Obligaţie de a face. Decizia nr. 9661/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9661/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 05-12-2013 în dosarul nr. 9661/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 9661/2013
Ședința publică de la 05 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. V.
Judecător M. L.
Judecător F. D.
Grefier N. D.
x.x.x.x.
Pe rol, judecarea recursului declarat de recurentul reclamant S. S. G., împotriva deciziei civile nr.379/16.09.2013, a încheierii nr.26/24.04.2013 și a încheierii de ședință din data de 27.05.2013, pronunțate de Tribunalul Gorj, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți . SA, ., intimatul chemat în garanție M. M. SI P., având ca obiect obligație de a face .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul reclamant S. S. G. reprezentat de avocat S. C. cu împuternicire avocațială la dosar și intimatul pârât . SA, reprezentat de consilier juridic C. I., cu împuternicire la dosar, lipsind intimatul chemat în garanție M. M. SI P..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat că la dosarul cauzei prin serviciul registratură a fost depusă întâmpinare din partea intimatului chemat în garanție M. M. SI P., un exemplar înmânându-se recurentului reclamant S. S. G. reprezentat de avocat S. C., care nu a solicitat acordarea unui nou termen de judecată pentru observarea acesteia.
Consilier juridic C. I. pentru intimatul pârât . SA, a invocat excepția tardivității recursului declarat de către recurentul reclamant S. S. G..
Avocat S. C. pentru recurentul reclamant S. S. G., a solicitat respingerea excepției invocată de consilier juridic C. I..
Instanța a respins excepția invocată de consilier juridic C. I., recursul fiind declarat în termen legal și a acordat cuvântul părților prezente pentru a depune concluzii supra recursului de față.
Avocat S. C. pentru recurentul reclamant S. S. G.,față de motivele invocate în scris pe care le a dezvoltat oral, a pus concluzii de admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, iar în subsidiar a solicitat admiterea recursului, modificarea în sensul respingerii cererii de apel ca nefondată. Va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Consilier juridic C. I. pentru intimatul pârât . SA, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, conform întâmpinării depusă la dosar,cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg.-J. sub nr._ reclamantul S. G. a chemat în judecată pe pârâtele . SA și . și a solicitat să se dispună obligarea pârâtelor de a–i readuce în starea anterioară terenurile proprietatea sa, obligarea acestora la plata contravalorii uzufructului de care este lipsit începând cu 11.07.2008 pentru terenurile agricole și începând cu 08.07.2008 pentru terenurile cu vegetație forestieră și până la pronunțarea hotărârii, precum și obligarea acelorași pârâte la plata cu titlu de despăgubiri a contravalorii arborilor tăiați și distruși, cu cheltuieli de judecată.
Ulterior, prin precizarea de la fila 161 reclamantul a înțeles să renunțe la judecarea cererii față de pârâta . și a modificat cuantumul pretențiilor sale la 30.247,97 lei, timbrând corespunzător.
Prin sentința civilă nr. 8135/29.05.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosar nr._ s-au respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C.E. Turceni, invocată de acest pârât; excepția lipsei competenței teritoriale a instanței invocată de chematul în garanție M. M. și Pădurilor cu sediul în București, ., sector 5; excepția lipsei calității procesuale pasive a chematului în garanție invocată de chematul în garanție; excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului invocată de chematul în garanție; excepția inadmisibilității invocată de chematul în garanție.
S-a luat act de renunțarea judecării cererii față de pârâta . cu sediul în Plopșoru, ..
A fost admisă cererea principală formulată de reclamantul S. G., domiciliat în Motru, cartier Știucani, .. 12, jud. Gorj în contradictoriu cu pârâtul . SA cu sediul în Turceni, ., jud. Gorj, cu modificările și completările ulterioare.
A fost obligat pârâtul C.E. Turceni să readucă în starea inițială terenurile aflate în litigiu, identificate prin rapoartele de expertiză întocmite în cauză și la despăgubiri materiale în sumă de 2.853 lei pentru suprafața agricolă și la despăgubiri materiale în sumă de 30.247, 97 lei pentru terenul cu vegetație forestieră, către reclamant.
S-a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului M. și Pădurilor.
A fost obligat pârâtul C.E. Turceni la cheltuieli de judecată reclamantului, în sumă de 8140 lei.
Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut cu privire la excepția de necompetență teritorială, invocată și de către chematul în garanție, excepție asupra căreia instanța se pronunțase deja la solicitarea pârâtului, a Judecătoriei Tg-J., instanța a reținut că obiectul prezentei cauze îl reprezintă obligația de a face și pretenții, astfel încât sunt aplicabile disp. art.5 Cod pr.civulă, competența aparținând instanței domiciliului pârâtului și nu disp. art.13 Cod pr.civilă, cererea promovată neavând caracterul unei cereri reale imobiliare, așa cum s-a invocat în susținerea excepției, motiv pentru care va respinge excepția.
Că, reclamantul este proprietarul mai multor suprafețe de teren agricol și cu vegetație forestieră pentru care i-a fost reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii 18/1991, potrivit actelor de la dosar și astfel, reclamantul a dovedit că este singurul moștenitor al autorului S. S., potrivit adeverinței de la fila 11 din dosar, iar autorul reclamantului este beneficiarul titlului de proprietate nr._/2008 în care se regăsesc terenurile menționate în cererea de chemare în judecată.
Că, prin expertiza de specialitate topo efectuată în cauză instanța a avut ca obiectiv identificarea terenurilor descrise în cererea de chemare în judecată și să se stabilească de către expert dacă acestea se regăsesc în terenurile pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate reclamantului sau autorului său, prin raportul de expertiză întocmit în acest sens de către dna expert G. E. rezultând că toate aceste trenuri fac parte din terenurile pentru reclamantului, respectiv autorului său, i-a fost reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991.
Instanța a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, excepție invocată de către pârâta . SA și de către chematul în garanție, reclamantul dovedind dreptul său de proprietate asupra terenurilor descrise în cererea de chemare în judecată, astfel încât există identitate între reclamant și persoana care invocă și solicită respectarea dreptului său subiectiv.
Că, atât din raportul de expertiză întocmit în cauză de d-na expert G. E., cât și din întâmpinările și notele de ședință depuse de pârâtul . SA, care nu a negat efectuarea lucrărilor miniere care au afectat terenurile descrise în cererea de chemare în judecată, rezultă că aceste terenuri sunt degradate de lucrările cu specific minier pe care le desfășoară în zonă, fără ca proprietarul să fi fost despăgubit în vreun fel, iar terenurile, potrivit raportului de expertiză, nu se regăsesc printre cele la care se referă Ordinul nr. 10/1999 invocat.
Instanța a respins cererea de chemare în garanție și, totodată excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului M. și Pădurilor.
Că, din raportul de expertiză întocmit în cauză de dl. expert P. S., raport aflat la filele 146 și urm. din dosar rezultă că reclamantul a suferit un prejudiciu de 30.247,97 lei ca urmare a efectuărilor lucrărilor miniere pe terenul său cu vegetație forestieră, iar din raportul întocmit de dl. expert C. P. A. rezultă că reclamantul a suferit și un prejudiciu de 2853 lei ca urmare a lipsei de folosință a terenurilor sale agricole.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta pârâtă . SA, Sucursala Divizia Minieră Tg-J., E.M.C. Jilț.
Recurenta a invocat faptul că instanța nu a pus în discuție lipsa calității procesuale pasive a pârâtului cu privire la despăgubirile reprezentând exploatarea masei lemnoase; că terenurile sunt situate în afara fondului forestier, se află în proprietatea statului, fiind expropriate pentru lucrările miniere prin Ordinul Ministerului Apelor, Pădurilor și Protecției M. nr. 10/5.01.1999 și acestea nu pot fi readuse în circuitul agricol, întrucât nu au trecut din proprietatea statului în proprietate privată, având în continuare calitatea de teren expropriat.
Recurenta a susținut că terenurile au fost scoase din circuitul agricol și acesta nu poate fi obligat la plata despăgubirilor.
Prin decizia civilă nr.2943/15 oct. 2012 Tribunalul Gorj a admis recursul declarat de recurentul pârât . SA, Sucursala Divizia Minieră Tg-J. împotriva sentinței civile nr. 8135/29.05.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosar nr._, a casat sentința și a trimis cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul S. G. și prin decizia civilă 1092/12.02.2013 a Curții de Apel C. s-a admis recursul, s-a casat decizia tribunalului și s-a trimis cauza pentru rejudecarea apelului Tribunalului Gorj .
S-a reținut că obiectul cererii era evaluabil în bani și în raport de dispozițiile art. 2821 Cod pr.civilă și de raportul de expertiză extrajudiciară depus în recurs calea de atac căreia îi era supusă sentința era apelul și nu recursul.
Procedând la rejudecarea cauzei instanța de apel a pus în discuție cererea de probatorii formulată de consilierul juridic al apelantei, prin încheierea pronunțată în ședința publică din 27.05.2013 și a încuviințat efectuarea în cauză a unei expertize topografice, obiectivele fiind stabilite în ședința publică din 10.06.2013 .
Raportul de expertiză a fost depus la dosarul cauzei în ședința publică din 2.07.2013, instanța de apel acordând un termen pentru observare.
Tribunalul Gorj prin decizia civilă nr.379 de la 16.09.2013 a admis apelul declarat de apelanta pârâtă . SA împotriva sentinței civile nr. 8135/29.05.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosar nr._, după casare, a schimbat sentința în sensul că a respins acțiunea reclamantului în totalitate, a menținut restul dispozițiilor sentinței.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a reținut următoarele:
Apelanta a invocat prin motivele formulate soluționarea greșită a acțiunii pe fondul acesteia, motivând că terenul cu vegetație forestieră a făcut obiectul Ordinului Ministrului prin care s-a dispus scoaterea definitivă a acestor terenuri din circuitul terenurilor forestiere și nu poate fi obligată la plata despăgubirilor.
De asemenea, a susținut că apelanta și-a desfășurat activitatea în baza unor dispoziții legale și că nu are culpă pentru degradarea terenurilor, atâta vreme cât acestea nu au fost afectate din proprie inițiativă sau din greșeală, desfășurând activitatea minieră în temeiul actelor normative emise de ministerul de specialitate prin direcțiile sale.
Aceste motive de apel sunt fondate.
Cu privire la terenurile cu vegetație forestieră se constată că reclamantul a solicitat readucerea terenurilor în starea anterioară din punctele ,,Hudupu” tarlaua 14/2, . III, UA 191 A în suprafață de 3109 mp, ,,Crov” tarlaua 19 . III, UA 172 B și ,,Valea Groșilor” tarlaua 14/2, . 1.
Situația terenurilor cu vegetație forestieră nu este lămurită pentru reclamant sub aspectul amplasamentului.
Este cert că prin Ordinul 10/1999 al Ministerului Apelor și Pădurilor s-a aprobat ocuparea definitivă de către fosta CNL O. în scopul realizării obiectivului ,,Extinderea Carierei Jilț Nord” a suprafeței de 2,61 ha și potrivit anexei B s-a aprobat ocuparea și a UA 191 A, din care face parte și suprafața de 3109 mp situată în punctul toponimic ,,Hudupu” tarlaua 14/2 .>
Din același ordin face parte și suprafața de 1416 mp din punctul toponimic ,,Valea Groșilor”, situație stabilită în mod irevocabil prin sentința civilă nr. 497/2010 rămasă irevocabilă prin decizia 1610/1 iulie 2010 a Tribunalului Gorj pronunțată în dosar nr._ .
Suprafețelor de teren cu vegetație forestieră pe care reclamantul le-a solicitat a fi redate în circuitul agricol potrivit titlului de proprietate nr._/7.08.2008, cât și plata despăgubirilor, respectiv pentru suprafața de teren de 2255 mp situată în punctul toponimic ,,Crov”, cât și pentru suprafața de 1210 mp situată în același punct li s-a schimbat amplasamentul din UA 172 B și UA 72 B și 72 A prin sentința civilă 2982/ 12 dec. 2011 dosar nr._ .
Nu s-a procedat la o nouă punere în posesie pentru aceste suprafețe de teren și astfel reclamantul nu a dovedit posesia pentru amplasamentul stabilit prin sentința civilă nr. 2982/12 dec. 2011.
În titlul de proprietate pentru suprafața de teren de 1416 mp situată în tarlaua 14/2 și . este indicat amplasamentul cadastral, nefiind trecută UP și UA. Această omisiune se coroborează cu reținerea anterioară în sensul că terenul a făcut parte din Ordinul 10/1999 al Ministerului Apelor și Pădurilor.
Cu privire la terenurile agricole, instanța de apel a reținut faptul că acestea au fost afectate de lucrări miniere încă din anul 1986, situație dezlegată cu autoritate de lucru judecat prin sentința civilă nr. 479/2010, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1610/1 iulie 2010, dosar nr._ .
Prin aceste sentințe s-a statuat că terenul cuprins în titlul de proprietate nr._/11.07.2007, făcându-se referire la suprafața situată în punctul ,,Valea Groșilor” a făcut obiectul Decretului de expropriere nr. 86/1986 și a fost continuu afectat de lucrări miniere din anul 1986 și nu s-au făcut dovezi din care să rezulte că lucrările nu ar fi început la acea dată, prezumându-se că la momentul emiterii titlului de proprietate și chiar a formulării cererii de reconstituire terenul era afectat de lucrări miniere în desfășurare.
Prin sentința civilă nr. 479/2010 a Judecătoriei Motru rămasă irevocabilă s-a statuat că terenul a fost afectat de lucrări miniere anterior formulării cererii de reconstituire de către reclamantul apelant.
Tribunalul a apreciat că existența lucrărilor în zonă începând cu anul 1986 în temeiul decretelor de expropriere și a Ordinului Ministrului indicat anterior, lucrări miniere reținute și prin judecățile anterioare echivalează cu o afectare a întregii suprafețe ce a făcut obiectul acestor acte, chiar dacă în fapt ar exista suprafețe pentru care lucrările ar urma să fie desfășurate în viitorul apropriat.
Cele reținute anterior se coroborează și cu faptul că nu s-a dovedit că aceste suprafețe de teren pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate reclamantului prin cele două titluri de proprietate au fost predate de către unitățile miniere, respectiv fosta CNLO sau SNLO comisiei locale, în vederea reconstituirii.
În raport de cele reținute, tribunalul a apreciat că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 79 din Legea 18/1991, potrivit cărora protecția și ameliorarea solului se realizează prin lucrări de prevenire și de combatere a proceselor de degradare și poluare a solului provocate de fenomene naturale, sau cauzate de activități economice și sociale. Lucrările necesare pentru protecția și ameliorarea solului se stabilesc pe bază de studii și proiecte întocmite la cerere de organele de cercetare și proiectare de specialitate în corelare cu cele de amenajare și organizare a teritoriului și se execută de către deținătorii terenului sau prin grija acestora de către unități specializate în execuția unor asemenea lucrări. Statul sprijină realizarea lucrărilor de protecție și ameliorare a solului, suportând parțial sau total cheltuielile în limita alocației bugetare, aprobate pe baza notelor de fundamentare elaborate de unitățile de cercetare și proiectare însușite de organele agricole de specialitate județene și aprobate de către M. Agriculturii, Alimentației și Pădurilor.
Reclamantul nu a dovedit că în speță ar fi întrunite condițiile prevăzute de art. 37 alin. 5 din Legea 85/2003 actualizată, potrivit cărora unitatea minieră ar răspunde potrivit regulilor răspunderii civile extra contractuale și ar fi ținută la repararea prejudiciilor cauzate altor persoane fizice.
Dimpotrivă, din probele administrate și reținute de instanța de apel a rezultat că apelanta și-a desfășurat activitatea în temeiul unor dispoziții legale și pe suprafețe de teren ce au făcut obiectul exproprierii încă din anul 1986 și nu are culpă cu privire la degradarea solului, fiind aplicabile dispozițiile art. 52 din Legea 85/2003 potrivit cărora răspunderea pentru refacerea mediului aparține altor organe de resort, așa cum prevăd și dispozițiile art. 79 din Legea 18/1991.
În consecință, față de cele reținute tribunalul a constatat că apelanta nu are culpă și nu poate răspunde cu privire la prejudiciile suferite de către reclamant, lipsind unul din elementele esențiale ale răspunderii, respectiv culpa.
Instanța nu a valorificat expertiza efectuată în cauză, întrucât concluziile acesteia sunt contradictorii cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei .
Pentru cele reținute, apelul a fost admis, a fost schimbată sentința și a fost respinsă acțiunea reclamantului în totalitate, menținându-se restul dispozițiilor sentinței.
Cu privire la motivul de apel prin care s-a susținut că pârâta este lipsită de calitate procesuală pasivă, s-a reținut că acesta nu este fondat, întrucât reclamantul pretinde că aceasta este obligată în raportul juridic dedus judecății, dovedindu-se că aceasta a desfășurat activități miniere prin subunitățile sale.
Reclamantul S. S.G. a formulat recurs împotriva deciziei civile nr.379/16.09.2013 pronunțată de Tribunalul Gorj, a încheierii nr.26/24.04.2013 și a încheierii de ședință din 27.05.2013 criticându-le pentru nelegalitate.
În motivarea recursului a arătat că încheierea nr.26/24.04.2013 a Tribunalului Gorj-Secția I civilă, pronunțată în cauză, prin care au fost respinse ca nefondate cererile de recuzare a membrilor completului de judecată, formulate de reclamant, este vădit nelegală în raport de dispozițiile art.24alin.1 și 27 pct.7 Cod pr.civilă, întrucât, pe de o parte aceasta este nemotivată, încălcându-se astfel dispozițiile imperative ale art.261 alin.1, pct.5 Cod pr.civilă, iar pe de altă parte, instanța a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor legale arătate.
Așa cum a arătat prin cererile de recuzare formulate completul de judecată și-a spus părerea cu privire la soluționarea acestei cauze prin decizia civilă nr.2943/15.10.2012 a Tribunalului Gorj-Secția civilă, pronunțată anterior în dosarul civil nr._, prin care a fost admis ca fondat recursul declarata de pârâta . sentinței civile nr.8135/29.03.2012 a Judecătoriei Tg.J. casând hotărârea recurată și trimițând cauza pentru rejudecare la instanța de fond, astfel că nu mai pot judeca aceeași cerere de recurs, ce a fost calificată ca și cerere de apel,prin decizia nr.1092/12.02.2013 a Curții de Apel C., prin care decizia a fost casată, iar cauza a fost trimisă pentru rejudecare la aceeași instanță.
Susține că aceeași concluzie se impune, chiar dacă prin decizia civilă nr.2934/15.10.2013 a Tribunalului Gorj_Secția civilă, pronunțată anterior în cauză, de un complet de judecată din care au făcut parte și doamnele judecător Ș. Nicolița și M. C.-A., a fost admis ca fondat recursul declarat de pârâta . a fost casată sentința instanței de fond, iar cauza a fost trimisă pentru rejudecare la aceeași instanță, întrucât prin această decizie și-au spus părerea, chiar s-au pronunțat asupra cererii de recurs formulată de pârâtă, pe care au găsit-o întemeiată, astfel că nu mai pot judeca aceeași cerere ca apel, fiind vorba de una și aceeași cerere.
Apreciază că în cauză sunt aplicabile prevederile imperative ale art.24 alin.1 Cod pr.civilă, potrivit cu care „judecătorul care a pronunțat o hotărâre într-o pricină nu poate lua parte la judecata aceleiași pricini în apel sau în recurs și nici în caz de rejudecare după casare”, așa cum este cazul în speță, întrucât obiectul judecății în cauză îl face aceeași cerere de recurs, soluționată anterior prin decizia civilă nr.2943/15.10.2012 a tribunalului Gorj-Secția civilă care urmează să fie soluționată ca cerere de apel.
Prin încheierea recurată, instanța a respins cererile de recuzare fără nici o motivare pertinentă, rezumându-se să rețină numai că „tribunalul analizând cererea de față constată că aceasta este nefondată și urmează a fi respinsă, constatând neîntrunite dispozițiile art.24 alin.1 și art.27 alin.7 Cod pr.,civilă”, fără să analizeze și să respingă motivat considerentele de fapt și de drept invocate prin cele două cereri, așa cum avea obligația în raport de dispozițiile imperative ale art.261 alin.1 pct.5 Cod pr.civilă, fapt care atrage nulitatea acesteia și făcând o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor legale arătate.
Având în vedere dispozițiile art.34 alin.3 Cod pr.civilă, potrivit cu care „(3) când instanța superioară de fond constată că recuzarea a fost pe nedrept respinsă, reface toate actele și dovezile administrate la prima instanță”, solicită casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de apel.
Consideră încheierea din 27.05.2013, recurată, nelegală fiind pronunțată cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art.287 alin.1, pct.4 și 5, ale art.292 și 295 alin.1 Cod pr.civilă, întrucât în mod greșit instanța de fond a admis cererea de probatorii formulată de intimata-pârâtă . termenul de judecată din 27.05.2013, încuviințând proba cu expertiza tehnică specialitatea topografie, deși aceasta era decăzută din dreptul de a mai solicita și administra probe în apel.
Mai arată că, deoarece apelanta-pârâtă . cererea de apel formulată în cauză,nu a invocat „motive, mijloace de apărare sau dovezi noi” față de cele invocate la instanța de fond, „instanța de apel se va pronunța, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanță” de către aceasta, având în vedere dispozițiile imperative arătate, care sunt obligatorii pentru instanța de apel, apelanta-pârâtă fiind decăzută din dreptul de a invoca alte motive, mijloace de apărare sau să solicite dovezi noi, în raport de aart.287 alin.1 pct.4 și 5 și alin.2 Cod pr.civilă potrivit cu care „(1) cererea de apel ca cuprinde…3.motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul; 4. dovezile invocate în susținerea apelului. (2) Cerințele de la pct.2 și 5 sunt prevăzute sub sancțiunea nulității, iar cele de la pct.3 și 4 sub s sancțiunea decăderii”.
Pentru considerentele de fapt și de drept arătate, a solicitat, în apărare, ca instanța de apel să constate această decădere și să respingă cererea apelantei-pârâte privind administrarea probei expertizei, cererea fiind însă admisă de instanța de apel cu încălcarea dispozițiilor legale arătate, fapt care atrage nulitatea acesteia.
Recurentul arată că decizia recurată este nelegală și în raport de dispozițiile imperative ale art. 295 alin.1 Cod pr.civilă, potrivit cu care „(1) instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță”, numai „Motivele de ordine publică pot fi invocate din oficiu”, de instanța de apel, concluzie care se impune față de împrejurarea că, prin apelul declarat, pârâta-intimată . criticat sentința instanței de fond numai în privința terenurilor în litigiu cu vegetație forestieră, nu și soluția dată de instanța de fond cât privește terenurile agricole proprietatea recurentului-reclamant și despăgubirile acordate acesteia, astfel că în mod greșit a admis apelul și pentru aceste terenuri și despăgubiri.
Susține că deși a invocat în apărare aceste limite ale învestirii instanței, în raport de dispozițiile art.295 alin.1 Cod pr.civilă, prin cererea de apel formulată de pârâtă, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra acestei apărări, așa cum avea obligația să o facă, iar prin decizia recurată, în mod greșit și nelegal, „schimbă sentința în sensul că respinge acțiunea reclamantului în totalitate”.
Decizia recurată este nelegală în raport de dispozițiile art.37 alin.5 din legea minelor nr.85/2003, cu modificările și completările ulterioare, de dispozițiile de ordine publică ale art.44și alin.1 și 2 din Constituția României, republicată, de dispoz.art.480 și următoarele, art.998 și art.1200-1202 alin.1 din Constituția României și dezvoltat prin dispozițiile Codului de procedură civilă și în raport de prevederile imperative ale art.261 alin.1, pct.5 Cod pr.civilă, dispoziții legale ce au fost în mod flagrant încălcate de instanța de apel. Apare evidentă lipsa calității sale procesuale pasive, deoarece nu poate fi obligat la plata uzufructului și a contravalorii arborilor tăiați câtă vreme legea spune că Romsilva va suporta aceste obligații, chiar în natură prin împădurire, excepție care privește în mod exclusiv capătul de cerere în despăgubire privind terenurile cu pădure și care a fost respinsă ca nefondată prin sentința instanței de fond, iar pârâta-apelantă, prin cererea de apel formulată, nu a criticat hotărârea cât privește soluția dată excepției.
Așa cum s-a constatat și concluzionat prin rapoartele de expertiză G. E. și P. S. întocmite în cauză, la care apelanta-pârâtă . achiesat, concluzie care se impune întrucât nu a formulat nici un fel de obiecțiuni la acestea, deși a solicitat acordarea unui termen în acest sens, iar instanța, prin încheierea din 08.05.2012 a amânat cauza pentru observarea lor.
Prin întâmpinarea depusă în cauză, recurenta-pârâtă a invocat în apărare „2. lipsa calității procesuale pasive a pârâtei CE Turceni pentru degradarea terenurilor menționate la punctul 4 din acțiune, deoarece aceste terenuri au fost afectate de lucrări de subteran ale Minei Roșiuța din cadrul actualei SNL O. Tg.J., aceasta recunoscând, deci, pe de o parte, faptul că terenurile cu pădure proprietatea intimatului-reclamant au fost afectate de lucrări miniere executate în zonă de unitățile miniere, iar pe de altă parte, că există o legătură de cauzalitate între aceste lucrări și degradările suferite de aceste terenuri.
Consideră că apelanta-pârâtă . nu a făcut dovada susținerilor făcute în apărare prin întâmpinarea depusă, în sensul că terenurile cu vegetație forestieră proprietatea intimatului-reclamant, ce fac obiectul litigiului, au fost defrișate anterior punerii acestuia în posesie, cu actele invocate în apărare, iar probele administrate în cauză infirmă apărarea acesteia.
Prin întâmpinarea arătată, respectiv punctele 4 și 5 din aceasta, apelanta-pârâtă a invocat în apărare că „4-Potrivit procesului-verbal din 20.12.2002 suprafața de 2,62 ha din UPIII u.a 191C au fost eliberate de masa lemnoasă încă înainte de predarea către Ocolul Silvic Motru care preia calitate procesuală pasivă în cauză” și că „5-Terenul cu suprafața de 1416 mp din T14/2, P362/1 menționat la pct.5 din acțiune este situat în afara fondului forestier și se află în proprietatea statului fiind expropriate pentru lucrări miniere, iar pădurea a fost defrișată conform Ordinului Ministrului Apelor, Pădurilor și Protecției M. nr.10/05.01.1999”. Aceste susțineri invocate în apărare de apelanta-pârâtă nu au fost dovedite de aceasta prin probele administrate în cauză, așa cum avea obligația să o facă în raport de dispozițiile art.1169 Cod civil, potrivit cu care „cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească”, fiind o simplă alegație a acestei, neavând un suport probator la dosarul cauzei.
Prin decizia civilă nr.2273 din 19.10.2009 a Tribunalului Gorj prin care instanța de apel a modificat sentința civilă nr.1855/21.09.2009 a Judecătoriei Motru și a admis cererea de ordonanță președințială formulată de reclamant, iar pârâtele EMC Jilț și . SA, care în prezent sunt unități componente ale intimatei-pârâte . fost obligate să sisteze lucrările executate pe terenurile proprietatea acestuia, cu motivarea că „ Recurentul a dovedit că este proprietarul suprafețelor de teren cuprinse în titlul de proprietate nr._/11.07.2008 și nr._/08.07.2008 și că pe o parte din aceste suprafețe de teren, pârâtele execută lucrări miniere”.
Terenurile în litigiu nu fac parte din suprafața 2,62 ha teren cu vegetație forestieră situat în UPIII u.a 191C, care a făcut obiectul Ordinului nr.10 din 05.01.1999 al Ministrului Apelor, Pădurilor și Protecției M. și a procesului-verbal de predare-primire din 20.12.2001, invocate în apărare de pârâtă, în care sens urmează a se observa raportul de expertiză P. S., întocmit în cauză, potrivit cu care terenurile în litigiu sunt situate în: (1) T14/2, Pd 53/2, upIII, ua191A; (2) în T19, Pd 105/3, up III, ua 72B; (3) T19, Pd.105/4, UpIII, ua 72A; (4) în T14/2, Pd 362/1.
În același sens sunt și procesele-verbale și titlurile de proprietate eliberate reclamantului în baza Legii nr.18/1991 pentru aceste terenuri, state în copie la filele 10, 12, 21 și 22-24 din dosarul de fond al cauzei, terenurile în litigiu făcând parte din terenurile cu vegetație forestieră predate comisiei locale de Direcția Silvică Gorj pentru a fi retrocedate foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, după caz, iar o parte dintre acestea fac parte din suprafața de 27,5 ha teren ce a fost predat de fostul CNLO Tg.J. către Direcția Silvică Tg.J. prin procesul-verbal încheiat la 05.11.1999 și înregistrat la aceasta din urmă sub nr._ din 12.11.1999 așa cum s-a hotărât de fosta CNLO SA prin decizia nr350/15.11.1999.
Terenurile în litigiu, identificate prin rapoartele de expertiză G. E., P. S. și C.-P. A., la ale căror constatări și concluzii apelanta-pârâtă a achiesat, nefăcând obiecțiuni la acestea, sunt proprietatea privată a recurentului-reclamant și nicidecum proprietate de stat, așa cum se susține în apărare de apelanta-pârâtă,reclamantul făcând dovada deplină a dreptului său de proprietate pentru terenurile în litigiu, în condițiile cerute de lege, cu titlurile de proprietate nr._/11.07.2008 și procesul-verbal de punere în posesie nr.532/18.03.2008 și nr._/18.07.2008 și procesul-verbal de punere în posesie nr.321/18.03.2008 a căror validitate s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat prin sentința civilă nr.479 din 01.03.2010 a Judecătoriei Motru.
Recurentul susține că apelanta-pârâtă nu arată prin cererea de recurs actele emise de ministerul și direcțiile de specialitate și dispozițiile legale care legitimează afectarea terenurilor în litigiu,proprietatea apelantului-reclamant prevăzute de Legea minelor nr.85/2003.
Apelanta-pârâtă nu a făcut nici o dovadă, așa cum avea obligația în raport de dispozițiile art.1169 Cod civil, iar pe de altă parte, actele și dispozițiile legale invocate de această apărare nu privesc terenurile în litigiu proprietatea apelantului-reclamant.
Totodată prin decizia recurată s-a adus atingere autorității de lucru judecat a sentinței civile nr.479/01.03.2010 a Judecătoriei Motru, în contradictoriu cu apelanta-pârâtă (deci opozabilă acesteia), prin care s-a stabilit validitatea titlurilor de proprietate emise recurentului-reclamant în baza Legii nr.18/1991 pentru terenurile în litigiu.
Prin decizia recurată, instanța de apel, pe de o parte, a reținut în mod greșit aplicația în cauză a dispoz.art.79 din Legea nr.18/1991 și ale dispoz.art.52 din legea 85/2003, care au alt obiect de reglementare și nu sunt aplicabile în cauză, aceste dispoziții legale fiind aplicabile numai pentru terenurile care au fost legal afectate de lucrările miniere în condițiile prevăzute de Legea minelor nr.85/2003 cu modificările și completările ulterioare în special dispoz.art.6 din Capitolul II-„dobândirea folosinței și accesul la terenurile pe care se efectuează lucrări miniere”și ale art.18 din Capitolul III din lege, ceea ce nu este cazul terenurilor în litigiu.
Legal citată . SA depune întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei atacate ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
Recursul este fondat.
Hotărârea instanței de apel,pronunțată în rejudecare este nelegală și netemeinică,fiind susceptibilă de casare cu trimitere spre rejudecare prin prisma dispozițiilor art.304 punctele 7,8 și 9 Cod Procedură civilă și art. 312 alin 5 Cod Procedură civilă.
Hotărârea atacată cu recurs prezintă motive contradictorii,fiind chiar nemotivată,în special când se menționează despre dovedirea amplasamentului terenului în litigiu,a faptului dacă acesta îi este reconstituit reclamantului.
Conform considerentelor de fapt și de drept cuprinse în motivarea hotărârii, în mod arbitrar și fără nici o motivare instanța de apel a reținut prin decizia recurată că „situația terenurilor cu vegetație forestieră nu este lămurită pentru reclamant sub aspectul amplasamentului” și, că, prin Ordinul nr.10/1999 al Ministrului Apelor și Pădurilor „s-a aprobat ocuparea și a UA 191 A din care face parte și suprafața de 3.109 mp situată în punctul toponimic „Hudupu” tarlaua 14/2 . că „din același ordin face parte și suprafața de 1416 mp din punctul toponimic Valea Groșilor” încălcând prin aceasta dispozițiile imperative ale art.261 alin.1 pct.5 Cod pr.civilă.
În acest sens urmează ca instanța de apel în rejudecare să aibă în vedere titlurile de proprietate depuse de către recurentul reclamant rectificate conform Încheierii/01.iulie 2013 pronunțată de către Judecătoria Motru și Încheierea 2982/12 Decembrie2011.
Pe de altă parte a încălcat dispoz.art.44 alin.1 și 2 din Constituția României, dispoz.art.480 și următoarele, art.998-999 cod civil și disp.art.37 alin.5 din Legea minelor nr.85/2003, cu modificările și completările ulterioare.
Decizia recurată este nelegală și în raport de dispozițiile imperative ale art. 295 alin.1 Cod pr.civilă, potrivit cu care „(1) instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță”, numai motivele de ordine publică putând fi invocate din oficiu de către instanța de apel, concluzie care se impune față de împrejurarea că, prin apelul declarat, pârâta-intimată . criticat sentința instanței de fond numai în privința terenurilor în litigiu cu vegetație forestieră, nu și soluția dată de instanța de fond cât privește terenurile agricole proprietatea recurentului-reclamant și despăgubirile acordate acesteia, astfel că în mod greșit a admis apelul și pentru aceste terenuri și despăgubiri.
Susține că deși a invocat în apărare aceste limite ale învestirii instanței, în raport de dispozițiile art.295 alin.1 Cod pr.civilă, prin cererea de apel formulată de pârâtă, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra acestei apărări, așa cum avea obligația să o facă, iar prin decizia recurată, în mod greșit și nelegal a schimbat sentința în sensul că a respins acțiunea reclamantului în totalitate.
Critica conform cărei Încheierea nr.26/24.04.2013 a Tribunalului Gorj-Secția I civilă, pronunțată în cauză, prin care au fost respinse ca nefondate cererile de recuzare a membrilor completului de judecată, formulate de reclamant, este nefondată,având în vedere faptul că, prin decizia civilă nr.2943/15.10.2012 a Tribunalului Gorj-Secția civilă, pronunțată anterior în dosarul civil nr._, prin care a fost admis ca fondat recursul declarată de pârâta . sentinței civile nr.8135/29.03.2012 a Judecătoriei Tg.J. casând hotărârea recurată și trimițând cauza pentru rejudecare la instanța de fond, cauza nefiind soluționată pe fond.
Referitor la critica conform căreia, recurentul consideră încheierea din 27.05.2013, recurată ca fiind nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art.287 alin.1, pct.4 și 5, ale art.292 și 295 alin.1 Cod pr.civilă, întrucât în mod greșit instanța de fond a admis cererea de probatorii formulată de intimata-pârâtă . termenul de judecată din 27.05.2013, încuviințând proba cu expertiza tehnică specialitatea topografie, deși aceasta era decăzută din dreptul de a mai solicita și administra probe în apel.
Curtea o consideră neântemeiată,având în vedere că,părțile se aflau la prima zi de înfățișare,putând formula probatorii sau putând să pună concluzii,fiind legal citate,iar instanța de apel,corect,a considerat și din oficiu necesară administrarea probei cu efectuarea unei expertize tehnice de specialitate,cerere formulată de către reprezentantul apelantei,respectiv identificarea terenurilor cuprinse în ordinele de expropriere.
Având în vedere toate aceste considerente,precum și celelalte critici formulate în cererea de recurs,Curtea va admite recursul formulat de recurentul reclamant S. S. G., împotriva deciziei civile nr.379/16.09.2013, a încheierii de ședință din data de 27.05.2013, pronunțate de Tribunalul Gorj, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți . SA, ., intimatul chemat în garanție M. M. SI P.,va casa decizia și va trimite cauza aceleiași instanțe spre rejudecare.
Cu ocazia rejudecării,instanța va dispune efectuarea tuturor probatoriilor pe care le consideră necesare în vederea stabilirii cu certitudine a regimului juridic al terenurilor în litigiu,a se stabili dacă aceste terenuri sunt sau nu cuprinse în actele de proprietate ale reclamantului,acte depuse în calea de atac a recursului,dacă există culpă pârâtului în crearea prejudiciului ,avându-se în vedere toate criticile formulate de către recurentul reclamant și,respectiv,toate apărările formulate de către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurentul reclamant S. S. G., împotriva deciziei civile nr.379/16.09.2013, a încheierii nr.26/24.04.2013 și a încheierii de ședință din data de 27.05.2013, pronunțate de Tribunalul Gorj, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți . SA, ., intimatul chemat în garanție M. M. SI P..
Casează decizia și trimite cauza aceleiași instanțe spre rejudecare.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Decembrie 2013
Președinte, I. V. | Judecător, M. L. | Judecător, F. D. |
Grefier, N. D. |
Red.jud.I.V.
3 ex/AS/_
j.a.C.A.M.
N.Ș.
j.f.A.J.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 538/2013. Curtea de Apel... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 9641/2013. Curtea de... → |
|---|
