Acţiune în constatare. Decizia nr. 6330/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6330/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 11-06-2013 în dosarul nr. 6330/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 6330
Ședința publică de la 11 Iunie 2013
Președinte: - Florența C. C.
Judecător: - L. M. L.
Judecător: - N. D.
Grefier: - A. P.
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâta T. M. E. împotriva deciziei civile nr. 58/08.02.2013, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă S. C. E. O. SA prin U. Minieră de Carieră Tismana și intimații pârâți P. M. G., P. R., P. I. M., P. I. E., P. E., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns intimata reclamantă S. C. E. O. SA prin U. Minieră de Carieră Tismana, prin consilier juridic M. E., lipsind recurenta pârâtă T. M. E. și intimații pârâți P. M. G., P. R., P. I. M., P. I. E., P. E..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic M. E., pentru intimata reclamantă S. C. E. O. SA prin U. Minieră de Carieră Tismana, a pus concluzii de respingerea recursului și menținerea ambelor hotărâri pronunțate în cauză ca fiind legale și temeinice, pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la dosar.
CURTEA
Asupra recursului de față:
P. cererea introdusă pe rolul Judecătoriei Tg J. și înregistrată sub nr._, reclamanta . SA a chemat în judecată pe pârâții P. M. G., T. E., P. E., în calitate de soție supraviețuitoare a autorului P. M. V., P. R., în calitate de soție, comoștenitoare a autorului coproprietar P. I., P. I. M., în calitate de fiu, comoștenitor al autorului coproprietar P. I., P. I. E., solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract autentic de vânzare- cumpărare teren cu vegetație forestieră în suprafață de 1, 22 ha, cu obligarea pârâților la plata de cheltuieli de judecată.
În motivare, s-a arătat că, în fapt, între unitatea reclamantă și numiții P. M. G., prin procurator P. Ghe. G., T. E., P. E. – soție, în calitate de unic moștenitor al autorului coproprietar P. M. V., prin procurator P. Ghe. G., P. R., în calitate de soție, comoștenitoare a autorului coproprietar P. I., prin procurator P. E., P. I. M., în calitate de fiu, comoștenitor al autorului coproprietar P. I., prin procurator P. I. E., și P. I. E., în calitate de fiu comoștenitor al autorului coproprietar P. I., s-a încheiat un antecontract numit Convenție de vânzare - cumpărare teren, cu nr. 723/28.07.2011, ce a avut ca obiect cumpărarea unui teren cu vegetație forestieră, în suprafață totală de 1, 22 m.p, situat în ..
S-a arătat că terenul ce a făcut obiectul convenției este situat în tarlaua 29, . parcela1160/8, UP I Strâmba Ua. 84 A,B, 86 A, C, 92 A,B, fiind proprietatea pârâților, conform T. P nr. 445/12.11.2002, eliberat de Comisia Locală Câlnic, pe numele moștenitorilor autoarei P. M., terenul cuprinzând două suprafețe, respectiv: teren cu vegetație forestieră, în suprafață de 4880 m.p, situat în T. nr. 29, P. nr. 1245/55, UP I Strîmba, UA 84 A, B, 86, A, C, cu următorii vecini: la N- Bucui I., la E – Ocolul Silvic Tg-J., la S – P. C. și la V – rest proprietate; teren cu vegetație forestieră, în suprafață de 451 m.p, situat în T. nr. 29, P1160/8, UP I Strîmba, UA, 8492, A, B, cu următorii vecini: la N- Bucui I., la E – rest proprietate, la S – P. C. și la V - De 1150.
Reclamanta a mai arătat că deși a notificat coproprietarii vânzători să se prezinte la notariat la data de 09.11.2011, orele 10, în vederea autentificării convenției, aceștia nu s-au prezentat, astfel că reclamanta a consemnat la CEC Bank Sucursala Tg-J., pe seama și la dispoziția coproprietarilor vânzători, conform art. 586, 587 și următoarele C. pr. civ, coroborate cu art._, 1513, C, civ, prețul total al terenului, astfel cum a fost convenit, în cotele ce reveneau vânzătorilor coproprietari, prin ordine de plată, respectiv: pentru pârâtul P. M. G., suma de_ lei, cu O. P nr. 3981/30.11.2011, prin B.E.J. E. M. M., pentru pârâta T. E., suma de_ lei, cu O. P nr. 3980/30.11.2011, pentru pârâta P. E., suma de_ lei, cu O. P nr. 3979/30.11.2011, pentru pârâta P. R., suma de 9236, 75 lei, cu O. P nr. 3977/30.11.2011, pentru pârâtul P. M., suma de_,125 lei, cu O. P nr. 3978/30.11.2011, pentru pârâtul P. E., suma de_, 125 lei, cu O. P nr. 3982/30.11.2011.
Pârâta T. E. a depus întâmpinare prin care a susținut că acțiunea formulată de reclamantă este nejustificată, arătând în acest sens, că reclamanta a încercat să inducă în eroare instanța de judecată, deoarece părțile nominalizate în convenția nr. 723/28.07.2011 nu sunt identice cu cele precizate de reclamantă în acțiunea formulată. În acest sens a arătat că respectiva convenție a fost încheiată între reprezentanții S.C. C. E. Rovinari S.A. și moștenitorii defunctei P. M., respectiv, au fost nominalizați P. G., T. E., P. V., P. R., P. M. și P. E., având calitatea de coproprietari, fără însă a preciza care sunt părțile prezente și care sunt reprezentate de procurator.
De asemenea, au depus întâmpinare, pârâții P. R., P. M. și P. E., prin care au arătat că sunt de acord cu acțiunea reclamantei, menționând că atât ei cât și ceilalți coproprietari ai terenului au încheiat cu reclamanta Convenția nr. 723/2011, prin care au căzut de acord cu vânzarea terenului din convenție la prețul total de 147.788 lei.
Aceștia au mai precizat că sunt moștenitorii autorului coproprietar P. I., că au fost notificați de reclamantă pentru a se prezenta la notariat dar nu au dat curs acestei solicitări și că și-au ridicat recipisele și au încasat cotele părți din preț, astfel că nu mai au nici o pretenție la reclamantă.
Aceeași poziție au avut-o coproprietarii P. M. G. și P. E., care, prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 26.01.2012 au arătat că sunt de acord cu acțiunea, că reclamanta i-a notificat pentru a se prezenta la notariat în vederea perfectării actului autentic de vânzare-cumpărare, însă nu au dat curs acestei solicitări, din motive obiective, precum și faptul că au ridicat de la executorul judecătoresc recipisele C.E.C și au încasat cotele părți ce le reveneau din prețul total al terenului.
Pârâta P. E. a arătat că este moștenitoarea autorului coproprietar P. V. și că înțelege să fie reprezentată prin procurator P. Gh. G..
Au arătat că, întrucât sunt de acord cu admiterea acțiunii, se impune respingerea cererii privind plata de cheltuieli de judecată.
Printr-o precizare ulterioară, reclamanta a individualizat mai bine parcelele ce formează obiectul convenției.
P. sentința civilă nr._/04.10.2012, pronunțată de Judecătoria Tg. J., în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea privind pe reclamanta S.C. C. E. O. S.A. – pentru Exploatarea Minieră de Cariere Rovinari, în contradictoriu cu pârâții P. M. G., T. M. E., P. R., prin procurator P. E., P. I. M., prin procurator P. I. E., P. I. E., P. E., prin procurator P. Gh. G..
S-a constatat intervenită între părți convenția de vânzare-cumpărare, conform actului sub semnătură privată identificat sub nr. 723/28.07.2011, având ca obiect teren cu vegetație forestieră în suprafață de 1, 22 ha, situat în ., astfel cum se regăsește individualizat în Actul sub semnătură privată și în Titlul de proprietate nr. 445/12.11.2002.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin T.P nr. 445/2002 s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru un teren forestier, în suprafață de 1, 22 ha, pentru moștenitorii autoarei P. M., respectiv: P. M. G., T. E., P. M. V. și P. I..
La data de 31.05.2011, prin adresa nr. 8225/2011 reclamanta lansa pârâților oferta de a cumpăra acest teren la prețul total de 147.788 lei.
Între părți au existat mai multe negocieri, însă la data de 28.07.2011 pârâții, unii personal, alții prin reprezentați, au semnat Convenția de vânzare - cumpărare nr. 723/28.07.2011, prin care se angajau să vândă acest teren către reclamantă, la prețul oferit de aceasta.
Din actele dosarului, a rezultat că toți înstrăinătorii, cu excepția pârâtei T. E., au recunoscut existența convenției, și-au încasat prețul și sunt de acord cu acțiunea, ceea ce face ca instanța să aibă în vedere și disp. art. 270 C. pr. civ.
S-a reținut că semnarea convenției a fost făcută la sediul reclamantei, de către ceilalți vânzători, cu excepția pârâtei T. E., care nu s-a putut deplasa și nu a avut un reprezentant legal, cu procură, astfel că reclamanta a delegat un membru al Comisiei de negociere, respectiv, pe martorul O. C. – I., pentru a se deplasa la domiciliul acestei pârâte, în vederea exprimării consimțământului său.
Din depoziția acestui martor, a rezultat că la momentul la care pârâtei în cauză i s-a prezentat convenția, aceasta era completă, deci cuprindea toate datele, cu excepția numărului de înregistrare și semnăturii conducerii unității.
Din aceeași depoziție, a rezultat că pârâta a semnat convenția, dar și-a exprimat dorința de a primi două mașini de lemne și plata prețului în termen de 20 de zile, actualizat cu indicele de inflație, obiecțiuni pe care le-a înscris pe adresa nr. 8225/2011.
Așadar, este adevărat că pârâta a avut unele obiecțiuni, dar acestea nu sunt referitoare la valoarea prețului, ci, doar a mai solicitat un bonus individual și un termen de efectuare a plăților, urmând ca, deși cerința nu este clară, se poate prezuma că depășirea acestui termen ar urma să atragă actualizarea plății. În acest sens, se mai reține că dat fiind faptul că cerința nu este clară, nu se poate aprecia de la ce dată curge termenul de 20 de zile pentru plata prețului respectiv, dacă este vorba de 20 de zile de la data semnării sau de la dat întocmirii actului autentic.
De vreme ce nu a procedat astfel, ci a semnat convenția, deși nu i s-a răspuns la obiecțiuni, iar persoana care s-a prezentat nu i-a făcut promisiuni în acest sens, se prezumă că pârâta, prin semnătura sa, a achiesat la prețul înscris în convenție, fără alte pretenții.
Astfel, instanța a reținut că pârâta nu face dovada faptului că i-a fost, în vreun fel, viciat consimțământul, nu a fost indusă în eroare, ci a semnat în cunoștință de cauză.
S-a reținut că în acest caz nu era vorba doar de o negociere, atunci când pârâtei i s-a prezentat convenția (înscrisul), ci faza negocierii era încheiată, iar prin semnarea convenției pârâții și-au exprimat consimțământul, care, într-adevăr, a fost unul liber, neviciat, nici chiar în cazul pârâtei T. E., căreia nu i s-au făcut nici măcar eventuale promisiuni pentru un alt preț, sau alte bunuri solicitate de aceasta. Astfel, din depoziția martorului care a prezentat pârâtei convenția, rezultă că el nu i-a făcut nici un fel de promisiuni cu privire la cele două mașini de lemne solicitate, ci doar i-a promis că le va aduce la cunoștința conducerii întrucât el nu are competența să hotărască, astfel că nu se regăsește nici un element care i-ar fi putut vicia în vreun fel consimțământul acesteia.
Cât privește celelalte aspecte invocate de pârâtă, prin întâmpinare, instanța le-a apreciat ca neîntemeiate, unele dintre ele, și ca nefiind de natură să influențeze în vreun fel consimțământul părților.
Cu privire la susținerea în sensul că nu au fost corect nominalizați moștenitorii în convenție și că nu se precizează care sunt prezenți și care sunt reprezentați prin procuratori, instanța reține că este neîntemeiată, deoarece convenția nr. 723/2011 cuprinde toate aceste precizări.
Referitor la susținerea că această convenție ar fi nulă, deoarece mandatul lui P. G., în calitate de procurator pentru P. V. ar fi încetat înainte de semnarea convenției, deoarece P. V. era decedat și, deci, trebuia înscrisă moștenitoarea acestuia, respectiv, P. E., este considerată de instanță ca nefiind o cauză ce ar duce la nulitatea convenției.
S-a reținut că pârâta T. E. nu justifică vreun interes legitim pentru această susținere, iar pe de altă parte, această chestiune este acoperită prin poziția ulterioară a moștenitoarei lui P. V., respectiv, P. E., care a mandatat prin procură, pe același mandatar, P. G..
Cu privire la acest aspect, instanța a a preciaat că sunt aplicabile disp. art. 1554 C. civ, potrivit cărora revocarea unui mandat nu poate fi opusă unei persoane care, neavând cunoștință de cauza ce ar conduce la încetarea mandatului( în speță de decesul mandantului, așa cum este situația reclamantei la momentul încheierii convenției, deoarece nu există dovada că i s-ar fi adus la cunoștință decesul acestui comoștenitor), a contractat cu acesta cu bună credință, situația în care numai mandantul, sau după caz ul din speță, moștenitorul acestuia, are recurs împotriva mandatarului. Conform acestui raționament legal, pârâta T. E. nu are calitatea de a invoca lipsa mandatului celui care a semnat în numele mandantului său P. V., iar convenția astfel semnată este legală .
Cât privește susținerea acestei pârâte, referitoare la nulitatea convenției, întrucât nu a fost semnată de conducerea unității, instanța a apreciat, de asemenea, că este neîntemeiată, deoarece convenția este semnată de reprezentanții unității, iar unitatea recunoaște acești reprezentanți, inclusiv prin aplicarea ștampilei și înregistrarea convenției, precum și prin discutarea și aprobarea ei în consiliul de administrație.
Relativ la susținerea pârâtei T. E. în sensul că în convenția părților a fost inserată o clauză pur potestativă, respectiv, clauza de la finalul convenției, care prevede că această convenție este valabilă, urmând a produce efecte juridice după semnarea acesteia de către Directorul general și după ce va avea loc Adunarea Generală, instanța a apreciat-o ca fiind neîntemeiată. Astfel, în primul rând în convenție este inserată clauza, „prezenta convenție este valabil încheiată, urmând a produce efecte juridice după semnarea acesteia de către Directorul General și aprobarea ei în Consiliul de Administrație al S.C.C.E.R.S.A.”, iar nu în adunarea generală.
Cât privește momentul în care s-a realizat exprimarea consimțământului de către pârâta T. E., s-a apreciat că acesta este cel în care aceasta a semnat convenția.
Această voință s-a întâlnit cu voința exprimată de cumpărător, chiar în acel moment al semnării înscrisului de către pârâtă, deoarece, în speță era vorba de un contract negociat, iar rezultatul negocierilor dintre cumpărător și ceilalți coproprietari se realizase în forma în care chiar cumpărătorul întocmise actul prezentat, astfel că, și fără a exista semnătura instituției, voința acesteia fusese exprimată la momentul redactării actului și aprobării conținutului lui în ședința Consiliului de Administrație din 26.07.2011 și s-a materializat prin trimiterea reprezentantului său la domiciliul pârâtei, cu acest act.
Cât privește susținerea pârâtei T. E. în sensul promisiunii făcute de reclamantă, pentru a angaja un membru al familiei, se reține că aceasta este nedovedită, nefiind consemnată nici în convenție și nici în adresa nr. 8225/2011, pe care pârâta și-a consemnat cererile suplimentare față de cele oferite în convenție.
Cu privire la susținerea pârâtei T. E., în sensul că reclamanta nu avea competența de a împărți prețul la fiecare moștenitor, deoarece nu s-a realizat ieșirea din indiviziune, instanța a considerat că din moment ce a fost achitat întregul preț convenit, acest aspect nu este de natură să aducă atingere valabilității actului.
Pe de altă parte, s-a constatat că față de actele de stare civilă, certificatele de moștenitor existente în dosarul întocmit de reclamantă, existau suficiente probe care să permită acesteia calculul prețului ce se cuvine fiecărui moștenitor, pe baza cotelor ce rezultă din certificatele de moștenitor, aspect pe care de altfel niciunul dintre pârâți nu l-a contestat,cu excepția pârâtei T. E.. Acest aspect însă este considerat de instanță ca fiind de natură a atrage eventual o nulitate relativă, pentru care însă, cel ce îl invocă trebuie să facă dovada prejudiciului, condiție neîndeplinită în speță deoarece pârâta în cauză nu a dovedit că i s-ar fi cuvenit o altă sumă decât cea consemnată sau că ar fi avut o altă cotă decât cea avută în vedere de către reclamantă. Cum nu a fost îndeplinită această condiție de dovadă a prejudiciului și cum starea de indiviziune este statuată prin titlul de proprietate, instanța apreciază consemnarea sumei ce reprezintă prețul, pentru fiecare moștenitor conform cotelor, ca nefiind de natură a atrage nulitatea convenției.
Față de starea de fapt și de drept reținută, instanța a apreciat că între părți s-a încheiat un antecontract perfect valabil,în care părțile, prin semnătură, și-au exprimat deja consimțământul asupra tuturor elementelor cuprinse în convenție, iar ceea ce face ca acel act să nu fie un real contract este doar lipsa formei prevăzute de lege pentru acel tip de contract, în speță, lipsa formei de act autentic.
Așadar, față de definiția dată în doctrină antecontractului, respectiv, acesta este considerat un „act juridic de formația bilaterală, având la bază un acord de voință”,, instanța apreciază că acest antecontract creează obligații tuturor semnatarilor, în sensul de a duce la bun sfârșit toate operațiunile juridice pentru ca antecontractul încheiat să capete valoarea de contract, ceea ce în speță presupune forma autentică.
Din probatoriile administrate s-a reținut că pârâții au refuzat în mod nejustificat prezentarea la notariat, astfel că, din motivele expuse și văzând disp. art. 969, 1077 C. civ, aplicabile la momentul încheierii convenției, coroborate cu disp. art. 111 C. pr.civ, instanța apreciază acțiunea ca fiind întemeiată și urmează să o admită.
În acest sens, s-a reținut că între părți s-a încheiat antecontractul de vânzare cumpărare nr. 723/2011, considerat de instanță ca fiind valid, din motivele expuse, antecontract, care dă naștere în sarcina părților, obligației de a încheia actul în formă autentică, potrivit cerințelor legale, lucru care nu s-a întâmplat în speță, din culpa pârâților, care, deși invitați de reclamantă la notariat, nu s-au prezentat.
S-a reținut că reclamanta a plătit prețul convenit, consemnându-l la C.E.C., pentru fiecare moștenitor în parte, proporțional cu cota ce revenea fiecăruia și toți ceilalți pârâți vânzători, cu excepția pârâtei T. E., și-au și însușit sumele consemnate la CEC, ridicându-le.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta T. E., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii pe fond, admiterea excepției nevalabilității actului în raport de disp.art.1179 C.civ., într-o teză subsidiară solicită admiterea excepției nulității clauzei pur potestative în raport de disp.art.1010 C.civ. și a nulității absolute a convenției de vânzare cumpărare teren cu nr.723/28.07.2011 în raport de disp.art.954 C.civ.
P. încheierea din 14.12.2012 a fost recalificată calea de atac din recurs în apel, prin încheierea din 21.12.2012 a fost respinsă cererea de acordare a ajutorului public judiciar formulată de petiționara T. E., iar prin încheierea de ședință din 21.01.2013 a fost respinsă cererea de reexaminare formulată de petenta T. E. împotriva încheierii din 21.12.2012 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr._ .
P. decizia civilă nr.58/08.02.2013, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă în dosarul nr._, s-a anulat apelul civil declarat de apelanta pârâtă T. E. împotriva sentinței civile nr._/04.10.2012, pronunțată de Judecătoria Tg. J., în dosarul nr._, ca netimbrat.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut că, din actele dosarului a rezultat că apelanta pârâtă T. E. nu a timbrat anticipat apelul, astfel că pentru termenul de judecată din data de 08.02.2013 i s-a pus în vedere să timbreze, fiind legal citată cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 2.288,5 lei, după cum a reieșit din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila nr.32 din dosar.
La termenul menționat, tribunalul a constatat că apelanta pârâtă nu s-a conformat obligației de timbrare, astfel că făcând aplicațiunea dispozițiilor Legii 146/1997, apelul a fost anulat ca netimbrat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta T. M. E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie deoarece instanța nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere prin care a solicitat ca timbrarea să se facă la 1/4 din valoarea totală a taxei aferentă pentru întreaga tranzacție, având în vedere că, fiind coindivizar, are dreptul numai la ¼ din valoarea solicitată.
Criticile formulate nu sunt întemeiate, având în vedere următoarele considerente:
Determinarea cuantumului taxelor judiciare de timbru se face de către instanța de judecată, conform art.18 din Lg. 146/1997, republicată, iar împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face cerere de reexaminare în termen de 3 zile de la data la care s-a stabilit taxa sau de la data stabilirii sumei datorate.
Recurenta nu a formulat cerere de reexaminare a plății taxei judiciare de timbru, ci a formulat o cerere de scutire - reducere a plății taxei judiciare de timbru, la data de 13.12.2011, care a fost respinsă, prin încheierea din 21.12.2012.
Ulterior, pârâta a formulat cerere de reexaminare împotriva încheierii din 21.12.2012, care a fost respinsă prin încheierea din 21.01.2013, situație în care s-a acordat termen pentru achitarea taxei de timbru, așa cum a fost stabilită de instanță.
La data de 8.02.2013, pârâta a formulat o nouă cerere de stabilire a unei noi taxe de timbru, și a solicitat acordarea unui nou termen deoarece nu s-a îndeplinit procedura de citare pentru această dată, cu indicarea taxei de timbru.
În mod legal, instanța de apel, verificând procedura de citare (fila 32 apel), a constatat că aceasta a fost îndeplinită în termenul legal, iar în conținutul procesului verbal este consemnată taxa de timbru stabilită de instanță și a trecut la soluționarea pe fond a cauzei.
Ținând cont de toate cele expuse mai sus, se constată că instanța s-a pronunțat asupra cererilor privind taxa de timbru formulate de pârâtă, soluționându-le cu respectarea legii, iar procedura de citare a fost legal îndeplinită față de pârâtă, acesteia fiindu-i făcut cunoscut cuantumul taxei de timbru pe care avea obligația să o achite, încă de la primul termen de judecată, precum și la cele ulterioare.
Taxa de timbru trebuia să fie achitată anticipat sau până la termenul de judecată, potrivit art.1 din Lg. 146/1997, cu modificările ulterioare, acțiunile și cererile introduse în instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în lege, cu excepțiile prevăzute de aceasta, iar conform art.11 din aceeași lege, cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor se taxează cu 50% din taxa datorată pentru cererea sau acțiunea ce face obiectul litigiului.
Obligația de plată a taxei judiciare de timbru este stabilită în mod anticipat prin art.20 din Lg.146/1997, iar prin art.20 alin.3 se stabilește că, în situația neîndeplinirii obligației de plată până la termenul stabilit, se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
Instanța de apel a aplicat corect dispozițiile legale precizate, situație în care urmează ca, aplicând art.312 alin.1 Cod pr. civ., să se respingă recursul ca nefondat
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâta T. M. E. împotriva deciziei civile nr. 58/08.02.2013, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă S. C. E. O. SA prin U. Minieră de Carieră Tismana și intimații pârâți P. M. G., P. R., P. I. M., P. I. E., P. E., având ca obiect acțiune în constatare.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Iunie 2013
Președinte, Florența C. C. | Judecător, L. M. L. | Judecător, N. D. |
Grefier, A. P. |
Red. jud. N. D.
Tehn. E.O.
2 ex./04.07.2013
J.f. J P.
J.a. V. B.
N. B.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 6850/2013. Curtea de Apel... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 6394/2013. Curtea de... → |
|---|
