Anulare act. Decizia nr. 8915/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8915/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 25-09-2012 în dosarul nr. 8915/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 8915
Ședința publică de la 25 Septembrie 2012
Președinte: - N. D.
Judecător: - Florența C. C.
Judecător: - L. M. L.
Grefier: - A. P.
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâtul E. C. împotriva sentinței civile nr. 130/11 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți Z. A., B. E., B. V., T. E., D. N., G. G., Ț. D., intimații pârâți P. SLIVILEȘTI, P. . O. SA și intimatul intervenient P. G., având ca obiect anulare act.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul pârât E. C., prin avocat V. D., intimata reclamantă Z. A., prin procurator Braicău E., intimatul reclamant Ț. D., personal și intimata pârâtă C. E. O. SA, prin consilier juridic D. I., lipsind intimații reclamanți B. E., B. V., T. E., D. N., G. G., Ț. D., intimații pârâți P. SLIVILEȘTI, P. . intervenient P. G..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței întâmpinarea depusă la dosar de către intimata pârâtă C. E. O. SA, la data de 21.09.2012, după care;
A fost comunicat părților prezente câte un exemplar de pe întâmpinarea depusă la dosar de către intimata pârâtă C. E. O. SA.
Părțile prezente, având pe rând cuvântul, au arătat că nu solicită acordarea unui termen de judecată pentru a observa întâmpinarea depusă la dosar de către intimata pârâtă C. E. O. SA.
Avocat V. D., pentru recurentul pârât E. C., a precizat că valoarea bunurilor din litigiu nu depășește 500.000 lei, iar competența aparține Judecătoriei în primă instanță.
Procurator Braicău E., pentru intimata reclamantă Z. A. și intimatul reclamant Ț. D., având pe rând cuvântul, a apreciat că valoarea bunurilor este de circa 150.000 lei.
Consilier juridic D. I., pentru intimata pârâtă . SA, a arătat că în dosarul de expropriere nr._, părțile au precizat o valoare de 1.000.000 lei pentru bunurile respective.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat V. D., pentru recurentul pârât E. C., a susținut oral motivele de recurs formulate în scris, în raport de care a solicitat, în principal, admiterea recursului, iar pe fond respingerea acțiunii și a cererii de intervenție ca inadmisibile, întrucât reclamanții și a intervenientul nu au calitate procesuală activă, în procedura Lg. 10/2001, deoarece împotriva deciziei de restituire a proprietății în baza Legii nr. 10/2001 care se emite în faza administrativă a procedurii obligatorie numai persoana îndreptățită are acțiune în justiție. Astfel, față de procedura administrativă specială prevăzută de Legea nr. 10/2001 urmată de persoanele ce se consideră îndreptățite la restituirea imobilului, reclamanții și intervenientul care se consideră proprietari au calitatea de terți și deci, au la îndemână calea acțiunii de drept comun.
În subsidiar, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Motru în vederea comparării titlurilor de proprietate, față de valoarea obiectului cauzei de sub 500.000 lei; cu cheltuieli de judecată.
Interpelat de instanță, procurator Braicău E. a precizat că are studii juridice superioare, însă nu are o copie de pe diploma de licență pentru a o depune la acest termen de judecată.
Apărătorii părților prezente confirmă calitatea de procurator cu studii juridice superioare a reprezentantului intimatei reclamante Z. A., astfel că poate pune concluzii orale în cauză.
Procurator Braicău E., pentru intimata reclamantă Z. A., a arătat, cu privire la competența de soluționare a cauzei, faptul că hotărârea de declinare a cauzei la Tribunalul Gorj nu a fost contestată de către recurent, cu atât mai mult cu cât, secția de contencios administrativ sesizată inițial, a considerat secția civilă ca fiind competentă, iar în fața acestei secții, niciodată intimatul nu a pus în discuție necompetența și nu a solicitat retrimiterea cauzei la judecătorie.
Cu privire la admisibilitatea acțiunii promovată în cauză, a arătat că reclamanții au calitate procesuală activă în cauză, au introdus acțiunea în decembrie 2010, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010.
A solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică. A precizat că prima sentința nu a rezolvat problema fondului cauzei.
Intimatul reclamant Ț. D. a achiesat la concluziile reprezentantului intimatei reclamante Z. A., solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Consilier juridic D. I., pentru intimata pârâtă . SA, a arătat, cu privire la competența materială de soluționare a cauzei, faptul că acest aspect a fost tranșat definitiv prin hotărârea de declinare a competenței în favoarea secției civile a Tribunalului Gorj, hotărâre care nu a fost atacată cu recurs de către recurentul pârât. Cu privire la excepția de inadmisibilitate a acțiunii, a precizat că din actele depuse la dosarul cauzei, inclusiv Ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Motru prin care s-a stabilit faptul că dispoziția de restituire în natură a imobilelor a încălcat prevederile legale, rezultă în mod evident că pârâtul nu era persoană îndreptățită, or dispozițiile Legii nr. 10/2001 interesează ordinea publică, situație în care orice persoană poate invoca nulitatea absolută a deciziei.
În acest sens, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică. A precizat că litigiul nu a fost soluționat pe fond niciodată.; a precizat că va solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea introdusă la Judecătoria Motru, reclamanții Z. A., B. V., B. E., T. E., D. Nicolare, G. G., Ț. D. au solicitat constatarea nulității absolute a dispoziției nr.79/28.03.2006, emisă de P. comunei Slivilești, pentru suprafețele de 0,50 ha situată în punctul Stația Trafo și 0,50 ha situată în punctul Școala Știucani.
În motivare, reclamanții au menționat că terenul din punctul Stația Trafo este proprietatea lor, pentru că li s-a emis titlu de proprietate, astfel încât în mod nelegal pârâtului i s-a eliberat ulterior decizia nr.79, prin care i s-a retrocedat același teren, deși nu era îndreptățit, întrucât autorul său nu deținuse în proprietate suprafața în litigiu.
În privința terenului situat în punctul Școala Știuicani, reclamanții au menționat că acest teren a fost trecut în domeniul public al comunei Slivilești prin HG 973/09.09.2002, astfel încât retrocedarea terenului pentru pârât apare de asemenea ca nelegală.
Pârâtul E. C. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca inadmisibilă, cu motivarea că la data emiterii dispoziției contestate nici unul dintre reclamanți nu deținea titlu de proprietate, iar pe de altă parte, aceștia fiind terți față de actul contestat, ei nu au calitatea de a solicita anularea lui.
În cauză, a formulat cerere de intervenție în interes propriu intervenientul P. G..
Prin cererea introdusă la Judecătoria Motru, reclamanta SNLO Tg-J. a solicitat constatarea nulității absolute a dispoziției nr.79/28.03.2006, emisă de P. comunei Slivilești pentru suprafața de 0,50 ha, situată în punctul „La Școală”.
În motivare, reclamanta a menționat că terenul în litigiu a fost trecut în domeniul public al comunei Slivilești la poziția 127, regăsindu-se imobilul Scoala Primară Stiucani cu un teren aferent de 1444 mp, pentru ca, ulterior, să intervină prin convenția nr.6414/08.12.2001 un schimb de imobile între această unitate și Consiliul Local al comunei Slivilești.
Judecătoria Motru, prin sentința civilă nr.757/10.03.2011 și nr.957/31.06.2010, a declina competența de soluționare a cauzelor în favoarea Tribunalului Gorj, Secția C. Administrativ și Fiscal, considerând că a fost investită cu acțiune în nulitatea unui act administrativ.
Tribunalului Gorj, Secția C. Administrativ și Fiscal, prin încheierile din 20 mai 2011 și 1 iulie 2011, a înaintat cauzele spre soluționare Secției Civile a Tribunalului Gorj, considerând că raportat la obiectul cererii, temeiul legal invocat și dispozițiile Lg.10/2001, competența de soluționare aparține acestei secții.
Pentru diferența de teren au fost emise titluri de proprietate personelor îndreptățite care le-au vândut reclamantei în vederea realizării unei investiții de interes public „deschiderea și punerea în exploatare a Carierei Roșiuța”, iar prin HG 1678/2006 s-a declarat utilitatea publică a acestei lucrări.
A mai arătat reclamanta că pârâtul E. C. nu avea calitatea de moștenitor al autorului lor, R. Ș., care a fost proprietarul terenului în litigiu, sens în care prin Ordonanța nr.2845/22.09.2008, dată în dosarul nr.1076/P/2006, s-a stabilit caracterul fals al legăturii de rudenie dintre pârât și autor.
După înregistrarea cauzelor la Secția Civilă a Tribunalului Gorj, prin încheierea din 21.09.2011, s-a admis cererea de conexare formulată de reprezentantul reclamantei SNLO Tg-J. și s-a dispus conexarea dosarului_ * la dosarul nr._ .
Tribunalul a dispus efectuarea unei expertize tehnice de specialitate, stabilind prin încheierea din data de 28.09.2011 obiective care vizează acțiunile conexate.
Prin sentința civilă nr. 130/11 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr._, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții B. E., T. E., D. N., Z. A., B. V., G. Gherorghe, Tuncu D., SNLO TG-J. și cererea de intervenție în interes propriu formulată de P. Gheorge, împotriva pârâților E. C., P. comunei Slivilești, P. comunei Slivilești.
S-a constatat nulitatea absolută a dispoziției nr.79/28.03.2006, emisă de P. comunei Slivilești.
Au fost obligați pârâții E. C. și P. comunei Slivilești la 1.500 lei cheltuieli de judecată, către reclamanta SNLO Tg.J..
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut că, prin sentința civilă nr.546/10.10.2005, a Tribunalului Gorj, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul E. C. împotriva intimatelor P. comunei Slivilești și P. comunei Slivilești, care au fost obligate să emită decizie motivată cu referire la restituirea imobilelor teren în suprafață de 50 arii situat în satul Știucani . se află amplasată Școala Generală Știucani și pentru suprafața de 50 arii situată în punctul „Stația Trafo”
Considerând că prin dispozitivul sentinței se impune de fapt emiterea unei dispoziții de restituire, P. comunei Slivilești, fără a mai analiza îndreptățirea la restituire a pârâtului E. C. și fără a avea în vedere actele de reconstituire, precum și de trecere în domeniul public a suprafețelor în litigiu, a emis dispoziția contestată nr.79/28.03.2006 prin care a restituit în natură pârâtului terenurile de 0,50 ha în punctul „La Școală” și 0,50 ha în punctul „Stația Trafo”.
Astfel cum a rezultat din raportul de expertiză întocmit în cauză, suprafața de 0,50 ha situată în punctul „Stația Trafo”, restituită pârâtului prin dispoziția contestată, a fost anterior reconstituită prin titlul de proprietate reclamanților, titluri care sunt în concordanță cu actele premergătoare, precum și extras din registrul agricol al reclamanților, neexistând dovezi din care să rezulte că acest teren ar fi aparținut anterior cooperativizării pârâtului sau autorilor acestuia.
Referitor la terenul situat în punctul Școala Stiucani, din raportul de expertiză a rezultat că prin HG 973/09.09.2002, conform HCJ nr.19/30.10.1999, a fost trecută în domeniul public suprafața de 1444 mp, care ulterior a făcut obiectul schimbului între SNLO și Consiliul Local Slivilești, conform Convenției nr.6414/08.12.2001, predarea făcându-se efectiv, iar SNLO construind un imobil cu destinația de Școală Generală clasele I-IV pe un alt amplasament.
Tot în acest punct până la totalul suprfafeței de 0,50 ha au fost emise titluri de proprietate reclamanților G. G. și Ț. D. de la care reclamanta SNLO Tg-J. a achiziționat terenul în vederea realizării investiției de inters public constând în exploatarea rezervelor de lignit.
S-a mai reținut și faptul că prin sentința civilă nr.546/2005 a Tribunalului Gorj, P. comunei Slivilești a fost obligat numai la emiterea deciziei referitoare la cererea de restituire a imobilelor, formulată de E. C., nefiind obligat la restituirea în natură, restituire ce trebuia făcută cu respectarea dispozițiilor Legii 10/2001 prin verificarea posibilității de restituire și a îndreptățirii solicitantului.
Chiar dacă sunt terți față de dispoziția contestată reclamanții, întrucât prezintă interes față de reconstituirile anterioare în procedura Legii 18/1991, prin emiterea titlurilor de proprietate, au calitatea de a solicita nulitatea absolută a dispoziției de restituire, nulitate care tinde la ocrotirea unui interes public, putând fi invocată de orice persoană interesată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul E. C., criticând-o pentru nelegalitate, deoarece, în raport de caracterizarea acțiunii se pune în discuție calea de atac care, în speța de față, este apelul, având în vedere că într-un singur caz hotărârea tribunalului este supusă recursului și anume atunci când reclamantul este persoana îndreptățită, conform art.26 alin.3 din legea 10/2001, nu și în situația terțelor persoane; acțiunea reclamanților și intervenienților în procedura Lg. 10/2001 este inadmisibilă, deoarece decizia poate fi atacată, conform Lg. 10/2001, numai de persoana îndreptățită la restituirea imobilului, nu și de către terțele persoane care au la îndemână o acțiune în realizare, respectiv în revendicare când se compară titlurile, situație în care competența de soluționare aparține judecătoriei și nu tribunalului; instanța nu a analizat când au obținut reclamanții titlurile de proprietate și a săvârșit o confuzie cu privire la calitatea de moștenitor a recurentului.
Criticile formulate sunt întemeiate parțial.
În ceea ce privește calea de atac, se constată că aceasta este cea a recursului atât timp cât acțiunea reclamanților a fost analizată ca o acțiune în cadrul Lg. 10/2001, or, această lege specială prevede o unică cale de atac împotriva hotărârilor pronunțate în contestarea dispozițiilor de restituire în natură a imobilului ce face obiectul cererii, în condițiile Lg. 10/2001.
Este reală însă susținerea recurentului pârât că reclamanții din prezenta cauză au calitatea de terțe persoane față de dispoziția nr.79/28.03.2006, emisă de P. comunei Slivilești, acestea neavând calitatea de persoane îndreptățite la restituirea în natură a imobilului în procedura specială prevăzută de Lg. 10/2001.
Faptul că a existat o declinare de competență de la instanța investită inițial, Judecătoria Motru la Tribunalul Gorj, Secția C. Administrativ și Fiscal, instanța considerând că obiectul acțiunii îl constituie anularea unui act administrativ de autoritate și ulterior, prin transpunere, a fost investită Secția Civilă a aceluiași tribunal cu acțiune în Legea 10/2001, nu obliga tribunalul investit cu o acțiune directă în primă instanță să considere corectă stabilirea naturii juridice a litigiului, ci se impunea ca, în baza rolului activ conferit de art.129 Cod pr. civ., să stabilească cadrul procesual cu care a fost investit, obiectul, scopul procesului și interesul legitim al reclamanților, deci natura juridică a litigiului dedus judecății pentru a soluționa cauza potrivit dispozițiilor legale aplicabile în materie.
Conform art.25 alin.4 din Legea nr.10/2001, republicată, decizia/dispoziția de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra acestuia, are funcția probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară.
Față de aceste dispoziții legale, actul prin care este atestată restituirea proprietății, după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară, se consolidează ca titlu de proprietate în sensul prevederilor Codului civil, fiind supus regulilor prevăzute de dreptul comun.
Dispoziția de restituire poate face, deci, nu numai obiectul unei acțiuni în contestare în cadrul procedurii speciale instituită de Lg. 10/2001 pentru persoana îndreptățită, dar și obiectul unei acțiuni în constatarea nulității absolute, pe calea dreptului comun, cum este în speța de față, aflată la îndemâna terțului vătămat, dat fiind . civil.
Prin urmare, cererea reclamanților a fost fundamentată pe temeiul raporturilor de drept civil legate de afectarea propriilor lor drepturi de proprietate asupra imobilului restituit în procedura specială a Lg. 10/2001, iar instanța trebuia să soluționeze cauza ținând cont de natura juridică de drept civil a litigiului, ca drept comun, chiar dacă fondul problemei deriva din aplicarea Lg. 10/2001.
Se impunea ca instanța să califice juridic cererea ca o acțiune în nulitate absolută de drept comun, având în vedere că din interpretarea sistematică a Lg.10/2001 rezultă că terțele persoane nu au deschisă calea contestației împotriva deciziei/dispoziției de restituire în natură a imobilului preluat abuziv de stat, în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, în condițiile art.26 din legea specială de reparație.
Prin dispozițiile art.26 alin.3 din legea specială, se prevede expres că numai persoana care se pretinde îndreptățită la restituirea în natură a unui imobil ce face obiectul reglementării Lg. 10/2001 poate contesta dispoziția de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură la secția civilă a tribunalului în a cărei rază teritorială se află sediul unității deținătoare, investită cu soluționarea notificării.
În prezenta cauză, reclamanții își justifică calitatea procesuală și interesul prin invocarea unui drept de proprietate asupra imobilului și au interes legitim pentru a contesta decizia, dar nu pe calea procedurii speciale, prevăzut de art.26 din Lg. 10/2001, republicată.
Pentru a nu se îngrădi terților accesul liber la justiție prevăzut de art.21 din Constituție și art.6 CEDO, prin negarea dreptului de a putea ataca în justiție decizia de restituire în natură a imobilului prin procedura prevăzută de Lg. 10/2001, aceștia au la îndemână acțiunea de drept comun, potrivit art.84 Cod pr. civ., indiferent cum este intitulată acțiunea în speță, atât timp cât respectiva decizie de restituie constituie titlu de proprietate cu forța probantă a unui înscris autentic, în sensul definit de Codul civil.
Instanța avea obligația de a interpreta și califica adecvat cererea de chemare în judecată, raportat la scopul urmărit prin promovarea acțiunii, iar în speță, potrivit tuturor considerentelor expuse mai sus, cererea reprezintă o acțiune de drept comun formulată în condițiile art.109 alin.1 Cod pr. civ. și art.112 Cod pr. civ.
În considerarea celor de mai sus, constatându-se că nu a fost soluționată cauza, raportat la natura acesteia, urmează ca instanța să facă aplicarea dispoz. art.304 pct. 7 Cod pr. civ. și, reținând că nu a fost soluționat litigiul pe fondul dedus judecății, conform art.312 alin.5 Cod pr. civ., se va admite recursul, se va casa sentința și se va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâtul E. C. împotriva sentinței civile nr. 130/11 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți Z. A., B. E., B. V., T. E., D. N., G. G., Ț. D., intimații pârâți P. SLIVILEȘTI, P. . O. SA și intimatul intervenient P. G., având ca obiect anulare act.
Casează sentința atacată nr.130/11 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr._ și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Septembrie 2012.
Președinte, N. D. | Judecător, Florența C. C. | Judecător, L. M. L. |
Grefier, A. P. |
Red. jud. N. D.
Tehn. E.O.
3 ex./16.10.2012
J.f. D. F. T.
| ← Radiere ipoteca. Decizia nr. 8898/2012. Curtea de Apel CRAIOVA | Pretenţii. Decizia nr. 4780/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
