Conflict de competenţă. Sentința nr. 68/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 68/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 10-09-2015 în dosarul nr. 68/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA Nr. 68
Ședința din Cameră de Consiliu de la 10 septembrie 2015
Completul constituit din:
Președinte: S. A. C.
Grefier: A. Golașu
Pe rol, soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria S. și Tribunalul O. – Secția Civilă cu privire la judecarea acțiunii privind pe reclamantul B. I. prin Societatea de Gestiune Colectivă a Drepturilor de autor în Domeniul Artelor Vizuale - Visarta, cu sediul în București, . nr. 9-11, sector 5, și pârâtul M. S. reprezentat prin Primar, cu sediul în S., .. 1, jud. O., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință din Cameră de Consiliu lipsesc părțile.
Procedura, conform art. 135 alin. 4 Cod proc. civ, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Curtea, socotindu-se lămurită, constată pricina în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului O. la data de 22.01.2015 sub nr._, reclamantul B. I., reprezentat de Societatea de Gestiune Colectivă a Dreptului de Autor în Domeniul Artelor Vizuale –Visarta a chemat în judecată pe pârâtul Mun. S., prin Primar, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 135.000 lei, reprezentând daune morale pentru prejudiciul produs reclamantului prin distrugerea monumentului său creat și amplasat în parcul Mun. S..
În motivare, reclamantul, de profesie sculptor, a arătat că a realizat lucrarea ,,E. I.”, o sculptură în bronz, care a fost amplasată în parcul central al mun. S.. Monumentul a fost vandalizat de persoane neidentificate, și, deși reclamantul a notificat în mai multe rânduri unitatea administrativ teritorială în vederea restauării monumentului, aceste eforturi au rămas fără răspuns.
A susținut reclamantul că în cauza de față se face dovada că opera a fost parțial distrusă, că pârâtul nu a luat măsuri pentru a o proteja sau a dispune efectuarea refacerii acesteia, motiv pentru care a suferit o daună morală și este îndreptățit la despăgubiri pentru prejudiciul creat.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.10, lit.d) din Legea nr. 8/1996 rep..
A depus la dosar înscrisuri.
La termenul din 28.01.2015, instanța din oficiu, în camera de consiliu, fără citarea părților, a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului în soluționarea cauzei.
Prin Sentința civilă nr. 42/28.01.2015, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul O. a admis excepția necompetenței materiale a instanței, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei S.
A motivat Tribunalul că acțiunea cu care a fost sesizat este o acțiune în pretenții și că raportat la dispozițiile art.94, lit.j) C.p.c., potrivit cărora orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, sunt de competența judecătoriilor, prezenta cerere este de competența Judecătoriei S..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei S. sub nr._ la data de 10.02.2015.
Prin rezoluția din data de 11.02.2015, instanța de judecată a pus în vedere reclamantului să achite taxa de timbru în cuantum de 3805 lei, stabilită conform art.3), al.1), lit. e) din OUG nr.80/2013.
Printr-un înscris depus la dosar la data de 23.02.2015, reclamantul, prin reprezentant, a precizat că își întemeiază acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 8/1996 prind drepturile de autor, achitând totodată taxa de timbru în cuantum de 100 de lei, astfel cum prevede art.13, lit. a) din OUG nr. 80/2013 și că, totodată, solicită ca acțiunea formulată să fie soluționată de instanța căreia i s-a adresat, respectiv Tribunalul O..
Prin încheierea din data de 17.03.2015, instanța a dispus comunicarea cererii de chemare în judecată către pârât pentru a formula întâmpinare.
La data de 22.05.2015, pârâtul a depus întâmpinare la cererea reclamantului invocând, pe cale de excepție lipsa calității procesuale pasive a Mun. S. și respingerea acțiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă, cu motivarea că sculptura realizată de reclamant nu s-a aflat vreodată în proprietatea unității administrativ-teritoriale.
În dovedire, au fost depus înscrisuri.
La data de 12.06.2015, reclamantul, prin reprezentant, a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului. Totodată, reclamantul a reiterat argumentul că singura instanță competentă să soluționeze prezenta cauză este Tribunalul O..
La termenul de judecată din data de 16.06.2015, instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei S..
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de excepția necompetenței materiale invocată din oficiu, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 248, alin. 1 din C. proc. civ., instanta se va pronunta mai intâi asupra exceptiilor de procedura si asupra celor de fond care fac de prisos, in totul sau in parte cercetarea in fond a pricinii.
Prin cererea ce face obiectul cauzei, reclamantul B. I., în contradictoriu cu pârâtul Mun. S. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 135.000 lei, reprezentând daune morale pentru prejudiciul produs reclamantului prin distrugerea monumentului realizat de el și amplasat în parcul Mun. S.
Astfel, s-a constatat că obiectul prezentei cereri de chemare în judecată îl constituie acordarea de despăgubiri în temeiul art.10 din Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor și drepturile conexe, pentru o presupusă încălcare a unor drepturi intelectuale.
Instanța a considerat că cererile de chemare în judecată având un asemenea obiect, chiar dacă sunt evaluabile în bani, nu urmează regimul juridic prev. de art.94, pct.1, lit.j) C.p.c, ci sunt de competența tribunalului care, potrivit noului Cod de procedură civilă reprezintă instanța de drept comun în ceea ce privește judecata în primă instanță. De altfel, art. 151 din Legea nr.8/1996 dispune că litigiile privind dreptul de autor și drepturile conexe sunt de competența organelor jurisdicționale, potrivit prezentei legi și dreptului comun
Având în vedere aceste dispoziții legale, instanța a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei S. și a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii formulată de reclamantul B. I., în favoarea Tribunalului O., Secția Civilă.
Față de dispozițiile art. 134 2 C.p.c., constatând ivit conflictul negativ de competență, instanța a dispus suspendarea din oficiu a judecării cauzei și a înainta dosarul la Curtea de Apel C. în vederea pronunțării unui regulator de competență.
P. a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel C. în data de 04.09.2015, sub nr. de dosar_, fiind fixat termen pentru dezlegarea regulatorului de competență în data de 10 septembrie 2015.
Curtea, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 Cod procedură civilă, va pronunța, în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei S., pentru următoarele considerente:
Acțiunea ce face obiectul prezentului conflict de competență are ca obiect plata sumei de sumei de 135.000 lei, reprezentând daune morale pentru prejudiciul produs reclamantului prin distrugerea monumentului său creat și amplasat în parcul Mun. S., fiind întemeiată în drept pe dispozițiile legii nr. 8/1996.
Spre deosebire de codul de procedură civilă de la 1865, care reglementa în mod expres că cererile în materie de proprietate intelectuală sunt de competența în primă instanță a tribunalului, Noul Cod de procedură civilă nu reglementează instanța competentă a soluționa în primă instanță astfel de cereri.
Legea nr. 8/1996 pe care se întemeiază petentul nu cuprinde dispoziții speciale cu privire la instanța competentă, făcând trimitere doar, în art 151 la instanța de drept comun:
”Litigiile privind dreptul de autor și drepturile conexe sunt de competența organelor jurisdicționale, potrivit prezentei legi și dreptului comun.”
Ori, este adevărat că instanța de drept comun, în accepțiunea Noului Cod de procedură civilă este tribunalul, dar, prin excepție de la această regulă, potrivit disp. art. 94 pct. 1 lit. j, judecătoria judecă orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei, indiferent de calitatea părților.
Este mai mult decât evident că prezenta cerere este evaluabilă în bani, are o valoare de până la 200.000 lei, iar calitatea părților sau obiectul acțiunii nu prezintă importanță prin prisma acestei norme de competență, de vreme ce legea nu face trimitere la anumite cereri, ci la orice alte cereri.
Totodată, acțiunea pendinte nu cuprinde capete de cerere ce ar viza constatarea unor drepturi a căror reglementare ține în mod exclusiv de Legea nr. 8/1996, ci se solicită în mod exclusiv repararea unui prejudiciu moral în valoare de până la 200.000 lei, caz în care devin pe deplin aplicabile disp. art. 94 pct. 1 lit. j din Noul Cod de procedură civilă.
Instanța de judecată nu poate în interpretarea unor dispoziții legale extrem de clare și care nu lasă loc de niciun dubiu, precum disp. art. 94 pct. 1 lit. j din Noul Cod de procedură civilă să considere că legiuitorul nu s-ar fi referit la orice fel de acțiuni, respectiv nu ar fi vizat și cererile evaluabile în bani care pot fi formulate în materie de proprietate intelectuală și, prin urmare să excludă astfel de acțiuni din câmpul de aplicare al textului legal precitat, întrucât, într-un astfel de caz ar încălca atribuțiile puterii judecătorești și anume ar completa în mod nepermis la textul legal.
De altfel, potrivit principiului de drept ”unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă – ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus”, textul de lege se interpretează în raport de conținutul său evident, iar nu în raport de prezumtive considerații ale modului în care ar fi fost cazul să fie reglementat un raport juridic sau o normă de competență.
În concluzie, potrivit disp. art. 133 pct. 2 Cod procedură civilă va fi stabilită competența de soluționare a acțiunii privind pe reclamantul B. I. prin Societatea de Gestiune Colectivă a Drepturilor de Autor în Domeniul Artelor Vizuale - Visarta, cu sediul în București, . nr. 9-11, sector 5, și pârâtul M. S. reprezentat prin Primar, cu sediul în S., .. 1, jud. O., având ca obiect pretenții, în favoarea Judecătoriei S..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a acțiunii privind pe reclamantul B. I. prin Societatea de Gestiune Colectivă a Drepturilor de Autor în Domeniul Artelor Vizuale - Visarta, cu sediul în București, . nr. 9-11, sector 5, și pârâtul M. S. reprezentat prin Primar, cu sediul în S., .. 1, jud. O., având ca obiect pretenții, în favoarea Judecătoriei S..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10 Septembrie 2015.
Președinte, S. A. C. | ||
Grefier, A. Golașu |
Red. AC
Tehnored. AG 10.09.2015
SECȚIA I-A CIVILĂ
DOSAR NR._
CĂTRE,
JUDECĂTORIA S.,
Cu sediul în S., ., jud. O.
Potrivit dispozițiilor acestei instanțe date în dosarul sus menționat prin Sentința nr. 68/10.09.2015, vă înaintăm spre competentă soluționare acțiunea în pretenții formulată de reclamantul B. I. prin Societatea de Gestiune Colectivă a Drepturilor de Autor în Domeniul Artelor Vizuale - Visarta în contradictoriu cu pârâtul M. S. reprezentat prin Primar.
Rugăm să confirmați primirea dosarului.
Președinte Grefier
S. A. C. A. Golașu
| ← Validare poprire. Decizia nr. 529/2015. Curtea de Apel CRAIOVA | Conflict de competenţă. Sentința nr. 47/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
