Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 9019/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9019/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 27-09-2012 în dosarul nr. 9019/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 9019
Ședința Completul compus din:
PREȘEDINTE E. B.
Judecător C. S.
Judecător G. I.
Grefier A. C.
x.x.x.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta reclamantă C. E., prin mandatar D. N., împotriva deciziei civile nr. 123 din 24 mai 2012, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât C. L. al Municipiul S. și intimatul intervenient în numele altei persoane B. P., având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară (Art.52 alin.2 Legea nr.7/1996).
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că la data de 26.09.2012 s-au formulat cereri de amânare de către intimatul pârât C. L. al Municipiul S. prin care a solicitat acordarea unui termen în vederea pregătirii apărăii, înregistrată sub nr._ și de către intimatul intervenient B. P. prin care a solicitat acordarea unui termen în vederea angajării de apărător, înregistrată sub nr._. S-a mai învederat că prin motivele de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Instanța a respins cererile de amânare formulate în cauză având în vedere că de la data primirii citației părțile au avut timp suficient pentru a-și pregăti apărarea, nefiind îndeplinite dispozițiile prevăzute de art. 156 Cod procedură civilă.
Curtea, luând act de cererea privind judecarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă a apreciat cauza în stare de soluționare și a luat în examinare recursul de față.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
La data de 11.10.2011 OCPI O.-BCPI S. a înaintat Judecătoriei S. plângerea formulată de petenta C. E., în contradictoriu cu intimatul C. L. al M. S., împotriva încheierii de carte funciară nr._/14.10.2009, prin care petenta a solicitat anularea încheierii nr._/14.10.2009 prin care a fost admisă cererea de intabulare a dreptului de proprietate al M. S. asupra imobilului teren și construcție situat în S., .. 79, jud. O., modificarea cuprinsului cărții funciare pentru a aduce în concordanță înscrierea cu situația reală a imobilului si înscrierea in cartea funciara a dreptului de proprietate al petentei asupra respectivului imobil, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea plângerii, petenta arată că prin actul de vânzare din data de 12.05.1936, numitul G. Dafu a vândut nepoatei sale D. Aretia Constanta, al cărei unic moștenitor este petenta, imobilul situat in S., . V.), nr. 79, jud. O. iar conform adresei nr. 9237/04.04.2011 emisa de Primăria M. S., numiții D. Aretina si D. L. au figurat in registrul agricol ca proprietari ai respectivului imobil.
Potrivit sentinței civile nr. 3386/13.11.1973 pronunțata de Judecătoria S. in dosarul nr. 3632/1973, D. Aretina a devenit unica proprietara a imobilului teren și construcție situat in S., .. 79, jud. O..
Petenta a mai arătat că, la data de 22.09.2011, numitul B. P., intervenient in dosarul nr._ având ca obiect ,revendicare imobiliara si ca părți pe petenta, in calitate de reclamanta si pe Municipiul S. si C. L. al M. S., in calitate de pârâți, a depus in instanța extrasul de carte funciara nr._ si încheierea OCPI O.-BCPI S. nr._/23.10.2009 conform cărora MUNICIPIUL S. este intabulat ca si proprietar al mai sus menționatului imobil.
La data de 02.12.2011 numitul B. P. a formulat cerere de intervenție in interesul intimatului C. L. al M. S., solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată si menținerea încheierii de carte funciara nr._/14.10.2009.
La data de 30.12.2011 petenta a formulat întâmpinare la cererea de intervenție accesorie formulata de numitul B. P., arătând ca cererea nu este motivata in fapt, totodată solicitând respingerea cererii de intervenție accesorie întrucât numitul B. P., neavând calitatea de chiriaș al imobilului, nu ar avea interes in promovarea respectivei cereri.
La data de 19.01.2012 intimatul C. L. al M. S. a formulat întâmpinare împotriva plângerii formulate de petenta, invocând excepția lipsei calității procesuale active a petentei cu motivarea ca petenta neavând calitatea de proprietar al imobilului situat in S., .. 79, jud. O., nu poate solicita modificarea cuprinsului cărții funciare, modificarea putând fi solicitata doar de titularul dreptului de proprietare, in conformitate cu dispozițiile art. 33 alin. 1 si 3 din Legea nr. 7/1996.
De asemenea, prin întâmpinare a fost invocată excepția tardivității formulării plângerii, arătând ca petenta, având cunoștința de încheierea de carte funciara nr._/14.10.2009 si de faptul ca imobilul a fost înscris în cartea funciara, a formulat la data de 09.02.2011 cerere către OCPI, solicitând notarea litigiului ce formează obiectul dosarului nr._ .
Pe fond, intimatul solicita respingerea plângerii ca neintemeiata.
La termenul din data de 23.01.2012 petenta a depus la dosar o precizare, arătând ca plângerea a fost formulata in termen, petenta luând cunoștință de încheierea de carte funciara nr._/14.10.2009 la data de 22.09.2011, totodată arătând ca, prin certificatul de atestare fiscala pentru persoane fizice nr._/09.01.2012 intimatul recunoaște faptul ca petenta este proprietara imobilului situat in S., .. 79, jud. O..
La termenul de judecata din data de 23.01.2012 instanța a încuviințat in principiu cererea de intervenție in interesul intimatului si a dispus introducerea in cauza a numitului B. P. in calitate de intervenient in interesul intimatului.
P. sentința civilă nr. 2754/16.03.2012 pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._, s-a admis excepția lipsei dovezii calității de reprezentant, invocata de intimatul C. L. al M. S..
S-a respins cererea având ca obiect ,plângere împotriva încheierii de carte funciara, formulata de petenta C. E., în contradictoriu cu intimatul C. L. al M. S. și cu intervenientul accesoriu B. P., datorita lipsei dovezii calității de reprezentant.
S-a luat act ca intimatul nu a solicitat obligarea petentei la plata cheltuielilor de judecata.
S-a respins capătul de cerere formulat de intervenientul accesoriu prin care acesta a solicitat obligarea petentei la plata cheltuielilor de judecata, ca neîntemeiat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că potrivit art. 161 C. ,când … reprezentantul părții nu face dovada calității sale, se poate da un termen pentru îndeplinirea acestor lipsuri, că excepția lipsei dovezii calității de reprezentant este o excepție de procedura, peremptorie si absoluta, susținerea avocatului petentei formulata cu ocazia concluziilor orale din ședința publica din data de 16.03.2012 in sensul respingerii excepției întrucât a fost formulată tardiv, nefiind invocată prin întâmpinare, nu poate fi primita de instanța, datorita caracterului absolut respectiva excepție putând fi invocata in orice stare a pricinii de oricare dintre părți, de procuror sau de instanță din oficiu.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelanta reclamantă C. E., prin procurator D. N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, se arată că la data formulării acțiunii se afla în posesia unei procuri generale date de mătușa sa, în conformitate cu care era în măsură să formuleze orice acțiune sau cerere în fața instanței, dar s-a considerat că această procură nu este suficientă și i s-a pus în vedere să depună o procură specială în acest sens.
Deși la termenul din data de 16.03.2012 a învederat instanței că nu este în posesia unei procuri speciale, întrucât mătușa sa se află în București și din cauza sănătății precare nu a putut să-i dea o procură specială, instanța de fond a admis excepția lipsei dovezii calității de reprezentant.
În acest sens, se precizează că a intrat în posesia procurii speciale nr.413/2012 prin care mătușa sa îl împuternicește să o reprezinte în cauza dedusă judecății, motiv pentru care solicită admiterea apelului, să fie anulată sentința instanței de fond și să fie trimisă cauza spre rejudecare la Judecătoria S. în vederea soluționării pe fond.
In sarcina apelantei petenta s-a instituit de catre completul de apel obligatia achitării taxei judiciare de timbru in cuantum de 4 lei si de a aplica timbru judiciar de 0,15 lei.
În temeiul dispozițiilor art. 36 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, tribunalul a încunoștințat apelanta, o dată cu citația emisă pentru termenul din data de 24 mai 2012 despre cuantumul taxei de timbru și a timbrului judiciar ce trebuie achitate. Dovada îndeplinirii procedurii de citare în condițiile dispozițiilor art. 92 alin. 4 C.proc.civ., purtând mențiunea privind obligația de achitare a taxei de timbru în cuantum de 4 lei și a timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei, a fost atașată la dosar.
P. decizia civilă nr. 123 din 24 mai 2012, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._ s-a anulat apelul ca netimbrat.
Tribunalul a reținut că potrivit art. 2 alin. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art.35 alin. 1 din Normele Metodologice pentru aplicarea legii, taxele judiciare de timbru se datorează și se plătesc anticipat, iar neîndeplinirea acestei obligații până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii, în conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 și art. 35 alin. 5 din Normele Metodologice.
În speță, astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare, odată cu citația apelantei i s-a comunicat și cuantumul taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar aferente cererii cu care a învestit tribunalul, punându-i-se în vedere să plătească suma de 4 lei, taxă judiciară de timbru, și 0,15 lei, timbru judiciar, însă aceasta nu s-a conformat.
Pe cale de consecință, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor sancționatorii cuprinse în textul art. 20 alin. 3 Legea nr. 147/1997 și art. 35 Normele metodologice .
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, susținând că procedura de citare a apelantei nu a fost legal îndeplinită deoarece citarea trebuia să se facă la adresa mandatarului reclamantei sau pe ambele adrese. S-a arătat că citația prin care apelanta era încunoștiințată despre necesitatea achitării taxei de timbru a fost trimisă pe adresa apelantei, iar nu pe adresa mandatarului, astfel că acesta nu a cunoscut despre obligația de plată . A susținut că și-a luat angajamentul ca până la sfârșitul ședinței de apel să achite taxa de timbru, dar instanța a pus în discuție excepția netimbrării și a rămas în pronunțare, deși la dosar era depusă o cerere de amânare din partea intimatului.
S-a criticat comunicarea deciziei din apel doar la adresa apelantei, nu și la adresa mandatarului.
S-a solicitat casarea hotărârii pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului.
Recursul nu este fondat, urmând să fie respins pentru următoarele considerente.
Instanța de apel a aplicat corect prev. art. 1 și art. 20 din Legea 146/1997, potrivit cu care apelanta avea obligația de a achita taxa de timbru până la termenul de judecată din 24 mai 2012, sub sancțiunea anulării apelului ca netimbrat.
Instanța și-a executat obligația, impusă de același act normativ, de a încunoștiința partea despre faptul că datorează taxa de timbru într-un anumit cuantum, apelanta fiind legal citat, conform dovezii existente la fila 8 a dosarului de apel.
Astfel, potrivit art. 90 c.p.c., apelanta reclamantă a fost citat la adresa indicată în cererea de apel, din București, citația cuprinzând toate mențiunile stabilite prin art. 88 c.p.c. și fiind primită personal de apelantă.
Potrivit art. 1 din Legea 146/1997, taxele de timbru se achită de parte cu anticipație sau după ce i se pune în vedere de către instanță existența obligației și cuantumul taxei. Sancțiunea neachitării taxei de timbru este prevăzută de art. 20 din lege ca fiind anularea cererii. P. urmare, apelanta trebuia să depună dovada plății taxei de timbru odată cu cererea de apel sau cel mai târziu la primul termen de judecată în apel.
Potrivit art. 85 cod procedură civilă instanța are obligația de a dispune citarea părților înainte de a hotărî asupra unei cereri. Comunicarea actelor de procedură, inclusiv citarea părții pentru termenul de judecată, se face, în condițiile art. 90 cod procedură civilă la domiciliul sau reședința celui citat, aceste prevederi Art. 67 cod procedură civilă dă dreptul părților să își exercite drepturile procesuale prin mandatar, stabilind și limitele exercitării mandatului judiciar.
Instanța a dispus în speță citarea mandatarului la adresa din S., actul de procedură fiind primit de parte personal, conform dovezii de la fila 10 dosar apel, iar citația către mandatar, ca și citația către apelantă, a prevăzut obligația plății taxei de timbru și a timbrului judiciar.
Așadar, atât apelanta reclamantă cât și mandatarul acesteia au fost conceptați ca părți și au fost citați pentru termenul din 24 mai 2012 de către instanța de apel, cu menținea de a achita taxa judiciară de timbru, astfel că nu este fondată susținerea recurentei în sensul că mandatarul nu a fost citat. În plus, așa cum este consemnat în practicaua deciziei din apel mandatarul apelantei a fost prezent la termenul de judecată și a arătat că nu poate face dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Susținerea acestuia în sensul că a solicitat sa i se permită achitarea taxei până la sfârșitul ședinței de judecată nu este dovedită, iar mențiunile din hotărârea judecătorească se bucură de prezumția de adevăr, fiind parte a unui act autentic.
Formularea unei cereri de amânare de către intimat, pentru primul termen de judecată din apel, nu obliga instanța să admită cererea, deoarece tribunalul trebuia să analizeze cu prioritate dacă a fost legal investit ori excepția netimbrării cererii de apel prevalează asupra oricăror excepții sau asupra dreptului intimatului de a beneficia de apărare, deoarece ține de investirea instanței. În acest sens sunt și dispozițiile art. 137 cod procedură civilă, care obligă instanța să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor de procedură care fac inutilă analizarea fondului cauzei.
Referirea recurentei la dovada calității de reprezentant excede obiectului recursului, deoarece instanța de apel s-a pronunțat strict asupra excepției netimbrării apelului, fără a se pune în discuție modul în care prima instanță a analizat excepția lipsei calității de reprezentant.
Apreciind că decizia din apel este legală, fiind dată cu aplicarea corectă a legii, potrivit art. 312 cod procedură civilă, recursul se va respinge ca nefundat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta reclamantă C. E., prin mandatar D. N., împotriva deciziei civile nr. 123 din 24 mai 2012, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât C. L. al Municipiul S. și intimatul intervenient în numele altei persoane B. P..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Septembrie 2012.
Președinte, E. B. | Judecător, C. S. | Judecător, G. I. |
Grefier, A. C. |
Red./Tehnored.GI
2ex/28.09.2012
Jud. apel I.B., MISavu
JF.S. V.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 8753/2012. Curtea de Apel... | Radiere ipoteca. Decizia nr. 8898/2012. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
