Anulare act. Decizia nr. 9482/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9482/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 20-11-2013 în dosarul nr. 9482/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 9482
Ședința publică de la 20 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - E. S.
Judecător - M. M.
Judecător - M. P.-P.
Grefier - V. R.
x.x.x
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâții S. B., M. D., S. M. A. D., G. S. A., M. T. E., G. M., G. F. D. împotriva deciziei civile nr. 50 din 21 martie 2013, pronunțată de Tribunalul O. – Sectia I Civilă, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă R. S. M., având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns recurenții pârâți S. B., M. D., S. M. A. D., G. S. A., M. T. E., G. M., G. F. D., reprezentați de avocat I.Fuchs și R.Țuluca, și intimata reclamantă R. S. M., asistată de avocat I.M.M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că recursurile apar declarate și motivate în termen legal, au fost timbrate conform chitanțelor depuse la dosar, după care:
Avocat I.Fuchs, pentru recurenții pârâți, a depus la dosar înscrisuri în susținere. A arătat că a înmânat un exemplar al acestora apărătorului intimatei reclamante.
Avocat I.M., pentru intimata reclamantă, a arătat că nu dorește amânarea cauzei pentru observarea înscrisurilor.
Instanța, constatând că nu mai sunt formulate alte cereri sau invocate excepții, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului:
Avocat I.Fuchs, pentru recurenții pârâți, a susținut motivele invocate în scris, pe care le-a dezvoltat oral în fata instanței, în raport de care a pus concluzii de admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrare de probe necesare verificării suprafețelor de teren reconstituite în temeiul Lg.18/1991, fiecărui moștenitor și în vederea aplicării legii civile în vigoare.
Avocat R.Țuluca, pentru recurenții pârâți, a susținut, de asemenea, motivele de recurs scrise, pe care le-a dezvoltat oral, în raport de care a solicitat în principal, admiterea recursului, casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei B..
În subsidiar a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârilor în sensul respingerii tuturor capetelor de cerere formulate de reclamantă ca fiind neîntemeiate.
Avocat I.M., pentru intimata reclamantă, a apreciat ca fiind legale și temeinice hotărârile pronunțate în cauză, nu există critici de casare, instanțele anterioare au administrat corect probele și s-au pronunțat pe toate capetele de cereri, astfel încât nu există motive de retrimitere a cauzei spre rejudecare. A pus concluzii de respingerea recursurilor ca nefondate și obligarea recurenților pârâți la plata cheltuielilor de judecată. A depus la dosar notă de cheltuieli și concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
Prin sentința civilă nr.2296/27.11.2012, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria B. a admis cererea formulata de reclamanta R. S. M., in contradictoriu cu paratii S. B., M. D., S. M. A. D., G. S. A., M. T. E., 3, G. M., si G. F. D..
A constatat nulitatea absoluta a contractului de vânzare-cumpărare autentificat de BNP “ Justus - A. A. M.” sub nr.125/31.01.2012 si a contractului de vânzare-cumpărare autentificat de BNP “ Justus - A. A. M.” sub nr.649/10.04.2012.
A constatat nulitatea absoluta parțială a certificatului de moștenitor nr.59 – suplimentar cu partaj din data de 26.05.2003 emis de notarul public B. I. în dosarul nr.75/2003, a certificatului de moștenitor nr.154 – suplimentar cu partaj din data de 14.09.2004 emis de notarul public B. I. in dosarul nr.170/2004, precum și a certificatului de moștenitor nr.3 din data de 13.03.2012 emis de notarul public A. A. M. în dosarul nr.3/2012.
A luat act ca nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr.900/184/02.04.2012, reclamanta R. S. M. le-a chemat în judecată pe pârâtele S. B., M. D., S. M. A. D. si G. S. A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună stabilirea cotelor de moștenire din proprietatea . pe care o dețin in localitatea Gavanesti, județul O. si ieșirea din indiviziune in natura, proporțional cu cota succesorala, asupra suprafețelor de teren agricol, livada si intravilan situate in localitatea Gavanesti, județul O., precum si asupra construcțiilor existente pe terenul intravilan, imobile înscrise in CF nr.18 a comunei Găvănești cu nr. cadastrale 6, 10, 11, 12, 13, 18, 19 si 25, potrivit încheierii nr._/2005 a O.C.PI. O., cu obligarea la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că solicita ieșirea din indiviziune asupra proprietății comune pe cote parți privind suprafețele de teren agricol, intravilan si livada, așa cum sunt descrise in următoarele titluri de proprietate: proprietar defunct Baltaretu V. – T.P. nr._/2 pentru suprafața de teren de 5,53 ha; proprietar defunct Baltaretu V. – T.P. nr._/53 pentru suprafața de teren de 4,59 ha; proprietar defunct S. Z. – T.P. nr._/6 pentru suprafața de teren de 5,53 ha; proprietar defunct S. Z.– T.P. nr._/52 pentru suprafața de teren de 3,97 ha; proprietar defunct S. T. – T.P. nr._/55 pentru suprafața de teren de 1,30 ha; proprietar defunct S. T. – T.P. nr._/5 pentru suprafața de teren de 5,54 ha.
Reclamanta a arătat că a solicitat ieșirea din indiviziune și asupra imobilelor –construcții existente pe terenul intravilan din . urmează: casă, bucătărie, magazie, anexă, grajd, pătul, potrivit Fisei corpului de proprietate, schiței bunului imobil, precum si conform Memoriului tehnic întocmit la data de 05.07.2004.
Imobilele situate în localitatea Găvănești, județul O., au fost proprietatea autorului comun I. S.. La decesul acestuia l-au moștenit in calitate de descendenți direcți cei sase copii ai săi: S. E., S. D., S. M., S. T., S. Z. si Baltaretu V. (născută S.), ultimii trei fără descendenți direcți.
S-a arătat că în baza legilor de împroprietărire reclamanta și verii săi au solicitat și li s-a reconstituit dreptul de proprietate individuala asupra unor suprafețe de teren, moștenite de la autorii lor direcți, dar si dreptul de proprietate pe cote părți, după unchii și mătușile care nu au avut descendenți direcți, respectiv, S. T., S. Z. și Baltaretu V., în baza titlurilor de proprietate menționate mai sus.
Reclamanta a mai arătat că potrivit regulilor moștenirii legale, aceasta deține o cotă de 1/3 din proprietatea indiviză, pârâta S. M. A. D. deține de asemenea o cotă de 1/3, iar S. I. si G. V., frați, dețin fiecare câte o cotă de 1/6 din proprietatea indiviză.
La decesul lui G. V., moștenitoare asupra cotei sale de 1/6 este fiica sa, G. S. A., iar la decesul lui S. I., moștenitori legali sunt soția supraviețuitoare, S. B. și fiica sa, M. D., acestora revenindu-le împreună cota de 1/6 a autorului lor.
S-a mai arătat că bunurile indivize, asupra cărora s-a solicitat ieșirea din indiviziune, sunt comod partajabile în natură, drept urmare reclamanta a solicitat să i se atribuie în natură loturi corespunzătoare cotei pe care o deține, după cum urmează: un lot din terenul agricol, un lot reprezentând 1/3 din livadă și un lot reprezentând 1/3 din terenul intravilan, cu casa de locuit aflată pe acesta.
In drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.669, 670 și urm. Noul Cod Civil.
Cererea a fost legal timbrată.
În probațiune reclamantul a depus, în fotocopie, T.P. nr._/2, T.P. nr._/53, T.P. nr._/6, T.P. nr._/52, T.P. nr._/55, T.P. nr._/5, memoriu tehnic, fisa corpului de proprietate, plan de amplasări si delimitare a corpului de proprietate, plan de încadrare in zona, certificat de calitate de moștenitor nr.78/18.04.1997, încheiere de carte funciara nr._/21.11.2005, extras de carte funciara ( CF nr.19), încheiere de carte funciara nr._/26.04.2012, încheiere de carte funciară nr._/26.04.2012, încheiere de carte funciara nr._/26.04.2012, încheiere de carte funciară nr._/26.04.2012.
La data de 22.05.2012 reclamanta a precizat verbal acțiunea, in sensul chemării in judecată în calitate de pârâtă și a numitei M. T. E., aceasta fiind conceptată și citată.
La data de 05.06.2012 parata M. D. a depus la dosar o cerere de arătare a titularului dreptului si o . acte: contract de vânzare - cumpărare nr.649/10.04.2012, contract de vanzare-cumpararenr.648/10.04.2012, contract de vânzare - cumpărare nr.124/31.01.2012, contract de vânzare - cumpărare nr.125/31.01.2012.
La data de 18.06.2012 reclamanta a depus o cerere precizatoare, prin care a invocat excepția nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare nr.125/31.01.2012 și a contractului de vânzare - cumpărare nr.649/10.04.2012 și pe cale incidentală nulitatea absolută parțială a certificatului de moștenitor nr.59 – suplimentar cu partaj din data de 26.05.2003, a certificatului de moștenitor nr.154 – suplimentar cu partaj din data de 14.09.2004, prin care în mod nelegal s-a stabilit o cotă de 4/16 din bunurile indivize în favoarea pârâtei G. S. A., precum și a certificatului de moștenitor nr.3 din data de 13.03.2012, prin care în mod nelegal s-a stabilit o cotă de 1/16 din bunurile indivize în favoarea pârâtei S. B. și o cotă nelegală de 3/16 în favoarea pârâtei M. D..
In motivarea excepției nulității absolute s-a arătat că între părțile din proces nu a existat nici o dezbatere succesorala cu privire la bunurile care fac obiectul prezentei acțiuni.
Calitatea de moștenitori a părților a fost stabilită prin Certificatul de calitate de moștenitor nr.78/18.04.1997.
S-a arătat că în baza legilor de împroprietărire reclamanta și verii săi au solicitat și li s-a reconstituit dreptul de proprietate individuala asupra unor suprafețe de teren, moștenite de la autorii lor direcți, dar și dreptul de proprietate pe cote părți, după unchii si mătușile care nu au avut descendenți direcți, respectiv: S. T., S. Z. si Baltaretu V., în baza titlurilor de proprietate menționate mai sus; totodată, s-a arătat că prin sentința civilă nr.2353/16.03.1994 s-a admis plângerea formulată de moștenitorii lui S. I. și s-a anulat hotărârea Comisiei Județene de aplicare a Legii nr.18/1991, prin care se anulau adeverințele de proprietate emise pe numele autorilor acestora. Prin această hotărâre judecătoreasca s-a reținut că moștenitorii lui S. I. au fost puși în posesie pentru o suprafața de 40 ha și nicidecum nu s-a atestat că fiecărui moștenitor i-ar reveni câte 10 ha teren, cota de ¼ fiind prezumată, așa cum s-a reținut în mod nelegal de către notar.
Potrivit regulilor moștenirii legale, reclamanta deține o cotă de 1/3 din proprietatea indiviză, pârâta S. M. A. D. deține de asemenea o cotă de 1/3, iar S. I. si G. V., frați, dețin fiecare câte o cotă de 1/6 din proprietatea indiviză. Prin urmare, moștenitoarele lui S. I., dețin cota de 1/24 – S. B. și cota de 3/24 – M. D., din proprietatea indiviză. Moștenitoarea lui G. V., G. S. A., deține 1/6 din proprietatea indiviză.
Reclamanta a invocat frauda la lege pentru constatarea nulității absolute a celor două contracte de vânzare - cumpărare, scopul urmărit prin încheierea celor două acte translative de proprietate fiind acela de a produce efecte juridice, respectiv de a majora cota pârâtelor S. B., M. D. si G. S. A. și de a micșora cota de 1/3 a reclamantei.
Reclamanta a mai arătat că, aflând de intenția pârâților de a-și înstrăina între ei suprafețe de teren și construcții aflate în masa indiviză, la data de 26.01.2012 i-a notificat pe pârâți, prin adresa cu confirmare de primire, să nu încheie contracte de vânzare - cumpărare având ca obiect aceste imobile.
Mai mult, după înregistrarea prezentei cereri la data de 02.04.2012, pârâții au procedat la încheierea celui de-al doilea contract da vânzare - cumpărare, fiind de totală rea credință.
S-a mai arătat că se încalcă dispozițiile art.1236 al.2 Cod civil, potrivit cărora cauza este ilicită când este contrară legii și ordinii publice.
Cu privire la nulitatea absoluta parțială invocată pe cale incidentală, respectiv nulitatea absolută parțială a certificatului de moștenitor nr.59 – suplimentar cu partaj din data de 26.05.2003, a certificatului de moștenitor nr.154 – suplimentar cu partaj din data de 14.09.2004, s-au invocat dispozițiile art.17 C.p.c.
Reclamanta a depus la dosar sentința civilă nr.2353/16.03.1994 pronunțată de Judecătoria Slatina și notificarea comunicată pârâților cu confirmare de primire, prin care le atrăgea atenția asupra faptului ca certificatul de moștenitor nr.59/26.05.2003 conține greșeli, iar orice act de vânzare - cumpărare va trebui să conțină date corecte.
La data de 19.06.2012 pârâta M. T. E. a depus întâmpinare la cererea principală, prin care a solicitat respingerea primului capăt de cerere (din cererea introductivă), prin care a solicitat stabilirea cotelor de moștenire din proprietatea ., ca inadmisibilă.
S-a arătat că în cazul moștenirii legale cotele de moștenire sunt prevăzute exclusiv de legiuitor și nu de instanța de judecată și s-a arătat că prin hotărâri judecătorești fiecare parte, inclusiv reclamanta, a primit cate 10 ha teren cu titlu de reconstituire drept de proprietate de pe urma autorilor.
La data de 03.07.2012, pârâtele M. T. E. și M. D. au depus întâmpinare la cererea precizatoare formulată de reclamanta, prin care au solicitat disjungerea cererii precizatoare de cererea principală și suspendarea judecării cererii principale în temeiul art.244 alin.1 pct.1 C.p.c.
La data de 18.09.2012 reclamanta a depus răspuns la întâmpinarea pârâtelor M. T. E. și M. D., arătând că prin sentința civila nr.2353/16.03.1994 pronunțată de Judecătoria Slatina s-a admis plângerea formulată de moștenitorii lui S. I. și s-a anulat hotărârea Comisiei județene de aplicare a Legii nr.18/1991 prin care se anulau adeverințele de proprietate emise pe numele autorilor lor. Potrivit acestei sentințe, rămasă definitiva, nu s-a atestat nicidecum că fiecărui moștenitor i s-ar cuveni câte 10 ha teren.
La solicitarea instanței, au fost înaintate și atașate la dosar copii ale dosarelor în baza cărora s-au eliberat certificatul de moștenitor nr.59 – suplimentar cu partaj din data de 26.05.2003 si certificatul de moștenitor nr.154 – suplimentar cu partaj din data de 14.09.2004, de către notarul public B. I. și copie a dosarului în baza căruia s-a eliberat certificatul de moștenitor nr.3 din data de 13.03.2012, de către notarul public A. A. M..
La data de 09.10.2012 au fost citați în cauză în calitate de pârâți numiții G. M. si G. F. D., comoștenitori ai defunctei G. V., alături de pârâta G. S. A..
La același termen de judecata s-a dispus disjungerea cererii precizatoare de cererea principala si suspendarea cererii de ieșire din indiviziune in temeiul art.244 alin.1 pct.1 C.p.c. pana la soluționarea cererii precizatoare.
Cererea precizatoare, având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare nr.125/31.01.2012 și a contractului de vânzare-cumpărare nr.649/10.04.2012 și pe cale incidentală constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de moștenitor nr.59 – suplimentar cu partaj din data de 26.05.2003, a certificatului de moștenitor nr.154 – suplimentar cu partaj din data de 14.09.2004, precum și a certificatului de moștenitor nr.3 din data de 13.03.2012, a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la nr._ /09.10.2012.
Cererea de arătare a titularului dreptului – fila 85 dosar_ a rămas în acest dosar, urmând ca instanța să se pronunțe asupra sa odată cu soluționarea cererii principale.
Pârâții S. B., S. M. A. D., G. S. A., G. M. si Gheorgeh F. D., legal citați, nu s-au prezentat la instanță și nici nu au depus întâmpinări.
La data de 27.11.2012 pârâtele M. T. E. și M. D. au depus concluzii scrise prin avocat, concluzii prin care s-au invocat excepția necompetentei teritoriale a Judecătoriei B. in soluționarea capătului de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a celor doua contracte de vânzare-cumpărare, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, precum si lipsa de interes a acesteia.
Instanta de fond nu a luat în discutie aceste exceptii, deoarece au fost invocate după inchiderea dezbaterilor pe fond, termenul limită pentru invocarea exceptiilor absolute fiind “până la inchiderea dezbaterilor”. Acest moment se situează înainte de punerea concluziilor pe fondul cauzei, de către părți. Astfel, potrivit art.150 c.p.c., când instanta se va socoti lamurită, presedintele va declara dezbaterile inchise, după care acordă cuvântul părților pe fond. Dacă s-ar da o altă interpretare acestor dispozitii, s-ar ajunge la situatia în care derularea procesului ar fi la discreția părții care are interes să tergiverseze soluționarea cauzei. In plus, conform art.151 C.p.c., pricina poate fi repusă pe rol, dacă instanta găsește necesare noi lămuriri. Cu privire la exceptiile invocate după închiderea dezbaterilor, instanța de fond nu a considerat că sunt necesare noi lămuriri, astfel încât nu a repus cauza pe rol.
Instanța de fond a reținut că și-a verificat competenta de soluționare a cauzei odată cu formularea de către reclamanta a cererii precizatoare, constatând ca devin aplicabile dispozițiile art.17 C.p.c., potrivit cărora cererile accesorii si incidentale sunt in căderea instanței competente sa judece cererea principala.
De asemenea, instanța de fond a reținut ca paratele M. T. E. si M. D. au solicitat disjungerea cererii precizatoare de cererea de ieșire din indiviziune, in cadrul căreia se solicitase si stabilirea cotelor legale ale parților, precum si suspendarea judecării acesteia din urma, motivând ca de soluția ce se va pronunța in cererea precizatoare depinde soluționarea cererii principale. Cu acea ocazie nu s-a relevat lipsa calității procesuale active si nici lipsa de interes justificata de faptul ca nu au fost stabilite cotele legale ce li se cuvin parților.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că în baza legilor de împroprietărire, reclamanta R. S. M. si verii săi S. I., G. V. si S. M. A. D. au solicitat si li s-a reconstituit dreptul de proprietate individuala asupra unor suprafețe de teren, moștenite de la autorii lor direcți, respectiv S. Eugeniu, S. Dunitru S. si S. M., dar si dreptul de proprietate pe cote parți, după unchii si mătușile care nu au avut descendenți direcți, respectiv S. T., S. Z. si Baltaretu V..
Suprafețele de teren cu privire la care părțile sunt in indiviziune sunt înscrise in următoarele titluri de proprietate: proprietar defunct Baltaretu V. – T.P. nr._/2 pentru suprafața de teren de 5,53 ha; proprietar defunct Baltaretu V. – T.P. nr._/53 pentru suprafața de teren de 4,59 ha; proprietar defunct S. Z. – T.P. nr._/6 pentru suprafața de teren de 5,53 ha; proprietar defunct S. Z.– T.P. nr._/52 pentru suprafața de teren de 3,97 ha; proprietar defunct S. T. – T.P. nr._/55 pentru suprafața de teren de 1,30 ha; proprietar defunct S. T. – T.P. nr._/5 pentru suprafața de teren de 5,54 ha.
Calitatea de moștenitori ai autorului comun S. I. a numiților R. S. M., S. I., G. V. si S. M. A. D. a fost stabilita prin Certificatul de calitate de moștenitor nr.78/18.04.1997.
Prin certificatul de moștenitor nr.59 – suplimentar cu partaj din data de 26.05.2003 si prin certificatul de moștenitor nr.154 – suplimentar cu partaj din data de 14.09.2004 s-a reținut la masa succesorala o cota de 1/4 din bunurile indivize pentru defuncta G. V., iar prin certificatul de moștenitor nr.3 din data de 13.03.2012, s-a reținut de asemenea la masa succesorala o cota de 1/4 din bunurile indivize pentru defunctul S. I. (altul decât autorul comun, descendent de gr.II). G. V. si S. I. sunt frați, descendenții lui S. D. S..
In cauza, raportat la starea de fapt, s-a apreciat că devin incidente dispozițiile art.85 din Legea nr.36/1995, art.652 si art.669 Cod civil.
Potrivit regulilor moștenirii legale, descendenții pot veni la moștenire in nume propriu sau prin reprezentare; in speța, autorul comun este S. I., reclamanta îl moștenește pe tatăl sau S. Eugeniu, parata S. M. A. D. îl moștenește pe tatăl sau S. M., iar la moștenirea lui S. D. S. vin descendenții decedați S. I. si G. V., toți in nume propriu si nu prin reprezentare, deoarece descendenții decedați S. I. si G. V. erau in viata la deschiderea succesiunii tatălui lor, S. D. S..
Conform art.669 Cod civil, pentru descendenții de gradul I cota parte din moștenire se stabilește in mod egal, “pe capete”; descendenții mai îndepărtați in grad si care nu beneficiază de reprezentare sunt excluși de la moștenire.
Descendenții lui Soenescu I. si G. V. vin la moștenirea părinților lor prin retransmiterea moștenirii, insa vor moșteni partea cuvenita părinților lor. La fel, defuncții Soenescu I. si G. V. vin la moștenirea părinților lor prin retransmiterea moștenirii, moștenind partea cuvenita tatălui lor, S. D. S..
Astfel, potrivit regulilor moștenirii legale, reclamanta deține o cota de 1/3 din proprietatea indiviza, parata S. M. A. D. deține de asemenea o cota de 1/3, Iar S. I. si G. V., frați, dețin împreuna cota de 1/3 (fiecare cate o cota de 1/6) din proprietatea indiviza. Prin urmare, moștenitoarele lui S. I. detin cota de 1/24 (1/4 din 1/6) – S. B. si cota de 3/24 – M. D., din proprietatea indiviza.
Moștenitoarea lui G. V., parata G. S. A., deține 1/6 din proprietatea indiviza.
Cu toate acestea, prin contractele de vânzare - cumpărare nr.125/31.01.2012 si nr.649/10.04.2012, parata G. S. A. i-a vândut paratei M. T. E. cota de 4/16 din bunurile indivize, iar paratele S. B. si Manuic D. i-au vândut aceleiași parate cota de 1/16, respectiv 3/16 din bunurile indivize.
Instanța de fond a constatat ca apărarea paratelor M. D. si M. T. E., in sensul ca acțiunea in constatarea nulității promovata de reclamanta este inadmisibila pe motiv ca ar fi trebuit ca mai întâi sa se ceara deschiderea succesiunilor si stabilirea cotelor legale din moștenire, este lipsita de temei (s-a reținut că inadmisibilitatea acțiunii este calificata ca si apărare de fond si nu ca excepție). Astfel, așa cum chiar paratele au arătat in întâmpinarea depusa in dosarul nr._ -fila 125, cotele de moștenire, in cazul moștenirii legale, sunt prevăzute exclusiv de legiuitor si nu de instanța de judecata, acesteia din urma, in situația de fata, revenindu-i sarcina de a verifica daca aplicarea cotelor legale s-a efectuat in mod corect in cadrul procedurii notariale finalizate prin eliberarea certificatelor de moștenitor contestate. Pentru a face acest lucru, nu este necesar sa se solicite deschiderea succesiunilor respective. Apărarea paratelor poate avea relevanta in alta situație juridica, care nu este vizata in acest moment.
S-a mai retinut ca prin sentința civila nr.2353/16.03.1994 pronunțata de Judecătoria Slatina s-a admis plângerea formulata de moștenitorii lui S. I. si s-a anulat hotărârea Comisiei județene de aplicare a Legii nr.18/1991 prin care se anulaseră adeverințele de proprietate emise pe numele autorilor lor pentru suprafața de 40 ha. Potrivit acestei sentințe, rămasă definitiva, nu s-a stabilit ca fiecărui moștenitor i s-ar cuveni cate 10 ha teren, ci s-a reținut ca toți moștenitorii, împreuna, au fost puși in posesie in anul 1994 asupra unei suprafețe de teren de 40 ha.
De altfel, titlurile de proprietate eliberate nu au fost contestate niciodată de către părți pe motiv ca fiecăruia dintre moștenitorii R. S. M., S. I., G. V. si S. M. A. D. li s-ar cuveni cate 10 ha din cele 40 ha despre care se vorbește in sentința civila nr.2353/16.03.1994 pronunțata de Judecătoria Slatina, părțile însușindu-si situația de fapt, potrivit căreia fiecărui autor i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafețele deținute înainte de expropriere.
In consecință, instanța de fond a respins apărarea paratelor M. D. si M. T. E., in sensul ca prin sentința civila nr.2353/16.03.1994 s-a statuat ca fiecăruia dintre moștenitorii R. S. M., S. I., G. V. si S. M. A. D. li s-ar cuveni cate 10 ha din cele 40 ha, fiind lipsita de temei si a constatat ca este întemeiata cererea reclamantei de constatare a nulității absolute parțiale a certificatului de moștenitor nr.59 – suplimentar cu partaj din data de 26.05.2003, a certificatului de moștenitor nr.154 – suplimentar cu partaj din data de 14.09.2004, precum si a certificatului de moștenitor nr.3 din data de 13.03.2012.
Cu privire la cererea in constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr.125/31.01.2012 și a contractului de vânzare-cumpărare nr.649/10.04.2012, instanța de fond a reținut că pârâtele au înstrăinat cote succesorale nelegale din bunurile indivize, mai mari decât cele la care au dreptul conform regulilor moștenirii legale, iar în acest fel a fost prejudiciată reclamanta, prin diminuarea cotei sale legale asupra bunurilor indivize, ceea ce conduce la nulitatea absolută a contractelor de vânzare - cumpărare, pentru că actul realizat în vederea săvârșirii unei fraude nu poate produce efectul urmărit.
Mai mult, dispozițiile art.966 cod civil statuează asupra lipsei efectelor unei obligații fără cauză nelicită sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită, iar art.968 Cod civil definește cauza nelicită ca fiind aceea prohibită de legi, contrară bunelor moravuri și ordinii publice.
Instanța de fond a reținut că nulitatea este sancțiunea prin care actul juridic este lipsit de efectele ce contravin legii care interesează ordinea publică sau bunele moravuri, fraudează legea sau interesele individuale.
Pârâții au acționat în detrimentul intereselor individuale ale reclamantei cu buna știință, atâta timp cât, aflând de intenția pârâților de a-și înstrăina între ei suprafețe de teren și construcții aflate în masa indiviză, reclamanta la data de 26.01.2012 i-a notificat prin adresa cu confirmare de primire, să nu încheie contracte de vânzare-cumpărare având ca obiect aceste imobile.
Mai mult, după înregistrarea prezentei cereri la data de 02.04.2012, pârâții au procedat la încheierea celui de-al doilea contract da vânzare-cumpărare, fiind de totală rea credință.
In raport de aceste considerente, instanța de fond a constatat că cererea formulată de reclamantă este întemeiată, astfel că a admis-o.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel apelanta reclamantă R. S. M. și apelanții pârâți M. D. M. T. E., S. B. ,S. M. A. D., G. S. A., G. M. și G. F. D..
În motivare, apelanta reclamantă R. S. M. a susținut că deși acțiunea acesteia a fost admisă așa cum a fost formulată, instanța greșit, cu încălcarea art.274 Cod procedura civila, a luat act că nu s-au solicitat și cheltuieli de judecata.
Apelanta reclamantă a solicitat să observe că a depus la dosarul de fond_ având ca obiect ieșire din indiviziune, din care s-a dispus disjungerea cererii de anulare și s-a format dosarul_, atât chitanțele reprezentând taxa timbru pentru constatarea nulității documentelor întocmite cu încălcarea legii, în cuantum total de 3956 lei (3920 lei plus 36 lei), cât și cheltuielile cu onorariul avocațial, pentru judecarea cererii disjunse, în sumă de 2000 lei; totodată, a solicitat să se constate că nua făcut nici o renunțare la solicitarea ca pârâții să fie obligați la plata cheltuielilor judecată.
Apelanții pârâți M. D., M. T. E., S. B., S. M. A. D., G. S. A., G. M. și G. F. D., au criticat sentința instanței de fond ca vădit netemeinică și nelegală, interpretând greșit probatoriul administrat cât și prevederile legale incidente în cauză.
La termenul din 19.06.2012, reclamanta și-a modificat cererea Introductivă, completând-o cu încă 5 (cinci) capete de cerere, deghizate în formulare ca "excepții de nulitate absolută", prin care s-a invocat nulitatea absolută a următoarelor acte juridice: Contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.25/31.01.2012 de BNP Justus A. A. M. din București;contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 649/10.04.2012 de BNP Justus A. A. M. din București; certificat de moștenitor nr.59-suplimentar cu partaj din 26.05.2003 eliberat de notar public B. I. din Ploiești; certificat de moștenitor nr.154 suplimentar cu partaj din 14.09.2004 eliberat de notar public B. I. din Ploiești; certificat de moștenitor nr.3 din 13.03.2012 eliberat de notar public A. A. M. din București.
În realitate, este evident că reclamanta a formulat în paralel cu acțiunea introductivă, 5 (cinci) acțiuni în constatarea nulității absolute a unor acte juridice, toate cu aceeași motivare, în sensul că aceste acte au fost încheiate cu afectarea cotelor-părți ideale și abstracte ale acesteia, din moștenirea aflată în indiviziune.
În ceea ce privește capătul de cerere constatarea nulității absolute a 2 contracte de vânzare-cumpărare, apelantele - pârâte au invocat, dar instanța de fond a respins în mod greșit excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei B., de a soluționa cauza, deoarece domiciliul pârâtelor, cât și locul încheierii contractelor de vânzare-cumpărare atacate este în BUCUREȘTI.
Despre al doilea capăt de cerere, reclamanta a susținut că înțelege să îl formuleze "pe cale incidentală", încercând astfel să abată atenția instanței de la normele de competență, deoarece Judecătoria B. nu era competentă să judece nici al doilea capăt de cerere (in realitate reclamanta a sesizat instanța cu o acțiune directă in constatarea nulității absolute a celor 3 certificate de moștenitor).
Instanța de fond a respins eronat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei B. de a soluționa și al doilea capăt de cerere și apreciem că se impunea disjungerea acestuia declinarea competentei pentru soluționare la cele 2 judecătorii competente teritorial și material, ținând seama de domiciliul pârâtelor.
Reclamanta însăși a recunoscut constant (fila 2 din acțiunea depusa la termenul din 19.06,2012) că ""între noi părțile, nu a existat nici o dezbatere succesorală, contencioasă sau necontencioasă, urmată de vreun partaj, cu privire la bunurile care fac obiectul prezentei acțiuni".
Apărea deci evident că soluționarea "excepțiilor de nulitate absolută" (în realitate 5 acțiuni în constatare) era determinată decisiv de hotărârea care urma să se pronunțe în dosar nr._, având ca obiect petiția de ereditate, în care urma să se stabilească atât persoanele care aveau calitatea de moștenitori, cât și cotele-părți ideale și abstracte ale fiecăreia.
Este limpede că fără a se fi stabilit anterior cotele-părți ideale și abstracte ale co-moștenitorilor, instanța nu putea verifica nici calitatea procesuală activă a reclamantei în cele 5 acțiuni în constatarea nulității absolute, și nici temeinicia susținerilor acesteia, necunoscându-se nici întinderea dreptului reclamantei și nici al pârâtelor.
Ori, în absenta stabilirii cu certitudine a calității de moștenitor și mai ales a întinderii părții din moștenire la care ar avea dreptul reclamanta, capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a celor 2 contracte de vânzare-cumpărare si a celor 3 certificate de moștenitor, apare formulat de o persoană care nu dovedește nici dreptul său și mai ales nici interesul său în promovarea unei astfel de acțiuni.
În această situație era limpede că se impunea soluționarea mai întâi a petiției pe ereditate formulate de reclamanta in dosar nr._, și abia ulterior a celor 2 capete de cerere care formează obiectul prezentului dosar.
Prin întâmpinarea depusă la termenul din data de 03.07.2012, pârâtele-apelante au solicitat instanței disjungerea judecării excepțiilor de nulitate absolută depuse de reclamantă în dosar nr._ la termenul din 19.06.2012, având ca obiect constarea nulității actelor de vânzare-cumpărare si ale certificatelor de moștenitor.
Judecătoria B. a dispus la termenul din data 09.10.2012 "suspendarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr._, până la soluționarea dosarului_ ", adică până la soluționarea acțiunilor în constatarea nulității absolute a 2 contracte de vânzare-cumpărare și a 3 certificate de moștenitor .
Instanța de fond a inversat practic ordinea de soluționare și stabilire a Importurilor juridice dintre părți, pronunțând o sentință vădit nelegală și netemeinică, admițând acțiunile în constatare și prezumând nelegal, fără a se putea verifica, existența calității procesuale active a reclamantei, cât și întinderea drepturilor sale succesorale.
Instanța de fond trebuia să procedeze exact invers, adică să suspende cauza ce forma obiectul prezentului dosar (nr._ ), până la soluționarea dosarului nr._ .
Primul capăt de cerere, care vizează constatarea nulității absolute a 2 contracte de vânzare-cumpărare se impunea a fi respins ca inadmisibil, reclamanta neavând calitate procesuală activă pentru a formula o astfel de cerere, fiind terț față de contractele atacate.
Reclamanta este lipsită de interes (ca si condiție esențială cerută de lege pentru introducerea acțiunii), neputând dovedi care este întinderea cotelor sale de moștenire, succesiunea autorului nefiind încă dezbătută.
Cât privește așa-zisa fraudă la lege invocata de către reclamanta ca si temei al "excepției de nulitate" a contractelor de vânzare-cumpărare, aceasta nu-si regăsește fundament in niciuna din dispozițiile Codului civil in materie, contractul de vânzare-cumpărare a unui bun succesoral aflat in indiviziune nefiind sancționată cu nulitatea absoluta.
Acțiunea reclamantei era însă și vădit neîntemeiată. Reclamanta nu dorește să se tină seama de hotărârile judecătorești anterior pronunțate între părți, si nici de faptul că au rămas definitive hotărâri ale Comisiei Locale de aplicare a Legii nr. 18/1990.
Este evident că nu se mai poate pune în discuție pe cale incidentală, situația stabilită de titlurile de proprietate emise în baza hotărârilor comisiei locale, deoarece daca s-ar admite acestea, s-ar repune în discuți legalitatea titlurilor de proprietate pe o cale indirectă.
Părților li s-a atribuit câte 10 ha teren cu titlu de reconstituire drept de proprietate după autorul comun,conform hotărârii Comisie locale nr. 5776/02.07.1993, în cote egale de ¼ din suprafața de 40 hectare.
Hotărârea a rămas definitivă prin sentința civilă nr. 2353 din 10 martie 1994 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul civil nr.5635/1993, prin care s-a confirmat definitiv legalitatea acesteia.
Atât cele două contracte atacate în prezenta cauză, cât și certificatele de moștenitor, au fost încheiate și respectiv eliberate cu respectarea legii.
Prin întâmpinarea formulată la data de 11.02.2013, intimata reclamantă a solicitat respingerea apelului declarat de pârâți și obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată.
Arată că prin întâmpinarea formulată de M. T. E. la data de 03.07.2012 s-a solicitat disjungerea judecării cererilor având ca obiect constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare și a certificatelor de moștenitor, precum și suspendarea judecării cererii de ieșire din indiviziune, fără însă a fi invocat în fața instanței de fond necompetența teritorială a Judecătoriei B..
Instanța de fond în mod corect a constatat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 17 C.proc.civ., potrivit cu care cererile accesorii și incidente sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active, intimata a arătat că nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană interesată, pe cale de acțiune sau de excepție, prin certificatul de calitate de moștenitor nr.78/18.04.1997 dovedind calitatea sa de moștenitoare a autorului I. S., de pe urma căruia au rămas imobilele în litigiu.
Cât privește excepția lipsei de interes, intimata a relevat că interesul său în formularea excepției nulității absolute a actelor atacate este unul legitim, fiind în concordanță cu normele care reglementează cotele succesorale, personal, născut și actual, din momentul încălcării dreptului său subiectiv la o cotă de 1/3 din proprietatea indiviză.
S-au reiterat în continuare susținerile referitoare la fondul pricinii, arătate în cererea formulată la instanța de fond.
Prin decizia civilă nr.50 din 21.03.2013, pronunțată de Tribunalul O. în dosar nr._, s-a admis apelul declarat de apelanta reclamantă R. S. M., împotriva sentinței civile nr. 2296 din 27. 11 2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimații pârâții M. D., M. T. E., S. B., S. M. A. D., G. S. A., G. M. și G. F. D..
S-a schimbat în parte sentința, în sensul că au fost obligați pârâții în solidar să plătească reclamantei suma de 4.965 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
S-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâții M. D., M. T. E., S. B., S. M. A. D., G. S. A., G. M. și G. F. D. împotriva sentinței civile nr. 2296 din 27.11.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil n r._ .
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței.
Au fost obligați intimații pârâți să plătească apelantei reclamante suma de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Apelul declarat de apelanta reclamantă este fondat.
Astfel, din observarea practicalei încheierii de dezbateri din data de 20.11.2012, când cauza a rămas în pronunțare, rezultă că la termenul din data de 20.11.2012, la apelul nominal au răspuns doar intimatele pârâte M. D. și M. T. E., reprezentate de reprezentantul lor convențional, apelanta reclamantă fiind lipsă.
Prin concluziile scrise depuse la data de 20.11.2012, reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsa sa și admiterea cererii astfel cum a fost formulată.
Ori, în condițiile în care prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 02.04.2012, înregistrată sub nr._, din care s-a disjuns ulterior cererea precizatoare, prin care se invoca excepția nulității absolute a celor două contracte de vânzare-cumpărare și a celor două certificate de moștenitor în litigiu, s-a solicitat obligarea pârâtelor chemate inițial în judecată la plata cheltuielilor de judecată, în mod nelegal prima instanță a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Este drept, potrivit principiului disponibilității, principiu fundamental al procesului civil, partea care câștigă procesul are posibilitatea de a nu pretinde de la adversarul procesual cheltuielile ocazionate de judecată.
Însă, nu aceasta este situația în speță. Reclamanta a menționat expres că solicită cheltuieli de judecată și nu a revenit ulterior asupra acestei cereri.
În aceste condiții, devin aplicabile în cauză dispozițiile art. 274 C.proc.civ., impunându-se a fi obligate pârâtele să plătească reclamantei suma de 4956 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxa judiciară de timbru și onorariu avocat.
Apelul declarat de apelanții pârâții este nefondat.
Contrar celor susținute de apelanți, Judecătoria B. este instanță competentă să soluționeze cauza ce a format obiectul dosarului nr._ .
Astfel cum s-a menționat anterior, acest dosar s-a format ca urmare a disjungerii la data de 09.10.2012 a cererii formulată incidental de reclamantă la data de 18.06.2012, după depunerea la dosar de către pârâte a contractelor de vânzare-cumpărare și a certificatelor de moștenitor contestate.
Tribunalul a reține că potrivit art. 17 C.proc.civ., cererile accesorii și incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală.
În consecință, în situația în care o parte formulează una sau mai multe cereri grupate în jurul cererii principale, grefate pe aceasta, competența instanței sesizate se va proroga asupra acestor cereri, chiar dacă, privite separat, ele ar putea intra în competența altor instanțe.
În speță, așa cum s-a arătat, prin cererea introductivă, Judecătoria B. a fost învestită cu soluționarea fondului dreptului, respectiv acțiune de partaj succesoral.
Prin cererea ce face obiectul cauzei de față, s-a solicitat constatarea nulității absolute a unor contracte de vânzare-cumpărare și a unor certificate de moștenitor privitoare la succesiunea aceluiași autor.
Așa fiind, față de cele ce preced, competența de soluționare a cauzei revine Judecătoriei B., iar nu instanței de la domiciliul apelantelor pârâte.
Nu poate fi reținută nici susținerea referitoare la inversarea ordinei de soluționare a celor două dosare, nr._ și nr._, această măsură-suspendarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr._ fiind dispusă tocmai la solicitarea apelantelor.
Referitor la excepțiile lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes a intimatei reclamante, tribunalul a apreciat că în cauză sunt îndeplinite aceste două condiții de exercitare a acțiunii civile.
Pornind de la regimul juridic al nulităților absolute, tribunalul reține că nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană interesată, pe cale de acțiune sau de excepție.
Cum certificatul de calitate de moștenitor nr.78/18.04.1997 demonstrează calitatea apelantei reclamante de moștenitoare a autorului I. S., de pe urma căruia au rămas imobilele ce fac obiectul contractelor de vânzare-cumpărare, tribunalul reține că reclamanta justifică titlul legal care o îndreptățește să formuleze acțiunea pendinte.
Referitor la interes, în sensul de folos practic, imediat pe care-l are partea pentru a pune în mișcare o procedură judiciară, și această cerință este îndeplinită în speță, neputându-se considera că litigiul este lipsit de orice utilitate pentru reclamantă, pur vexatoriu, în condițiile în care reclamanta susține că prin actele contestate i s-a nesocotit cota legală de 1/3 din proprietatea indiviză.
Pe fondul pricinii, chiar dacă vânzarea bunului în indiviziune nu este sancționată în principiu cu nulitatea, totuși, ca în cazul oricărui alt contract nulitatea poate interveni ca o sancțiune pentru nerespectarea condițiilor de fond la încheierea lui.
Or, în speță, instanța de fond a apreciat că cererea reclamantei este întemeiată nu pentru faptul că obiectul material al celor două contracte de vânzare-cumpărare l-a reprezentat un bun indiviz, ci pentru fraudă la lege.
De altfel, prin contractele în discuție nici nu a fost vândut un bun aflat în indiviziune de către un singur coindivizar, ci este vorba de vânzarea de cote indivize nelegale.
Astfel cum corect a reținut instanța de fond, prin sentința civila nr.2353/1994 s-a admis plângerea formulată de moștenitorii lui S. I. si s-a anulat hotărârea Comisiei județene de aplicare a Legii nr.18/1991 prin care se anulaseră adeverințele de proprietate emise pe numele autorilor lor pentru suprafața de 40 ha. Prin această hotărâre nu s-a stabilit ca fiecărui moștenitor i s-ar cuveni cate 10 ha teren, ci s-a reținut ca toți moștenitorii, împreună, au fost puși in posesie in anul 1994 asupra unei suprafețe de teren de 40 ha.
Mai mult, titlurile de proprietate eliberate nu au fost contestate niciodată de către părți pe motiv că fiecăruia dintre moștenitorii R. S. M., S. I., G. V. si S. M. A. D. li s-ar cuveni câte 10 ha din cele 40 ha ce au făcut obiectul sentinței civile nr.2353/1994, părțile însușindu-si situația de fapt, potrivit căreia fiecărui autor i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafețele deținute înainte de expropriere.
Este evident că pârâții au acționat în detrimentul intereselor individuale ale reclamantei cu bună știință, atâta timp cât, aflând de intenția pârâților de a-și înstrăina între ei suprafețe de teren și construcții aflate în masa indiviză, reclamanta la data de 26.01.2012 i-a notificat prin adresă cu confirmare de primire, să nu încheie contracte de vânzare-cumpărare având ca obiect aceste imobile și cu toate acestea, după înregistrarea cererii pendinte, aceștia au procedat la încheierea celui de-al doilea contract de vânzare-cumpărare, fiind de totală rea credință.
Raportat la cele de mai sus, în temeiul art. 296 C.proc.civ., tribunalul a respins ca nefondat apelul declarat de apelanții pârâți și a admis apelul declarat de apelanta reclamantă, schimbând în parte sentința în sensul obligării pârâților la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 4956 lei și păstrând celelalte dispoziții ale sentinței.
În temeiul art. 274 C.proc.civ. și la cererea apelantei reclamante, tribunalul a obligat pe intimații pârâți să plătească suma de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii sau declarat recurs pârâții S. B., M. D., S. M. A. D., G. S. A., M. T. E., G. M., G. F. D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs, pârâții au invocat următoarele critici:
- în mod greșit a fost respinsă de tribunal excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei B. de a soluționa cauza, deoarece domiciliul pârâtelor cât și locul încheierii contractelor de vânzare-cumpărare atacate este în București, raționamentul instanței de apel fiind eronat, deoarece ignoră obiectul cererilor pentru a le califica eventual ca accesorii ori incidentale și permite exercitarea abuzivă a dreptului reclamantului de a alege instanța competentă teritorială.
- în mod greșit s-a soluționat prezenta cauză și s-a dispus suspendarea dosarului nr._, ce care ca obiect soluționarea petiției de ereditate formulată de reclamantă, deși instanța de fond trebuia să procedeze exact invers, adică să suspende prezentul dosar până la soluționarea dosarului_ ;
- au fost soluționate greșit excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantei și a interesului acesteia în promovarea prezentei acțiuni;
- în cauză nu se regăsește frauda la lege invocată de reclamantă ca și temei al excepției de nulitate a contractelor de vânzare-cumpărare, ci motivul invocat este vânzarea bunului altuia;
- decizia atacată este vădit nelegală și datorită faptului că a fost nesocotit principiul conversiei actelor juridice;
- au fost nesocotite hotărârile judecătorești pronunțate între părți, precum și hotărârile Comisiei locale de aplicare a Legii 18/1990, astfel că nu se mai poate pune în discuție pe cale incidentală situația stabilită prin titlurile de proprietate emise în baza Legii fondului funciar.
Dezvoltând motivele de recurs, pârâții au susținut că ambele instanțe au aplicat în mod greșit dispozițiile Codului civil în ceea ce privește constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare 125/2012 și 649/2012, încheiate de BNP Justus A. A. M., cărora le sunt aplicabile în conformitate cu art.6 alin.5 din Noul Cod civil, noua lege civilă, intrată în vigoare la 01.10.2011; contractele de vânzare-cumpărare sunt valabile sub condiția rezolutorie ca la partaj bunul în privința căruia s-a încheiat acel act să fie atribuit altui coindivizar decât cel care l-a încheiat; în mod greșit s-a constatat nulitatea absolută totală a celor două contracte de vânzare-cumpărare deși actele puteau fi anulabile parțial, în proporția cotelor părți ce le reveneau din moștenire coindivizarului necontractant, pentru rest actul fiind valabil; în mod greșit s-a constatat nulitatea parțială a certificatului de moștenitor nr.59 suplimentar cu partaj din data de 26.-05.2003, emis de BNP B. I. în dosarul nr.75/2003, a certificatul de moștenitor nr.-154 suplimentar cu partaj din data de 14.09.2004, emis de BNP B. I. în dosarul nr.170/2004, precum și a certificatului de moștenitor nr.3 din data de 13.03.2012, emis de BNP Justus A. A. M., în dosarul nr.3/2012, fără a indica în concret a cărei parte din actul juridic (moștenitor cote bunuri) cade nulitatea absolută; instanțele nu au verificat actele premergătoare reconstituirii dreptului de proprietate, pronunțând o hotărârea cu încălcarea dispozițiilor art.8 și 9 din Legea nr.18/1991.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.3, 7, 8 și 9 cod procedură civilă.
În cauză reclamanta intimată a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Recursul este nefondat.
Pârâții au invocat prin motivele de recurs dispozițiile art.304 pct.3,7, 8 și 9 cod procedură civilă, însă prin modul cum au fost argumentate, recursul vizează doar dispozițiile art.304 pct.3 și 9 cod procedură civilă, ce urmează a fi analizate.
Motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.3 cod procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin Legea 202/2010, se poate invoca atunci când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, invocată în condițiile legii.
Noul regim procedural al invocării necompetențelor instanțelor judecătorești este consacrat prin dispozițiile art.105 alin.1, art.136, art.159 și art.1591 cod procedură civilă, modificate, respectiv reintroduse prin Legea nr.202/2010.
Prin art.1 pct.22 din Legea 202/2010 a fost modificat art.159 cod procedură civilă, acest articol statuând că „Necompetența este de ordine publică sau privată .
Necompetența este de ordine publică: 1. în cazul încălcării competenței generale, când procesul nu este de competența instanțelor judecătorești; 2.în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad; 3. în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura”.
În toate celelalte cazuri, necompetența este de ordine privată.
În cauză s-a invocat necompetența teritorială a Judecătoriei B. în soluționarea acțiunii în constatare a nulității absolute a înscrisurilor întocmite cu fraudarea legii, însă normele care reglementează necompetența teritorială sunt norme de ordine privată ce pot fi invocate conform art.1591alin 3 doar prin întâmpinare sau cel mai târziu până la prima zi de înfățișare, în fața instanței de fond.
Instanțele au respins corect excepția necompetenței teritoriale invocate de pârâtele M. T. E. și M. D. la data de 27.11.2012, prin concluziile scrise depuse de avocat, cu motivarea că această excepție nu a fost invocată prin întâmpinare și nici până la închiderea dezbaterilor pe fond.
Instanța de fond și-a verificat competența de soluționare a cererii precizatoare depuse de reclamantă, ce are ca obiect constatarea nulității absolute a două contracte de vânzare-cumpărare și a trei certificate de moștenitor, constatând corect că devin aplicabile dispozițiile art.17 cod procedură civilă, potrivit cărora cererile accesorii și incidentale sunt în căderea instanței să judece cererea principală.
Astfel, instanța de apel a reținut corect că în speță, Judecătoria B. a fost investită cu o acțiune de partaj succesoral, iar prin cererea ce face obiectul prezentului recurs, s-a solicitat constatarea nulității absolute a 2 contracte de vânzare-cumpărare și a trei certificate de moștenitor privitoare la succesiunea aceluiași autor, astfel că în mod corect s-a reținut corect competența Judecătoriei B. și nu cea de la domiciliul pârâților.
Este neîntemeiată critica privind ordinea de soluționare a prezentului dosar față de dosarul nr._ ce are ca obiect partaj succesoral.
Chiar pârâtele M. T. E. și M. D. au solicitat disjungerea cererii precizatoare de cererea de ieșire din indiviziune și suspendarea cererii de partaj înregistrată sub nr._ până la soluționarea prezentei cauze, prin întâmpinarea depusă la instanța de fond la 03.07.2012.
Neîntemeiate sunt și criticile ce vizează lipsa calității procesuale active și a lipsei de interes a reclamantei și urmează a fi înlăturate.
Nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană interesată pe cale de acțiune sau de excepție, astfel că din acest punct de vedere, reclamanta justifică calitate procesuală activă de a solicita nulitatea absolută.
Aceasta cu atât mai mult cu cât reclamanta este moștenitoarea autorului I. S., calitate stabilită prin certificatul de moștenitor nr.78/18.04.1947 eliberat de BNP Budei C..
Reclamanta justifică și interes în promovarea acțiunii întrucât prin actele a căror nulitate a solicită i s-a încălcat cota de 1/3 din proprietatea indiviză.
Motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 cod procedură civilă, ce se poate invoca atunci când „hotărârea este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii” nu este incident în speță.
În cauză au fost criticate aplicarea greșită a dispozițiilor art.1237 NC Civil și 1247 NC Civil, critici ce nu pot fi primite de instanța de recurs.
Potrivit art.1237 NC Civil, ce reglementează frauda la lege, „ cauza este ilicită și atunci când contractul este doar mijlocul pentru a eluda aplicarea unei norme legale imperative” .
Acest articol reglementează o particularitate a caracterului ilicit al cauzei,caracter ce se manifestă nu în legătură cu modul intrinsec de formare a contractului, ci în legătură cu caracterul extrinsec de raportare a contractului față de incidența unei norme legale imperative, frauda la lege reprezentând o nesocotire ocultă a legii, prin abaterea unor dispoziții legale de la sensul și spiritul lor. Instanțele au reținut corect că pârâții au înstrăinat cote succesorale nelegale din bunurile indivize, mai mari decât cele la care au dreptul, conform regulilor moștenirii legale, în acest fel fiind prejudiciată reclamanta prin diminuarea cotei sale legale asupra bunurilor indivize, ceea ce a condus la nulitatea absolută a contractelor de vânzare cumpărare pentru că actul realizat în vederea unei fraude nu poate produce efectul urmărit.
Pârâții au acționat cu rea credință în detrimentul intereselor reclamantei, ce rezultă din intenția acestora de a-și înstrăina între ei suprafețe de teren și construcții aflate în masa indiviză, chiar după notificarea reclamantei din data de 26.01.2012 de a nu proceda la această înstrăinare.
Mai mult, după înregistrarea acțiunii de partaj la 02.04.2012, pârâții au încheiat cel de-al doilea contract contestat, respectiv 649/10.04.2012, în felul acesta demonstrându-se reaua credință a pârâților, părți contractante, specifică fraudei la lege.
Nu poate fi primită critica pârâților privind omisiunea instanțelor de a specifica în dispozitiv ce parte din certificatele de moștenitor se anulează, întrucât această critică este formulată pentru prima dată în recurs.
Este neîntemeiată critica referitoare la faptul că instanțele nu au verificat actele premergătoare reconstituirii dreptului de proprietate și în felul acesta au pronunțat o hotărâre cu încălcarea art.8 și 9 din Legea nr.18/1991, deoarece instanțele nu au fost investite cu o acțiune în temeiul legilor fondului funciar, dimpotrivă, în cauză există titluri definitive de reconstituire a dreptului de proprietate, precum și sentința civilă nr.2353/1994, pronunțată de Judecătoria Slatina.
Prin această hotărâre a fost admisă plângerea formulată de petenții S. I., S. M. A., G. V., R. S., și a fost anulată Hotărârea nr.5776/1993 emisă de Comisia Județeană O. de Fond Funciar, hotărâre prin care fuseseră anulate adeverințele de proprietate și procesele verbale de punere în posesie ale acestor petenți, prin care li se reconstituise dreptul de proprietate acestora pentru o suprafață de 40 ha. teren, cu motivarea că s-a procedat ilegal de Comisia Județeană de Fond Funciar O. la anularea adeverințelor de proprietate și proceselor verbale de punere în posesie, pentru suprafața de 40 ha.teren în favoarea petenților.
Nu poate fi primită susținerea recurenților potrivit căreia instanțele ar fi nesocotit principiul conversiei actelor juridice, potrivit căruia actul de vânzare-cumpărare a cărui nulitate a fost constatată poate fi considerat valabil ca și promisiune de vânzare-cumpărare deoarece această cerere nu a fost invocată niciodată în fața instanței.
De asemenea, sunt neîntemeiate criticile potrivit cărora contractul de vânzare-cumpărare a căror nulitate s-a constatat sunt valabile sub condiția rezolutorie ca la partaj, bunul în privința căruia s-a încheiat acel act să fie atribuit altui coindivizar decât cel care l-a încheiat, deoarece în cauză este vorba de o altă situație juridică, respectiv vânzarea de cote legale mai mari decât cele legale.
Față de cele ce preced, apreciind că în cauză nu subzistă motivele de recurs invocate, urmează ca în baza art.312 cod procedură civilă, să se respingă recursul ca nefondat.
În baza art.274 cod procedură civilă, urmează a fi obligați recurenții la 2477 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei reclamante.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâții S. B., M. D., S. M. A. D., G. S. A., M. T. E., G. M., G. F. D. împotriva deciziei civile nr.50 din 21 martie 2013, pronunțată de Tribunalul O. – Sectia I Civilă, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă R. S. M..
Obligă recurenții pârâți să plătească 2477 lei cheltuieli de judecată către intimata reclamantă.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Noiembrie 2013.
Președinte, E. S. | Judecător, M. M. | Judecător, M. P.-P. |
Grefier, V. R. |
Red.jud.M.M.
Tehn.MC/2 ex.
Data red.17.12.2013
J.a. I.B.
S.O.
j.f. D.L.
| ← Anulare act. Decizia nr. 9410/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Conflict de competenţă. Sentința nr. 49/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
