Anulare act. Decizia nr. 4778/2013. Curtea de Apel CRAIOVA

Curtea de Apel CRAIOVA - Sentințe și decizii civile / 2016

Decizia nr. 4778/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 09-05-2013 în dosarul nr. 4778/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

C. DE A. C.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 4778

Ședința publică de la 09 Mai 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE E. B.

Judecător C. S.

Judecător G. I.

Grefier A. C.

x.x.x.

Ministerul Public reprezentat de procuror C. C. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. C.

Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul pârât A. N. împotriva deciziei civile nr._, pronunțată de Tribunalul D., Secția I Civilă, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul reclamant P. de pe L. C. de A. C. și intimații pârâți B. C. F. și N. I., având ca obiect anulare act.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul pârât A. N. și intimata pârâtă N. I. asistată de avocat E. P., lipsind intimatul reclamant P. de pe L. C. de A. C. și intimatul pârât B. C. F..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că recursul a fost declarat și motivat în termen și că intimata pârâtă N. I. a depus întâmpinare înregistrată sub nr._ din 07.05.2013, după care;

S-a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 6 lei consemnată prin chitanța nr._ din 10.04.2013 și timbru judiciar de 0,15 lei .

Instanța a comunicat un exemplar al întâmpinării formulate de intimata pârâtă N. I. recurentului pârât A. N. și a lăsat dosarul la a doua strigare în vederea observării acesteia.

La a doua strigare au răspuns recurentul pârât A. N. și intimata pârâtă N. I. asistată de avocat E. P., lipsind intimatul reclamant P. de pe L. C. de A. C. și intimatul pârât B. C. F..

Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului de față.

Recurentul pârât A. N. a solicitat admiterea recursului având în vedere că procesul verbal de executare cuprinde date nereale și nu respectă titlu executoriu.

Avocat E. P., pentru intimata pârâtă N. I., a solicitat respingerea recursului ca nefondat cu motivarea că nu există motive pentru a se constata falsitatea procesului verbal de executare, acesta fiind întocmit pe baza unor documente topocadastrale prezentate chiar de către recurentul pârât, cu cheltuieli de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii de admiterea recursului, modificarea deciziei și pe fond admiterea acțiunii în sensul anulării procesului verbal de executare din data de 19.03.2003 întocmit de B. C. F., proces verbal care conține date neconforme cu realitatea, chiar dacă în cauză a intervenit prescripția răspunderii penale.

CURTEA

Asupra recursului de față;

Prin cererea înregistrată la data de 23.04.2010, reclamantul P. de pe lângă C. de A. C. a solicitat anularea procesului verbal din data de 19.03.2003 întocmit de B. E. J. C. F., în contradictoriu cu pârâții B. E. J. C. F. și A. N..

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin plângerea penală depusă la P. de pe lângă C. de A. C., pârâtul (parte vătămată) A. N. a solicitat efectuarea cercetărilor în vederea tragerii la răspundere penală a executorului judecătoresc C. F., pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 289 Cod Penal, constând în aceea că a înscris date neconforme realității în procesul verbal de executare silită nr. 12/E/2003 din data de 19.03.2003.

A mai arătat că prin rezoluția nr. 357/P/2010 din 14.04.2010, P. de pe lângă C. de A. C. a dispus în temeiul art .226 alin. 6, rap. la art. 10 lit. g Cod pr. penală încetarea urmăririi penale împotriva executorului judecătoresc C. F., întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.

Prin sentința civilă nr._/28.06.2010 a Judecătoriei C., pronunțată în dosarul numărul_ s-a admis cererea formulată de reclamantul P. de pe lângă C. de A. C., în contradictoriu cu pârâții B. C. F. și A. N., dispunându-se anularea totală a procesului verbal de executare nr. 12/E/2003 din data de 19 martie 2003.

Împotriva sentinței civile menționate mai sus a declarat recurs pârâta B. C. F., iar prin decizia civilă nr. 59/08.02.2011 a Tribunalului D., pronunțată în dosarul nr._ s-a admis recursul formulat de reclamanta P. de pe lângă C. de A. C., s-a casat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare instanței de fond, cu motivarea că cererea trebuia soluționată și în contradictoriu cu numita B. C. I..

Cauza a fost înregistrată la Judecătoria C. sub nr._ .

Instanța a constatat că titularul completului legal investit, prin repartizarea aleatorie a cauzei, respectiv Completul C 11 civil, judecător M. M. a formulat cerere de abținere, iar prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 10.05.2012 a Judecătoriei C. s-a admis cererea de abținere și s-a trimis cauza la președintele Secției civile din cadrul instanței, în vederea stabiliri completului care va soluționa cauza, cauza fiind repartizată la completul C 14 civil, cu termen de judecată la data de 17.06.2011.

În dovedirea acțiunii au fost depuse la dosar: dosarul nr._ al Judecătoriei C. și dosarul nr._ al Tribunalului D..

Cu ocazia rejudecării pe fondul cauzei, reclamantul P. de pe lângă C. de A. C. a solicitat și instanța a dispus conceptarea și citarea în cauză în calitate de pârât a numitei B. C. I., conform deciziei civile nr. 59/2011 a Tribunalului D..

La termenul din data de data de 17.06.2011, s-a dispus conceptarea și citarea în cauză, în calitate de moștenitoare a pârâtei B. C. I., decedată la data de 08.03.2007, conform certificatului de moștenitor nr. 39/09.03.2007, cu ultimul domiciliu în orașul Filiași, județul D. a numitei N. I..

Prin sentința civilă nr. 6773/04.05.2012, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost admisă cererea formulată de către reclamanta P. de pe lângă C. De A. C. în contradictoriu cu pârâții A. N., B. C. F. și N. I..

S-a dispus anularea procesului verbal de executare nr. 12/E/2003 din data de 19.03.2003 încheiat de B. C. F..

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:

Potrivit art. 45 alin 1 Cod pr. civilă “Ministerul Public poate porni acțiunea civilă ori de câte ori este necesar pentru apărarea drepturilor și intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicție și ale dispăruților, precum și în alte cazuri expres prevăzute de lege”.

În sensul celor menționate mai sus s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 2/17.01.2011 prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 45 alin. 1 teza finală Cod pr. civilă, raportat la dispozițiile art. 245 alin. 1 lit. c ind.1 Cod pr. penală și a stabilit că procurorul are legitimare procesuală activă de a formula acțiunea civilă pentru desființarea în tot sau în parte a unui înscris falsificat atunci când acțiunea penală s-a stins în faza de urmărire penală printr-o soluție de netrimitere în judecată.

În acest sens, pornind de la dispozițiile art. 523 Cod pr. civilă care arată că termenii și expresiile al căror înțeles este anume explicat în Codul penal au același înțeles și în Codul de procedură penală, noțiunea de înscris în sensul legii penale este reținut ca atare și în dreptul procesual penal.

Instanța a apreciat că noțiunea de înscris semnifică fie operațiunea juridică, fie înscrisul menit să servească drept mijloc de probă a unei operațiuni juridice, iar cererea de față are ca obiect desființarea totală a înscrisului intitulat “cerere” și înregistrat sub nr. 6361/04.04.2003.

Conform art. 184 Cod pr. civilă” când nu este caz de judecată penală sau dacă acțiunea publică s-a stins sau s-a prescris, falsul se va cerceta de instanța civilă, prin orice mijloace de dovadă”.

Prin rezoluția din data de 14.04.2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria C., pronunțată în dosarul nr. 257/P/2010 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numita C. F., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 289 Cod Penal, dispunându-se sesizarea Judecătoriei C. cu privire la desființarea înscrisului, intitulat procesului verbal de executare nr. 12/E/2003 din data de 19.03. 2003, încheiat de executor.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții B. C. F. și N. I., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Pârâta N. I. a arătat că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină.

În ceea ce priește calitatea părților, instanța a constatat că, potrivit art. 45 alin. 12 C.pr.civ., procurorului i se recunoaște calitatea procesuală activă în situațiile prevăzute de lege, dar numai în sens procesual, iar nu în sens material. Potrivit alin. 2 al aceluiași articol, în situația în care procurorul a introdus acțiunea civilă, titularul dreptului subiectiv la care se referă acțiunea va fi introdus în proces în calitate de reclamant, și acesta poate renunța la judecată, la dreptul subiectiv, poate să încheie tranzacții și poate să solicite continuarea judecății în situația în care procurorul intenționează să retragă acțiunea.

Astfel, pârâta solicită să fie conceptați în calitate de contestatori atât instituția reprezentată de procuror, cât și A. N., iar în calitate de intimați apelanta și B. C. F..

Instanța a dat o încheiere interlocutorie asupra căreia nu se mai putea reveni, prin care s-a stabilit obiectul cererii și calitatea părților. Instanța a revenit asupra respectivei încheieri fără nici o bază legală și fără nicio motivare. Mai mult, instanța de fond nu a răspuns asupra excepției invocate. Prin concluziile depuse a invocat excepția tardivității contestației în raport de art.401 C.pr.civ.

Pe fond, pârâta a arătat că acțiunea reclamantului este nefondată.

Procesul-verbal de executare din 19.03.2003, încheiat în cadrul dosarului de executare nr. 12/E/2003 nu este fals și nu are menționate în cuprinsul acestuia date care nu corespund realității. Punerea în posesie s-a făcut în baza documentației cadastrale întocmite la cererea pârâtului A. N., documentație avizată de O.C.P.I. D., terenul fiind îngrădit cu gard de acesta.

A solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Pârâtul B. C. F. a arătat că instanța a dat o încheiere interlocutorie asupra căreia nu se mai putea reveni, prin care s-a stabilit obiectul cererii și calitatea părților. Instanța nu a răspuns asupra excepțiilor invocate atât prin note scrise, cât și cu ocazia concluziilor pe fond și anume excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, având în vedere Decizia 162/2003 a Curții Constituționale și excepția tardivității contestației, în raport de art. 401 C.pr.civ.

Pe fond, pârâtul a arătat că acțiunea reclamantului este nefondată.

Procesul-verbal de executare din 19.03.2003, încheiat în cadrul dosarului de executare nr. 12/E/2003 nu este fals și nu are menționate în cuprinsul acestuia date care nu corespund realității.

Pârâtul a menționat că nu s-a efectuat o expertiză topo, s-a întocmit doar o expertiză agricolă pentru stabilirea contravalorii lipsei de folosință, astfel încât la punerea în executare s-a avut în vedere chiar planul de amplasament și delimitare a terenului prezentat de pârâtul A. N., plan de amplasament depus de către acesta la O.C.P.I. D..

În baza sentinței civile nr. 2260/2002 s-a format dosarul de executare nr.12/E/2003, numita B. C. I. a fost pusă în posesie în termenul prevăzut de lege, neformulând contestație nici aceasta și nici pârâtul A. N.. Pârâtul nu este vecin cu terenul în cauză, astfel că nu este afectat în nici un fel de punerea în posesie. Punerea în posesie s-a făcut în concordanță cu planul de amplasament topo și cu starea de fapt, terenul fiind îngrădit cu gard de pârâtul A. N..

A solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.

La data de 08.10.2012, intimatul pârât A. N. a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelurilor și menținerea ca legală și temeinică a sentinței apelate.

Instanța a motivat calitatea procesual activă a procurorului, a explicat înțelesul noțiunii de înscris și de faptul că acesta este fals.

Raportul de expertiză tehnică cuprinde aspecte necorespunzătoare realității și ca atare, trebuie anulat.

În ceea ce privește faptul că instanța a revenit asupra încheierii din 13 martie 2012, instanța a procedat corect și legal.

Intimatul pârât a menționat că pârâtul B. C. F. trebuia să respecte dispozițiile sentinței civile nr. 2260/2012.

În ședința publică din data de 20.11.2012 Tribunalul a calificat calea de atac ca fiind apelul, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv "anulare act".

Tribunalul a apreciat că ceea ce are relevanță în cauză este obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv motivul pentru care se solicită anularea procesului-verbal de executare din 19.03.2003, încheiat în cadrul dosarului de executare nr. 12/E/2003, și anume împrejurarea că acest înscris este unul fals, în cuprinsul său fiind înscrise date neconforme realității, iar nu împrejurarea că acest înscris întocmit de executorul judecătoresc reprezintă un act de executare silită ce nu se poate anula decât în cadrul unei contestații la executare, în speță nefiind indicat niciunul din motivele prevăzute de art. 399 și următ. Cod de proced. Civilă.

Prin decizia civilă nr. 482/20.11.2012, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._, au fost admise apelurile formulate de pârâții B. C. F. și N. I. împotriva sentinței civile nr. 6773 din 04.05.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant P. de pe lângă C. de A. C. și intimatul pârât A. N..

A fost anulată sentința și reținută cauza spre judecare.

A fost fixat termen pentru judecare la 15.01.2013.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:

Unul dintre principiile care limitează regula caracterului devolutiv al apelului este tantum devolutum quantum apellantum, care este o cerință a principiului disponibilității aplicabil procesului civil, principiu ce se impune și în fața instanțelor de control judiciar, așadar și a instanței de apel.

Ca atare, conform principiului enunțat, instanța de apel, ca instanță de reformare, este chemată să cerceteze cauza doar prin raportare la motivele invocate în cererea de apel, neputându-se pronunța asupra altor motive de reformare neindicate în conținutul motivelor de apel, cu excepția motivelor de ordine publică.

Apelanții au arătat că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei de către instanța de fond, motiv pe care tribunalul îl apreciază a fi întemeiat.

Astfel, prima instanță a admis cererea formulată de către reclamanta P. de pe lângă C. De A. C. în contradictoriu cu pârâții A. N., B. C. F. și N. I., dispunându-se anularea procesului verbal de executare nr.12/E/2003 din data de 19.03.2003 încheiat de B. C. F., apreciind, în esență, că cererea este întemeiată deoarece în cuprinsul acestui proces verbal sunt înscrise date care nu corespund realității.

Tribunalul a constatat că judecătorul fondului nu a identificat mijloacele de probă care i-au format convingerea și nici pe cele care l-au îndreptățit să statueze că în procesul verbal de executare nr. 12/E/2003 din data de 19.03.2003 încheiat de B. C. F. sunt înscrise date care nu corespund realității.

De altfel, Tribunalul, analizând considerentele de fapt și de drept proprii ale primei instanțe astfel cum au fost expuse în sentința criticată, a constatat că acestea sunt aproape inexistente.

Prin această modalitate de soluționare a cauzei judecătorul primei instanțe a încălcat dispozițiile art. 261 Cod procedură civilă, dispoziții care prevăd că orice hotărâre judecătorească trebuie motivată în fapt și în drept, ceea ce presupune că judecătorii sunt obligați să arate în cuprinsul hotărârii motivele de fapt și de drept care le-au format convingerea să enunțe direct cele constatate și dovezile care au determinat această convingere.

Motivarea hotărârii judecătorești, care trebuie realizată într-o manieră clară și coerentă, este indispensabilă pentru controlul exercitat de jurisdicția ierarhic superioară și constituie, printre altele, o garanție împotriva arbitrarului pentru părțile litigante, întrucât le furnizează dovada că cererile și mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de judecător.

Motivarea în fapt și în drept a soluției pronunțate este, potrivit art. 261 Cod pr. Civilă, o condiție de legalitate a hotărârii, lipsa acesteia putând fi substituită de către instanța de control judiciar dacă soluția pronunțată este confirmată de probele administrate în cauză.

În speță, însă, pentru motivele anterior menționate, Tribunalul a constatat că prima instanță nu a administrat nici un mijloc de probă în ceea ce privește cererea formulată, astfel încât este în imposibilitate de a suplini motivarea acesteia.

Rolul activ al judecătorului astfel cum era reglementat de dispozițiile art. 129 alin 5 C.pr.civ. (anterior modificării prin art. I pct. 13 Lg. 202/2010) se manifestă și sub aspectul posibilității de a ordona probele pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.

Omisiunea instanței de fond de a-și exercita rolul activ în soluționarea cauzei echivalează cu necercetarea fondului, astfel încât, în conformitate cu dispozițiile art. 297 alin. 1 teza I C. p. civ. Tribunalul a constatat că se impune anularea sentinței în tot și reținerea cauzei spre judecarea fondului.

Având în vedere soluția impusă de admiterea acestui motiv de ordine publică, Tribunalul a apreciat de prisos analizarea celorlalte care vizează temeinicia soluției date asupra fondului ale cauzei, aspectele învederate urmând a fi analizate cu ocazia judecării.

Prin decizia civilă nr. 7 din 17.01.2013 pronunțată în dosarul nr._ Tribunalul D. a respins cererea formulată de reclamantul P. de pe lângă C. de A. C., în contradictoriu cu intimații B. C. F., A. N. și N. I..

Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:

Prin plângerea penală înregistrată la data de 10.03.2010, pârâtul A. N. a solicitat tragerea la răspundere penală a executorului judecătoresc C. F. pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 289 Cod penal, constând în aceea că a înscris în procesul verbal de executare silită nr. 12/E/2003 din data de 19.03.2003 date neconforme realității.

Prin rezoluția nr. 357/P/2010 din 14.04.2010, P. de pe lângă C. de A. C. a dispus în temeiul art .226 alin. 6, rap. la art. 10 lit. g Cod pr. penală încetarea urmăririi penale împotriva executorului judecătoresc C. F., întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.

Potrivit art. 184 Cod de procedură civilă, când nu este caz de judecată penală, sau dacă acțiunea publică s-a stins sau s-a prescris, falsul se va cerceta de instanța civilă, prin orice mijloace de dovadă.

Potrivit art. 45 alin. 1 Cod pr. civilă “Ministerul Public poate porni acțiunea civilă ori de câte ori este necesar pentru apărarea drepturilor și intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicție și ale dispăruților, precum și în alte cazuri expres prevăzute de lege”.

În speță, autorul plângerii penale, pârâtul A. N., nu a înțeles să își însușească acțiunea parchetului, dar a arătat că la punerea în executare a sentinței civile nr. 2260/02.12.2002, executorul judecătoresc a înscris în procesul verbal de executare, date neconforme realității, respectiv a menționat că terenul are pe o latură 3,77 ml, ceea ce ar însemna că suprafața cu care a fost pusă în posesie pârâta B. C. I., este de 228 mp., iar nu de 225 mp., astfel cum este menționat în sentința civilă.

Aceleași aspecte au fost învederate instanței de judecată, prin răspunsurile la interogatoriul luat acestui pârât la data de 15.01.2013, cu ocazia judecării pe fond, urmare anulării sentinței primei instanțe, când a arătat că în mod intenționat s-a menționat în procesul verbal de punere în executare, că pe latura de V, terenul are 3,77 ml., în loc de 3,40 ml., conform unei expertize tehnice efectuate de expert P. M..

Potrivit art. 246 Cod penal, abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor constă în fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.

De asemenea, potrivit art. 289 Cod penal, falsul intelectual constă în falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcționar aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări.

Plecând de la aceste definiții date celor două infracțiuni, trebuie analizată fapta executorului judecătoresc și în ce măsură procesul verbal de executare cuprinde mențiuni, fapte, împrejurări care nu corespund adevărului și care sunt de natură să aducă o vătămare intereselor legale ale unei persoane, în speță ale pârâtului A. N..

Or, analizând actele ce au stat la baza punerii în posesie a numitei B. C. I., instanța a reținut că au fost avute în vedere sentința civilă nr. 2260/2002, pronunțată de Judecătoria Filiași în dosarul nr. 1762/2002 precum și documentația cadastrală efectuată chiar de către pârâtul A. N., cu ocazia întocmirii actului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 645/2001, act ce a fost anulat de instanța de judecată. Astfel, conform documentației cadastrale, terenul revendicat are ca dimensiuni, la vest, 3,77 ml., iar la est, 3,61 ml. Terenul, astfel cum a fost identificat în schița de cadastru, are dimensiunile preluate și în procesul verbal de punere în posesie, având în vedere că în dosarul nr. 1762/2002, nu s-a întocmit un raport de expertiză topo.

Pe de altă parte, din planul de amplasament și delimitare a terenului, precum și din copia titlului de proprietate emis numitei B. C. I., reiese că pârâtul A. N. nu este vecin cu terenul în cauză, astfel că acesta nu este afectat de punerea în posesie, în acest fel nefiindu-i adusă vreo vătămare intereselor sale legitime.

Instanța a reținut astfel, că punerea în posesie s-a făcut în concordanță atât cu sentința civilă anterior menționată, cât și cu planul de amplasament topo și cu starea de fapt, terenul fiind deja îngrădit de A. N..

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul A. N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

A susținut că în mod netemeinic și nelegal, Tribunalul D., în rejudecare după anularea în apel a sentinței de fond, a dispus respingerea acțiunii Parchetului de pe lângă C. de A. C., având ca obiect anularea procesului verbal întocmit de B. C. F. la data de 19.03.2003, care conține date neconforme realității.

A arătat că, Tribunalul D. în hotărârea atacată reține greșit că în procesul verbal de punere în posesie sunt menționate datele reale, respectiv 3,77ml la vest iar la est 3,61 ml, conform suprafeței de 228 mp deși conform sentinței civile nr.2260/2003 în baza căreia s-a făcut executarea și a fost încheiat procesul verbal este trecută suprafața de 225 mp.

Că, prin concluziile expertizei făcute de expertul P. M. care face parte din proces și care există la dosarul cauzei, se arată că în partea de vest terenul are 3,40 ml și nu 3,77ml.

Deci în mod eronat a reținut instanța că executorul judecătoresc a procedat corect.

A arătat totodată că executorul judecătoresc a produs un fals în înscrisuri și în acest fel și punerea în posesie este un fals, deoarece nu a fost respectată sentința civilă nr.2260/2003 care prevede suprafața de 225 mp.

A mai susținut că instanța de fond în mod greșit a respins acțiunea parchetului arătând că recurentul nu este afectat deoarece nu este vecin cu terenul în cauză, deși executorul judecătoresc C. F. a încheiat procesul verbal pentru suprafața de 228 mp în loc de 225 mp.

A solicitat admiterea recursului și admiterea acțiunii inițiale.

Intimata pârâtă N. I. a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului și obligarea la cheltuieli de judecată.

Recursul este nefondat, pentru considerentele ce succed:

Recursul este o cale extraordinară de atac prin care instanța exercită controlul judiciar asupra hotărârii atacate, pentru aspecte ce țin de nelegalitatea acestei hotărâri, prevăzute expres de art.304 pct. 1 – 9 Cod procedură civilă.

Aspectele de nelegalitate ale hotărârii ce formează obiectul recursului trebuie invocate de recurent prin motivele de recurs, instanța neputând examina din oficiu decât motivele de nelegalitate de ordine publică.

În speță nu se regăsesc astfel de motive ce ar putea fi invocate din oficiu de Curte, astfel încât cauza trebuie examinată prin prisma criticilor invocate.

Observând cererea de recurs formulată de recurentul pârât A. N. se constată că în principal aceasta cuprinde motive de netemeinicie ale hotărârii atacate cu recurs, recurentul fiind nemulțumit de modalitatea de interpretare a probatoriilor.

Astfel, recurentul a susținut că Tribunalul D. a reținut greșit prin hotărârea atacată, că în procesul verbal de punere în posesie nu sunt menționate date nereale, și că acesta ar respecta sentința civilă nr.2260/2003 pronunțată de Judecătoria Filiași în baza căreia s-a făcut executarea.

Totodată a susținut că greșit tribunalul a reținut că recurentul nu este afectat deoarece nu este vecin cu terenul în cauză, deși executorul judecătoresc C. F. a încheiat procesul verbal pentru suprafața de 228 mp, în loc de 225 mp.

În final a susținut că executorul judecătoresc a produs un fals în înscrisuri și în acest fel și punerea în posesie este un fals, deoarece nu a fost respectată sentința civilă nr.2260/2003 pronunțată de Judecătoria Filiași, care prevede suprafața de 225 mp.

Deși nu face critici exprese de nelegalitate a deciziei atacate, în sensul că nu încadrează susținerile formulate din punct de vedere al prevederilor art.304 Cod pr.civilă, C. reține că susținerea referitoare la falsitatea procesului verbal de executare se circumscrie motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă.

C. apreciază că prin această susținere recurentul consideră că tribunalul a interpretat și aplicat greșit prevederile art.184 Cod procedură civilă, deși nu indică expres dispozițiile legale încălcate.

În ceea ce privește criticile referitoare la interpretarea eronată a probatoriilor existente la dosar, implicit stabilirea situației de fapt, C. constată că acestea nu pot forma obiect de cenzură în recurs, întrucât prin abrogarea prevederilor art.304 pct.10 și 11 Cod pr.civilă, în prezent nu există temei legal pentru exercitarea controlului judiciar.

Prin urmare, în recurs instanța va analiza dacă în raport de situația de fapt stabilită în mod irevocabil de tribunal, au fost aplicate corect dispozițiile legale invocate de reclamant prin acțiunea introductivă.

Această situație de fapt nu mai poate fi modificată în calea extraordinară de atac a recursului deoarece prin abrogarea prevederilor art.304 pct.11 C. proc. civ., instanța de recurs nu mai poate face o reapreciere a probatoriilor, verificările acestei instanțe rezumându-se în a constata dacă în raport de situația de fapt stabilită definitiv de tribunal, dispozițiile legale în materie au fost corect aplicate.

Cât privește critica de nelegalitate invocată se constată că aceasta este neîntemeiată.

Potrivit art. 184 Cod de procedură civilă „ când nu este caz de judecată penală, sau dacă acțiunea publică s-a stins sau s-a prescris, falsul se va cerceta de instanța civilă, prin orice mijloace de dovadă”.

Din interpretarea prevederilor legale citate rezultă că, în cercetarea falsului pe cale incidentală, instanța trebuie să manifeste rol activ, respectiv să administreze toate probele necesare și utile pentru stabilirea situației de fapt conformă cu realitatea, implicit în scopul stabilirii falsului pretins.

În cauza de față,, Tribunalul D., prin decizia civilă nr. 482/20.11.2012, pronunțată în dosarul nr._, a admis apelurile formulate de pârâții B. C. F. și N. I. împotriva sentinței civile nr. 6773 din 04.05.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu același număr, a anulat sentința menționată și a reținut cauza spre judecare.

Tribunalul a reținut că judecătorul fondului nu a identificat mijloacele de probă care i-au format convingerea și nici pe cele care l-au îndreptățit să statueze că în procesul verbal de executare nr. 12/E/2003 din data de 19.03.2003 încheiat de B. C. F. sunt înscrise date care nu corespund realității, și că în acest mod au fost încălcate dispozițiile art.129 alin. 5 Cod procedură civilă.

A mai reținut că hotărârea nu este motivată în fapt și în drept fiind încălcate dispozițiile art. 261 Cod procedură civilă.

Cu ocazia rejudecării, în temeiul art. 167 coroborat cu art. 218 Cod procedură civilă, Tribunalul D. a încuviințat proba cu interogatoriul pârâtului A. N. și a administrat această probă.

Procedând ulterior la reaprecierea probatoriilor administrate la fond cât și în faza rejudecării, instanța a stabilit o nouă stare de fapt în raport de care a concluzionat că cererea de anulare a procesului verbal de executare nr. 12/E/2003 din data de 19.03.2003 încheiat de B. C. F., nu este întemeiată.

Tribunalul și-a motivat soluția în principal pe mențiunile cuprinse în procesul verbal de executare nr. 12/E/2003 întocmit de executorul judecătoresc, precum și pe sentința civilă nr. 2260/3 decembrie 2002 pronunțată de Judecătoria Filiași în dosarul nr. 1762/2002, ce constituie titlu executoriu.

Observând sentința civilă nr. 2260/3 decembrie 2002 pronunțată de Judecătoria Filiași în dosarul nr. 1762/2002 C. constată că, în dispozitivul acesteia există mențiunea expresă în sensul că pârâtul A. N. este obligat să lase reclamantei B. C. I. în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 225 mp situat în T 46 .: N- V. T., E-NP 57, S- P. I., V-Ds 10/1.

În același timp, observând procesul verbal de executare nr. 12/E/2003 întocmit de executorul judecătoresc C. F. la data de 19.03.2003, se constată că în partea introductivă a acestuia, se redă cu exactitate obligația stabilită în sarcina pârâtului prin dispozitivul sentinței civile nr. 2260/3 decembrie 2002 pronunțată de Judecătoria Filiași în dosarul nr. 1762/2002, făcându-se referire la suprafața de 225 mp și vecinătățile menționate în sentința civilă ce constituie titlu executoriu.

În cuprinsul procesului verbal se menționează apoi că, s-a procedat la identificarea ternului în suprafață de 225 mp avându-se în vedere documentația cadastrală, întocmită cu ocazia perfectării actului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.645/2001, dimensiunile terenului fiind: la V- DS 10/1 = 3,77 m lățime, la E- NP 57 = 3,61 m lățime și la N-V. T. pe lungime de 64 m.

Potrivit documentației cadastrale înregistrată la Oficiul Județean de Cadastru, Geodezie și Cartografie D. sub nr._/06.08.2001, depusă la fila 20 în dosarul nr._ al Judecătoriei C., terenul situat în tarlaua nr. 46 . lățimile de 3,77 m și respectiv 3, 61 m, așa cum corect a menționat executorul judecătoresc în cuprinsul procesului verbal de executare nr. 12/E/2003.

În atare situație, C. reține că punerea în posesie s-a făcut cu privire la terenul în litigiu, respectiv terenul situat în tarlaua nr. 46 . în dispozitivul sentinței civile nr. 2260/3 decembrie 2002 pronunțată de Judecătoria Filiași în dosarul nr. 1762/2002, iar executorul nu făcut nici un fel de mențiuni nereale în cuprinsul procesului verbal întocmit la data de 19.03.2003, cu ocazia punerii în executare a titlului executoriu, așa cum corect a reținut și Tribunalul D..

Față de considerentele arătate, susținerea referitoare la motivarea făcută de instanță, în sensul că recurentul nu este afectat deoarece nu este vecin cu terenul în litigiu, este lipsită de relevanță juridică.

Așa fiind, recursul este nefondat și în baza art. 312 alin. 1 Cod pr.civilă urmează a fi respins.

În baza art. 274 Cod pr.civilă recurentul va fi obligat la 500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat către intimata N. I..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul pârât A. N. împotriva deciziei civile nr. 7 din 17.01.2013, pronunțată de Tribunalul D., Secția I Civilă, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul reclamant P. de pe lângă C. de A. C. și intimații pârâți B. C. F. și N. I..

Obligă recurentul la 500 lei cheltuieli de judecată către intimata N. I..

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 09 Mai 2013.

Președinte,

E. B.

Judecător,

C. S.

Judecător,

G. I.

Grefier,

A. C.

Red.jud.C.S.

Jud.fond J.S.

2 ex/A.G./03.06.2013

← Pretenţii. Decizia nr. 4780/2013. Curtea de Apel CRAIOVA		Validare poprire. Decizia nr. 6810/2013. Curtea de Apel CRAIOVA →

Anulare act. Decizia nr. 4778/2013. Curtea de Apel CRAIOVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare act. Decizia nr. 4778/2013. Curtea de Apel CRAIOVA