Acţiune în constatare. Decizia nr. 538/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
Comentarii |
|
Decizia nr. 538/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 04-12-2013 în dosarul nr. 538/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 538
Ședința publică de la 04 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE TANIA ȚAPURIN
Judecător M. P.
Grefier C. C.
x.x.x.
Pe rol, judecarea apelurilor declarate de reclamanta S.C. S. T. S.R.L., cu sediul în C., ., nr. 22, jud. D., și pârâtul Budără I. I., cu domiciliul în C., ., jud. D., împotriva sentinței civile nr. 128 din 10 iulie 2013, pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți DIRECȚIA G. R. A FINANȚELOR P. C., cu sediul în C., ..J.F.P. D. (P. A.F.P. FILIAȘI), cu același sediu, .., cu sediul în Calafat, .. 77, jud. D., D. C., cu domiciliul în com. Livezi, ., jud. V., P. V. P., cu domiciliul în Aninoasa, ., ., jud. Hunedoara, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns avocat T. N., reprezentându-l pe apelantul pârât Budără I. I., și consilier juridic N. S., reprezentând-o pe intimata pârâtă DIRECȚIA G. R. A FINANȚELOR P. C., lipsind apelanta reclamantă S.C. S. T. S.R.L. și intimații pârâți A.J.F.P. D. (P. A.F.P. FILIAȘI), .., D. C. și P. V. P..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se cererea de amânare formulată de apelanta reclamantă S.C. S. T. S.R.L., pentru imposibilitatea de prezentare a consilierului juridic, ce este delegat la altă instanță.
Avocat N. T., pentru apelantul pârât, s-a opus cererii de amânare.
Consilier juridic S. N., pentru intimata pârâtă DIRECȚIA G. R. A FINANȚELOR P. C., a lăsat la aprecierea instanței cererea de amânare formulată de apelanta reclamantă.
Curtea a respins cererea de amânare formulată de apelanta reclamantă, pentru lipsa consilierului juridic, ca neîntemeiată.
Constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelurilor.
Avocat N. T., pentru apelantul pârât, a susținut oral motivele de apel formulate în scris, arătând că instanța de fond a dat o greșită dezlegare capătului de cerere privind constatarea dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului. A pus concluzii de admitere a apelului, modificarea sentinței civile și respingerea acestui capăt de cerere, cu acordarea cheltuielilor de judecată.
Cu privire la apelul declarat de reclamantă, a solicitat respingerea acestuia întrucât Budără I. I. a fost dobânditor de bună-credință, iar motivul de nulitate al contractului de vânzare-cumpărare pentru preț derizoriu a fost invocat pentru prima dată în apel de către reclamantă.
Cu privire la pretențiile reclamantei, a considerat că aceasta are avea interes să solicite contravaloarea reparațiilor pentru întreținerea imobilului, în situația admiterii apelului declarat de pârât, însă pârâtul nu poate fi obligat și la plata contravalorii sumelor cheltuite de acesta pentru schimbarea destinației imobilului.
Consilier juridic S. N., pentru intimata pârâtă DIRECȚIA G. R. A FINANȚELOR P. C., a solicitat respingerea ambelor apeluri, arătând că direcția nu are calitate în ceea ce privește solicitarea contravalorii îmbunătățirilor și nici cu privire la contractul a cărui anulare se solicită. În privința cererii de constatare a nulității contractului de vânzare-cumpărare pentru preț derizoriu, a considerat că este o cerere nouă în apel, în raport de prevederile art. 294 C.p.c.
CURTEA
Asupra apelurilor de față:
La data de 25.05.2012, reclamanta . a chemat în judecată pârâții Direcția G. a Finanțelor P. –D., Administrația Finanțelor P. Filiași, 3.., Budără I. -I., solicitând ca prin hotărârea ce veți pronunța să se constate dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Filiași, satul Răcarii de Sus, anularea Contractului de vânzare-cumpărare nr. 3525/21.12.2006 BNP G. I., obligarea pârâților DGFP-D., A.-F. și Budără I.-I., în nume personal sau solidar la plata sumei de 501.000 lei reprezentând plata preț nedatorat, dobânda legală la suma de 262.038 lei, începând cu data de 04.11.2008, până la data plații efective a sumei achitate in cuantum de_ lei sau penalități de întârziere percepute de pârâtele DGFP D. și A. F. de la data de 04.11.2008 până la data plații efective, investiții utile și necesare efectuate în imobilul situat în F., satul Răcarii de Sus, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la data de 04.02.2008, conform Procesului Verbal de Adjudecare (act de proprietate ), conform Procesului Verbal de Adjudecare pentru bunuri imobile sau ansamblu de bunuri nr. 2211/04.02.2008, a dobândit imobilul clădire -6539,14 mp, teren aferent construcții -44.533,31 mp .
Imobilul este situat in Filiași, ., nr. cadastru 508. Carte Funciara nr.844 .
De la data dobândirii și pană în prezent, reclamanta a exercitat o posesie continuă, utilă și netulburată asupra imobilului menționat.
Imobilul a fost adjudecat cu suma de 262.038 lei, iar interesul promovării acestei acțiuni. se datorează notificării nr. 58/08.05.2012, adresată reclamantei de pârâtul Budără I.-I., care a invocat dreptul său de proprietate asupra imobilului conform Contractului de vânzare –cumpărare nr. 3525/21.12.2006 BNP G. I..
La data de data de 21.12.2006, s-a încheiat contractul nr. 525/21.12.2006 BNP G. I., având ca obiect, vânzarea-cumpărarea aceluiași imobil care a fost dobândit de societatea reclamantă la data de 04.02.2008.
Vânzarea-cumpărarea s-a făcut cu intenția încălcării legii respectiv a interesului general respectiv neplata taxelor si impozitelor aferente la bugetul statului.
Reclamanta a arătat că vânzătoare . datora la momentul respectiv sume importante de bani la bugetul statului.
Deși, somată în numeroase rânduri, a refuzat plata acestora și pentru a nu pierde imobilul arătat a recurs la această metoda de evitare a pierderii imobilului care a fost sechestrat a doua zi, 22.12.2006.
A mai arătat reclamanta că la data de 04.02.2008 a cumpărat de la pârâtele DGFP-D. și A. F., bunul imobil-clădire 6539 mp și teren aferent construcții 44.533,31 m.p., imobil situat în satul Racarii de Sus, județul D..
Vânzarea-cumpărarea s-a realizat conform Procesului Verbal de adjudecare pentru bunuri imobile sau ansamblu de bunuri nr. 2211/04.02.2008, iar conf. O.G. 92/2003, procesul verbal de adjudecare constituie titlu de proprietate, prețul fiind de 262.038 lei.
Reclamanta menționează că a fost proprietar de bună-credință și a efectuat investiții majore utile și necesare asupra imobilului dobândit: construcție, o cabina poarta 42 mp; reparații capitale grajduri; gard viu pe o suprafața de 820 m liniari; înființare plantație agricolă 1000 bucăți (butuci) viță nobilă cu 40 pomi fructiferi altoi; gard împrejmuire sârmă 450 metri liniari; refaceri alei circulație prin betonare; rețea electrică si racord pe lungime de 650 metri
La data de 18.05.2012 pârâtul Budără I. –I. a notificat reclamanta că procesul - verbal de sechestru prin care a avut loc licitația de adjudecare a imobilului a fost anulat, iar titlul de proprietate al . fost anulat.
Pârâtele vânzătoare DGFP D. și A. F., au fost de rea-credință, dat fiind, nu au garantat cumpărătoarea de evicțiune.
În drept, a invocat art. 111, 404(1) C., 1382 ,1357(1), 1358,1359, 1341-1344,1345,1659(1), 1247(1,2) Codul Civil, art. 9, O.G. 9/2000, art. 174(4) Cod Procedură Fiscală.
La dosarul cauzei au fost depuse următoarele acte:contract de vânzare-cumpărare nr. 3525/21.12.2006 BNP G. I., proces verbal de licitație pentru bunuri imobile sau pentru ansamblu de bunuri nr. 1653/28.01.2008, proces verbal de adjudecare pentru bunuri imobile sau pentru ansamblu de bunuri nr.:211/04.02.2008, decizia civilă nr. 3889 /21.03.2012 a Curții de Apel C.. dosar_, Notificarea Budără I.-I. din 58/18.05.201, chitanța_/20.12.2007; OP/29.01.2008; OP 08/29.01.2008; OP 08/29.01.2008, (plata bunului adjudecat);OP 05/10.02.2009; OP 06/10.02.2009; OP 06/10.02.2009; OP 07/10.02.2009 ; OP 08 10.02.2009;OP 08/11.03.2010; OP 09/11.03.2010 ; OP /30.03.2012; OP /30.03.2012. prin care a fost achitat impozitul legat datorat.
La data de 29 iunie 2012, pârâtul Budără I. I., a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea în tot a acțiunii reclamantei.
A invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului, în raport de dispozițiile art. 2 pct. 1, lit. b) C.p.c., întrucât valoarea litigiului nu depășește 500.000 lei.
Astfel, singura creanța certă pretinsă de reclamantă este în suma de 262.038 lei, iar dobânda legală aferente acestei sume nu a fost calculată de către reclamantă, și mai mult, nici contravaloare pretinselor investiții utile și necesare la imobilul în litigiu nu sunt evaluate.
Pârâtul a contestat cuantumul sumei de 501.000 lei indicat de reclamantă ca și valoare pentru timbraj, câtă vreme nu se face dovada calculului prețuirii respective, iar din actele dosarului nu rezultă o valoare certă mai mare, judecarea pricinii fiind competența materială a Judecătoriei C..
Constatarea dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu nu poate fi primită, întrucât definitiv și irevocabil i-a fost anulat titlul prin decizia nr. .2012 a Curții de Apel C.; contractul de vânzare-cumpărare nr. 3525/_.2006 al BNP G. I. prin care pârâtul a dobândit proprietatea imobilului în litigiu a fost încheiat cu respectarea tuturor formelor de validitate ce caracterizează un contract și cu bună credință, cum de altfel s-a și reținut în considerentele tuturor hotărârilor judecătorești state în dosarul_ * finalizate prin decizia nr. 3889/21.03.2012 a Curții de Apel C..
Reclamanta a adjudecat respectivul imobil în ianuarie 2008, având cunoștință despre împrejurarea că anterior bunul ce făcea obiectul executării silite devenise proprietatea sa, asumându-si astfel riscul dobânditorului de rea-credință.
În ceea ce privește obligarea solidară, aceasta nu poate fi antrenată în speță, neavând corespondent legal.
Plata prețului achitat la adjudecarea imobilului ș a dobânzilor aferente cad în sarcina exclusiva a pârâtelor DGFP D. și A. Filiași, ca și încasatoare a prețului.
În ceea ce privește pretinsele investiții utile și necesare, pârâtul a arătat că reclamanta a fost de rea-credință și a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 494 alin. 1 si 2 C. civ. vechi, urmând ca acesta să-și ridice toate investițiile efectuate din pretinsele investiții a putut constata doar următoarele: a preschimbat acoperișul cabinei poartă și a zugrăvit-o interior-exterior, a înființat o plantație de viță-de-vie si câțiva pomi fructiferi, a introdus o rețea electrică a cărei lungime nu se cunoaște. Aceste investiții au fost probabil necesare și utile reclamantei după folosința pe care a înțeles să o dea imobilului, însă ele nu sunt necesare și utile față de destinația anterioară a acestuia.
Administratorul societății reclamante s-a aflat în relație de interese cu inspectorul E. de la A. F., acesta din urmă dându-i „pontul" acestei executări silite.
Deși incompatibil, la licitație a participat și tatăl inspectorului, respectiv E. D. pentru conivența dintre reclamantă și inspectorul respectiv, reclamanta imediat ulterior adjudecării a asigurat spre folosința gratuită dl-ui E., o construcție de la . hala furajeră, situație în care se găsesc și astăzi.
La data de 29 iunie 2012, reclamanta a formulat precizare la acțiune prin care a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâți a numiților D. C. și P. V.-P..
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că s-a dispus radierea pârâtei ., dată la care a încetat capacitatea de exercițiu și folosință a persoanei juridice.
La data de 12.10.2012, pârâta Direcția G. a Finanțelor P. D. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii reclamantei.
A invocat necompetența materială a Tribunalului D., având în vedere că prin acțiunea formulată se solicită în principal constatarea dreptului de proprietate și anularea contactului de vânzare-cumpărare și este evaluat la suma de 10.000 lei.
De asemenea, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a DGFP D. deoarece actele de executare au fost emise de Administrația Finanțelor P. Filiași, în calitate de organ de executare așa cum este prevăzut la art. 141 Cod procedură fiscală și totodată și excepția lipsei calității procesuale pasive a A. Filiași cu privire la capătul de cerere privind acțiunea în constatarea dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Filiași, . și anularea contactului de vânzare-cumpărare nr. 3525/21.12.2006. Acest contract a fost încheiat între pârâții Budără și ., fără ca DGFP D. - A. Filiași să fie parte în acest contract, astfel încât cu privire la acest capăt de cerere apreciază că nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Pârâtul Budără avea cunoștință despre sechestru chiar înainte ca acesta să fi fost considerat publicat de către organul fiscal.
Pârâta a invocat inadmisibilitatea acțiunii în constatarea dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, arătând că actul de adjudecare, care reprezintă titlu de proprietate conform art. 517 alin.1 C.pr.civ., nu a fost anulat prin decizia nr. 3889/21.03.2012 a Curții de Apel C..
Cu privire la capătul de cerere prin care reclamanta a solicitat plata sumei de 501.000 lei, solicită respingerea acestui capăt de cerere, deoarece nu s-a solicitat și nu s-a dispus întoarcerea executării și repunerea părților în situația anterioară.
Nu pot fi obligate pârâtele la plata investițiilor necesare și utile efectuate de reclamantă la imobil, deoarece acestea profită pârâtului Budără I..
La data de 14.09.2012, reclamanta a depus răspuns la întâmpinare.
În ședința publică din 18.01.2013, instanța a respins excepția necompetenței materiale a instanței invocată de pârâtul Budără I. I. și pârâta DGFP D..
În ședința publică din 01.02.2013, instanța, la cererea părților a încuviințat proba cu înscrisuri pentru reclamantă și pârâtul Budără I. I., a respins proba testimonială solicitată de reclamantă, a încuviințat proba cu interogatoriul pârâților Budără I. I., D. C. și P. V. P., a respins proba cu interogatoriul celorlalți pârâți și a încuviințat proba cu expertiză tehnică specialitatea construcții civile și expertiză tehnică specialitatea agricultură., obiectivele celor două expertize tehnice încuviințate fiind stabilite în ședința publică din 15.02.2013.
La data de 11.03.2013, reclamanta a depus înscrisuri pentru a dovedi îmbunătățirile efectuate la imobilul în litigiu.
Raportul de expertiză tehnică specialitatea agricultură întocmit de expert tehnic P. A. M. a fost depus la dosarul cauzei la data de 08.04.2013.
La data de 12.04.2013, reclamanta a depus o precizare la acțiune prin care a mărit câtimea pretențiilor la suma de 513.568,83 lei, reprezentând preț nedatorat, reactualizat cu data de 04.02.2008 și investiții utile și necesare.
La data de 11.04.2013 a fost depus la dosar raportul de expertiză tehnică specialitatea construcții civile întocmit de expert P. M. A..
În ședința publică din 23.05.2013, instanța a respins obiecțiunile formulate de pârâtul Budără I. I. la raportul de expertiză tehnică specialitatea construcții civile.
În ședința publică din 21.06.2013, din oficiu, instanța a dispus efectuarea de adrese către B.N.P. G. și A.F.P. Filiași, actele solicitate fiind înaintate la dosarul cauzei la data de 02.07.2013, respectiv la 03.07.2013.
Prin sentința civilă nr.128 din 10 iulie 2013 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor DGFP D. și A. Filiași cu privire la cererile având ca obiect constatare drept de proprietate și anulare contract de vânzare-cumpărare nr. 3525/21.12.2006.
Au fost respinse respins cererile având ca obiect constatare drept de proprietate și anulare de vânzare-cumpărare nr. 3525/21.12.2006 formulate contra pârâtelor DGFP D. și A. Filiași ca fiind făcute împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
S-a respins excepția inadmisibilității acțiunii în constatarea dreptului de proprietate, a fost admisă în parte acțiunea precizată formulată de reclamantă și s-a constatat dreptul de proprietate al reclamantei asupra imobilului situat în Filiași, ., număr cadastral provizoriu nr. 508, înscris în CF nr. 844 a localității Filiași.
Cererea având ca obiect anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 3525/21.12.2006 în contradictoriu cu pârâții ., Budără I. I., D. C., P. V. P. și cererea în pretenții în contradictoriu cu pârâții DGFP D., A.F.P. FILIAȘI, ., Budără I. I., D. C., P. V. P. au fost respinse.
Au fost obligați pe pârâții la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 6736,36 lei constând în taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
Conform art. 137 C.proc.civ., tribunalul a analizat cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor D.G.F.P. D. și A.F.P. Filiași în ceea privește cererile având ca obiect constatare drept de proprietate și anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 3525/21.12.2006, și constatând că este întemeiată, a admis-o cu următoarea motivare:
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana chemată în judecată în calitate de pârât și cel obligat în cadrul raportului juridic dedus judecății.
C. procesual necesar într-o acțiune având ca obiect anularea unui act juridic este alcătuit din părțile ce au luat parte la încheierea acelui act. În speță, contractul de vânzare –cumpărare nr. 3525/21.12.2006 a cărui anulare se solicită în prezenta cauză este încheiat între . reprezentat de D. C. și P. V. P., în calitate de vânzător și Budără I. I. în calitate de cumpărător. Astfel nu se justifică calitatea procesuală pasivă a celor două pârâte D.G.F.P. D. și A.F.P. Filiași în cererea având ca obiect anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 3525/21.12.2006, aceste nefiind părți ale acestui act juridic
Într-o acțiune având ca obiect constatarea unui drept de proprietate calitatea procesuală pasivă aparține oricărei persoane care contesta sau ar putea contesta în viitor dreptul pretins de reclamant.
Din expunerea motivelor de fapt, instanța a reținut că, în cererea având ca obiect constatarea dreptului de proprietate nu au calitate procesuală pasivă cele două pârâte, întrucât acestea nu contestă și nici nu au interesul de a contesta dreptul de proprietate al reclamantei, drept dobândit în urma unei proceduri speciale, cea de executare silită prin vânzare la licitație publică desfășurată de către acestea.
.
În privința excepției inadmisibilității acțiunii în constatare, tribunalul a reținut că potrivit dispozițiilor art.111 C.pr.civ., acțiunea în constatare devine inadmisibilă, atât în ipoteza în care reclamantul are la îndemână acțiunea în realizare, cât și în ipoteza în care se cere a se constata o situație de fapt, însă niciunul din cele două cazuri nu-și găsește aplicarea în speță..
În primul rând, pentru a deveni inadmisibilă acțiunea în constatare, reclamantul ar trebui să aibă la îndemână o acțiune care să îi asigure protecția aceluiași drept. În cazul nostru acțiunea în constatare ar fi inadmisibilă dacă reclamanta ar putea promova acțiunea în revendicare. Ori, în condițiile în care reclamanta are posesia imobilului în litigiu, ea nu are la îndemână acțiunea în revendicare, putând promova numai o acțiune în constatare, întemeiată pe dispozițiile art.111 C.pr.civ., în condițiile în care i se contestă sau i s-ar putea contesta în viitor dreptul său.
Existența unui titlu de proprietate pentru reclamanta asupra imobilului în litigiu nu atrage în mod automat inadmisibilitatea acțiunii în constatare, atâta timp cât interesul în promovarea acțiunii este justificat de posibilitatea contestării dreptului său de proprietate de către pârâtul Budără I. I..
Analizând acțiunea în constatarea dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului în litigiu, tribunalul a constatat că reclamanta se legitimează ca proprietar al imobilului situat in F., ., nr. cadastru 508, Carte Funciara nr. 844, compus din clădiri în suprafață de 6539,14 mp și teren aferent în suprafață de_,31 mp dobândit prin adjudecare de la pârâtele DGFP D. și A. Filiași, astfel cum rezultă din procesul verbal de adjudecare bunuri imobile sau ansamblu de bunuri nr. 2211/04.02.2008.
Apărarea pârâtului Budără I. I. în sensul că titlul reclamantei a fost anulat prin decizia irevocabilă nr. 3889/21.03.2012 a Curții de Apel C., dată în dosar nr._ *, nu poate fi primită. Prin această decizie, a fost admisă contestația la executare formulată de contestatorul Budără I. I. și au fost anulate actele de executare privind imobilul situat în F., ., jud. D., nr. cadastru provizoriu 508, Carte Funciara nr. 844. Reclamantul, ca adjudecatar al imobilului executat silit în urma executării silite contestate, nu a fost parte în acest litigiu. Analizând considerentele acestei decizii, tribunalul a constatat că instanța de executare nu a fost investită cu o contestație împotriva actului de adjudecare mai sus arătat, acesta nefăcând obiectul analizei judecătorești și drept urmare acest act nu a fost anulat. De asemenea, instanța a reținut că prin această decizie nu s-a dispus nici restabilirea situației anterioare, ca să se poată reține că dreptul de proprietate dobândit de reclamantă prin adjudecare s-a reîntors în patrimoniul debitorului.
Actul de adjudecare, întocmit de către executorul judecătoresc în procedura urmăririi silite imobiliare, potrivit art. 516 și 518 C.proc.civ., este un act autentic prin care se confirmă efectuarea unei vânzări-cumpărări forțate. Titlul de proprietate al reclamantului, reprezentat de actul de adjudecare, nu a fost anulat, instanța de față nefiind investită cu cercetarea valabilității acestui act, prin prisma unor motive de nulitate absolută.
Împrejurarea că asupra imobilului în litigiu și pârâtul deține un titlu de proprietate valabil, nu poate duce la respingerea acțiunii în constatare, cât timp titlul de proprietate al reclamantului nu a fost anulat, compararea celor două titluri putând a se face în cadrul unei acțiuni în revendicare promovată de partea care ar avea un interes în acest sens.
În ceea ce privește cererea de anulare a contractului de proprietate, tribunalul a constatat că aceasta este neîntemeiată.
Reclamantul a invocat drept motiv de anulare a actului juridic în litigiu cauza ilicită, susținând că părțile actului juridic au urmărit eludarea dispozițiilor legale ce prevăd obligativitatea plății taxelor și impozitelor către bugetul de stat și îndepărtarea imobilului de la executarea silită demarată împotriva vânzătoarei .
Se socotește fraudă la lege, când anumite norme legale sunt folosite nu în scopul în care au fost edictate ci pentru eludarea altor norme legale imperative, cu alte cuvinte o nesocotire ocultă a legii, prin abaterea unor dispoziții legale de la sensul și spiritul lor.
Sancțiunea nulității este fundamentată și în condițiile în care actului juridic îi lipsește cauza sau aceasta este ilicită, imorală sau falsă. Prevederile art. 966 cod civil de la 1864 statuează asupra lipsei efectelor unei obligații fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită; iar art. 968 definește cauza nelicită ca fiind aceea prohibită de legi, contrară bunelor moravuri și ordinii publice.
Dispozițiile art. 967 Cod civil de la 1864 instituie prezumția de valabilitate a cauzei, prezumție relativă ce face dovada până la proba contrară.
Reclamantul nu a făcut dovada ilicității cauzei contractului ce face obiectul cererii, deși sarcina probei îi revenea potrivit dispozițiilor art. 1169 Cod civil. Din actele înaintate de BNP G., acte ce au stat la baza încheierii contractului de vânzare-cumpărare rezultă faptul că la data încheierii actului, potrivit extrasului de carte funciară, imobilul în litigiu era liber de orice sarcini, iar vânzătoarea nu avea debite la bugetul local.
Împotriva sentinței au declarat apeluri reclamanta . și pârâtul Budără I. I..
Reclamanta a criticat sentința în privința soluției asupra cererii de restituire a prețului nedatorat și a contravalorii investițiilor utile și necesare efectuate, și a cererii de anulare a contractului de vânzare cumpărare nr.3225/21.12.2006.
A susținut că pârâții, în temeiul principiului îmbogățirii fără justă cauză prev. de art. 1345 Noul Cod civil, datorează în solidar sumele reprezentând contravaloarea investițiilor efectuate de reclamantă în calitate de proprietar de bună credință, investiții care au sporit valoarea de circulație a imobilului.
Având în vedere că prin decizia nr.3889/2012 a Curții de Apel C. s-au anulat formele de executare ale pârâtelor, reclamanta ar putea fi tulburată în exercitarea proprietății, astfel că se impune restituirea atât a prețului plătit actualizat, cât și a cheltuielilor efectuate.
Referitor la contractul de vânzare cumpărare nr.3225/2006, a cărui anulare s-a solicitat pentru cauză ilicită, a arătat că a fost încheiat cu intenția ca vânzătorul să se sustragă de la plata taxelor și impozitelor la bugetul de stat, eludând astfel legea.
Pe de altă parte, prețul vânzării, de 68.000 lei, este derizoriu, fiind de 5 ori mai mic decât prețul real.
În apelul pârâtului s-a invocat nelegalitatea soluției de admitere a cererii în constatarea dreptului de proprietate, susținându-se că instanța nu a observat considerentele deciziei irevocabile nr.3889/21.03.2012 a Curții de Apel C., din care rezultă că au fost desființate toate formele de executare, deci inclusiv procesele verbale de licitație nr.1653 și1654/28.01.2001, prin care imobilul a fost adjudecat reclamantei.
De altfel problema obiectului contestației la executare fusese tranșată, cu autoritate de lucru judecat, în al doilea ciclu procesual, prin decizia nr.519/2010 pronunțată de Tribunalul D. și decizia nr.492/2011 a Curții de Apel C., așadar în al treilea ciclu procesual Curtea a anulat implicit și neechivoc și procesul verbal de adjudecare. În aceste condiții, acțiunea promovată de reclamantă, este lipsită de interes.
Examinând criticile invocate, se constată nefondate ambele apeluri, pentru următoarele considerente.
Privitor la apelul reclamantei, prima instanță corect a respins cererea de restituire a prețului și a contravalorii cheltuielilor utile și necesare, față de soluția de admitere a cererii în constatarea dreptului de proprietate pentru imobilul în litigiu, aflat în posesia reclamantei.
Statuându-se asupra existenței dreptului de proprietate al reclamantei, cererea acesteia de restituire a prețului adjudecării și a contravalorii investițiilor efectuate la imobil este lipsită de interes, atâta timp cât prin hotărârea pronunțată, titlul de proprietate asupra bunului a fost confirmat, iar reclamanta nu a fost deposedată de bun..
Numai în situația în care titlul reclamantei ar fi fost desființat, se justifica solicitarea de restituire a prețului nedatorat și a cheltuielilor pentru investițiile făcute în calitate de proprietar de bună credință.
Anularea contractului de vânzare cumpărare nr.3225/2006 s-a cerut invocându-se, prin cererea introductivă, frauda la lege și cauza ilicită a actului juridic, cauze de nulitate a căror existență nu a fost dovedită în speță.
Art.968 Cod civil definește cauza ilicită ca fiind cauza prohibită de lege sau contrară bunurilor moravuri și ordinii publice, iar art.966 Cod civil prevede că este lipsită de efect obligația fondată pe o cauză falsă sau nelicită.
Față de faptul că art.967 Cod civil instituie prezumția relativă de valabilitate a cauzei actului juridic, reclamantei îi incumba obligația de a face dovada contrară, a caracterului ilicit al cauzei contractului a cărui anulare a solicitat-o, probă pe care nu a făcut-o. În aceste condiții, ținând seama și de faptul că, la data încheierii contractului s-a eliberat extras de carte funciară din care rezultă că imobilul era liber de orice sarcini, iar vânzătoarea nu avea debite la bugetul local, întemeiat prima instanță a respins cererea de anulare a actului.
Neseriozitatea prețului, al cărui cuantum este considerat derizoriu de apelantă, nu a fost invocată drept cauză de nulitate a actului juridic contestat, și ca atare nu poate fi examinată în calea de atac.
Din analiza criticilor formulate de pârât, se constată nefondat și apelul declarat de acesta.
Acțiunea în constatarea dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului dobândit prin adjudecare a fost admisă în conformitate cu dispozițiile art.111 Cod pr.civilă, admisibilitatea ei fiind de necontestat în raport de condițiile concrete ale speței.
Deși reclamanta deține un titlu valabil de proprietate, respectiv procesul verbal de adjudecare, aceasta a dovedit interesul în promovarea cererii în constatare, având în vedere repetatele demersuri judiciare ale pârâților, demersuri prin care în mod constant a fost contestat dreptul de proprietate dobândit de reclamant asupra imobilului.
Pe de altă parte, condițiile impuse de text în privința subsidiarității acțiunii în constatare, au fost de asemeni dovedite, faptul că reclamanta exercită posesia asupra bunului nepermițându-i promovarea unei acțiuni în realizare.
Este eronată susținerea pârâtului că prin decizia nr.3889/21.03.2012, Curtea de Apel C. a anulat procesele verbale de adjudecare.
O primă observație este necesară în privind cuprinsului considerentelor hotărârii, fiind de principiu că numai dispozitivul este executoriu, or prin dispozitivul hotărârii menționate nu s-a dispus anularea actelor de adjudecare, iar o anulare „implicită”, pe care pretinde pârâtul că a avut-o în vedere instanța, nu poate fi prezumată.
Procesele verbale de adjudecare reprezintă titlu de proprietate pentru adjudecatar, iar desființarea acestora nu poate fi dedusă în baza unor raționamente întemeiate pe argumentele expuse în considerentele unei hotărâri judecătorești, ci este necesar să fie expresă, cuprinsă în dispozitivul hotărârii.
Totodată din conținutul considerentelor nu rezultă examinarea, de către instanța investită cu soluționarea contestație la executare, a valabilității titlului de proprietate al reclamantei, așa cum se pretinde în motivele de apel.
Instanța a analizat exclusiv titlul pârâtului, care a avut în aceea cauză calitatea de contestator, și legalitatea procesului verbal de sechestru nr._/19.12.2006, înscris în cartea funciară la data de 22.12.2006, fără a se pronunța asupra actelor care au finalizat vânzarea la licitație a imobilului, către reclamantă.
În acest context, este irelevantă clarificarea limitelor investirii instanței sub aspectul obiectului contestației la executare, prin hotărârile date în cel de-al doilea ciclu procesual al dosarului nr._, ceea ce are relevanță fiind conținutul dispozitivului deciziei prin care s-a finalizat cauza, și prin care nu s-a dispus expres asupra actelor de adjudecare.
Ca atare, având în vedere și considerentele expuse anterior, reclamanta a justificat interesul în exercitarea acțiunii în constatare.
P. motivele arătate, se apreciază nefondate ambele apeluri, urmând să fie respinse, conform art.480 alin.1 Cod pr.civilă.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate apelurile declarate de reclamanta S.C. S. T. S.R.L., cu sediul în C., ., nr. 22, jud. D., și pârâtul Budără I. I., cu domiciliul în C., ., jud. D., împotriva sentinței civile nr. 128 din 10 iulie 2013, pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți DIRECȚIA G. R. A FINANȚELOR P. C., cu sediul în C., ..J.F.P. D. (P. A.F.P. FILIAȘI), cu același sediu, .., cu sediul în Calafat, .. 77, jud. D., D. C., cu domiciliul în com. Livezi, ., jud. V., P. V. P., cu domiciliul în Aninoasa, ., ., jud. Hunedoara.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Decembrie 2013.
Președinte, T. Ț. | Judecător, M. P. | |
Grefier, C. C. |
Red.jud.T.Ț.
Tehn.M.D.9. ex
J.f.G.C.F.
11.12.2013
← Legea 10/2001. Decizia nr. 7671/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Obligaţie de a face. Decizia nr. 9661/2013. Curtea de Apel... → |
---|