Cereri. Decizia nr. 13/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 13/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 13-11-2012 în dosarul nr. 10790/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr._
Ședința publică de la 13 Noiembrie 2012
Președinte: - L. M. L.
Judecător: - N. D.
Judecător: - Florența C. C.
Grefier: - A. P.
Pe rol, judecarea recursurilor formulate de reclamanții M. E., M. G. și de pârâtul S. R. P. M. FINANȚELOR P.-DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR P. M. împotriva sentinței civile nr.225/13.07.2011, pronunțată de Tribunalul M., în dosarul nr._, având ca obiect alte cereri - Lg.221/2009.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta reclamantă M. E., personal și asistată de avocat N. B. și recurentul reclamant M. G., reprezentat de același avocat, lipsind recurentul pârât S. R. P. M. FINANȚELOR P.-DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR P. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței următoarele: cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de recurenta reclamantă M. E., la data de 03.10.2012; nedepunerea de către recurenta reclamantă a înscrisurilor solicitate de instanță prin încheierea de ședință din data de 30 noiembrie 2011, după care;
Avocat N. B., pentru recurenții reclamanți M. E., M. G., a depus la dosar declarația dată de recurenta reclamantă marin E. și autentificată sub nr. 2609/22.11.2011 din care rezultă că renunță la plata despăgubirilor solicitate în baza Legii nr. 10/2001 și înțelege să se folosească de sentința civilă pronunțată în temeiul Legii nr. 221/2009 de către Tribunalul M. în dosarul de fond nr._, precum și adresa nr. RG 2360/559/L 10/02.02.2012.
De asemenea, a învederat instanței că nu a intrat în posesia unei copii de pe notificarea în baza căreia a fost emisă în baza dispoziția nr. 20/2005, întrucât Primăria Gogoșu a înaintat întregul dosar Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor București, fără să oprească o copie a dosarului respectiv, iar executorul judecătoresc a precizat că nu mai deține o copie de pe notificare în arhivă.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 245 Cod procedură civilă, a repus cauza pe rol.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursurilor.
Avocat N. B., pentru recurenții reclamanți M. E., M. G., a precizat că lasă la aprecierea instanței soluția cu privire la recursul formulat de recurenții reclamanți.
Cu privire la recursul formulat de pârâtul S. R. P. M. FINANȚELOR P.-DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR P. M., a solicitat respingerea acestuia ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca fiind legală și temeinică; fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
P. cererea adresată acestei instanțe la 01.03.2010, reclamanții M. E. și M. G. au chemat în judecată pe pârâtul S. R., prin M. Finanțelor, pentru a fi obligat la plata sumei de 300.00 euro, daune morale și 30.000 lei daune materiale, reprezentând c/val. unei construcții demolată abuziv și a unei cazan de țuică de 200 litri, confiscate.
A arătat că au fost strămutați împreună cu autorii lor, M. A. și M. A A., în . reclamantul avea vârsta de 2 ani la data strămutării, că bunicul, respectiv socrul lor, a decedat la 64 de ani din cauza condițiilor inumane în care a trăit pe perioada strămutării, iar la întoarcere gospodăria a fost găsită vandalizată, fiind nevoiți să locuiască la părinții reclamantei o perioadă.
Reclamanții și-au precizat acțiunea în sensul că au solicitat să se constate caracterul politic al măsurii administrative și cu privire la daunele materiale, au arătat că reprezintă c/val. unei bucătării și a unui șopru demolate, precum și a unui cazan de fabricat țuică.
P. încheierea din 18 iunie 2010, s-a admis excepția inadmisibilității petitului privind constatarea caracterului politic al măsurii administrative față de adresa 1155/2010 a M.A.I. din care a rezultat că strămutarea s-a dispus în baza deciziei nr. 200/1951 a M.A.I.
S-a formulat întâmpinare de către pârât prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
La cererea reclamanților, s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice specialitatea construcții, raportul de expertiză fiind depus la dosar la data de 22.06.2011, obiecțiunile formulate la raport de către pârât fiind respinse ca neîntemeiate.
P. sentința civilă nr. nr.225/13.07.2011, pronunțată de Tribunalul M., în dosarul nr._, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții M. E. și M. G. și pârâtul S. R., prin M. Finanțelor P., așa cum a fost precizată.
A fost obligat pârâtul la plata sumei de_ lei, daune materiale și la 600 lei cheltuieli de judecată.
S-a respins petitul privind daunele morale.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Dispozițiile art. 5 din Legea nr. 221/2009, modificată prin OUG nr. 62/2010 prevăd că orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la:
a) acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de până la:
1. 10.000 de euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic;
2. 5.000 de euro pentru soțul/soția și descendenții de gradul I;
3. 2.500 de euro pentru descendenții de gradul al II-lea.
P. decizia nr. 1358/21.10.2010, pronunțată de Curtea Constituțională, s-a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de S. R. în mai multe dosare și s-a constatat că prevederile art. 5 alin 1 lit. a teza întâi din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora pronunțate în perioada 6 martie 1945 – 22 dec. 1989, cu modificările și completările ulterioare sunt neconstituționale.
Decizia a fost publicată la data de 15.11.2010.
În conformitate cu prevederile art. 147 alin. 1 din Constituție, dispozițiile din legi constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice în 45 de zile de la publicarea deciziei Curții, dacă în acest interval, Parlamentul nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției.
Instanța a constatat că de la data publicării deciziei au trecut 45 de zile și dispozițiile declarate neconstituționale prin decizia menționată mai sus nu au fost puse în acord cu Constituția, prin urmare, acestea și-au încetat efectele.
În consecință, față de cele expuse, instanța a respins cererea de acordare a daunelor morale în cuantum de 300.000 euro formulată în temeiul art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009.
În ceea ce privește daunele materiale solicitate, instanța a reținut că potrivit disp. art. 5 alin. 1 lit b din Legea nr. 221/2009 se acordă despăgubiri pentru bunurile confiscate prin hotărârea de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr. 10/2001.
P. urmare, pentru a obține despăgubiri petentul trebuie să dovedească faptul că bunurile respective au fost confiscate, iar confiscarea s-a făcut chiar prin hotărârea de condamnare sau ca efect al măsurii administrative dispuse.
În cauza de față, din declarațiile martorilor și a înscrisurilor depuse la dosar, respectiv adresa 2993/2001 și 1456/2002, inventar ( filele 29-31) a rezultat că familia reclamanților a fost dislocată în B., fiindu-i confiscată întreaga gospodărie, iar la întoarcere i s-au restituit o parte din bunuri, însă bucătăria și șoprul au fost demolate în perioada strămutării acestora, iar cazanul de țuică nu le-a mai fost restituit.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții M. E., M. G. și pârâtul S. R., P. M. FINANȚELOR P.-DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR P. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, reclamanții au arătat că instanța de judecată a admis doar în parte acțiunea, cu privire la daunele materiale, respingând capătul de cerere cu privire la daunele morale.
A susținut că, după revoluție, li s-a acordat o indemnizație lunară pentru fiecare an de deportare, asemănător deținuților politici, aceasta având caracter compensator pentru toți (Decretul 118/1990), fără însă a acoperii prejudiciul moral și material suferit în acea perioadă, cât și în restul anilor după întoarcerea acasă.
P. recursul formulat recurenții au criticat soluția instanței de fond pentru neacordarea daunelor morale .
Au solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței de fond în sensul obligării pârâtului la plata daunelor morale pentru măsurile administrative cu caracter politic luate de organele fostei miliții și fostei securități împotriva lor și a familiei.
În drept, și-au întemeiat recursul pe dispoz. art. 304 Cod pr. civ.
În recursul său, S. R., P. M. FINANȚELOR P.-DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR P. M. a arătat că instanța de fond a ignorat dispozițiile imperative ale art.4 al.5 din Legea nr.221/2009 cu privire la participarea procurorului și în consecință, sentința este lovită de nulitate absolută, sens în care devin incidente, cu titlu de excepție, dispozițiile art. 304 pct.5 coroborat cu art. 312 al.3 Cod procedură civilă.
A criticat decizia instanței cu referire la acordarea despăgubirilor privitoare la bunuri, daunele materiale, susținând că pentru toate bunurile mobile, dreptul reclamantului constituie un drept de creanță care se prescrie în termenul general de prescripție. Ca atare, acest drept nu mai poate fi valorificat în condițiile Legii nr.221/2009, atât timp cât exista posibilitatea după revoluția din 1989 de valorificare a dreptului de creanță pe calea dreptului comun.
De asemenea, despăgubirile materiale privitoare la bunurile mobile sunt neîntemeiate și nedovedite, susținând că dovada deținerii bunurilor, precum și dovada confiscării se face numai cu acte, de către partea ce le pretinde, iar reclamantul nu a dovedit cu probe pertinente pretențiile solicitate, nu a făcut dovada cu un proces verbal încheiat în momentul deportării sau un alt înscris din care să rezulte pretențiile solicitate. A considerat că simpla declarație a martorilor nu reprezintă o probă concludentă cu privire la bunuri, în afara unui proces verbal sau al altui act de confiscare, întrucât peceția martorilor poate fi asupra a ceea ce dețineau petenții la data strămutării, dar nu poate fi asupra măsurii confiscării, nefiind organe implicate și nu poate fi nici asupra a ceea ce s-a găsit sau s-a resituit la întoarcere, cu același raționament al lipsei implicării directe.
S-a mai criticat soluția instanței de fond și cu privire la încuviințarea cererii privind cheltuielile de judecată în suma propusă de parte, având în vedere două aspecte și anume, acțiunea a fost admisă în parte și acțiunile de gen sunt scutite atât de timbru cât și de taxa judiciară de timbru.
Pentru a se evita situația în care pot fi promovate mai multe acțiuni având ca obiect solicitarea aceluiași drept - Legea nr. 221/2009, ( referitor ( la ascendenții comuni), a solicitat ca reclamanta să facă dovada calității procesuale active unice, având în vedere că aceste despăgubiri se pot solicita o singură dată.
A solicitat admiterea recursului, așa cum a fost formulat.
Curtea, analizând sentința prin prisma criticilor invocate în recurs, constată că recursurile declarate de reclamanți și pârât sunt nefondate, având în vedere următoarele considerente:
P. decizia 12/19.09.2011 a ICCJ s-a stabilit că urmare a deciziei Curții Constituționale 1358/2010 ,dispozițiile art.5 al.1 lit a teza 1 din legea 221/2009 și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziei instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial .
Conform art.330 ind .7 al.4 cod procedură civilă dezlegarea dată problemelor de drept judecate în recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțe ,astfel încât ,în raport de această decizie ,recursul formulat de reclamanți care vizează neacordarea daunelor morale solicitate în baza art.5 legea 221/2009, se constată că este neîntemeiat.
Acțiunea supusă judecății este întemeiată pe dispozițiile art. 5 alin.1 lit. a și b din Lg. 221/2009. Pentru această acțiune legea nu prevede participarea obligatorie a procurorului, această cerință fiind stabilită numai pentru cererile întemeiate pe dispozițiile art. 4 din lege, conform art. 4 alin.5.
În cauza de față măsura administrativă a fost luată în baza deciziei 200/1951 a Ministerului Afacerilor Interne așa cum rezultă din adresa 1155/19.04.2010 aflată la fila 37 dosar fond ,conform art.3 legea 221/2009 ,aceasta constituind măsură administrativă cu caracter politic.
S-a solicitat de către reclamanți c/valoarea bunurilor ce au făcut obiectul confiscării cu ocazia strămutării, conform art. 5 alin.1 lit. b din Lg. 221/2009, potrivit căruia, se pot acorda despăgubiri reprezentând echivalentul valorilor bunurilor confiscate, ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu au fost restituite sau nu au fost obținute despăgubiri prin echivalent în condițiile Lg. 10/2001 sau ale Lg. 247/2005.
Așa cum este formulat textul de lege, în categoria bunurilor ce pot fi restituite intră cele care au făcut obiectul confiscării, nelimitându-se numai la bunurile imobile ce au făcut obiectul Lg. 10/2001 sau Lg. 247/2005.
Menționarea din dispoziția legală a celor două legi are în vedere neacordarea unei duble despăgubiri, în situația în care pentru bunurile ce formează obiectul acestor legi, s-ar fi acordat deja despăgubiri prin echivalent sau ar fi fost restituite.
Cum legea nu limitează bunurile ce pot fi restituite numai la bunurile imobile sau mobile prin destinație, se constată că soluția adoptată de către instanța de fond este temeinică și legală.
Referitor la termenul de prescripție invocat de asemenea prin motivele de recurs Curtea constată că această critică este neîntemeiată.
Acțiunea a fost formulată în baza legii 221/2009 iar art.5 al.1 prevede un termen de prescripție de 3 ani de la data intrării în vigoare a acestui act normativ,termen pe care reclamanții nu l-au depășit.
În ceea ce privește critica privind nedovedirea prejudiciului material creat ,se apreciază că și aceasta este nefondată.
P. adeverințele nr.1456/27.05.2001 și 2993/2001 emise de Primăria Comunei Gogoșu județul M. precum și prin declarațiile celor doi martori audiați se face dovada că urmare a măsuri administrative a strămutării într-o altă localitate ,familia reclamanților a fost lipsită de anumite bunuri pe care nu le-au mai recuperat:bucătărie cu două camere și căzănărie ,șopru și cazan de fabricat țuică.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată acordate de către instanța de fond se constată că acestea reprezintă onorariul de expert ,astfel că și criticile pe acest aspect sunt neîntemeiate.
De asemenea dispozițiile art.5 al.1 legea 221/2009 conferă calitate procesuală activă în principal persoanei care a suferit măsura administrativă cu caracter politic precum și după decesul acestei persoane soțului sau descendenților până la gradul II.
P. actele de stare civilă depuse (certificat căsătorie ,certificat naștere)reclamanții au făcut dovada calității procesual active în cauză:reclamanta fiind chiar persoana deportată iar reclamantul descendent gr.I al autorului M. A..
Având în vedere aceste considerente, urmează ca, aplicând art. 312 alin.1 Cod pr. civ., să se respingă ca nefondate recursurile declarate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de reclamanții M. E., M. G. și de pârâtul S. R., P. M. FINANȚELOR P.-DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR P. M. împotriva sentinței civile nr.225/13.07.2011, pronunțată de Tribunalul M., în dosarul nr._, având ca obiect alte cereri - Lg.221/2009.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Noiembrie 2012.
Președinte, L. M. L. | Judecător, N. D. | Judecător, Florența C. C. |
Grefier, A. P. |
Red. jud. L. M. L./3.12.2012
Tehn. E.O.
2 ex.
J.f. M. F.
| ← Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 86/2012. Curtea de... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 07/2012. Curtea de... → |
|---|
