționării acestuia, și există o legătură de cauzalitate între îmbogățirea pârâtei și sărăcirea reclamantei; fără cheltuieli de judecată.
Interpelat de instanță, apărătorul apelantei reclamante a arătat că acțiunea de anulare a actului de adjudecare s-a perimat.
Avocat M. I. C., pentru intimata pârâtă J. E., a pus concluzii de respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică, apreciind că instanța s-a pronunțat în mod corect cu privire la condițiile de admisibilitate a acțiunii în îmbogățire fără justă cauză, constatând că nu sunt întrunite, având în vedere că nu există identitate între imobilele respective; cu cheltuieli de judecată..
CURTEA
Asupra apelului de față:
P. cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj sub numărul nr._, reclamanta . prin lichidator INSOL Industry IPURL, a solicitat obligarea pârâtei J. E. la plata sumei de 500.000 lei actualizată la data plății efective reprezentând contravaloarea construcției P+1 situată în orașul Tismana județul Gorj având o suprafață construită de 353 mp imobil situat pe terenul în suprafață de 558 mp cu vecinătățile: la N-D. A., S-CL Tismana, E-rest proprietate J. și V- drum principal și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii a arătat că prin sentința civilă_/15.12.2011 pronunțată de Judecătoria TG-J. în dosar_/318/2009** sentință irevocabilă, instanța de fond a admis capătul de cerere în revendicare imobiliară formulată de reclamanta J. E. în contradictoriu cu ., instanța obligând-o pe aceasta să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantei J. terenul în suprafață de 558 mp situat în orașul Tismana jud. Gorj, teren care are următorii vecini: N-D. Aristitel, S- CL Tismana, E-rest proprietate J. și V-drum principal.
P. aceeași sentință Judecătoria Tg-J. a constatat intervenită accesiunea imobiliară privind construcția aflată pe terenul revendicat și obligată societatea C. SRL să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantei J. construcția P+1 având p suprafață construită de 353 mp și a disjuns cererea reconvențională a societății C. SRL . Ca urmare a disjungerii cererii reconvenționale s-a format dosarul_/318/2011*, dosar care a avut ca obiect solicitarea formulată de . unui drept de superficie, iar în subsidiar, obligarea pârâtei J. E. la plata contravalorii construcției P+1 la prețul real de circulație. Instanța a respins cererea, iar în urma soluției pronunțate dat fiind faptul că J. E. a devenit proprietara construcției P+1 în suprafață de 353 mp fără să achite contravaloarea acesteia în vreun fel, s-a apreciat că în speță sunt incidente dispozițiile referitoare la îmbogățirea fără justă cauză.
A mai arătat că nu solicită restituirea bunului întrucât acest lucru nu este posibil, ci obligarea pârâtei J. E. la plata contravalorii construcției P+1 în suprafață de 353 mp dobândită prin efectul accesiunii imobiliare.
S-a susținut că sunt întrunite condițiile materiale ale promovării acțiunii, întrucât există o îmbogățire a pârâtei și o însărăcire a reclamantei și există o legătură directă între îmbogățirea pârâtei și însărăcirea reclamantei.
În probațiune a solicitat proba cu înscrisuri și expertiza tehnică de evaluare construcții.
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 1345 Cod civil, art. 453 alin. 1 Cod pr.civ., precum și pe textele de lege invocate în cuprinsul cererii .
A anexat în copie sentința civilă sentința civilă_/15.12.2011 pronunțată de Judecătoria TG-J. în dosar_/318/2009** și sentința nr. 2014/4.03.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosar nr._/318/2011*.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că în speță nu sunt incidente dispozițiile privitoare la îmbogățirea fără justă cauză, întrucât nu există identitate între imobilul de 850 mp și construcția P+2 și imobilul reclamantei J. E., construcția P+1 având o suprafață de 353 mp, natura juridică a acestuia fiind stabilită chiar prin sentința civilă_/15.12.2011 pronunțată de Judecătoria TG-J. în dosar_/318/2009**, prin care s-a constatat ,,că pe terenul revendicat se află edificată o construcție parter și etaj, având o suprafață construită de 353 mp., ocupată și folosită de ., iar pe terenul învecinat se află o construcție P+2 la care face referire pârâta, dar aceasta este diferită de cea la care se referă reclamanta în cererea sa, în această clădire P+2 aflându-se în prezent sediul Primăriei Tismana”.
În continuare s-a arătat că prezumția de proprietate asupra construcției nu a fost răsturnată, astfel că în mod corect s-a reținut că J. E. a dobândit prin efectul accesiunii imobiliare și dreptul de proprietate asupra construcțiilor încorporate în terenul ce face obiectul titlului de proprietate_/2007. În concluzie, terenul tranzacționat între Consumcoop Tismana și Consiliul Local Tismana provine de la G. M., pe acesta aflându-se în prezent sediul Primăriei Tismana - construcție P+2, deci contractul de vânzare autentificat sub nr. 1859/2006 invocat ca just titlu se referă la suprafața și imobilul descrise mai sus, acesta fiind distinct de imobilul proprietatea pârâtei J..
S-a formulat răspuns la întâmpinare depus la data de 21.07.2014 iar prin rezoluția din 25.08.2014 s-a fixat primul termen de judecată la data de 23.09.2014.
Au fost încuviințate proba cu înscrisuri și proba cu expertiză tehnică judiciară specialitatea construcții, fiind desemnat expert ing. B. Camil M., raportul de expertiză a fost depus la data de 19.01.2015. Împotriva concluziilor s-au formulat obiecțiuni, răspunsul fiind înaintat la data de 23.03.2015.
P. sentința nr.109 din 14 aprilie 2015 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ s-a respins acțiunea ca nefondată formulată de reclamanta . prin lichidator INSOL Industry IPURL, cu sediul în Tg-J., .(19) . jud.Gorj, în contradictoriu cu pârâta J. E., domiciliată în Tismana, județul Gorj, având ca obiect pretenții și cererea privind cheltuielile de judecată.
S-a reținut că prin sentința civilă_/15.12.2011 pronunțată de Judecătoria TG-J. în dosar_/318/2009** a fost admisă acțiunea având ca obiect revendicare imobiliară formulată de reclamanta J. E. în contradictoriu cu ., instanța obligând-o pe aceasta să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantei J. terenul în suprafață de 558 mp situat în orașul Tismana jud. Gorj, teren care are următorii vecini: N-D. Aristitel, S- CL Tismana, E-rest proprietate J. și V-drum principal, iar prin sentința civilă 2014/2013 a fost respinsă cererea reconvențională având ca obiect recunoașterea unui drept de superficie, cerere formulată de ., reținându-se că în condițiile în care prin sentința civilă anterioară s-a constatat intervenită accesiunea imobiliară asupra construcției de pe terenul reclamantei J. E., cererea pârâtei privind recunoașterea unui drept de superficie apare ca neîntemeiată, iar în privința cererii subsidiare de obligare a pârâtei J. E. la plata prețului de circulație a clădirii P+1, s-a apreciat că . nu îi sunt aplicabile disp. art. 494 Cod civil, întrucât acesta nu are calitatea de constructor, ci doar de cumpărător.
Tribunalul a reținut că . deține în proprietate un imobil dobândit în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1859/2006, număr cadastral 404, situat în oraș Tismana, compus din 850 mp teren, pe care se află un magazin universal P+2, iar pârâta J. E. este proprietara unui teren în suprafață de 2500 mp conform titlului de proprietate_/2009, situat în T 17, P1007/10, pe acest teren aflându-se o parte dintr-o construcție P+1, aceasta însumând o suprafață construită de 353 mp.
Procedând la identificarea imobilului construcție în suprafață de 353 mp amplasat pe terenul în suprafață de 558 mp ce a făcut obiectul sentinței civile_/15.12.2011 pronunțată de Judecătoria TG-J. în dosar_/318/2009**, expertul desemnat a arătat că această suprafață a fost determinată prin rapoarte de expertiză întocmite în alte dosare, din acestea reieșind că reclamanta nu este proprietara imobilului P+1, menționat în acțiune, ci a imobilului P+2 aflat în partea sudică a acestuia și în care în acest moment se află sediul Primăriei Orașului Tismana.
Tribunalul a mai reținut și faptul că prin hotărâri judecătorești anterioare s-a constatat cu putere de lucru judecat că imobilul P+2 menționat în contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1859/2006 nu este imobilul aflat pe terenul pârâtei, descrierea făcută de Judecătoria Tg-J. în considerentele sentinței civile nr._/15.12.2011 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosar_/318/2009** fiind în sensul că cele două imobile construcții sunt diferite, clădirile însă sunt alipite, aflate pe terenuri diferite, însă învecinate, ceea ce înseamnă că nu există dubiu cu privire la lipsa de identitate dintre cele două clădiri.
În dosarul nr._/318/2011 a fost întocmit un raport de expertiză de către ing. M. Sevastița, în care s-a concluzionat în sensul că cele două imobile sunt construite în baza a două autorizații diferite, respectiv autorizația de construcție 317/1977 pentru construcția P+2, precizată în contractul de garanție imobiliară nr. 1242/1998 și memoriul tehnic ce a stat la baza emiterii autorizației și actele premergătoare edificării construcției P+1, constatându-se că ulterior edificării construcției P+1 în anul 1963 s-a alipit în anul 1977 construcția P+2.
Mai mult, același expert a arătat că imobilul P+1 nu se regăsește în conținutul contractului de garanție imobiliară nr. 1242/1998, în actul de adjudecare din 2002 și în actele subsecvente, ci în toate actele de care se prevalează reclamanta se regăsește exclusiv construcția P+2 .
Este întemeiată apărarea pârâtei în sensul că a decide altfel față de cele reținute anterior ar însemna să se aducă atingere principiilor autorității de lucru judecat și securității juridice. În mod constant expertul desemnat în cauză a confirmat concluziile din rapoartele de expertiză întocmite în alte dosare, prezentând anexat raportul de expertiză o . planșe fotografice, din care reiese fără dubiu diferența dintre cele două imobile.
Reclamanta a invocat ca temei de drept în susținerea acțiunii disp. art. 1345 Cod civil, conform cărora cel care în mod neimputabil s-a îmbogățit fără justă cauză în detrimentul altuia este obligat la restituire, în măsura pierderii suferite de cealaltă persoană, dar fără a fi ținut de limita propriei sale îmbogățiri. Aceste dispoziții însă nu sunt aplicabile în cauză, întrucât pentru a fi în prezența acestei instituții, este necesar să fie îndeplinite mai multe condiții, respectiv să existe o mărire a patrimoniului unei părți în detrimentul patrimoniului celeilalte părți, fără ca pentru această situație să existe justificare. Reclamanta nu a făcut dovada existenței acestor condiții în prezenta cauză, respectiv nu a dovedit că pârâta ar fi beneficiat de o mărire a patrimoniului în detrimentul unei micșorări a patrimoniului reclamantei.
În concluzie, față de cele expuse și raportat la neîndeplinirea condițiilor îmbogățirii fără justă cauză tribunalul a constatat că nu se poate pronunța în sensul obligării pârâtei să o despăgubească pe reclamantă cu suma de 500.000 lei, reclamanta deținând alte mijloace legale pentru recuperarea eventualului prejudiciu, respectiv promovarea unei acțiuni în evicțiune împotriva persoanei de la care a cumpărat, evident după dovedirea întrunirii condițiilor acestui tip de răspundere.
Având în vedere soluția pronunțată asupra cererii principale, în sensul respingerii acesteia ca nefondată, în consecință a fost respinsă și cererea accesorie privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva sentinței a formulat apel reclamanta . P. LICHIDATOR INSOL INDUSTRY IPURL, criticând-o pentru nelegalitate, deoarece nu s-au aplicat corect dispozițiile art.1245 Cod civil privind îmbogățirea fără justă cauză și nu s-a clarificat obiectul vânzării-cumpărării din contractul autentic nr.1859 din 17 oct.2006, DNP N. P. B., pentru a se stabili cui aparține proprietatea asupra construcției; în actul de vânzare cumpărare s-a strecurat o eroare, fiind menționată greșit denumirea clădirii ca „P+2” în loc de „P+1”, iar în situația în care aceasta ar fi fost identificată nu după denumire ci după numărul cadastral,amplasament și vecinătăți s-ar fi evidenția eroarea.
Criticile formulate nu sunt întemeiate având în vedere următoarele considerente:
Este reală susținerea apelantei că a fost important să se stabilească care a fost obiectul contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1859 /17.0ct.2006 la BNP N. P. B., cu privire la clădirea situată pe terenul identificat prin vecinătățile menționate în contract.
Cu privire la teren și clădire trebuie menționat că prin sentința civilă nr._ din 15 dec.2011, pronunțată de Judecătoria Tg.J., Secția civilă, în dosar nr._/318/2009**, s-a stabilit cu putere de lucru judecat, după parcurgerea mai multor cicluri procesuale, că asupra suprafeței de 353 mp ce face parte din terenul de 850 mp. cumpărat de către ., drept de proprietate mai bine caracterizat a avut pârâta din acel dosar, J. E., fiind admisă acțiunea în revendicare imobiliară formulată de aceasta împotriva apelantei prezente, care a fost obligată să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 353 mp.
În considerentele acestei hotărâri judecătorești s-a stabilit, pe baza rapoartelor de expertiză efectuate în cauză, că obiectul contractului de vânzare nt.1859/17 oct.2006 l-a format construcția „P+2” și nu „P+1” care se află situată pe terenul revendicat, asupra acestei ultime construcții constatându-se intervenită accesiunea imobiliară.
P. sentința civilă nr.2014 din 6 martie 2013, pronunțată de Judecătoria Tg.J.-Secția civilă, a fost respinsă cererea formulată de . privind constituirea unui drept de superficie asupra terenului sau în subsidiar privind obligarea pârâtei J. E. la plata contravalorii construcției „P+1”, invocându-se dispoz. art.494 Cod civil referitoare la dreptul constructorului de bună credință pe terenul altei persoane.
În cuprinsul acestei sentințe civile s-a constatat că reclamantul nu se află în situația constructorului de bună credință pentru a putea solicita contravaloarea construcțiilor.
Raportat la actele existente în dosarul de față se constată că începând cu actul de adjudecare din 29 oct.2002, cumpărătoarea . devenit proprietara unei suprafețe de 850 mp și a unei clădiri situată pe această suprafață de teren „P+2”. Același imobil, teren și construcție „P+2”, au făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare 218 din 17 febr.2005 către P. O., al actului de donație nr.1381 din 21 iulie 2006 încheiat între donatorii P. O. și P. L. pe de o parte și donatarele P. delia și P. S. M. pe de altă parte precum și al contractului de vânzare-cumpărare nr. 1859 /17.0ct.2006 la BNP N. P. B., încheiat de P. D. și P. S. M. și apelanta reclamantă.
Chiar dacă prezenta acțiune are o cauză diferită față de acțiunea în revendicare soluționată definitiv prin sentința civilă_ din 15 dec.2011, a Judecătoriei Tg.J. – Secția civilă, fiind identitate de obiect și părți se constată că această hotărâre a intrat în puterea lucrului judecat și deși nu se poate reține excepția autorității de lucru judecat, acționează prezumția autorității de lucru judecat, așa cum corect a reținut și instanța de fond.
Această prezumție se întemeiază pe regula că o constatare făcută printr-o hotărâre judecătorească nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre, reclamând diversitate de acțiuni și identitate de chestiuni, impunând însă consecvență și unitate în judecarea acțiunilor succesive.
În aplicarea acestei prezumții se constată că prin sentința civilă nr._/15 dec.2011, s-a stabilit cu putere de lucru judecat că obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr.1859/17 oct.2006 l-a format clădirea „P+2” și nu „P+1” fiind infirmate astfel susținerile apelantei.
Prezenta acțiune se întemeiază pe dispoz. art.1245 Cod civil privind îmbogățirea fără justă cauză, text de lege care impune întrunirea unor condiții anume stabilite pentru a se putea atrage răspunderea juridică.
Principalele condiții juridice se referă la faptul că îmbogățirea și însărăcirea corelativă trebuie să fie lipsite de un temei juridic care să le dea legitimitate, deci să fie lipsite de o cauză justă, îmbogățitul să fie de bună credință și însărăcitul să nu aibă la dispoziție o altă acțiune în justiție pentru realizarea dreptului său de creanță împotriva pârâtului.
Datele cauzei de față demonstrează că aceste condiții nu sunt întrunite având în vedere că îmbogățirea produsă în temeiul unui act juridic, a unei hotărâri judecătorești sau a legii are cauză justă. Pârâta a dobândit dreptul de proprietate asupra construcției în litigiu prin accesiunea constată prin hotărâre judecătorească, deci îmbogățirea sa are legitimitate.
Acțiunea pentru îmbogățire fără justă cauză are caracter subsidiar astfel încât poate fi exercitată numai în absența oricărui alt mijloc juridic de recuperare a pierderii suferite.
În speță, imobilul, teren și construcție „P+2”, a fost dobândit prin acte succesive de înstrăinare, la origine fiind actul de adjudecare din 29 oct.2009, licitația fiind făcută prin executorii bancari BANKCOOP BGCP care au identificat terenul și construcția în modul arătat, situație în care, fiind vorba de înstrăinări prin vânzare-cumpărare, cumpărătorii au la îndemână garanția contra evicțiunii potrivit căreia vânzătorul are îndatorirea de a garanta cumpăratului liniștita posesie a lucrului vândut.
Față de cele expuse urmează a se respinge ca nefondat apelul, făcându-se aplicarea dispoz. art.480 Cod pr.civilă, și în baza art.453 Cod pr.civilă urmează să fie obligată apelanta la 1500 lei cheltuieli de judecată către intimata pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de reclamanta . P. LICHIDATOR INSOL INDUSTRY IPURL, cu sediul în Tg-J., .(19) . jud.Gorj, împotriva sentinței civile nr. 109/14.04.2015, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă J. E., domiciliată în Tismana, județul Gorj.
Obligă apelanta reclamantă la plata către intimata pârâtă J. E., a sumei de 1500 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Octombrie 2015.
Președinte, Florența C. C. | Judecător, N. D. | |
Grefier, A. P. |
Red.jud.N.D.
Tehn.M.D.4 ex
J.f.D.B.
11.11.2015
| ← Servitute. Decizia nr. 621/2015. Curtea de Apel CRAIOVA | Partaj judiciar. Decizia nr. 606/2015. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
