Succesiune. Decizia nr. 383/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 383/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 11-06-2015 în dosarul nr. 383/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 383/2015
Ședința publică de la 11 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. Ț.
Judecător F. D.
Judecător I. V.
Grefier N. D.
x.x.x.x
Pe rol, judecarea recursului declarat de recurenta pârâtă M. E.-S., împotriva deciziei civile nr.952/10.11.2014, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți M. G. și M. M., având ca obiect succesiune .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta pârâtă M. E.-S. personal și asistată de avocat G. T. și intimata reclamantă M. G. personal și asistată de avocat Mileoveanu D., lipsind intimata reclamantă M. M.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocat G. T. pentru recurenta pârâtă a învederat instanței că intimata reclamantă M. M. locuiește în comuna Podari,. solicită ca aceasta să fie citată la această adresă.
Avocat Mileoveanu D. a învederat că nu are nu are cunoștință unde locuiește intimata reclamantă M. M., dar aceasta nu și a schimbat adresa din buletin, a plecat de acasă datorită conflictelor cu sora sa.
Instanța se opune la cererea formulată de avocat G. T., de a s se cita intimata reclamantă M. M. la adresa din comuna Podari,. motivarea că aceasta a fost citată legală, pe tot parcursul judecății a depus întâmpinare, înscrisuri, chitanțe din care nu rezultă că și ar fi schimbat domiciliul, iar în caz că aceasta si ar fi schimbat domiciliul, recurenta pârâtă potrivit art. 98 NCP, avea obligația să aducă la cunoștință noua adresă a acesteia.
Avocat G. T. pentru recurenta pârâtă, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri depunând în acest sens un set de înscrisuri .
Avocat Mileoveanu D., lasă la aprecierea instanței.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat instanța constatând cauza în stare de judecată a acordat cuvântul părților prezente pentru a pune concluzii asupra recursului de față.
Avocat G. T. pentru recurenta pârâtă, față de motive invocate în scris pe care le a dezvoltat oral a pus concluzii de admiterea recursului, casarea și reținerea cauzei spre rejudecare în sensul admiterii acțiunii, în sensul de a se constata deschiderea succesiunii defunctului M. S., decedat la data de 09.03.1995, având ca moștenitori acceptanți pe M. G., în calitate de soție supraviețuitoare și M. E. S. respectiv M. M., în calitate de fiice.
În subsidiar a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei civile și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, pentru refacerea și suplimentarea probatoriului.
A solicitat cheltuieli de judecată.
Avocat Mileoveanu D. pentru intimata reclamantă M. G., a pus concluzii de respingerea recursului ca nefundat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțată de Tribunalul D., conform motivelor invocate prin întâmpinare. A solicitat cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
La data de 05.12.2012, reclamanta M. G. a formulat, în cadrul dosarului nr._/215/2012, precizare la acțiune, în sensul că a solicitat să se constate deschisă succesiunea autorului M. S., decedat la data de 09.03.1995, având ca moștenitori legali acceptanți pe M. G. în calitate de soție supraviețuitoare și M. M. în calitate de fiică.
În motivare, a arătat că pârâta M. S.-E. în calitate de fiică, nu și-a exercitat dreptul de opțiune succesorală prin acte de acceptare tacită, acte de conservare și de administrare, întocmite în legătură cu bunurile din masa succesorală, conform dispozițiilor art. 700 C.CIV.
A arătat, de asemenea, că pârâta M. S.-E. nu a contribuit la cheltuielile ocazionate cu înmormântarea și pomenirile ulterioare.
A precizat reclamanta că, împreună cu pârâta M. M., a suportat toate aceste cheltuieli și a acceptat succesiunea, în sensul că a administrat bunurile rămase de pe urma autorului, a achitat impozitele, a locuit permanent în imobil, asupra căruia au efectuat lucrări de renovare și întreținere.
Astfel, au montat gresie și faianță în bucătărie și baie, au schimbat ușa de la . montat tocărie PVC, au închis balconul și au izolat termic apartamentul pe exterior.
Pârâta M. S. E., fiind căsătorită, a locuit în domiciliul socrilor săi și s-a mutat în acest apartament numai după divorț, fiind tolerată să locuiască împreună cu fiica sa.
În ceea ce privește lucrările de renovare, respectiv izolația termică pe interior a unei camere și recondiționarea tocăriei acesteia, a arătat că aceste lucrări au fost realizate de către pârâta M. S. E. de curând, fără acceptul său și al pârâtei M. M..
A menționat că pârâta M. S. E. are un comportament necorespunzător, fiind nevoită să apeleze la organele de poliție deseori.
A solicitat să se constate calitatea de moștenitori de pe urma autorului M. S., a reclamantei și a pârâtei M. M., pârâta M. S. E. fiind străină de succesiunea acestuia prin neacceptare, fiind prescris dreptul acesteia de opțiune succesorală.
Astfel, a solicitat să se dispună partajarea bunurilor rămase de pe urma autorului M. S., respectiv cota de ½ din apartamentul compus din două camere și dependințe, prin atribuirea în lotul său a apartamentului, cu obligația de a achita sultă pârâtei M. M..
A atașat copii acte de stare civilă.
Prin încheierea de ședință din data de 25.09.2013, instanța a dispus disjungerea precizării la acțiune formulată de reclamanta M. G., formându-se dosarul nr._ .
La data de 03.12.2013, pârâta M. M. a formulat întâmpinare față de cererea dedusă judecății, arătând că este de acord cu admiterea acesteia.
A apreciat că pârâta M. E. S. nu și-a exercitat în termenul prevăzut de lege dreptul de opțiune succesorală de pe urma autorului M. S..
În condițiile în care nu s-au exercitat acte de acceptare expresă a succesiunii autorului, a considerat că pârâta M. E. S. trebuie să facă dovada certă că și-a manifestat dreptul de opțiune succesorală prin acte de acceptare tacită.
A arătat că aceasta nu a participat la cheltuielile de înmormântare și nici la cheltuielile ocazionate cu pomenirile ulterioare, singurele care s-au ocupat de înmormântarea autorului fiind ea și mama sa, M. G..
În termenul legal prevăzut de dispozițiile art. 700 V.C.CIV. numai ea împreună cu reclamanta s-au ocupat de administrarea bunurilor imobile rămase de pe urma autoului M. S..
A menționat că, în acea perioadă, pârâta M. E. S. era căsătorită și a manifestat dezinteres total față de succesiunea autorului, în condițiile în care i s-a solicitat să se prezinte la notarial pentru dezbaterea succesiunii, aceasta refuzând, spunând că nu este interesată.
A învederat că, la bunul imobil respectiv, apartamentul cumpărat de autor în timpul căsătoriei cu mama sa, au fost efectuate îmbunătățiri, în sensul că au schimbat gresia în hol, baie și bucătărie, au montat ușă metalică la intrare, geam termopan la sufragerie și bucătărie, a fost schimbată instalația sanitară, au efectuat izolație termică exterioară.
Pârâta M. E. S. s-a mutat în apartamentul care face obiectul acestui litigiu după pronunțarea divorțului, fiind tolerată să locuiască împreună cu fiica ei-R. M. C..
Aceasta, fără acordul său și al reclamantei, a efectuat numai lucrări de întreținere a dormitorului, în sensul că a zugrăvit această cameră.
A considerat că cererea reclamantei prin care se invocă neacceptarea succesiunii de către pârâta M. E. S. este întemeiată și, pe cale de consecință, a solicitat admiterea excepției.
În scop probatoriu reclamanta a solicitat și instanța a încuviințat pentru aceasta proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtelor și proba testimonială cu doi martori.
De asemenea, la solicitarea pârâtei M. E. S., instanța a încuviințat pentru aceasta proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul reclamantei și proba testimonială cu doi martori.
În ședința publică din data de 04.12.2013, reclamanta a depus la dosar copia s.c. nr. 8575/19 mai 1997 a Judecătoriei C., contractul nr. 930/1972, contract de împrumut nr. 4347/12.12.1972, chitanțe, facturi fiscale, contract de execuție lucrări de construcție, comandă contract 09.09.2010, proces-verbal de recepție din 21.09.2010.
În cauză s-au luat interogatorii pârâtei M. E. S., la propunerea reclamantei și reclamantei, la propunerea pârâtei M. E. S. și au fost audiați martorii S. C. și M. I., la propunerea reclamantei și R. G. și D. M., la propunerea pârâtei M. E. S..
Pârâta a depus la dosar, la data de 21.01.2014, bon fiscal și declarația numitului M. C..
Reclamanta a depus la dosar la data de 11.03.2014 chitanțe privind plata utilităților.
Prin sentința civilă nr. 4529/26.03.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta M. G., în contradictoriu cu pârâtele M. E.-S. și M. M., s-a constatat deschisă succesiunea defunctului M. S., decedat la data de 09.03.1995, având ca moștenitori acceptanți pe M. G., în calitate de soție supraviețuitoare cu o cotă de 1/4 din masa succesorală și M. M. cu o cotă de 3/4 din masa succesorală și a fost obligată pârâta M. E. S. la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
La data de 9.03.1995, a decedat M. S., având ca moștenitori pe M. G., în calitate de soție supraviețuitoare și pe M. M. și M. E.-S. în calitate de descendente de gradul I.
Potrivit art. 700 cod civil dreptul de a accepta succesiunea se prescrie în termen de 6 luni, socotit de la deschiderea succesiunii.
Potrivit art. 689 C.civ. acceptarea poate fi sau expresă sau tacită.
Acte de acceptare tacită a moștenirii sunt oricare dintre acele activități întreprinse de moștenitor, din a căror îndeplinire rezultă neîndoielnic intenția sa de a accepta succesiunea lui de cujus.
Legea nu stabilește concret care anume acte realizate de succesibil constituie manifestarea intenției de a accepta moștenirea. Instanța de judecată trebuie să aprecieze, în concret, de la caz la caz, dacă actul săvârșit de succesibil, în această calitate, reprezintă sau nu o acceptare tacită a moștenirii. Totuși, art. 690 Cod civil prevede că nu sunt acte de acceptare tacită actele de conservare, îngrijire și administrare provizorie, cu condiția ca moștenitorul să nu fi dobândit deja titlul sau calitatea de erede prin acceptare expresă.
Expirarea termenului de prescripție fără ca succesibilul sa fi făcut acte de acceptare expresă sau tacită are drept consecință pierderea dreptului de a accepta moștenirea, iar, odată cu acesta, si a vocației succesorale, fiind considerat străin de succesiune.
Din declarațiile martorilor, instanța a reținut că pârâta M. E. S. nu a acceptat succesiunea defunctului în termen de 6 luni de la data deschiderii succesiunii .
Astfel, martora S. C., audiată în cauză la propunerea reclamantei, a declarat că are cunoștință de la reclamantă că ea este cea care a plătit impozitele pentru apartament, iar pârâta M. E. S., deși locuia în imobil, nu a contribuit la lucrările de îmbunătățire, acestea fiind plătite de către reclamantă.
De asemenea, a arătat că nu cunoaște dacă pârâta M. E. S. a solicitat bijuteriile tatălui său.
Martorul M. I., audiat în cauză la propunerea reclamantei, a declarat că are cunoștință de la reclamantă că ea este cea care a plătit impozitele pentru apartament, iar, după decesul autorului, reclamanta a efectuat o . îmbunătățiri la apartament, acestea fiind plătite de către reclamantă. La acea dată pârâta M. E. S. deși locuia în imobil nu a contribuit la aceste lucrări.
De asemenea, a arătat că nu cunoaște dacă pârâta M. E. S. a solicitat bijuteriile tatălui său.
Martora R. G., audiată în cauză la propunerea pârâtei M. E. S., a declarat că știe de la unchiul său, M. C., ce a fost propus ca martor și înlăturat de la audiere, că pârâta M. E. S. a solicitat la decesul autorului să-i fie dată verigheta acestuia.
A mai arătat că pârâta M. E. S. a participat la înmormântare și a ajutat împreună cu soțul și socrii săi cu munca și, de asemenea, are cunoștință de la unchiul său și de la pârâtă că, la pomeniri, aceasta a contribuit cu muncă și cu bani.
Martora D. M., audiată în cauză la propunerea pârâtei M. E. S., a declarat că, la decesul autorului, soacra pârâtei i-a solicitat tuciul pentru pregătirea colivei.
Astfel, actele săvârșite de pârâta M. E. S., respectiv faptul că a solicitat bijuteriile tatălui și a contribuit cu munca fizică la înmormântare și pomeni nu pot fi considerate acte de acceptare tacită a succesiunii.
Cum în speță, s-a dovedit că pârâta M. E. S. nu a acceptat succesiunea defunctului în termen de 6 luni de la data deschiderii succesiunii, instanța, având în vedere dispozițiile art. 700 Cod civil, a admis acțiunea și a constatat deschisă succesiunea defunctului M. S., decedat la data de 09.03.1995, având ca moștenitori acceptanți pe M. G., în calitate de soție supraviețuitoare cu o cotă de 1/4 din masa succesorală și M. M. cu o cotă de 3/4 din masa succesorală.
În baza art. 274 C.Pr.Civilă., instanța a obligat pe pârâta M. E. S. la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta apelantă M. E.-S., fără însă a expune motivele de apel.
Apelul a fost legal timbrat cu taxă de timbru și timbru judiciar conform chitanței depuse la fila 13 din dosar.
Reclamanta intimată a depus la dosar și taxa de timbru datorată pentru fond conform chitanței depuse la fila 14 din dosar.
Intimatele, deși legal citate, nu au formulat întâmpinare în cauză.
Părțile nu au solicitat încuviințarea de noi probe în cadrul prezentei căi de atac.
Tribunalul D. prin decizia civilă nr. 952 de la 10.11.2014 a respins apelul declarat de pârâta apelantă M. E.-S., domiciliată în municipiul C., .. 119, .. 1, ., județul D., împotriva sentinței civile nr. 4529/26.03.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamanta M. G., domiciliată în municipiul C., .. 119, .. 1, ., județul D. și intimata-pârâtă M. M., domiciliată în municipiul C., .. 119, .. 1, ., județul D., ca nefondat și a obligat apelanta la plata către intimata M. G. a sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut că la data de 05.12.2012, reclamanta M. G. a formulat, în cadrul dosarului nr._/215/2012, precizare la acțiune, în sensul că a solicitat să se constate deschisă succesiunea autorului M. S., decedat la data de 09.03.1995, având ca moștenitori legali acceptanți pe M. G. în calitate de soție supraviețuitoare și M. M. în calitate de fiică.
Prin sentința civilă nr. 4529/26.03.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta M. G., în contradictoriu cu pârâtele M. E.-S. și M. M., s-a constatat deschisă succesiunea defunctului M. S., decedat la data de 09.03.1995, având ca moștenitori acceptanți pe M. G., în calitate de soție supraviețuitoare cu o cotă de 1/4 din masa succesorală și M. M. cu o cotă de 3/4 din masa succesorală și a fost obligată pârâta M. E. S. la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.
În prezenta cauză, în raport de data introducerii acțiunii, respectiv data formulării precizării la acțiune-05.12.2012-sunt incidente dispozițiile Codului de procedură civilă din 1865, iar calea de atac este cea a apelului, având în vedere că obiectul acțiunii îl constituie deschiderea moștenirii și constatarea calității de moștenitor, capete de cerere neevaluabile în bani, în raport de disp. art. 2821 C.p.c.
Tribunalul a constatat că pârâta apelantă a formulat apel în cauza de față, împotriva sentinței civile pronunțate de către prima instanță, dar nu a motivat această cale de atac.
În acest context, tribunalul a ținut cont de disp. art. 292 alin. 2 C.p.c. potrivit cărora "în cazul în care apelul nu se motivează ori motivarea apelului sau întâmpinarea nu cuprind motive, mijloace de apărare sau dovezi noi, instanța de apel se va pronunța, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanță."
Tribunalul a constatat că apelanta pârâtă, prin intermediul probatoriului administrat în cauză, în fața instanței de fond, nu a reușit să dovedească acceptarea succesiunii tatălui său, în termenul legal de 6 luni de la deschiderea succesiunii, potrivit disp. art. 700 alin. 1 C.civil.
În mod corect a reținut instanța de fond, pe baza declarațiilor martorilor audiați în cauză, că actele săvârșite de pârâta M. E. S., respectiv faptul că a solicitat verigheta tatălui său și a contribuit cu munca fizică la înmormântare și pomeni, nu pot fi considerate acte de acceptare tacită a succesiunii, în contextul în care aceasta nu a solicitat bijuterii de o anumită valoare materială care să fi aparținut tatălui său, ci o bijuterie cu valoare sentimentală, amintire de familie (verigheta), iar contribuția acesteia materială sau fizică la înmormântarea și pomenirea tatălui său a fost una firească, efectuată de către aceasta în calitate de fiică a defunctului și nu de moștenitoare directă a acestuia, pârâta neefectuând vreun act, în acea împrejurare, care să denote acceptarea tacită a succesiunii acestuia (act de administrare a patrimoniului acestuia, de exemplu).
Astfel, art. 690 Cod civil prevede că nu sunt acte de acceptare tacită actele de conservare, îngrijire și administrare provizorie a patrimoniului, cu condiția ca moștenitorul să nu fi dobândit deja titlul sau calitatea de erede prin acceptare expresă.
Așa cum a reținut și instanța de fond, actele de acceptare tacită a moștenirii sunt oricare dintre acele activități întreprinse de moștenitor, din a căror îndeplinire rezultă neîndoielnic intenția sa de a accepta succesiunea lui de cujus, ori, în speța de față, pârâta apelantă nu a dovedit îndeplinirea vreunei astfel de activități.
Din interogatoriul administrat pârâtei apelante de către instanța de fond rezultă că aceasta a recunoscut că a venit să locuiască în apartamentul ce a făcut obiectul litigiului în luna august 1996 (întrebarea nr. 8), deci după termenul legal de 6 luni, prevăzut de disp. art. 700 alin. 1 C.civil, referitor la acceptarea succesiunii, iar aspectele învederate de către pârâtă în cadrul întrebărilor nr. 5 și 7 din cadrul interogatoriului, potrivit cărora a vrut să se mute cu familia în apartament, dar mama sa a refuzat, aceasta neacceptând ca soțul său să locuiască aici, iar, ulterior, după divorț, a acceptat să locuiască ea, nu au fost dovedite de către aceasta prin intermediul probatoriului administrat în cauză (fila 49 din cadrul dosarului de fond).
Declarația martorei R. G., aflată la fila 66 din cadrul dosarului de fond, referitoare la faptul că, după decesul tatălui, apelanta pârâtă a solicitat mamei sale să o primească în apartament, dar a fost refuzată, acest lucru fiindu-i permis ulterior, dar doar acesteia și fiicei, nu și soțului, urmează să fie reținută sub rezervă de către instanță în contextul în care martora nu a fost prezentă la o astfel de discuție intervenită între părți, ci aceste aspecte le cunoaște de la unchiul său, numitul M. C., martor care a fost înlăturat de la audiere de către instanță, potrivit încheierii de ședință din data de 04.12.2013 (fila 57 din cadrul dosarului de fond).
Și în cazul în care aspectele anterior menționate ar fi fost dovedite în cauză, tribunalul a constatat că nimic nu ar fi împiedicat-o pe pârâta apelantă, în acest context, să accepte, în mod expres, în fața notarului public, succesiunea tatălui său, în termenul prevăzut de lege, aspect de care, însă, aceasta nu s-a prevalat.
Faptul că apelanta pârâtă nu a locuit la data decesului autorului său în imobilul bun succesoral al acestuia, ci la socrii săi, rezultă și din răspunsul la întrebarea nr. 2 din cadrul interogatoriului administrat reclamantei intimate (fila 50 din cadrul dosarului de fond) care se coroborează cu declarația martorei D. M. dată în același sens, respectiv că, atâta timp cât a fost căsătorită, pârâta apelantă a locuit cu soțul său la soacra sa.
De asemenea, potrivit declarației martorei D. M., aflată la fila 67 din cadrul dosarului de fond, pârâta apelantă i-ar fi solicitat mamei sale să o primească să locuiască în apartament întrucât nu avea condiții la soacra sa, după doi ani de la decesul autorului acesteia, iar reclamanta ar fi primit-o doar pe ea și pe fiică, nu și pe soț, ulterior, cei doi soți despărțindu-se.
Aspectul relatat de către această martoră cu privire la achitarea impozitelor pentru apartament de către pârâta apelantă, aspect cunoscut de martoră chiar de la aceasta din urmă, nu a fost dovedit în cauză prin intermediul unor înscrisuri depuse la dosar în acest sens.
Și martora S. C. a precizat că pârâta apelantă a solicitat să fie primită în apartament după divorț (fila 53 din cadrul dosarului de fond).
Potrivit sentinței civile nr. 8575 din data de 19.05.1997, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._/1996, acțiunea de divorț privindu-i pe pârâta apelantă și soțul acesteia a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 12.09.1996, iar divorțul a fost pronunțat, în mod irevocabil, la data de 27.08.1997 (filele 28-30 din cadrul dosarului de fond).
Prin urmare, prin intermediul probatoriului administrat în fața instanței de fond, apelanta pârâtă nu a dovedit că a acceptat succesiunea tatălui său, în termenul legal prevăzut de disp. art. 700 alin. 1 C.civil.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul, în temeiul disp. art. 296 alin. 1 teza I C.p.c., a respins apelul declarat de pârâta apelantă M. E.-S., împotriva sentinței civile nr. 4529/26.03.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamanta M. G. și intimata-pârâtă M. M., ca nefondat.
În temeiul art. 274 alin. 1 C.p.c., având în vedere soluția ce se va pronunța asupra apelului de față, tribunalul a obligat apelanta la plata către intimata M. G. a sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel, respectiv onorariu avocațial, potrivit chitanței nr. 52 din data de 31.10.2014, depusă la dosar.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs M. E.-S. solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei civile menționate și reținând cauza spre rejudecare admiterea acțiunii formulată de reclamanta M. G., în sensul să se constate deschisă succesiunea defunctului M. S., decedat la data de 09.03.1995, având ca moștenitori acceptanți pe M. G., în calitate de soție supraviețuitoare și M. E.-S., respectiv M. M., în calitate de fiice.
În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea deciziei civile menționate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, pentru refacerea și suplimentarea probatoriului.
A arătat că la data de 05.12.2012, reclamanta M. G. a formulat, în cadrul dosarului nr._/215/2912, precizare la acțiune, în sensul că a solicitat să se constate deschisă succesiunea autorului M. S., decedat la data de 09.03.1995, având ca moștenitori legali acceptanți pe M. G., în calitate de soție supraviețuitoare și M. E., în calitate de fiică.
În motivare, a arătat că, în calitate de fiică, nu și-a exercitat dreptul de opțiune succesorală prin acte de acceptare tacită, acte de conservare și de administrare, întocmite în legătură cu bunurile din masa succesorală.
Prin încheierea de ședință din 25.09.2013, instanța de fond a dispus disjungerea precizării la acțiune formulate de reclamantă, formându-se dosarul dedus judecății.
Instanța de apel, a reținut în mod greșit că din declarațiile martorilor, reiese că nu a acceptat succesiunea defunctului în termen de 6 luni de la data deschiderii succesiunii.
Legea nu stabilește concret care anume acte realizate de susceptibil constituie manifestarea intenției de a accepta moștenirea, instanța trebuie să aprecieze în concret, de la caz la caz, dacă actul săvârșit de succesibil, în această calitate, reprezintă sau nu, o acceptare tacită a moștenirii..
În speță, recurenta arată că a participat la înmormântarea tatălui său, iar după înhumare, a revenit la domiciliul acestuia, unde la o discuție cu mama, reclamanta în cauză, i-a cerut acesteia verigheta și inelul-ghiul aparținând tatălui său, însă aceasta a refuzat să facă acest lucru, motiv pentru care a intervenit o ceartă și i-a interzis să mai meargă în acel domiciliu.
Chiar și martorii audiați în cauză, au învederat acest lucru (R. G.), iar prin faptul că a cerut reclamantei, un obiect valoros care aparținea defunctului său tată, reprezintă un veritabil act de acceptare a succesiunii.
Faptul că nu a mai avut acces în apartament, o lungă perioadă de timp, a împiedicat-o să realizeze și alte acte de acceptare a succesiunii. Solicită respectuos instanței să observe cererea de chemare în judecată, formulată de reclamantă în dosarul nr._/215/2012, prin care solicita să se constate deschisă succesiunea autorului M. S. și să se constate calitatea lor de moștenitori, inclusiv a sa, care are calitatea de pârâtă.
Ulterior, profitând de faptul că era ocupată cu problemele grave de sănătate ale fiicei sale și lipsa resurselor financiare, a formulat o precizare la cererea de chemare în judecată, prin care încerca să invoce neacceptarea succesiunii de către ea în termenul legal.
Dacă starea de fapt, ar fi fost cea relatată în precizare, de ce această stare de fapt, nu a făcut obiectul cererii de chemare în judecată, ci al unei precizări ulterioare, raportat la conjuctura existentă.
Apreciază că atâta instanța de fond, cât și instanța de apel au apreciat în mod greșit probatoriul administrat în cauză, soluțiile pronunțate fiind netemeinice și nelegale, ajungând astfel ca o persoană cu vocație succesorală și acte de acceptare a succesiunii să ajungă să fie evacuată în stradă având un copil în întreținere cu o boală incurabilă.
La data de 12.03.2015 intimata M. G. a depus întâmpinare față de motivele de recurs declarate de recurenta M. E.-S. prin care solicită instanței respingerea recursului ca nefondat.
Apreciază că decizia civilă recurată, prin care a fost respins apelul, este temeinică și legală fiind adoptată de către instanța de apel pe baza probelor administrate în cauză, Tribunalul D. analizând sentința pronunțată de Judecătoria C. prin prisma dispozițiilor art.292 alin.2 din Vechiul Cod de procedură civilă.
Consideră că nu poate fi luată în considerare depoziția singulară a martorei R. G., care declară că pârâta i-ar fi solicitat verigheta autorului și ar fi participat la înmormântare cu sume de bani, deoarece aceasta a relatat o situație de fapt pe care nu a cunoscut-o personal, fiindu-i relatată de către martorul înlăturat de la audiere, M. C., rudă de grad prohibit cu părțile, la dosar fiind și o declarație a acestuia în acest sens.
Având în vedere că motivele de recurs nu se circumscriu niciunuia dintre motivele de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art.304 Vechiul Cod de procedură civilă, apreciază că recursul este neîntemeiat și solicită respingerea acestuia.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor invocate și apărărilor formulate, în raport de disp. art. 3041 și art. 304 pct. 8 și 9 c. pr. civilă, recursul este nefondat, din următoarele considerente:
Acceptarea voluntară tacită rezultă, potrivit art.689 Cod civil, din acte și fapte pe care succesibilul n-ar fi putut să le facă decât în calitatea sa de moștenitor acceptant, adică să fie vorba de acte juridice din care să rezulte că a înțeles să accepte pur și simplu moștenirea și actul să presupună neapărat intenția neîndoielnică de a accepta.
Revenind la speța în cauză, în ce privește solicitarea de către recurentă a unui bun care a aparținut autorului, mai mult cu valoare sentimentală, nu poate constitui act de acceptare tacită a succesiunii.
Potrivit probatoriului administrat la instanța de fond, pârâta M. E.-S. nu și-a exercitat dreptul de opțiune succesorală, prin acte de acceptare tacită, acte de conservare și de administrare, în conformitate cu dispoz.art.700 Cod civil, săvârșite în legătură cu bunurile din masa succesorală a autorului M. S..
În considerarea celor expuse anterior, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. 1 c. pr. civilă, recursul nefiind fondat, urmează a fi respins, iar sentința va fi menținută ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta pârâtă M. E.-S., împotriva deciziei civile nr.952/10.11.2014, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți M. G. și M. M..
Obligă recurenta la 500 lei cheltuieli de judecată către intimata M. G..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Iunie 2015
Președinte, M. C. Ț. | Judecător, F. D. | Judecător, I. V. |
Grefier, N. D. |
Red.jud.Fl.D.
2 ex/AS
j.a.D.G.
V.P.
j.f.M.D.M.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 47/2015. Curtea de Apel... | Pretenţii. Decizia nr. 3068/2015. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
