Pretenţii. Decizia nr. 4780/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4780/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 09-05-2013 în dosarul nr. 4780/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 4780/2013
Ședința publică de la 09 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. B.
Judecător C. S.
Judecător G. I.
Grefier A. C.
x.x.x.
Pe rol judecarea recursurilor declarate de recurenții reclamanți P. A., P. M. M., D. D. R., D. D. O. G. și recurenții pârâți M. T. și S. și Asociația C. de C. a Studenților din C. împotriva deciziei civile nr. 511 din 29 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul D. –Secția I Civilă, în dosarul nr._/215/2011*.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții reclamanți P. A., P. M. M., D. D. R., D. D. O. G. reprezentați de avocat P. Bogadan și consilier juridic D. Ș. M. pentru recurentul pârât M. T. și S., lipsind Asociația C. de C. a Studenților din C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că recursurile au fost declarate și motivate în termen, că s-a depus de către recurentul pârât M. T. și S. dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 4998,1 lei conform ordinului de plată nr. 2442 din 05.04.2013 și timbru judiciar de 3 lei, că nu s-a timbrat recursul declarat de recurenta pârâtă Asociația C. de C. a Studenților din C. și că s-au depus întâmpinări de către recurenții pârâți M. T. și S. și Asociația C. de C. a Studenților din C. ce au fost înregistrate sub nr._/29.04.2013, respectiv_/08.05.2013, după care;
Instanța a dispus conceptarea în cauză în calitate de recurent pârât a M. T. și S. ca fiind continuatorul în drepturi și obligații al Autorității Naționale pentru S. și Tineret - instituție desființată, și al Ministerului Educației, Cercetării, T. și S., apreciind procedură completă pentru acest termen de judecată având în vedere că citația a fost semnată de către parte și s-a prezentat în instanță consilierul juridic al instituției.
Curtea a comunicat întâmpinările depuse pentru termenul de față părților prezente și a lăsat dosarul la a doua strigare în vederea observării acestora.
La a doua strigare au răspuns recurenții reclamanți P. A., P. M. M., D. D. R., D. D. O. G. reprezentați de avocat P. Bogadan și consilier juridic D. Ș. M. pentru recurentul pârât M. T. și S., lipsind recurenta pârâtă Asociația C. de C. a Studenților din C..
Apărătorul recurenților reclamanți a depus planșe fotografice și a
solicitat proba cu înscrisuri pentru a dovedi că intervențiile la încăperile supuse incendiului nu au fost autorizate și totodată pentru a dovedi gradul de avariere pentru cele trei încăperi și holul afectate de incendiu și a solicitat amânarea cauzei în acest sens.
Reprezentantul recurentului pârât M. T. și S. nu s-a opus la proba solicitată.
Instanța a respins proba cu înscrisuri solicitată de apărătorul recurenților reclamanți, apreciind că este inutilă față de motivarea deciziei din apel, încuviințând proba cu planșe fotografice pe care le-a depus la acest termen.
Curtea a respins cererea de amânare pentru următoarele considerente: împrejurarea că intervențiile pârâților asupra imobilului nu au avut o autorizare nu a fost contestată astfel că nu se impune probarea acestui fapt iar în ceea ce privește celelalte aspecte instanța a apreciat că dosarul a parcurs două grade de jurisdicție și din momentul primirii citației și până la acest termen recurenții au avu timp suficient pentru a procura și a depune la dosarul cauzei înscrisuri în susținerea propriului recurs.
Avocat P. B., pentru recurenții reclamanți, a depus buletinul și matricola clădirii.
Reprezentantul recurentului pârât prezent a precizat că are cunoștință de conținutul înscrisurilor depuse.
Instanța apreciind cauza în stare de soluționare a acordat cuvântul asupra recursurilor punând în discuție excepția netimbrării recursului declarat de Asociația C. de C. a Studenților din C. cu taxă judiciară de timbru în valoare de 4998,1 lei și timbru judiciar de 3 lei.
Avocat P. B., pentru recurenții reclamanți P. A., P. M. M., D. D. R., D. D. O. G. a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul obligării pârâților și la plata chiriei pentru suprafața de teren aferent construcției și a celei privind acordarea despăgubirilor pentru distrugerile cauzate imobilului prin incendiu, în perioada de afectațiune. Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu privire la recursul pârâtei Asociația C. de C. a Studenților din C., apărătorul recurenților reclamanți a pus concluzii de anulare a acestuia ca netimbrat.
Consilier juridic D. Ș. M., pentru recurentul pârât M. T. și S., a solicitat admiterea recursului declarat de instituția pe care o reprezintă pentru motivele invocate în scris, în principal, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecarea în fond a cauzei iar în subsidiar modificarea deciziei și pe fond respingerea acțiunii.
S-a criticat decizia tribunalului arătându-se că au fost încălcate dispozițiile art. 129 Cod procedură civilă, în mod greșit fiind respinse obiecțiunile la raportul de expertiză formulate de pârât pe considerentul că nu are calitate procesuală pasivă.
Ignorându-se solicitarea de a fi citată în cauză A. Națională pentru S. și Tineret în locul Ministerului Educației, Cercetării, T. și S. s-au încălcat formele de procedură prin citarea greșită a pârâtului.
S-a susținut că pârâtul nu este în culpă pentru neplata chiriei iar contractul de închiriere trebuia încheiat cu utilizatorul imobilului.
A mai precizat că nu se putea încheia un contract de închiriere cu persoane fizice în condițiile în care imobilul era ocupat de o altă persoană juridică.
Prin neanalizarea obiecțiunilor la raportul de expertiză s-a adus un mare prejudiciu patrimoniului Misterului T. și S., stabilindu-se în sarcina sa o sumă exorbitantă, deși imobilul nu a fost ocupat în totalitate, iar depășirea perioadei pentru care s-a păstrat afectațiunea nu reprezintă culpa instituției pe care o reprezintă.
Cu privire la recursul reclamanților, consilier juridic D. Ș. M., pentru recurentul pârât M. T. și S., a pus concluzii de respingere a acestuia ca nefondat.
Referitor la recursul formulat de pârâta Asociația C. de C. a Studenților din C. a solicitat anularea acestuia ca netimbrat.
Avocat P. B., pentru recurenții reclamanți P. A., P. M. M., D. D. R., D. D. O. G. a pus concluzii de respingere a acestuia ca nefondat, arătând că nu îndeplinește cerințele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă.
S-a susținut că raportul de expertiză efectuat la fond cât și suplimentul la raport întocmit în faza apelului au ținut cont de prevederile HG 1886/2006 și că în raport de dispozițiile art. 4 din HG 1886/2006 nu se impunea încheierea de către reclamanți a unui contract de închiriere .
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._/215/2009 la data de 27.10.2009 reclamanții P. A. –M., R. Ș., P. M., D. D. –R. și D. D. O. G. au chemat în judecată pe pârâtii Asociația C. de C. a Studenților din C. și M. Educației ,Cercetării, T. și S. București pentru ca, prin hotărîrea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâților la plata contravalorii lipsei de folosință (chiria datorată) pentru imobilul situat în C., .. 10 restituit în natură conform procedurilor administrative instituite de Legea 10/2010, începând cu data de 11.01.2007 și până la data de 03.08.2009 și obligarea pârâtei C. de C. a Studentilor din C. la plata pagubelor cauzate prin incendierea unui număr de trei încăperi și a holului central de acces.
In motivarea cererii, reclamanții au arătat că prin Ordinul Președintelui Autorității Naționale pentru Tineret nr. 1231/11.01.2007 s-a dispus restituirea în natură a imobilului situat în C. .. 10 compus din teren și construcție corp vechi 588 m.p. și afectiunea imobilului s-a păstrat timp de 2 ani, conform normelor legale în vigoare, ca sediu al casei de C. a Studenților din C. .
Pîrîta Asociatia C. de C. a Studenților din C. a ocupat imobilul proprietatea reclamanților de la data restituirii în natură, 11.01.2007, până la data de 03.08.2009, data la care, în prezența reprezentanților Ministerului T. și S. s-a încheiat protocolul de predare – primire asupra imobilului restituit în natură.
Reclamanții au invocat prevederile art. 4 teza a II-a din HG 1886 /2006, potrivit cărora pîrîtelor le revenea obligația de plată a chiriei lunare, de plin drept la data de 10 a fiecărei luni.
Au mai arătat că imobilul din litigiu este proprietatea lor și a fost degradat prin incendierea mai multor încăperi precum și a holului, s-a învederat că imobilul este monument impozant al Craiovei, cunoscut drept, „ Palatul P..
La termenul din data de 18.03.2011, instanta din oficiu a invocat exceptia de necompetenta materială a Judecătoriei C. .
Prin sentința civilă nr. 5209 din data de 18.03.2011 pronunțată de Judecătoria C. in dosarul_/15/2009 s-a dispus declinarea competenței de solutionare a cauzei în favoarea Tribunalului D. -Secția Civilă, apreciindu-se ca întemeiată exceptia de necompetentă materială in raport de valoarea obiectului litigiului de 617.241 lei.
Prin sentinta civilă nr. 350 din data de 24.06.2011 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/63/2011 s-a dispus declinarea competentei de solutionare a cauzei în favoarea Judecătoriei C., s-a constatat conflict negativ de competență și s-a înaintat dosarul Curții de Apel C.-Secția Civilă, pentru solutionarea conflictului.
Prin sentința nr. 17 din Camera de Consiliu de la 07.09.2011 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ s-a stabilit competenta de solutionare a cauzei în favoarea Judecătoriei C..
La data de 02.11.2011 dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ iar prin sentința civilă nr._/02.12.2011, pronunțată de Judecătoria C., a fost respinsă exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a piritei Asociatia C. de Cultura a Studentilor C. invocata de aceasta.
A fost admisă în parte actiunea formulată de reclamantii P. A. –M., R. Ș., P. M., D. D. –R. și D. D. O. G. în contradictoriu cu pârâții Asociația C. de C. a Studenților din C. și M. Educației,Cercetării, T. și S..
Au fost obligați pârâții la plata către reclamanți a sumei de 401.893,63 lei reprezentând chirie pentru imobilul situat in C.,..10-corp vechi compus din construcție si teren in suprafata de 588 mp.- pe perioada 11.01._09, suma ce a fost reactualizata pina la 29.06.2010.
A fost respins capătul de cerere privind obligarea piritilor la plata despăgubirilor pentru prejudiciul produs de incendiu.
Au fost obligați piritii la 6600 lei reprezentind cheltuieli de judecata catre reclamanti.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin Ordinul nr. 1231/11.01.2007 al Presedintelui Autoritătii Nationale pentru Tineret s-a restituit reclamantilor în natură imobilul teren de 588 mp. si constructie corp vechi situat in C., ..10, s-a dispus ca pentru suprafata de teren aferentă corpului nou de clădire respectiv 1378 mp. să se acorde despăgubiri în echivalent, ca afectatiunea imobilului să se păstreze timp de 2 ani, conform normelor legale in vigoare, ca sediu al Casei de C. a Studentilor.
Prin incheierea nr._/23.04.2007 a OCPI s-a dispus înfiintarea CFI_ C. si întabularea dreptului de proprietate în favoarea reclamantilor asupra imobilului compus din teren de 588 mp si constructia C1 din .. 10,cu nr. cadastral_.
Imobilul a fost atribuit in posesie reclamantilor prin protocolul de predare-primire nr. 740/03.08.2009,după efectuarea de către acestia a mai multor demersuri in acest sens.
Conform art.4 din HG 1886/2006 noul proprietar va încheia contractul de închiriere în formă scrisă cu utilizatorul imobilului, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri sau de la data emiterii deciziei/dispoziției de restituire, după caz. În situația în care nu se încheie un contract de închiriere în formă scrisă, obligația de plată a chiriei lunare devine scadentă de plin drept la data de 10 a fiecărei luni.
In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a piritei Asociatia C. de Cultura a Studentilor C., invocata de aceasta, instanta a apreciat că este neîntemeiată deoarece conform Ordinului nr. 1231/11.01.2007 afectatiunea imobilului a fost păstrată ca sediu al acestei institutii si de asemenea art. 4 din HG 1886/2006 prevede că un eventual contract de inchiriere se incheie cu utilizatorul imobilului-care este C. de C.- acesta având deci si obligatia de plată a chiriei în cazul neâncheierii contractului.
Nu se poate considera însă că pârâta C. de C. poate fi obligată singură la plata chiriei, deoarece este subordonată Ministerului de specialitate si finantată integral de acesta, care este ordonatorul principal de credite.
S-a considerat neîntemeiată sustinerea pârâtului M. cum că pârâtii nu pot fi obligati la plata chiriei deoarece reclamantii nu si-au indeplinit obligatia de a incheia un contract de inchiriere .
Astfel art.4 din HG 1886/2006 nu conditionează obligatia de plată a chiriei de incercarea de incheiere in prealabil a unui contract de inchiriere ,ci chiria se plăteste numai „in situatia neîncheierii unui contract”.
Chiria a fost calculată initial in raportul de expertiză intocmit de expert B. E. L. depus la 21.09.2010 pe perioada 11.01._09,perioadă pe care experta a separat-o în două :11.01._07 -3 luni si 7 zile conform HG 1886/2006 si respectiv 19.04._09 -27 luni si 15 zile conform HG 343/2007 care a modificat incepând cu 19.04.2007 anexa 1 la HG 1886/2007.
In raport, experta a inclus, în afara obiectivelor, si calcularea chiriei pentru o suprafată de teren de 671 mp. începând cu 15.05.2008 -dată la care ar fi fost efectuată inscrierea dreptului de proprietate asupra acestuia pentru reclamanti prin incheierea_ emisă de OCPI- si până la 03.08.2009 -14 luni si 19 zile.
S-au admis prin incheierea din 01.10.2010 obiectiuni la raport puse in discutie din oficiu si s-a cerut expertei să nu mai includă terenul de 671 mp. in calculul chiriei precum si să includă mansarda care a fost omisă la calcularea totalului pe perioada 19.04._09, aceasta apreciind in suplimentul depus la 20.10.2010 că potrivit Dispozitiei nr._/27.09.2007 emisă de Primăria C. art. 1 reclamantii au beneficiat de restituirea in natură a terenului in suprafată de 671 mp.(teren folosit de C. Studentilor ca parcare), astfel că terenul este inclus corect in cuantumul total, in raport.
D. dispozitia nr._/27.09.2007 rezultă că reclamantilor li s-a retrocedat in baza legii 10/2001 in natură un teren de 671 mp. situat tot în ..10, acesta fiind însă distinct, separat de terenul din litigiu de 588 mp.
Pe lângă faptul că cele două terenuri sunt distincte, s-a apreciat că instanta nu a fost învestită cu o cerere de restituire a vreunei chirii in baza HG 1886/2006 pentru terenul de 671 mp- neputind acorda mai mult decât s-a cerut conform art.129 alin.6 c.p.civ., iar pe de altă parte terenul nu a fost trecut in Ordinul nr.1231/11.01.2007 si deci nu a avut aceeasi afectatiune ca si cel de 588 mp.si constructia mentionate in acesta din urmă,deci nu a fost suspus aceluiasi regim juridic.
De asemenea pentru acest teren de 671 mp. a fost infiintată cartea funciară_ C., deci o altă carte funciară decât cea pentru terenul de 588 mp.si constructia de pe acesta,conform incheierii_ emisă la 13.06.2008.
In ceea ce priveste capătul II de cerere instanta l-a apreciat neîntemeiat întrucât din procesul-verbal de constatare intocmit de S. I. nr.329/11.05.2007, din procesul-verbal din 11.05.2007,incheiate ca urmare a incendiului produs la acea dată în clădire, din decizia nr.18/06.09.2007 emisă de ANT, raport –nota de fundamentare, a rezultat că incendiul s-a produs doar in secretariat, nefiind afectate bunuri de genul celor descrise de expert, ci bunuri care nu au legătură cu patrimoniul national, de o valoare mult mai mică si anume:centrală telefonică, telefon, televizor, calculator, frigider, perdea, fată de masă, prelungitor, aparatura de internet a RDS, vopseaua de pe peretii secretariatului si tavanul,partial mocheta ,etc.
Prin urmare, instanta a înlăturat proba cu expertiză, aceasta nereferindu-se la bunurile distruse prin incendiere, ci la cu totul alte bunuri, si a respins respectivul capăt de cerere nerezultând din probe valoarea –reală, certă a prejudiciului, admițând în parte actiunea si obligând piritii la plata catre reclamanti a sumei de 401.893,63 lei reprezentind chirie pentru imobilul situat in C., .. 10-corp vechi compus din constructie si teren in suprafata de 588 mp.- pe perioada 11.01._09, sumă ce a fost reactualizata pina la 29.06.2010.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții P. A., R. Ș. P. M. M., D. D. R., D. D. O. G. și pârâții Asociația C. de C. a Studenților din C., M. Educației Cercetării, T. și S. - A. Națională pentru S. și Tineret, criticând-i pentru netemeinicie și nelegalitate.
În apelul formulat de pârâta A. Națională pentru S. și Tineret a arătat că în temeiul art. 6 din O.U.G. nr.115/2009, art. 11 alin.1 din H.G. nr.141/2010, art.7 din H.G. nr.536/2011, are calitate procesuală pasivă în cauză.
Pârâta a menționat că nu poate fi ținută de o obligație pe care pârâta Asociația C. de C. a Studenților din C. ar fi putut să și-o asume printr-un contract încheiat cu terțe persoane. Astfel, raportul juridic ar fi existat strict între părțile care ar fi semnat contractul, iar în cazul neîncheierii acestuia, obligația subzistă între aceleași părți.
Faptul că pârâta Asociația C. de C. a Studenților din C. este unitate subordonată și că este finanțată și din bugetul ANST nu are relevanță față de obiectul litigiului.
Pârâta a arătat că prima instanță a respins obiecțiunile formulate în termen, pe motiv că ANST nu este parte în proces, motiv pentru care solicită instanței de apel să reanalizeze obiecțiunile la raport ca fiind formulate de o persoană cu calitate procesuală.
Instanța nu a ținut cont că potrivit art. 4 din H.G. nr. 1886/_ noul proprietar avea obligația să încheie contractul de închiriere în formă scrisă cu utilizatorul imobilului, în termen de 15 zile de la data emiterii dispoziției de restituire. D. cuprinsul acestui text de lege reiese foarte clar faptul că reclamanții aveau obligația de a încheia cu pârâta Asociația C. de C. a Studenților din C. un contract de închiriere în baza căruia să fie plătită chiria aferentă. Inițiativa încheierii contractului de închiriere revin, potrivit legii, proprietarilor.
În ceea ce privește cuantumul chiriei stabilită prin expertiza judiciară, a învederat instanței faptul că, așa cum a arătat și în obiecțiunile depuse la dosar, la calculul acesteia instanța trebuia să aibă în vedere gradul de ocupare al imobilului de către CCS C..
Pârâta a arătat că potrivit H.G. nr. 343/2007 în situația în care nu este necesară întreaga suprafață a imobilului pentru desfășurarea activităților de interes public, această poate fi restrânsă, chiria recalculându-se în mod corespunzător.
Pârâta a menționat faptul că această chirie ar fi trebuit plătită lunar și nu integral, aspect prevăzut chiar din actele normative în baza cărora s-a pronunțat prima instanță.
Faptul că cei care trebuiau să inițieze demersul de încheiere a contractului de închiriere, respectiv, reclamanții nu au solicitat plata acesteia în toate perioada în care pârâta CCS C. și-a desfășurat activitatea în imobilul deja restituit în natură, nu poate obliga o instituție să plătească integral suma aferentă, la terminarea perioadei în care s-a păstrat afectațiunea imobilului.
Pârâta a criticat soluția instanței de fond și asupra aspectului referitor la perioada pentru care a fost calculată chiria, care, în opinia sa, nu se justifică, atâta timp cât termenul de 2 ani prevăzut în Ordinul nr.1231/11.01.2007 s-a împlinit în data de 11.01.2009. Consideră că perioada pentru care trebuia plătită chiria aferentă spațiului ocupa de CCS C. cu destinații de sediu, este cea prevăzută în acest ordin.
Cu privire la cheltuielile de judecată dispuse de instanță în sarcina pârâtei, potrivit art. 274 C.pr.civ. poate să micșoreze sau să mărească onorariile avocaților, motiv pentru care solicită diminuarea acestora.
Reclamanții au arătat în apelul formulat că prima instanță nu a acordat cuantumului chiriei pentru terenul în suprafață de 671 m.p., restituit prin Dispoziția nr._/27.09.2007 emisă de Primarul Municipiului C..
Suprafața totală a terenului aparținând imobilului proprietatea reclamanților conform actelor de proprietate este de 1279 m.p.
Reclamanții au menționat că nu au fost respectate dispozițiile art. 41 alin. 1 din legea nr. 10/2001 republicată, nu a acordat contravaloarea prejudiciului cauzat ca urmare a producerii unui incendiu în perioada de afectațiune.
D. proba cu expertiza tehnică a reieșit în mod clar că încăperile au fost distruse ca urmare a producerii unui incendiu, toate celelalte concluzii fiind consemnate în acest raport de expertiză.
Potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză de expert ing. P. I., valoarea pagubelor produse prin incendierea imobilului este de 212.200 lei.
D. urmare, deținătorul imobilul la data producerii prejudiciului era pârâta Asociația C. de C. a Studenților din C.,
Calculul chiriei aferente părții din imobilul situat în C. ..10, compusă din 588 m.p. și construcție a fost realizat cu încălcarea H.G. nr. 1886/2006, întrucât a fost diminuat substanțial prin H.G. nr.343/2007.
În drept, invocă dispozițiile art. 282 și urm. C.pr.civ., art. 41 alin.1 din Legea nr. 10/2001, art. 16 din Legea nr.10/2001.
Pârâta C. de C. a Studenților din C. invocă lipsa calității procesuale pasive în cauză.
A susținut că este neîntemeiată susținerea Ministerului că pârâții nu pot fi obligați la plata chiriei, deoarece reclamanții nu și-au îndeplinit obligația de încheiere a contractului de închiriere, pentru motivul că art. 4 din H.G. nr.1886/2006 nu condiționează obligația de plată a chiriei de încercarea de încheiere a unui contract de închiriere, ci chiria se plătește numai în situația neîncheierii unui contract.
Între pârâtă și reclamanți nu există un contract de închiriere cu privite la imobilul în litigiu și niciun al tip de raport contractual.
Pârâta este o subunitate a Ministerului Educației, Cercetării, T. și S., ce a utilizat imobilului în litigiu în baza unui drept de folosință dat de către acesta, instituție în a cărei administrare s-a aflat clădirea până la restituirea eu în natură către foștii proprietarii de drept.
Lipsa calității procesuale pasive reiese și din actele existente la dosarul cauzei.
În concluzie, numai Ministerului Educației, Cercetării, T. și S. poate să restituie imobilul și să plătească eventualele cheltuieli cu chiria aferentă imobilului, întrucât clădirea în cauză se află în administrarea sa, pârâta beneficiind doar de un drept de folosință temporar asupra acestui imobil.
Pârâta a făcut numeroase demersuri prin care a solicitat să îi fie predat imobilul, întrucât nu mai putea fi utilizat pentru activitățile specifice instituției sale, necesitând o . investiții cate nu puteau fi acoperite din bugetul anual.
Apelanta M. Educației, Cercetării, T. și S. - A. Națională pt. S. și Tineret a formulat întâmpinare la apelurile formulat de reclamanți și de pârâta C. de C. a Studenților C., susținând că în ce o privește pe pârâta C. de C. a Studenților C., are calitate procesuală pasivă în prezentul dosar, aceasta rezultând din faptul că afectațiunea imobilului a fost păstrată pentru sediul CCS C. și nu ANST.
În ceea ce privește plata chiriei pentru perioada păstrării afectațiunii, aceasta cade în sarcina CCS C. întrucât este cea care a utilizat imobilul, iar potrivit art. 4 din HG nr. 1886/2006 cu modificările și completările ulterioare, noul proprietar avea obligația să încheie contractul de închiriere cu utilizatorul imobilului, în termen de 15 zile de la data emiterii dispoziției de restituire.
În ședința publică din 04.05.2012 apelanții reclamanți au depus la dosar o dezvoltare a motivelor de apel și certificatul de deces privind pe reclamantul apelant R. Ș. – N. –T., învederând totodată că unicul moștenitor al acestuia este apelanta P. M. M..
În apel au fost încuviințate și administrate următoarele probe: apelanților reclamanți le-a fost încuviințată proba cu înscrisuri pentru dovedirea aspectului de fapt al incendierii imobilului în litigiu și efectuarea unui supliment la raportul de expertiză tehnică specialitatea contabilitate, față de împrejurarea că la efectuarea expertizei în fața primei instanțe a fost avută în vedere HG nr. 343/2007, hotărârea care a fost anulată parțial prin sentința civilă nr. 1603/2008 a Curții de Apel București, hotărâre definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului, având ca obiectiv calculul chiriei imobilului în litigiu pentru perioada 19.04._09; pentru apelanta pârâtă, C. de C. a Studenților din C., tribunalul a încuviințat proba testimonială cu martorul S. I. a cărui depoziția a fost consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Prin decizia civilă nr. 511 din 29 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Dilj –Secția I Civilă, în dosarul nr._/215/2011*, s-au respins apelurile formulate de pârâții ASOCIAȚIA C. DE C. A STUDENȚILOR D. C., și M. EDUCAȚIEI CERCETĂRII, T. ȘI S. - A. NAȚIONALĂ PT. S. ȘI TINERET.
S-a admis apelul formulat de reclamanții P. A., R. Ș., P. M. M., D. D. R., D. D. O. Gheorgh.
S-a schimbat în parte sentința civilă atacată și au fost obligați pârâții la plata sumei de 588.710,66 lei reprezentând chirie pt. imobilul situat în C., .. 10- corp vechi, compus din construcție și teren în suprafață de 588 mp. - pe perioada 11.01._09, sumă ce a fost actualizată la zi.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Au fost obligat apelanții pârâți la plata către apelanții reclamanți a sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată, constând în onorariu de expert și onorariu de avocat redus.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că apelanta, în calitate de unitate deținătoare, a emis Ordinul nr. 1231/11.01.2007 de restituire în natură, către reclamanții apelanți, a imobilului teren și construcție corp vechi, 588 mp situat în C., .. 10, imobil aflat în administrarea sa, conform disp. art. 21 din Legea nr. 10/2001, coroborat cu art. 5, alin. 4 din HG nr. 384/2005,
Deși pârâta apelantă Asociația C. De C. a Studenților din C., are personalitate juridică proprie, în mod corect prima instanță a reținut că aceasta nu poate fi obligată singură la plata chiriei, cât timp este subordonată Ministerului de specialitate care este ordonatorul principal de credite, iar președintele Autorității Naționale pentru Tineret are calitatea de ordonator secundar de credite, astfel că s-a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive.
În ce privește solicitarea ca tribunalul să reanalizeze obiecțiunile formulate la expertiza contabilă deoarece prima instanță a respins aceste obiecțiuni ca fiind formulate de o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă, tribunalul a arătat că aceleași obiecțiuni au fost formulate de apărătorul pârâtei Asociația C. de C. a Studenților din C. sau invocate din oficiu de prima instanță, pe de o parte, iar, pe de altă, parte, apelanta pârâtă nu arată care este vătămarea pe care a suferit-o ca urmare a pretinsei neanalizări a respectivelor obiecțiuni.
Neîntemeiată s-a considerat și invocarea incidenței în cauză a disp. art. 4, teza I din HG nr. 1886/2006, cu ignorarea disp. din teza a II a aceluiași articol 4 din HG nr. 1886/2006, reținute în mod corect de prima instanță, prin care se prevede că în situțaia în care nu se încheie un contract de închiriere în formă scrisă, obligația de plată a chiriei lunare devine scadentă de drept la data de 10 a fiecărei luni.
Referitor la susținerea că în mod greșit a fost calculată chiria pentru tot imobilul, fără să se aibă în vedere gradul de ocupare al imobilului de către CSS C., tribunalul reține că prin Ordinul nr. 1231/11.01.2007 al Președintelui Autorității Naționale pentru Tineret s-a păstrat afectațiunea întregului imobil timp de 2 ani, fără ca în această perioadă de timp M. Educației Cercetării, T. și S. - A. Națională pt. S. și Tineretsau pârâta Asociația C. de C. a Studenților din C. să pună la dispoziția proprietarilor spațiul neocupat sau să aducă la cunoștința acestora faptul că nu ocupă întregul spațiu din imobilul restituit.
Cu privire la faptul că ar fi trebuit plătit lunar chiria și nu integral, tribunalul a reținut că, sub acest aspect, culpa aparține pârâtelor câtă vreme art. 4, teza a II a din HG nr. 1886/2006, prevede că obligația de plată a chiriei lunare devine scadentă de drept la data de 10 a fiecărei luni.
Tot apelantelor pârâte le aparține și culpa ocupării imobilului și după expirarea termenului de 2 ani prevăzut în Ordinul nr. 1231/11.01.2007 al Președintelui Autorității Naționale pentru Tineret, imobilul fiind predat reclamanților abia la data de 03.08.2009 așa cum rezultă din protocolul de predare-primire nr. 440, fila 7 dosar primă instanță.
Întrucât nu se arată care sunt motivele pentru care instanța de control judiciar ar trebui să diminueze cuantumul onorariului de avocat, tribunalul a apreciat și acest motiv de apel ca neîntemeiat.
Analizând apelul declarat de reclamanți, tribunalul a apreciat ca nefondată critica potrivit căreia prima instanță ar fi trebuit să acorde chirie și pentru terenul în suprafață de 671 mp, cât timp în cererea de chemare în judecată este prevăzută expres suprafața de 588 mp, astfel că, prima instanță s-a pronunțat în limitele învetirii.
Mai mult, prin Ordinul nr. 1231/11.01.2007 al Președintelui Autorității Naționale pentru Tineret s-a restituit în natură reclamanților imobilul teren și construcție corp vechi de 588 mp situat în .. 10, jud. D., iar din toate adresele depuse la dosarul cauzei și adresate pârâtelor din prezenta cauză rezultă că reclamanții au solicitat acordarea de despăgubiri constând în lipsa de folosință, exclusiv cu privire la suprafața de 588 mp.
În ce privește suprafața de 671 mp, tribunalul a reținut că unitatea deținătoare este Primăria municipiului C. care, în această calitate a emis Dispoziția nr._/27.09.2007 și nu pârâtele din prezenta cauză.
Nefondată a fost considerată și critica privind neacordarea prejudiciului cauzat ca urmare a incendiului, prejudiciu calculat de expertul P. I. ca fiind în cuantum de 212.200 lei, cât timp, concluziile primei instanțe, în sensul că nu au fost afectate bunuri de patrimoniu așa cum au susținut reclamanții apelanți au fost confirmate prin depoziția martorului audiat de instanța de apel, S. I., care îndeplinea funcția de pompier în cadrul Casei Studenților din C..
Tribunalul a apreciat întemeiată critica referitoare la calculul chiriei aferente părții din imobilul în litigiu restituit acestora prin Ordinul nr. 1231/11.01.2007 al Președintelui Autorității Naționale pentru Tineret, cât timp HG nr. 343/2007 folosită la efectuarea de către expertă a calculelor chiriei a fost anulată parțial prin sentința nr. 1603/27.05.2007 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._, rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea ca nefondate a recursurilor conform deciziei nr. 471/30.01.2009 a ÎCCJ, astfel că, în baza art. 296 C.p.c. a admis apelul declarat de reclamanți și a schimbat în parte sentința atacată, obligând pârâții la plata sumei de 588.710,66 lei reprezentând chirie pt. Imobil.
În temeiul art. 274, alin. 1 C.p.c.a obligat apelanții pârâți la plata către apelanții reclamanți a sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată, constând în onorariu de expert și onorariu de avocat redus conform disp. art. 274, alin. 3 C.p.c. apreciind că acesta este nejustificat de mare față de complexitatea cauzei în faza procesuală a apelului.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs toate părțile.
În motivarea recursului declarat de reclamanți s-a criticat soluția de respingere a cererilor privind obligarea pârâților la plata chiriei pentru suprafața de teren aferent construcției și a celei privind acordarea despăgubirilor pentru distrugerile cauzate imobilului prin incendiu.
Reclamanții au arătat că au solicitat prin cererea de chemare în judecată contravaloarea lipsei de folosință pentru imobilul restituit în natură conform Legii 10/2001, înțelegând prin imobil construcție și teren aferent, așa cum rezultă și din dispozițiile art. 6 din lege, din documentația tehnică cadastrală care a stat la baza intabulării dreptului de proprietate al reclamanților, din identificarea imobilului conform buletinului clădirii.
S-a susținut că în mod greșit s-a respins cererea pentru că dispoziția de restituire pentru teren a fost emisă de către primăria Mun. C., cât timp era inadmisibilă folosința clădirii fără folosința terenului iar în perioada menținerii afectațiunii terenului pârâtele au fost cele care au întrebuințat terenul.
Cu privire la cel de al doilea capăt de acțiune respins, recurenții reclamanți au arătat că s-au aplicat greșit dispozițiile art. 44 din Constituție, art. 41 din Legea 10/2001 și că prin nesocotirea unor probe pertinente, concludente și utile s-a încălcat dreptul de proprietate al reclamanților.
S-a criticat faptul că proba cu expertiza tehnică pentru calcularea pagubelor a fost înlăturată de instanță, s-a arătat că probele administrate au dovedit producerea pagubei, s-a făcut referire la conținutul declarației martorilor și la incidența dispozițiilor art. 1 din Legea 442/2001.
Recurenții reclamanți au arătat că efectuarea reparațiilor interioare de către pârâta ACCS C. este ilegală, nefiind făcute cu avizul Ministerului Culturii, cerut de art. 23 din Legea 422/2001.
M. T. și S. a susținut prin motivele de recurs că este continuatorul în drepturi al AUTORITĂȚII NAȚIONALE PT. S. ȘI TINERET, potrivit HG_ și OUG 96/2012, solicitând introducerea sa în cauză.
Recurentul a făcut o descriere a situației de fapt și a actelor avute în vedere de instanțe, susținând că decizia atacată este nelegală, potrivit art. 304 pct. 5, 7,8 și 9 cod procedură civilă. S-a criticat decizia deoarece tribunalul a încălcat prevederile art. 129 cod procedură civilă, a respins obiecțiunile formulate de pârât pe considerentul că nu are calitate procesuală pasivă, încălcând astfel dispozițiile OUG 115/2009, ale HG 141/2010, HG 536/2011 și ignorând solicitarea de a fi citată în cauză A. națională pentru S. și Tineret în locul Ministerului Educației, Cercetării, T. și S., astfel că s-au încălcat formele de procedură prin citarea greșită a pârâtului.
S-a susținut că pârâtul nu este în culpă pentru neplata chiriei, nefiind încheiat un contract de închiriere și că nu era posibilă încheierea unui contract cu persoane fizice în condițiile în care imobilul era ocupat de o altă persoană juridică.
Recurentul pârât a afirmat că este ordonator principal de credite, că A. națională nu avea obligația de a stabili ce parte din imobil este efectiv utilizată de instituția de cultură, că obligația de a încheia un nou contract de închiriere revenea reclamanților.
Recursul declarat de C. de C. a Studenților nu a fost motivat și nici timbrat.
Potrivit art. 302 alin 1 lit. c cod procedură civilă, cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Art. 303 cod procedură civilă impune ca recursul să fie motivat în termenul de recurs, care este, potrivit art. 301 cod procedură civilă, de 15 zile de la comunicarea hotărârii care se atacă. Sancțiunea nemotivării recursului în termen este nulitatea acestuia, prevăzută expres de art. 306 cod procedură civilă.
Înainte de a analiza excepția nulității recursului ca nemotivat, instanța de recurs trebuie să stabilească dacă a fost legal investită de recurentă, punând în discuție excepția netimbrării recursului.
Art. 1 din Legea 146/1997 impune părților să plătească taxele judiciare de timbru cu anticipație sau până la termenul stabilit de instanță.
Potrivit art. 20 din Legea 146/1997, sancțiunea neachitării taxelor de timbru este anularea cererii.
În speță, instanța de recurs a dispus citarea recurentei C. de C. a Studenților cu mențiunea de a achita taxa de timbru, la valoarea pretențiilor contestate în calea de atac, însă această obligație nu a fost executată, astfel că instanța va aplica sancțiunea anulării recursului ca netimbrat, în temeiul art. 20 din Legea 146/1997.
Recursurile declarate de reclamanți și de pârâtul M. T. și S. sunt nefondate, urmând a fi respins pentru următoarele considerente.
Instanța constată că sunt contradictorii apărările susținute de A. Națională pentru S. și Tineret, prin ministerele căreia îi era subordonată, în apel și recurs. Astfel, prin motivele de apel, M. Educației ( în subordinea căruia se afla A., conform HG 141/2010) a susținut excepția lipsei calității procesual pasive a acestei instituții, dar a criticat sentința și pentru că s-au respins obiecțiunile pe care le-a formulat pe considerentul că nu are calitate procesual pasivă. Aceleași apărări au fost reluate și în recurs de M. T. și S., care a susținut atât lipsa calității sale procesual pasive, cât și calitatea sa procesual pasivă.
Prin cererea introductivă, reclamanții au chemat în judecată M. T. și S., în organizarea avută la data de 27.10.2009, în calitate de instituție ierarhic superioară a Autorității Naționale pentru Tineret, instituție care a emis dispoziția de restituire în natură a imobilului. De asemenea, C. de C. a Studenților C. era, la data introducerii acțiunii, subordonată Ministerului T. și S., care avea calitatea de ordonator principal de credite, așa cum se recunoaște prin întâmpinarea depusă la 19.02.2010.
Ca urmare a reorganizării Guvernului României, la termenul din 15 ian. 2010 a fost introdus în cauză M. Educației, Cercetării, T. și S., continuator al Ministerului T. și S..
Prin HG 141/2010 a fost organizată A. Națională pentru S. și Tineret, ca organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Educației, Cercetării, T. și S.. Această hotărâre a fost abrogată prin HG 11/9 ian. 2013 privind organizarea și funcționarea Ministerului T. și S., iar potrivit Anexei 2 în subordinea acestui minister funcționează casele de cultură ale studenților.
În acest fel este justificată calitatea procesuală pasivă a ministerului, ordonator principal de credite și organ ierarhic superior al instituției de cultură care a folosit imobilul proprietatea reclamanților.
Ca urmare a unei noi organizări guvernamentale, prin HG 11/2013 și OUG 96/2012, M. T. și S. a fost cel care a declarat recurs, acesta fiind instituția care a preluat drepturile și obligațiile ANST și ale MECTS.
Prin urmare, cu privire la calitatea procesuală pasivă a pârâților, se constată că în mod corect a fost stabilit cadrul procesual de către instanțele anterioare. C. de C., instituție cu personalitate juridică, este cea care a ocupat efectiv imobilul în litigiu și căreia îi incumbă obligația de plată a chiriei stabilită prin actul normativ special, care constituie temeiul de drept al acțiunii reclamanților iar ministerul de resort este ordonator principal de credite și hotărârea trebuie să îi fie opozabilă, pentru a aloca fondurile necesare efectuării plății către reclamanți.
Cât privește legalitatea citării în cauză a pârâtului, instanța constată că judecata, în fond și în apel, s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 85 și urm. și 107 cod procedură civilă.
Judecătoria a citat constant M. Educației, Cercetării, T. și S. la adresa din București, .. 16, adresă indicată de parte iar în apel același minister a indicat adresa din . a formulat motivele de apel în numele Autorității Naționale pentru S. și Tineret, ceea ce a justificat citarea în cauză, la adresa indicată, a ministerului și indicarea autorității pentru care se face citarea.
Aceeași adresă a fost precizată prin cererile depuse în apel la 23.03.2012, 3.05.2012, 28.05.2012.
La data de 21 oct. 2010 A. Națională pentru S. și Tineret a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză contabilă întocmit de expert B. E.. Constatând că această instituție nu este parte în dosar, ci ministerul căruia i se subordonează, obiecțiunile au fost înaintate de instanță Ministerului Educației, potrivit celor dispuse în încheierea de ședință de la 22.10.2010, pentru ca persoana juridică parte în dosar să precizeze dacă își însușește obiecțiunile .
În ședința publică de la 19.11.2010 s-a reluat discuția cu privire la obiecțiunile formulate de ANST, care au fost respinse, solicitarea de respingere fiind făcută inclusiv de reprezentantul Casei de C. a Studenților, instituție subordonată aceluiași minister ca și ANST.
Deși ministerul era parte în dosar, a avut cunoștință despre probele administrate, fiind legal convocat la întocmirea lucrărilor, nu a formulat obiecțiuni, astfel că nu poate critica soluția instanței de respingere a obiecțiunilor formulate de o instituție care nu era parte în proces.
În plus, așa cum s-a arătat și prin decizia din apel, obiecțiunile formulate de Autoritate erau comune celor formulate de C. de C. a Studenților și a celor puse în discuție din oficiu de către instanță, prin urmare partea respectivă nu a fost vătămată prin aceea că nu s-a solicitat expertului să răspundă expres la obiecțiunile acesteia.
Astfel, obiecțiunile formulate la 21.0ct.2010 au privit calcularea chiriei pentru terenul aferent, de 671 m.p., teren pentru care nu s-au acordat despăgubiri, deci obiecțiunea nu se justifică. S-a criticat expertiza pentru faptul că s-a calculat chiria pentru întreaga construcție, aspect care constituie o critică de fond, la care s-a răspuns de către instanță prin hotărâre iar cea de a treia obiecțiune s-a referit la perioada de calcul a chiriei, aspect de asemenea a dezlegat prin sentință, deci nu privește opinia expertului, ci judecata de fond.
Prin urmare, chiar dacă instanța nu a dispus ca expertul să răspundă expres acestor obiecțiuni, partea nu poate susține că a fost vătămată în dreptul său la apărare, pentru că fiecare critică adusă a fost cercetată de instanță.
Administrarea probele și încuviințarea sau respingerea obiecțiunilor părților s-a făcut de prima instanță cu respectarea dispozițiilor art. 202 și urm. și art. 167 și urm. cod procedură civilă, nefiind afectată de nelegalitate sentința pentru aceste motive.
În plus, în apel, potrivit art. 295 cod procedură civilă, s-a dispus completarea raportului de expertiză contabilă, astfel că, probele fiind refăcute, părțile aveau posibilitatea de a formula noi cereri, obiecțiuni cu privire la cuantumul chiriei. Așadar, în calea de atac a recursului devine fără relevanță apărarea pârâtului față de probele administrate de prima instanță, cât timp soluția a fost schimbată în apel și s-au avut în vedere probele administrate de instanța devolutivă în calea de atac.
Expertiza contabilă a fost efectuată de același expert ca și la fond, B. E., depusă la dosar la 29.06.2012 și nici una dintre părți nu a formulat obiecțiuni.
Prin concluziile scrise depuse în apel la data de 19.10.2012, M. a adus critici sentinței privind respingerea obiecțiunilor, însă nu a expus critici cu privire la noul raport de expertiză întocmit în apel, fiind evident în eroare cu privire la probele administrate, cât timp acestea au fost refăcute în apel .
Sunt de asemenea nefondate criticile recurentului pârât privind aplicabilitatea HG 1886/2006, sub aspectul perioadei de calcul a chiriei, încheierea contractului de închiriere, culpa în aplicarea ordinului de restituire în natură a imobilului.
Astfel, prima instanță și cea de apel au apreciat corect că este născut dreptul reclamanților de a cere plata unei sume de bani din partea pârâtei, sub forma chiriei stabilită prin hotărâre de guvern, pentru imobilul ce a făcut obiectul restituirii conform Legii 10/2001.
Este evident că o asemenea motivare este în concordanță cu conținutul dreptului de acces la justiție, respectând principiul potrivit cu care acest drept trebuie să aibă un caracter real și eficace, și cu dreptul de proprietate.
Potrivit art. 16 din legea 10/2001, imobilele cu o anumită destinație, ce răspunde unui interes public și care sunt expres menționate în anexa 2 la lege, ce au fost restituite foștilor proprietari, își mențin destinația existentă la data restituirii pentru o perioadă de trei sau cinci ani, după caz. Chiria ce urmează a fi plătită pentru ocuparea lor trebuia stabilită prin hotărâre de guvern.
D. modul în care este reglementat art. 16 rezultă că el reprezintă o ingerință a statului în dreptul de proprietate al persoanelor în favoarea cărora s-a emis actul de restituire, însă o asemenea ingerință respectă condițiile impuse de art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția europeană în sensul că ea este prevăzută de o lege, răspunde unui scop legitim (acela al interesului public) și măsura luată de stat este proporțională cu scopul urmărit. Caracterul proporțional rezultă din durata limitată în timp a obligației proprietarului de a menține destinația și afectațiunea bunului, însă a admite că proprietarul nu se poate bucura de celelalte atribute conferite prin art. 480 c.civ. ar însemna încălcarea principiului proporționalității.
Faptul că guvernul a respectat obligația de a emite o hotărâre prin care să stabilească nivelul chiriei constituie o respectare a dreptului de proprietate al persoanei îndreptățite, care nu poate fi obligată să asigure o folosință gratuită unităților deținătoare, deoarece ar echivala cu o expropriere de fapt a bunului.
Prin ocuparea imobilului de către pârâta C. de C., instituție subordonată ministerului recurent, proprietarii au suferit un prejudiciu deoarece nu au avut posibilitatea reală de a folosi bunul lor, iar acest prejudiciu trebuie reparat în condițiile art. 998, 999 c.civ.
Perioada de timp pentru care se impune repararea prejudiciului nu este numai cea recunoscută în dispoziția de restituire ca fiind perioada de menținere a afectațiunii imobilului, ci perioada ocupată efectiv de instituția pârâtă, până la data la care imobilul a fost predat, în condițiile legii, proprietarilor.
Numai așa, plătind despăgubiri (chirie) pentru întreaga perioadă ocupată după emiterea deciziei de restituire în natură, se respectă dreptul de proprietate al proprietarilor care pretind repararea prejudiciului suferit prin lipsa de folosință a imobilului și cărora li s-a recunoscut prin legea de reparare și prin hotărâre de guvern dreptul de a culege fructele imobilului lor.
Legile speciale au prevăzut acest drept chiar în lipsa existenței unui contract de închiriere, deoarece prin dispozițiile art. 4 din HG 1886/2006 s-a stabilit obligația de plată a chiriei atât în situația încheierii în formă scrisă a contractului, cât și în situația în care nu se încheie un contract de închiriere în formă scrisă, caz în care obligația de plată a chiriei lunare devine scadentă de plin drept la data de 10 a fiecărei luni.
Așadar, sunt nefondate susținerile recurentului pârât în sensul că reclamanții nu și-au executat obligația de a încheia contractul de închiriere, obligație care le revenea potrivit art. 4 teza I din hotărârea de guvern, recurentul ignorând dispozițiile tezei a II -a a textului legal, care stabilesc obligația de plată a chiriei și în ipoteza în care contractul nu are o formă scrisă.
După cum s-a arătat deja, obligația unității deținătoare care rămâne să folosească imobilul și după emiterea dispoziției de restituire în natură ar exista chiar și în lipsa unei reglementări prin hotărâre de guvern, rezultând din dispozițiile de drept comun ale art. 480 cod civil, ale art. 998, 999 cod civil și din aplicarea normelor de drept european al drepturilor omului stabilite prin art. 1 din protocolul adițional nr. 1 la CEDO.
Cât privește diligențele recurentului pârât în punerea în aplicare a dispoziției de restituire, instanța constată că ocuparea imobilului de către instituția de cultură până la 3.08.2009 este de necontestat, iar neeliberarea spațiului la data de 11.01.2009 ( când se împlinea perioada de 2 ani de menținere a afectațiunii imobilului ) nu poate fi imputabilă reclamanților, singurii în măsură să facă demersurile pentru punerea la dispoziția proprietarilor a spațiului fiind pârâții.
Chiar dacă s-ar reține Casei de C. a Studenților o culpă în acest sens, nu poate fi exonerat ministerul de obligația de alocare a fondurilor, acesta răspunzând de actele și faptele juridice ale instituției subordonate. Instanța are în vedere și dispozițiile art. 6 din HG 1886/2006 potrivit cu care plata obligațiilor care decurg din contractele de închiriere se asigură din fondurile prevăzute cu această destinație în bugetele de venituri și cheltuieli aprobate, în condițiile legii, fonduri care se constituie la ministerul de resort, ceea ce justifică obligarea sa în cauză.
Prin motivele de recurs, pârâtul nu a adus critici concrete cu privire la modul de calcul al chiriei, după cum nici prin obiecțiunile formulate la prima instanță și deja analizate în prezentul recurs nu s-a criticat modul de aplicare a dispozițiilor HG 1886/2006. Recurentul s-a limitat să susțină că despăgubirile au un cuantum exorbitant, fără a preciza cum a ajuns la această apreciere.
Instanța constată că s-a calculat chiria pentru suprafața de teren construit și pentru terenul de sub construcție, așa cum se prevede în anexa la HG 1886/2006, modificată prin HG 343/2007, pentru fiecare perioadă de timp care a intrat sub incidența uneia din cele două hotărâri de guvern, fiind stabilit corect regimul construcției, în raport de zona în care se află situată. Cuantumul chiriei a rezultat din aplicarea sumelor stabilite prin hotărârile de guvern, pentru fiecare metru pătrat construit și neconstruit, doar pentru suprafața efectiv ocupată de clădire, nu și pentru terenul aferent.
Deși prin art. 5 din HG 1886/2006 se dădea posibilitatea unității deținătoare de a restitui proprietarilor o parte din imobil, dacă nu era necesară desfășurării activității sale, se observă că instituția care a ocupat imobilul nu a făcut demersuri în acest sens, folosind în continuare întregul imobil, așa încât nu are relevanță dacă imobilul nu a fost ocupat în totalitate, cât timp el nu a fost, cel puțin în parte, oferit proprietarilor spre folosință la data emiterii dispoziției de restituire.
Concluzia care se impune este aceea că niciunul dintre motivele de recurs formulate de recurentul pârât nu este fondat, instanța de apel stabilind corect cuantumul chiriei, prin aplicarea dispozițiilor art. 16 din Legea 10/2001, ale HG 1886/2006 și HG 343/2007.
Recurenții reclamanți au criticat în recurs neacordarea despăgubirilor pentru terenul aferent construcției, în suprafață de 671 m.p., făcând ample referiri la compunerea imobilului, șa cum rezultă din actele anterioare preluării abuzive de către stat și la noțiunea de „imobil” în sensul legii.
Considerațiile teoretice și cele ce privesc situația de fapt nu au relevanță în speță, deoarece respingerea cererii nu a pus în discuție astfel de aspecte, nefiind contestată nici noțiunea de imobil, nici întinderea imobilului proprietatea reclamanților și neavând relevanță buletinul clădirii de la data preluării.
Astfel, reclamanții sunt titularii dreptului de proprietate asupra imobilului compus din clădire amplasată pe un teren de 588 m.p. ( pentru care au primit despăgubiri – chirie) și teren aferent de 671 m.p.
Prima instanță nu a acordat chiria pentru terenul aferent motivat de faptul că nu a fost investită cu o cerere în acest sens și pentru că acest teren nu a fost cuprins în ordinul 123/11.01.2007, prin care s-a restituit în natură construcția.
Tribunalul a menținut motivarea primei instanțe și a adăugat în plus că unitatea deținătoare a acestei suprafețe de teren este Primăria municipiului C..
Instanța de recurs constată că reclamanții nu au formulat prin acțiune sau prin cerere de completare a acesteia, în condițiile art. 132 cod procedură civilă, solicitarea de a fi acordată chiria și pentru terenul aferent construcției.
Prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat obligarea pârâților la plata contravalorii lipsei de folosință pentru imobilul situat în C., .. 10, restituit în natură conform procedurilor administrative prevăzute de Legea 10/2001. În expunerea motivelor acțiunii, reclamanții au arătat că imobilul pentru care solicită despăgubiri le-a fost restituit prin Ordinul Autorității Naționale pentru Tineret nr. 1231/11.01.2007, au arătat că imobilul este ocupat de C. de C. a Studenților, au făcut referire la protocolul de predare primire.
D. modul în care a fost formulată acțiunea și mai ales din faptul că reclamanții au făcut referire la partea din imobil ce le-a fost restituită prin ordinul indicat ( adică terenul de sub construcție și construcția), din aceea că au chemat în judecată doar instituțiile care au folosit efectiv construcția, nu și instituția care a dispus restituirea în natură a terenului aferent, rezultă că aceștia au investit instanța doar cu cererea de acordare a chiriei pentru suprafața de 588 m.p. și construcție.
Prima instanță a dispus numirea unui expert contabil, căruia i s-a solicitat să calculeze contravaloarea chiriei pentru imobilul în litigiu iar după depunerea raportului de expertiză, prin încheierea din 1 octombrie 2010, instanța, din oficiu, a solicitat expertului să excludă din valoarea despăgubirilor calculate chiria pentru terenul în suprafață de 671 m.p., apărătorul reclamanților arătând că nu se opune la această obiecție.
Așadar, nici după administrarea probei, reclamanții nu au arătat instanței că au solicitat chirie și pentru terenul aferent, dimpotrivă au achiesat la punctul de vedere potrivit cu care în mod greșit expertul a inclus în chiria totală și chiria pentru terenul aferent.
Mai mult, actele privind restituirea în natură a terenului aferent și înscrierea în cartea funciară ( Dispoziția primarului nr._/27.09.2007 și încheierea nr._/13.06.2008 emisă de OCPI ) au fost depuse de reclamanți la data de 22 octombrie 2010 și la termenul din 19 noiembrie 2010, ca răspuns la obiecțiunile formulate de instituția care ocupa construcția, reclamanții, prin apărător, au solicitat să se calculeze chiria și pentru terenul aferent, în suprafață de 671 m.p.
În concluzie, se constată că reclamanții nu au investit instanța, în condițiile legii, cu cererea de calculare a chiriei și pentru terenul aferent, în condițiile în care nu au indicat expres, nu au făcut referire și la dispoziția de restituire a acestui teren, nu au depus acte privind terenul, nu s-au opus obiecțiunilor formulate de instanță față de raportul de expertiză contabilă în forma inițială și nici după administrarea probei nu au formulat, în scris, o cerere expresă prin care să solicite despăgubirile pentru terenul restituit de primar.
Cum pentru a respecta principiul disponibilității și dispozițiile art. 129 alin. ultim cod procedură civilă, instanța se poate pronunța doar asupra cererilor formulate în scris de parte, în mod corect despăgubirile pentru suprafața de 671 m.p. nu au fost acordate.
Acesta este motivul pentru care critica din recurs este înlăturată, urmând se înlătura și motivarea instanței de apel, cu caracter subsidiar, referitoare la unitatea deținătoare a acestei suprafețe de teren, constatând că prima instanță nu a analizat calitatea procesuală într-o astfel de cerere și că nu este în interesul reclamanților ca în propria cale de atac instanța să le înrăutățească situația, punând în discuție atât investirea sa, cât și calitatea procesuală pasivă .
Criticile vizând acordarea despăgubirilor pentru pagubele aduse imobilului în perioada de afectațiune, întemeiate pe dispozițiile art. 41 din Legea 10/2001 constituie în cea mai mare parte critici de netemeinicie, care nu pot duce la schimbarea soluției în calea de atac a recursului, în acest sens fiind dispozițiile art. 304 cod procedură civilă.
Recursul fiind o cale extraordinară de atac, care pune în discuție doar legalitatea hotărârilor, instanța va analiza dacă dispozițiile legale au fost corect aplicate, la starea de fapt reținută de instanțele anterioare și dacă această stare de fapt rezultă logic din probele administrate.
Instanțele de fond au recunoscut, ca principiu, dreptul reclamanților la acoperirea integrală a prejudiciului suferit, inclusiv prin aplicarea dispozițiilor art. 41 din Legea 10/2001 și nu au negat obligația unității deținătoare de a întreține, în bune condiții, imobilul.
Cererea a fost respinsă, însă, cu motivarea că prin incendiu nu au fost afectate bunuri de patrimoniu, așa cum susțin reclamanții, ci alte părți din imobil, fiind întemeiată soluția pe declarații de martor.
Instanțele nu au pus în discuție incidența Legii 422/2001 și nu au respins acțiunea pe motivul că reparația la imobil a fost deja executată, pentru a fi analizat dacă instituția deținătoare a imobilului a obținut avizele și autorizațiile necesare de la M. Culturii, prin urmare toate susținerile din recurs referitoare la acest act normativ sunt fără relevanță și nu legătură cu cauza.
Reclamanții au susținut că, urmare a incendiului din luna mai 2007, au fost afectate trei încăperi și holul de acces iar restaurarea acestora implică lucrări și costuri deosebite, fiind vorba despre un imobil care constituie monument istoric. Prima instanță a arătat însă că din înscrisurile depuse la dosar rezultă o altă stare de fapt, luând în considerare procesele verbale și alte acte emise imediat după producerea incendiului din analiza cărora a reținut că incendiul s-a produs doar în camera cu destinație de secretariat și au fost afectate calculatorul, frigiderul, centrala telefonică, telefonul, televizorul, vopseaua de pe pereți și tavan, mocheta.
Se apreciază,așadar, că actele depuse la dosar și declarația martorului care era angajat ca pompier al clădirii au fost corect valorificate, soluția de respingere a cererii în aceste limite fiind concordantă cu starea de fapt reținută, instanțele preocupându-se de aflarea adevărului, ceea ce constituie împrejurări de fapt circumscrise netemeiniciei deciziei recurate.
Configurarea stării de fapt, definitiv stabilită de instanța de apel - instanță de fond și devolutivă, în baza probelor administrate în cauză, a stat la baza concluziei că respectiva construcție nu a fost afectată prin incendiu în măsura invocată de reclamanți, fiind afectate bunuri mobile ce aparțineau unității deținătoare, iar concluzia acestei instanțe cu privire la menținerea soluției de respingere a acțiunii inițiale în limitele investirii, apare concordantă, judicioasă și legală.
Apreciind decizia din apel ca fiind legală, potrivit art. 312 cod procedură civilă, recursurile pârâtului și reclamanților se vor respinge ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții reclamanți P. A., P. M. M., D. D. R., D. D. O. G. și recurentul pârât M. T. și S. împotriva deciziei civile nr. 511 din 29 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul D. –Secția I Civilă, în dosarul nr._/215/2011*.
Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâta Asociația C. de C. a Studenților din C. împotriva deciziei civile nr. 511 din 29 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul D. –Secția I Civilă, în dosarul nr._/215/2011*.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Mai 2013.
Președinte, E. B. | Judecător, C. S. | Judecător, G. I. |
Grefier, A. C. |
Red./tehnored. GI
2ex/15.05.2013
Jud. apel G.F., .R.S.G.
Jud.fond: Cl.M.
| ← Anulare act. Decizia nr. 8915/2012. Curtea de Apel CRAIOVA | Anulare act. Decizia nr. 4778/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
