Revendicare imobiliară. Decizia nr. 369/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 369/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 09-06-2015 în dosarul nr. 369/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 369
Ședința publică de la 09 Iunie 2015
Președinte: - L. M. L.
Judecător: - N. D.
Judecător: - Florența C. C.
Grefier: - A. P.
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamanta S. C. R. împotriva deciziei civile nr. 163/05.02.2015, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți M. I., M. E., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns intimații pârâți M. I., M. E., personal și asistați de procurator M. A. I., lipsind recurenta reclamantă S. C. R..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței următoarele:
- recursul este declarat împotriva unei decizii civile definitive;
- recurenta reclamantă S. C. R. a depus la dosar, la data de 14.05.2015, o cerere prin care declară că înțelege să renunțe la judecarea recursului formulat în cauză, după care;
Interpelat de instanță, procurator M. A. I. a precizat că nu are studii juridice.
Instanța a adus la cunoștința intimaților pârâți faptul că, fiind prezenți personal în instanță, încetează mandatul de reprezentare dat procuratorului M. A. I., acesta neavând studii juridice.
Instanța a pus în discuție cererea de renunțare formulată de recurenta reclamantă, precum și admisibilitatea declarării recursului împotriva unei decizii civile definitive.
Intimații pârâți M. I. și M. E. au precizat că lasă la aprecierea instanței, arătând, de asemenea, că solicită acordarea cheltuielilor de judecată chiar dacă recurenta reclamantă înțelege să renunțe la judecata recursului. În acest sens, au depus notă cu cheltuielile de judecată efectuate.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr.5514 din 25.09.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ a fost admisă în parte acțiunea privind pe reclamanta S. C. R. prin mandatar S. N. și pe pârâții M. I. și M. E..
S-a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților pe aliniamentul determinat de punctele 32-31-53-54-81-76-75-74-73-72-71-70, conform punct 2 și schița anexă 1 din raportul de expertiză efectuat de experții tehnici judiciari Toacsen I., G. C. și L. I..
Au fost respins cererile având ca obiect obligația de a face și revendicare .
Au fost compensate în parte cheltuielile de judecată și obligată reclamanta să plătească în favoarea pârâților suma de 1050 lei, diferență cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că părțile dețin proprietăți învecinate, situate în .. Ambele proprietăți reprezintă terenuri ce au făcut obiectul legilor de retrocedare, însă reclamanta deține ca și titlu de proprietate, contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3534/02.07.2009, încheiat între reclamantă, în calitate de cumpărător, și vânzătorii F. C. și F. Ș., terenul fiind intabulat în cartea funciară a localității, sub nr. cadastral 1244, tarlaua 2, . o suprafață de 1254 m.p. din actele de proprietate și 1174 m.p. din măsurătorile cadastrale.
La rândul lor, vânzătorii F. C. și Ș., au dobândit acest teren prin cumpărare de la moștenitorii lui Lascateu V., care au fost puși în posesie, conform adeverinței de proprietate nr. 3868/13.09.2005 și proces verbal de punere în posesie nr._/10.09.2005, astfel cum rezultă din raportul de expertiză întocmit de expert L. M..
În ce privește susținerile pârâților, în sensul că reclamanta nu face dovada dreptului de proprietate, întrucât a cumpărat de la un neproprietar, deoarece vânzătorii inițiali nu dețineau titlul de proprietate, ci numai adeverința de proprietate și proces verbal de punere în posesie, instanța le-a apreciat ca neîntemeiate. S-a constatat că acest teren a fost înstrăinat succesiv de moștenitorii lui Lascateu V. și, respectiv, F. C. și Ș., prin convenții autentificate și, deci, terenul a intrat în circuitul civil, au fost îndeplinite formalitățile de publicitate imobiliară prin înscrierea în cartea funciară, operațiuni necontestate și, deci, considerate valabile. Întrucât intabularea dreptului este realizată în anul 2006, iar potrivit disp. art. 76 din din Lg. 71/2011 privind aplicarea noului cod civil, în speță nu se poate aplica prezumția existenței dreptului prin însăși înscriere, consacrat de legea nouă, totuși în cauză
este aplicabil efectul privind opozabilitatea erga omnes dat de înscrierea dreptului în cartea funciară, înscriere necontestată de nicio persoană.
În ce privește Dec. nr. 1/ /1997 a fostei Curți Supreme de Justiție, potrivit căreia dovada proprietății nu se poate face decât cu titlul de proprietate, invocată de pârâții, instanța a apreciat că ar fi avut aplicabilitate numai în caz de comparare de titluri ale părților pe aceeași suprafață de teren, situație premisă care nu se regăsește în speță, deoarece părțile dețin fiecare, terenuri diferite și titluri diferite și nu se pune problema vreunei suprapuneri de teren, astfel că, nu se are în vedere o comparare a titlurilor părților.
Cât privește dreptul de proprietate al pârâților, s-a reținut că acesta a fost dobândit prin certificatul de moștenitor nr. 59 /2004, prin care s-a dezbătut succesiunea autorului Lascateu I., care la rândul său a deținut titlul de proprietate nr._/19.12.1996.
Din motivele expuse și văzând disp. art. 555, 557 C.icv., instanța a apreciat că părțile au făcut dovada că sunt titularii dreptului de proprietate asupra terenurilor învecinate și în litigiu.
Cât privește individualizarea terenurilor și măsurătorile efectuate în teren, inclusiv stabilirea liniei de hotar, instanța a avut în vedere raportul de expertiză topografică întocmit de experții numiți, respectiv, Toaxen I., G. C.tin și L. I., considerând că această lucrare este mai completă, exprimă punctul de vedere comun al mai multor specialiști, măsurătorile fiind realizate cu Stația Totală și ruleta de 50 m, iar calculul fiind efectuat prin metoda analitică. De asemenea, s-a avut în vedere că această lucrare a avut în vedere și măsurătorile cadastrale care, așa cum am arăta, nu au fot contestate până în acest moment, precum și actele de proprietate deținute de părți și, totodată, se coroborează cu celelalte probatorii din dosar, învederând că nu au fost recunoscute semne vechi de hotar și că niciuna dintre documentațiile ce au stat la baza reconstituirii dreptului de proprietate pentru părți nu conține elemente suficiente de identificare a terenurilor părților, nefiind indicate în aceste acte, dimensiuni cu lungime și lățime a terenurilor.
Spre deosebire de această lucrare, expertiza întocmită de expert L. M., exprimă un punct de vedere singular, și nu se coroborează cu celelalte probatorii administrate în cauză.
Astfel, în ce privește susținerea reclamantei cu privire la semnele vechi de hotar necontestate de părți, respectiv, streașina construcției C2, proprietatea reclamantei și cele două buturi de pomi, s-a reținut că pârâții nu recunosc cele două buturi de pomi ca aflându-se pe linia de hotar și nici din alte probe din dosar nu rezultă că acestea s-ar fi aflat vreodată pe mejdina dintre cele două proprietăți.
Din probatoriile administrate în cauză nu rezultă nicio modificare a gardului dintre proprietăți, astfel că, nu s-a putut considera ca fiind dovedită, în condițiile prevăzute de disp. art. 249 C.P.C, această susținere a reclamantei.
Față de cele expuse instanța a apreciat că părțile au făcut dovada dreptului de proprietate asupra unor suprafețe de teren și anume: reclamanta face dovada dreptului de proprietate pentru suprafața de 1254 m. p. din contractul de vânzare cumpărare nr. 3524/2009 la care se adaugă suprafața de 974 m.p. deținute de reclamantă, dar care din măsurătorile cadastrale sunt doar de 1174 m.p. și, respectiv, 929 m.p. (astfel încât deține în plus o suprafață de 59 m.p.), iar pârâții fac dovada dreptului de proprietate pentru o suprafață de teren de 1152 m.p. cum rezultă din titlul de proprietate nr._/1996, dar în teren dețin suprafața de 1247 m.p.
Este adevărat că din lucrarea de specialitate a rezultat că pârâții dețin mai mult teren de cât în actele de proprietate dar nu rezultă că acest teren ar fi deținut din terenul reclamantei astfel că, față de această situație de fapt și de disp. art. 555 rap. la art. 563 C. civ, instanța a apreciat ca neîntemeiat capătul de cerere privind revendicarea terenului ocupat de către pârâți, din lucrarea de specialitate efectuată de cei trei experți rezultând că pârâții nu ocupă din terenul reclamantei iar gardul existent se află pe linia de hotar.
Astfel, odată reținută dovada dreptului de proprietate al părților asupra terenurilor învecinate, instanța a apreciat că acțiunea de grănițuire formulată de reclamantă este admisibilă, grănițuirea fiind operațiunea de determinare prin semne exterioare și vizibile a limitelor dintre două proprietăți vecine. S-a apreciat că acțiunea este admisibilă în genere, dar ea a fost admisă doar în parte, deoarece, așa cum s-a arătat deja, instanța a avut în vedere actele de proprietate ale ambelor părți și lucrarea de specialitate care exprimă opiniile mai multor specialiști, iar nu numai actele solicitate de reclamantă.
Potrivit dispozițiilor art. 560 C. civ., proprietarii terenurilor învecinate au obligația să contribuie la grănițuirea proprietăților, astfel că, odată îndeplinită condiția de vecinătate a celor două proprietăți, acțiunea este admisibilă, și, din moment ce părțile nu au stabilit această linie prin bună înțelegere, acțiunea este și întemeiată.
Din motivele mai sus expuse, instanța a considerat că raportul de expertiză întocmit de cei trei experți a răspuns obiectivelor fixate și, prin urmare, linia de hotar este cea stabilită prin această lucrare, respectiv, pe aliniamentul determinat de punctele 32-31-53-54-81-76-75-74-73-72-71-70, conform punct 2 și schița anexă 1 din raportul de expertiză efectuat de experții tehnici judiciari Toacsen I., G. C. și L. I..
Față de concluziile aceleiași lucrări de specialitate, care concluzionează, la răspunsul la obiectivul nr. 4, că gardul pârâților este construit pe linia de hotar, instanța a apreciat ca neîntemeiată și cererea privind obligația de a face, constând în mutarea gardului.
Văzând disp. art. 560 C. civ., potrivit cărora cheltuielile grănițuirii se vor face în mod egal de către părți, instanța a compensat în parte cheltuielile de judecată urmând să fie suportate în mod egal pentru acest capăt de cerere, iar pentru cererile având ca obiect obligația de a face și revendicare, se vor aplica disp. art.453 C.P.C, care consacră sub acest aspect, principiul culpei procesuale, care presupune că suportă cheltuielile de judecată partea care „pierde procesul”.
Astfel, s-a reținut că ambele părți au avut apărători aleși, astfel că și dacă s-ar fi judecat numai cererea de grănițuire, tot ar fi suportat aceste cheltuieli, astfel că aceste onorarii vor rămâne să fie suportate de fiecare parte .
Onorariul experților numiți în cauză și a căror lucrare a fost avută în vedere fost suportat de către pârâți și a fost în cuantum total de 2100 lei, iar față de textele legale mai sus citate, reclamanta a fost obligată să plătească în favoarea pârâților suma de 1050 lei, jumătate din acest onorariu, reprezentând diferență cheltuieli de judecată.
Celelalte cheltuieli de judecată efectuate de reclamantă au rămas în sarcina acesteia, deoarece capetele de cerere privind revendicarea și obligația de a face au fost respinse.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta S. C. R., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelului a arătat reclamanta că în mod nejustificat instanța de fond a respins capetele de cerere privind revendicarea și obligația de a face deoarece există flagrante contradicții între cele două rapoarte de expertiză, instanța de fond luând în considerare numai raportul de expertiză întocmit de cei trei experți: Toacsen, G. și L..
Comparând cele două rapoarte de expertiză s-a observat foarte clar că în primul raport au fost folosite echipamente de precizie marca G.P.S STONEX S.9.III GNSS ROVER”, care sunt mult mai complete și cu mai multă exactitate asupra măsurii suprafețelor decât echipamentele folosite în al doilea raport de expertizare.
A arătat că expertul L. M. la întocmirea raportului de expertiză a ținut cont de documentația și schițele A.N.C.P.I, la care se adaugă și harta panoramică a terenului în litigiu.
Din toate aceste acte și schițe a rezultat în mod neîndoielnic faptul că linia ce delimitează cele două proprietăți litigiate este dreaptă și nu o linie curbă așa cum reiese din cel de-al doilea raport de expertiză. Astfel, acesta a transpus pe schiță cel mai aproape de realitate starea de fapt a semnelor de hotar și a construcțiilor vechi existente.
La cele arătate mai sus s-a mai adaugat faptul că expertul topograf L. M. a ținut cont de semnele de hotar existente și necontestate de părți, respectiv streașina construcției C2 proprietatea reclamantei și cele două buturi de pomi tăiați aflate pe linia de hotar.
A mai precizat că același expert a stabilit linia de hotar de comun acord cu aceștia, părțile litigante între punctele 16 și 19 reprezentând proiecția streașinii construcției C2, necontestată de nimeni. Cei trei experți nu au binevoit să constate existența vechilor semne de hotar, fără a putea justifica această curbură în afară de existența unui gard de plasă de sârmă edificat de pârâți fără autorizație de construire și fără respectarea limitelor proprietăți, ignorând faptul că apelanta reclamantă este proprietar tabular, acest act fiind opozabil erga omnes și intimaților pârâți.
În mod greșit a mai reținut instanța că reclamanta a deținut un plus de teren, plusul de teren găsit de cei trei experți nu provine dinspre pârâți și provine dintr-o extindere înspre vecinul S. G., astfel nu a prezentat nici o relevanță, instanța preluând concluziile raportului de expertiză.
În motivarea apelului a mai arătat că în actul lor de proprietate dețin o suprafață mai mare de teren decât în fapt și în documentația cadastrală, pe când pârâții, în ambele expertize dețin o suprafață de teren mai mare decât în actul lor de partaj voluntar.
Intimații pârâți M. I. și M. E. au formulat întâmpinare prin care au arătat că apelanta reclamantă nu a semnat cererea de apel prin mandatar S. N., așa cum s-a menționat în preambulul acestei cereri, apelul fiind semnat de avocat Clima L., care nu a depus dovada mandatului pentru formularea și depunerea cererii de ape, solicitând să se dispună nulitatea apelului sub acest aspect.
Pe fond au solicitat respingerea apelului ca nefondat în baza art. 480 alin.1 teza I C.pr.civ., menținând ca fiind legală și temeinică sentința nr.5514/2014 a Judecătoriei Tg-J. cu obligarea apelantei reclamante la suportarea cheltuielilor de judecată efectuate în apel.
Au arătat că cererile formulate prin motivele de apel sunt confuze, neînțelegându-se în ce modalitate dorește, de fapt, apelanta reclamantă să fie admis apelul, nemulțumirea apelantei reclamante constând în aceea că instanța de fond nu a omologat raportul de expertiză L. M. și că a adoptat soluția pronunțată având în vedere concluziile și constatările contraexpertizei G. C., Toacsen I. și L. I..
În mod corect, în limitele învestirii, instanța de fond a admis în parte cererea de chemare în judecată, în ceea ce privește doar capătul de cerere în grănițuire raportat la disp.art. 560 C.pr.civ.
Referitor la individualizarea terenurilor, motivându-și soluția de omologare a raportului de contraexpertiză G. C., Toacsen I. și L. I., instanța de fond a considerat că această lucrare este completă, ținând seama și de măsurătorile cadastrale și de actele de proprietate deținute de părți și totodată se coroborează cu celelalte probatorii din dosar, spre deosebire de expertiza L. M., care nu se coroborează cu celelalte probatorii din dosar.
Raportul de contraexpertiză efectuat în cauză a constatat că reclamanta deține în teren o suprafață mai mare decât suprafața din acte, respectiv 2.287 mp față de 2.228 mp din acte și mult mai mult față de măsurătorile cadastrale, care atestă o suprafață, pentru reclamantă de 2.103 mp.
De asemenea, pârâții au deținut un plus de suprafață față de actele de proprietate, dar constată experții că, individualizând amplasamentele terenurilor reclamantei, pentru care au fost atribuite numerele cadastrale 1242 și 1244, este evident că terenul pentru care a fost atribuit numărul cadastral 1244 nu include teren deținut de reclamantă, pe care se află construcții anexe ale acesteia.
Prin decizia civilă nr. 163/05.02.2015, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă în dosarul nr._ s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta reclamantă S. C. R., CNP_, domiciliată în Tg-J., ., ., . prin Mandatar S. N. împotriva sentinței civile nr.5514 din 25.09.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații pârâți M. I., CNP_ și M. E., CNP_, ambii domiciliați în comuna Bălești, ..
Obligă apelanta reclamantă S. C. R. la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimații M. I. și M. E..
Pentru a decide astfel, instanța a reținut:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților să-și ridice gardul construit din plasă de sârmă, de pe proprietatea sa, gard ce desparte proprietatea sa, de proprietatea pârâților, construit pe lungimea terenului, până în dreptul anexelor gospodărești ale reclamantei, în baza art. 560 C. civ. să se dispună reconstituirea liniei de hotar și fixarea semnelor externe și vizibile, potrivit actelor sale de proprietate. Prin precizarea la acțiune, reclamanta a învederat că solicită și revendicarea suprafeței de teren ocupată de pârâți prin amplasarea gardului ce desparte proprietățile părților, intrând spre interiorul proprietății sale cu 1 m, pe la jumătatea lungimii, iar pe moment ce se ajunge cu gardul spre sfârșitul proprietății lor, suprafața ocupată în lățime se micșorează, gardul având traiectoria unui semicerc, pe o lungime de aproximativ 40 de m., aspect pe care înțelege să-l dovedească cu planșele foto anexate.
În cauză a fost încuviințată efectuarea unei expertize specialitatea topografie, fiind numit expert L. M., și ulterior, efectuarea unei noi expertize alcătuită din trei experți, lucrare de specialitate care a fost avută în vedere la pronunțarea hotărârii.
Tribunalul a constatat că în mod corect instanța de fond a omologat raportul de expertiză efectuat de experții Toaxen, G. și L. considerând că această lucrare este mai completă, exprimă punctul de vedere comun al mai multor specialiști, măsurătorile fiind realizate cu Stația Totală și ruleta de 50 m, iar calculul fiind efectuat prin metoda analitică.
De asemenea, corect a reținut instanța de fond că această lucrare a avut în vedere și măsurătorile cadastrale care nu au fot contestate de părți, precum și actele de proprietate deținute de acestea, coroborându-se cu celelalte probatorii din dosar.
Mai mult, s-a reținut că nu au fost recunoscute semne vechi de hotar și că niciuna dintre documentațiile ce au stat la baza reconstituirii dreptului de proprietate pentru părți nu a conținut elemente suficiente de identificare a terenurilor părților, nefiind indicate în aceste acte, dimensiuni cu lungime și lățime a terenurilor.
Deși apelanta a susținut că expertiza întocmită de expert L. M. ar fi trebuit avută în vedere la formarea convingerii instanței de fond, aceasta nu a dovedit în mod concret susținerile sale, iar împrejurarea că măsurătorile au fost efectuate cu echipamente de precizie nu este suficientă să conducă la o altă soluție din moment ce concluziile lucrării nu se coroborează cu alte probe administrate la dosar.
Tribunalul a constatat că în mod just instanța de fond a făcut aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 338 Cod procedură civilă referitoare la efectuarea în cauză a unei noi expertize pentru motive temeinice, având în vedere că primul expert desemnat nu a procedat la măsurarea întregului teren ce făcea obiectul contractului.
Totodată, tribunalul a reținut caracterul nefondat al criticilor dezvoltate de apelantă în cuprinsul motivelor de apel, precum și că sentința a fost pronunțată în urma administrării unui probatoriu complet și a interpretării corecte a dispozițiilor legale aplicabile.
Nu s-a impus trimiterea cauzei spre rejudecare, astfel cum a solicitat apelanta într-o teză, având în vedere că în cauză nu sunt incidente disp. art. 480 alin.3 cod procedură civilă.
Pentru aceste considerente și în temeiul art. 480 alin.1 cod proc civilă, apelul s-a respins la nefondat, fiind menținută ca temeinică și legală sentința instanței de fond.
În temeiul art. 453 cod proc.civ, reținând culpa procesuală a apelantei, tribunalul a dispus obligarea acesteia la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimații M. I. și M. E., reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta S. C. R., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apreciază că instanța de apel în mod greșit a respins apelul ca nefondat dând eficiență numai raportului de expertiză tehnică întocmit de cei doi experți, susținând că ar fi trebuit admis apelul, cu reținerea cauzei spre rejudecare, procedându-se la o cercetare la fața locului pentru a se constata linia curbă descrisă de gardul în litigiu.
Se mai susține că ambele instanțe au interpretat în mod greșit surplusul de teren constatat la măsurătorile provenite dintr-o altă achiziție, ce face obiectul unui alt cadastru, neavând legătură cu acest litigiu.
Mai mult, intimații pârâți M. I. și M. E. nu au prezentat acte cadastrale, ci numai certificatul de moștenitor nr. 59/2004 prin care s-a dezbătut succesiunea autorului L. I..
Solicită admiterea recursului.
La data de 29.04.2015 intimații M. I. și M. E. au formulat întâmpinare prin care s-a invocat excepția procesuală legală a inadmisibilității recursului înaintat de reclamantă iar pe fond au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
La data de 13.05.2015 reclamanta S. C. R. a depus prin procurator C. E.,o cerere prin care înțelege să retragă recursul.
Potrivit dispozițiilor art.406 alin. 1 Cod procedură civilă reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte ,fie verbal ,fie prin cerere scrisă.
Al.2 al art.406 cod procedură civilă prevede că cererea se face personal sau prin mandatar cu procură specială.
Având în vedere cererea scrisă formulată la data de 13.05.2015 ,procura judiciară autentificată sub nr.2871/1.09.2014 si dispozițiile art.406 al.1 și 2 cod procedură civilă ,Curtea urmează să ia act de renunțarea reclamantei la judecarea recursului.
Conform art.406 al.3 cod procedură civilă dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată ,instanța la cererea pârâtului ,îl va obliga pe reclamant la cheltuielile de judecată pe care pârâtul le – a făcut.
Conform art. 453 cod procedură civilă raportat la art 406 al.3, va fi obligată recurenta reclamanta S. C. R. la plata sumei de 740 lei cheltuieli de judecată, către intimații pârâți M. I., M. E..,reprezentând onorariu apărător și transport.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de renunțarea la judecarea recursului formulat de reclamanta S. C. R. împotriva deciziei civile nr. 163/05.02.2015, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți M. I., M. E..
Obligă recurenta reclamanta S. C. R. la plata sumei de 740 lei cheltuieli de judecată, către intimații pârâți M. I., M. E..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Iunie 2015
Președinte, L. M. L. | Judecător, N. D. | Judecător, Florența C. C. |
Grefier, A. P. |
Red.Jud.M.L.L. /15.06.2015
Tehn.I.C./Ex.2/
Jud.Apel/M. A. C. și
R. B. T.
Judd.Fond/J.P.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 3068/2015. Curtea de Apel CRAIOVA | Legea 10/2001. Decizia nr. 2759/2015. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
