Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 86/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 86/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 09-11-2012 în dosarul nr. 86/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 86
Ședința publică de la 09 Noiembrie 2012
Completul constituit din:
Președinte: M. M.
Judecător: S. A. C.
Grefier: A. Golașu
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamantul . fosta . prin administrator judiciar Insolv Consult Team IPURL împotriva sentinței civile nr. 133/11.05.2012, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți M. Finanțelor P., Agenția Națională de A. F., Direcția G. a Finanțelor P. M. și C. G. al G. F., având ca obiect răspundere delictuală.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns administrator Markovic Dragisa pentru apelantul-reclamant, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că acest termen de judecată a fost acordat pentru cunoașterea înscrisurilor comunicate în ședință.
Având cuvântul, administrator Markovic Dragisa arată că din cauza condițiilor meteo apărătoarea societății apelante întârzie și cere lăsarea dosarului la a doua strigare.
Curtea, în virtutea respectării dreptului la apărare, admite cererea și lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, a răspuns pentru apelantul-reclamant avocat ales M. S., cu împuternicire la dosar, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat și excepții de invocat se constată încheiată cercetarea judecătorească și se acordă cuvântul pe fond.
Avocat M. S. pentru apelanta-reclamantă solicită admiterea apelului și modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii și obligării în solidar a pârâților la plata sumei de 12.029.191,85 lei, reprezentând prejudiciul real cauzat apelantei de prepușii pârâtelor. Arată că Legea nr. 132/2004 exclude din competența comisarilor G. F. de a se pronunța asupra impozitelor sau accizelor, astfel că la controlul efectuat aceștia și-au depășit competențele legale stabilit un debit de 10 ori mai mare decât cel real (conform constatărilor ulterioare efectuate de ANAF), măsură ce a îngrădit accesul societății la sursele de finanțare, aspect ce a condus la reziliere de contracte, iar măsurile asiguratorii luate au dus la insolvența societății. Susține că sunt întrunite condițiile răspunderii patrimoniale, astfel: prejudiciul este real, fiind cel dovedit cu actele administrate în cauză; acesta este cauzat de fapta ilicită a comisarilor G. F. prin depășirea competențelor și aplicării greșite a legii; rezultă cu certitudine legătura de cauzalitate între acestea, dacă a priori nu se constata eronat un debit atât de mare societatea nu ar fi intrat în faliment. Depune la dosar concluzii scrise, precizând că se vor solicita pe cale separată cheltuielile de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
P. sentința apelată, Tribunalul M. a admis excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților M. Finanțelor P., ANAF și Direcția G. a Finanțelor P. M. și a respins, în consecință, acțiunea formulată de reclamantă împotriva acestor pârâți.
A respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta . împotriva pârâtului Garda Financiară - C. G..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
a solicitat respingerea cererii P. cererea înregistrată pe rolul Tribunalului M. la 16.01.2012, astfel cum a fost precizată la termenul din 07.03.2012, reclamanta . a chemat în judecată pe pârâții M. Finanțelor P., ANAF, Direcția G. A Finanțelor P. M., C. G. al G. F., pentru ca în urma probelor ce se vor administra să se dispună obligarea acestora, în solidar, la plata sumei de 12.029.191,85 lei pentru prejudiciul cauzat ca urmare a faptei ilicite săvârșite de către prepușii lor. În motivare a arătat că, la data de 16.02.2011 o echipă de control a G. F. M. s-a prezentat la sediul societății pentru control, încheind o notă de constatare prin care a fost calculată acciza neachitată de societate și TVA-ul aferent, rezultând un debit restant la bugetul de stat în cuantum de_ lei, ulterior la 18.02.2011 fiind emisă o decizie de instituire măsuri asiguratorii prin care au fost indisponibilizate sumele de bani din conturile societății și înființat sechestrul asigurator asupra mijloacelor fixe (mașini și utilaje).
A arătat că, efectul acestor măsuri au determinat lipsirea societății la accesul față de sursele de finanțare, aspect ce a condus, la nerespectarea obligațiilor contractuale față de mai mulți parteneri economici, inclusiv rezilierea unor contracte pe care le avea încheiate cu aceștia.
Concret, a fost reziliat contractul încheiat cu partener sârb, pentru achiziționarea a 300.000 tone de cărbune ce trebuiau livrate beneficiarilor ROMAG TERMO și . rezilierea contractelor cu acești beneficiari și obligarea la plata penalităților pentru nerespectarea contractelor.
A fost, de asemenea, reziliat contractul cu transportatorul pentru care s-au solicitat despăgubiri.
A arătat că lipsa accesului de lichidități a pus-o în imposibilitate de a achita furnizorii vechi, fiind declanșate împotriva sa mai multe acțiuni în justiție, inclusiv executări silite, acțiuni ce-i generează o pagubă majoră, fiind obligată la cheltuieli de judecată, penalități și cheltuieli de judecată, fiindu-i prejudiciată grav imaginea și în rândul comunității.
D. reacție la acțiunile pârâtei Garda Financiară, a solicitat efectuarea un control de către inspecția fiscală din cadrul A.N.A.F. și A.N.V. încheindu-se un raport la data de 07.11.2011 prin care s-a constatat că, societatea datorează accize în cuantum mult mai mic, respectiv_ lei și totodată s-a emis o notă de compensare a obligațiilor fiscale.
Ca urmare a acestei situații de fapt, Garda Financiară și ANAF M. prin actele încheiate în februarie 2011 au blocat activitatea societății pentru debite inexistente sau foarte mici care puteau fi achitate imediat astfel că, sunt îndeplinite condițiile antrenării răspunderi comitentului pentru faptele prepușilor săi potrivit disp. art. 1000 alin. 3 c.civ.
Reclamanta a solicitat instanței să constate faptul că, prin calcularea abuzivă și eronată a unor debite față de bugetul de stat din culpa G. F. ca structură a ANAF (culpă demonstrată de rapoartele inspecției fiscale) a fost blocată întreaga activitate a societății ce a generat pierderi însemnate.
Organele de control ale statului au dreptul să-și exercite atribuțiile de control dar trebuie să-și asume și răspunderea pentru măsurile dispuse, în cauza de față se impune repararea prejudiciului cauzat, controlul efectuat neputând fi exclus de la această măsură reparatorie, respectiv suma de 12.029.191,85 lei se datorează cifrei mari de afaceri în perioada anilor 2009-2010.
În dovedirea acțiunii reclamanta a depus la dosar: contract de tranzacție din 21.11.2011, adresă emisă de către ., notă de negociere nr. 372/28.01.2011, contract nr. 010/28.12.2010 tradus din limba sârbă, notă de informare nedatată, cerere de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Economic Beograd, două somații emise de B. C. G. la 26.01.2012 în dosar 203/E/2011, notificare emisă de ., somație emisă de B. M. Lionela în dosar 223/E/2011, proces verbal încheiat la 23.11.2011 de B. P. A., publicație de vânzare din 03.11.2011 emisă de B. P. A., somație emisă de B. M. Lionela în dosar 230/E/2011, sentința comercială 865/16.06.2011 emisă de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, tabel întindere prejudiciu, adresă înaintată MF-ANAF-DGFP M., proces verbal încheiat la 21.12.2011, cerere de renunțare la judecarea litigiului – dosar nr._ ,notă de constatare încheiată la 16.02.2011, situația achizițiilor de cărbune realizate de reclamantă în anul 2010, modul de calcul la cărbunele energetic, decizie de instituire a măsurilor asiguratorii emisă la 18.02.2011, proces verbal de custodie încheiat la 02.03.2011, proces verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile din 02.03.2011, raport de inspecție fiscală din 30.09.2011, Decizie de impunere nr._ din 30.09.2010, notă privind compensarea obligațiilor fiscale, certificat de atestare fiscală nr. 5076/12.12.2011.
Pârâta DGFP M. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat ca reclamanta să-și precizeze acțiunea și a invocat totodată, excepția lipsei calității sale procesual pasive, în motivare susținând că, din acțiune rezultă că, activitatea pretins vătămătoare pentru reclamantă nu a fost desfășurată de către ea, controlul inopinat prin care s-au stabilit obligații de plată în sarcina reclamantei în cuantum de_ lei, fiind efectuat de către comisarii G. F., tot această instituție fiind ce-a care a emis decizia de instituire a măsurilor asiguratorii din data de 18.02.2011.
Pârâta Garda Financiară M. a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția de litispendență, reclamanta având pe rolul Tribunalului M. două dosare ce au același obiect și aceleași părți .
La termenul de judecată din 01.03.2012 reclamanta a depus cererea de chemare în judecată ce face obiectul dosarului nr._ și dovezi ce atestă faptul că a renunțat la judecarea acestei cauze, instanța luând act prin încheierea din 22.02.2012.
La termenul de judecată din 07.03.2012, reclamanta a depus la dosar o precizare de acțiune și față de faptul că, a indicat ca temei juridic dispozițiile art. 1373 c.civ., cauza a fost transpusă la Tribunalul M. Secția I Civilă.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului M. Secția I Civilă la data de 13.03.2012 sub nr._ .
La data de 06.04.2012 reclamanta a solicitat scutirea de plata taxei de timbru, cerere ce a fost soluționată în camera de consiliu la 20.04.2012, fiind admisă în parte în sensul că s-a redus cuantumul taxelor judiciare la 50% din valoare și s-a eșalonat plata în 9 tranșe trimestriale a câte 6911,3 lei, încheierea pronunțată la această dată fiind modificată de către Tribunalul M. la data de 08.05.2012 ca urmare a cererii de reexaminare depusă de către pârâta DGFP M. în sensul eșalonării plății sumei de_ lei stabilită cu titlu de taxă judiciară de timbru pe o durată de 2 ani, urmând a se achita în 6 tranșe trimestriale a câte_ lei fiecare, începând cu 04.05.2012, fiind menținute restul dispozițiilor încheierii.
Pârâta ANAF a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat, excepția lipsei calității sale procesual pasive, motivând că nu are calitate în raportul juridic și nu a participat la încheierea documentelor contestate.
Pârâta DGFP M. a depus la dosar o completare la întâmpinarea din 23.02.2012 prin care a precizat că înțelege să formuleze apărări și pe fondul cererii de chemare în judecată.
În motivare a arătat că, funcționarii săi nu au săvârșit nicio faptă ilicită, singura sa activitate fiind aceea de a aduce la îndeplinire măsurile asiguratorii dispuse de către G. Financiară M., această activitate de executare fiind deja supusă controlului de legalitate al instanței judecătorești la momentul cercetării contestației la executare formulată de reclamantă împotriva Deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr._/18.02.2011 emisă de Garda Financiară M., contestație ce a făcut obiectul dosarului nr._ a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.
A susținut că, din însăși motivarea acțiunii rezultă că reclamanta nu reproșează prepușilor săi săvârșirea vreunei fapte ilicite.
La data de 23.04.2012 pârâtul C. G. al G. F. a depus întâmpinare, prin care formulată de reclamantă, în motivare susținând că a efectuat un control operativ și inopinat la sediul reclamantei, ocazie cu care a constatat că, în perioada 01.02._10, aceasta a livrat către . cantitatea de_,41 tone cărbune energetic în depozitul RAAN ROMAG TERMO pe care . l-a procesat în nume propriu pe instalațiile RAAN, fără a solicita și deține autorizație de utilizator final, contrar prevederilor titlului VII, secțiunea VI, art. 206 ind. 20 din codul fiscal, aprobat prin legea 571/2003 cu modificările ulterioare și titlul VII pct. 83(3) din Normele de aplicare a codului fiscal, fapt ce a condus la neevidențierea sumei de_ lei reprezentând accize și_ lei reprezentând TVA, în acest sens fiind întocmită nota de constatare din 16.02.2011 ce a fost înaintată către DGFP M. în vederea determinării în concret a sumelor reprezentând accize și TVA, până la determinarea acestor sume fiind instituite măsuri asiguratorii prin decizia nr._/22.02.2011, în conformitate cu art. 7 lit. f din OUG nr. 91/2003 și art. 129 cod procedură fiscală.
A arătat că, această decizie de instituire a măsurilor asiguratorii a fost contestată de către reclamantă, însă prin sentința civilă nr. 1998/07.04.2011 a Judecătoriei Dr.Tr.S., irevocabilă ca urmare a respingerii recursului, contestația la executare promovată a fost respinsă.
Ulterior, a precizat pârâtul, prin raportul de inspecție fiscală nr._/30.09.2011 întocmit de către ANAF-Autoritatea Națională a Vămilor-Direcția Regională pentru accize și Operațiuni Vamale Timișoara, s-a constatat că reclamanta nu a înregistrat în contabilitate și nu a achitat accize în valoare totală de_ lei, fiind calculate dobânzi de_ lei și penalități în cuantum de_ lei, astfel că, urmare a notei de compensare nr.4722 în data de 07.11.2011 s-a dispus ridicarea măsurilor asiguratorii.
A susținut că, luarea de măsuri asiguratorii ori de câte ori există pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să își ascundă sau risipească averea, intră în atribuțiile ce-i revin potrivit art.7 lit.f din OUG 91/2003 și Ordinului președintelui ANAF nr.2605/2010, prin urmare, fapta de a institui astfel de măsuri nu poate fi considerată una ilicită.
A precizat și că, reclamanta omite cu bună știință a preciza că nu și-a îndeplinit obligațiile legale privind evidențierea și plata accizelor, fapt constatat și la controlul efectuat de DRAOV Timișoara.
A anexat sentința civilă nr.1998/07.04.2011 a Judecătoriei Tr.S..
Reclamanta a formulat răspunsuri la întâmpinările depuse de pârâți arătând, în ce privește excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate, că se impune respingerea lor pentru faptul că, pe de o parte DGFP M. a pus în aplicare măsurile asiguratorii din decizia emisă de Garda Financiară, pe de altă parte, ANAF este o instituție în subordinea căreia funcționează Garda Financiară și DGFP, cât privește fondul cauzei, a arătat că toți pârâții trebuie să răspundă pentru prejudiciul creat.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisurile aflate la dosar și proba cu expertiza contabilă.
În apărare, reprezentanții pârâtelor au solicitat administrarea probei cu înscrisuri și s-au opus la efectuarea expertizei contabile.
În temeiul disp. Art. 167 c.p.civ. instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri și a respins cererea privind efectuarea expertizei contabile.
Examinând cu prioritate excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților M. Finanțelor P., ANAF și Direcția G. a Finanțelor P. M., s-a constatat că acestea sunt întemeiate.
Astfel, s-a reținut că, în raport de motivarea acțiunii dedusă judecății, fapta ilicită generatoare de prejudiciu, a fost imputată de către reclamantă prepușilor instituției ce a emis decizia de instituire a măsurilor asiguratorii, instituție care este Garda Financiară - secția județeană M., unitate fără personalitate juridică, aflată în subordinea Comisariatului G. al G. F., astfel fiind, cei trei pârâți nefiind părți în raportul litigios, nu au calitate procesuală pasivă în cauză, față de aceștia acțiunea fiind respinsă în temeiul acestei excepții.
Cât privește fondul cererii de chemare în judecată promovată de către reclamantă în contradictoriu cu pârâtul C. G. al G. F. prin prisma analizei probelor administrate, a dispozițiilor legale aplicabile, s-a constatat și reținut următoarele:
Răspunderea civilă delictuală a comitentului pentru fapta prepușilor săi, astfel cum aceasta este reglementată în art.1373 cod civil presupune obligația comitentului de a repara prejudiciul cauzat de prepușii săi ori de câte ori fapta săvârșită de către aceștia are legătură cu atribuțiile sau cu scopul funcțiilor încredințate.
Pentru a fi comitentul chemat în judecată considerat debitorul unei astfel de obligații, reclamantul trebuie să dovedească, pe lângă îndeplinirea condițiilor speciale prevăzute de textul de lege mai sus enunțat, și întrunirea, în persoana prepusului, a condițiilor răspunderii pentru fapta proprie, respectiv existența faptei ilicite, a prejudiciului, a raportului de cauzalitate între faptă și prejudiciu, precum și a vinovăției.
În speță, se reține că, demersul comisarilor ce funcționează sub autoritatea pârâtului, de a controla reclamanta în scopul constatării eventualelor fapte generatoare de evaziune fiscală și de a emite decizia de instituire a măsurilor asiguratorii din 18.02.2011 asupra unor bunuri ale reclamantei, inclusiv disponibilități bancare, atunci când descoperă existența acestora, cum este în speță, nu poate fi considerată o faptă ilicită câtă vreme, acești prepuși au acționat astfel în temeiul atribuțiilor stabilite de lege, respectiv art. 7 lit.f din 0UG nr.91/2003, art.129 din OUG 92/2003.
Mai mult, se reține că, în condițiile în care prin sentința civilă nr.1998/07.04.2011, irevocabilă prin respingerea recursului, instanța s-a pronunțat asupra legalității și oportunității instituirii de către pârât a măsurilor asiguratorii, justețea acestora fiind apreciată prin prisma existenței pericolului ca reclamanta să se sustragă de la urmărire ,să-și ascundă sau risipească averea, aceasta nu mai poate repune în discuție aceste aspecte tocmai pentru că i se opune efectul negativ al puterii lucrului judecat generat de această hotărâre judecătorească.
Împrejurarea că, ulterior instituirii măsurilor asiguratorii, concluziile comisarilor gărzii financiare M. din nota de constare din data de 16.02.2011 prin care s-a stabilit fapta reclamantei de a nu calcula și plăti accize pentru cărbunele livrat în anul 2010 către diverse societăți, au fost infirmate de către ANAF sub aspectul cuantumului sumei datorate de reclamantă la bugetul de stat cu titlu de obligații fiscale principale(accize) și accesorii(decizia de impunere nr._/30.09.2011), nu lipsește de suport legal decizia de instituire a măsurilor asiguratorii luată de prepușii pârâtului câtă vreme, și instituția ANAF prin decizia de impunere invocată, a reținut același comportament al reclamantei în anul 2010, de sustragere de la calcularea și declararea accizelor pentru cărbunele livrat către un operator economic, deosebirile fiind doar sub aspectul cantității de cărbune pentru care se impunea plata unor astfel de obligații fiscale.
În temeiul considerentelor expuse, apreciind asupra inexistenței faptei ilicite a prepușilor care au acționat în numele pârâtului, s-a constatat că acțiunea formulată împotriva acestuia este neîntemeiată, fiind respinsă ca atare.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat apel reclamanta . fosta ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a arătat că instanța de fond a apreciat în mod eronat că nu poate fi reținută existența faptei ilicite a prepușilor Comisariatului G. al G. F., câtă vreme acești „au acționat astfel în temeiul atribuțiilor stabilite de lege, respectiv art. 7 lit. f din OUG 91/2003 și respectiv art. 129 din OUG 92/2003. susține apelanta că aceste texte de lege nu pot constitui suport legal pentru măsurile abuzive dispuse de comisarii G. F..
Aceste texte consacră cu caracter general atribuția comisarilor de a constata acte și fapte care au avut ca efect evaziunea și frauda fiscală și de a stabili implicațiile fiscale ale acestora. Prevederile art. 1 alin. 3 din Legea nr. 132/2004 exclud însă din competența acelorași funcționari stabilirea diferențelor de impozit, taxe și contribuții precum și a dobânzilor și penalităților aferente acestora.
Arată apelanta că acciza fiind un impozit indirect, rezultă că în speța dedusă judecății comisarii G. F. nu aveau competența de a stabili diferențe datorate bugetului de stat cu acest titlu, astfel că nu se poate susține că au acționat în exercitarea atribuțiilor conferite prin lege. Mai mult de atât aceștia au încălcat în mod grav prevederile Regulamentului de organizare și funcționare al G. F., dând dovadă de necunoaștere a legii aplicabile operațiunilor comerciale analizate.
Precizează că pentru perioada 01.01._10 era scutită de la plata accizei, aspect neavut în vedere la stabilirea debitului.
Critică sentința apelată și în raport de art. 261 Cod proc. civ., susținând că în hotărârea primei instanțe nu se face nicio referire la motivul înlăturării susținerilor potrivit cărora în urma aplicării eronate a prevederilor legale de către comisarii G. F., a fost stabilit în sarcina societății un debit de zece ori mai mare decât cel real, cu consecința directă a blocării activității comerciale, fapt ce echivalează cu nemotivarea hotărârii.
Cere a se constata că în speță sunt întrunite condițiile răspunderii delictuale a celor două pârâte pentru fapta ilicită săvârșită de prepușii lor. Astfel, fapta ilicită constă în efectuarea controlului cu încălcarea normelor referitoare la competență și greșita aplicare a prevederilor legale la situația analizată.
Prejudiciul suferit de societate este unul cert, constând în sumele pretinse de partenerii contractuali, ca urmare a punerii în imposibilitatea de a-și îndeplini obligațiile, precum și profitul nerealizat ca urmare a rezilierii contractelor în curs. Arată că nejustificat a fost respinsă proba privind efectuarea unei expertize contabile care să facă dovada întinderii prejudiciului, înscrisurile nefiind suficiente.
Legătura de cauzalitate a fost dovedită mai presus de orice îndoială prin probele administrate la fondul cauzei. Greșit reținând instanța de fond că asupra legalității și oportunității instituirii măsurilor asiguratorii s-a pronunțat o altă instanță, prin hotărâre irevocabilă, întrucât nici legalitatea și nici oportunitatea instituirii măsurilor asiguratorii nu fac obiectul prezentului proces.
În ceea ce privește vinovăția, arată că așa cum s-a statuat în doctrină autorul faptei ilicite răspunde și pentru cea mai ușoară culpă. Ca atare, nu prezintă relevanță gravitatea vinovăției, în toate cazurile operând principiul reparării integrale a prejudiciului.
Critică sentința și sub aspectul greșitei admiteri a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei MFP – ANAF DGFP M., care a dus la îndeplinire măsurile dispuse de Garda Financiară.
În drept apelul s-a întemeiat pe dispozițiile art. 282 și următoarele Cod proc. civ.
Intimații-pârâți M. Finanțelor P.- Agenția Națională de A. F., Direcția G. a Finanțelor P. M. și C. G. al G. F. au depus întâmpinări prin care solicită respingerea apelului.
În dovedire a fost administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar de către părți și proba cu interogatoriul luat intimatei C. G. al G. F..
Examinând apelul formulat în cauză, Curtea reține următoarele:
Obiectul acțiunii pendinte îl constituie angajarea răspunderii delictuale a pârâților chemați în judecată în vederea acoperirii prejudiciului provocat prin emiterea de către Garda Financiară M. a unei decizii de instituire a popririi asigurătorii asupra sumelor de bani aflate în contul societății și a sechestrului asigurător asupra utilajelor deținute de către societate.
Reclamanta-apelantă invocă caracterul nelegal al luării unor astfel de măsuri, întrucât ulterior s-a stabilit că debitul societății era de 10 ori mai mic, fiind stins prin compensare.
Primul element al răspunderii delictuale care trebuie dovedit de către reclamant este existența unei fapte ilicite, iar reclamanta consideră că suntem în prezența unei astfel de fapte, deoarece a fost efectuat controlul cu încălcarea normelor de competență și cu greșita aplicare a legii.
De fapt, reclamanta contestă nu controlul în sine, ci măsurile asigurătorii care au fost dispuse cu ocazia acestui control.
Răspunderea delictuală reprezintă dreptul comun în materie de răspundere civilă, de unde reiese că stabilirea caracterului ilicit al unei fapte poate fi stabilit pe calea acestei proceduri de angajare a răspunderii delictuale numai în situația în care nu ar exista o altă procedură specială, care derogă de la dreptul comun.
Ori, în materia măsurilor asigurătorii, caracterul legal sau nelegal al acestora se stabilește pe calea contestației la executare, cale de atac exercitată de către reclamantă și respinsă în mod irevocabil prin pronunțarea sentinței nr. 1998/07 04 2011 de către Judecătoria Drobeta Turnu Severin.
În cadrul contestației la executare s-a invocat de altfel necompetența organelor de control, precum și alte motive de nelegalitate ale deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii, analizate în mod irevocabil prin hotărârea menționată mai sus.
Exceptia autorității lucrului judecat impune condiția identității de acțiuni care reclamă același obiect, aceiași cauză si aceleasi părți. In speta, nu este întrunita o astfel de identitate, atât obiectul, cât și cauza celor două acțiuni fiind diferite.
Pe de altă parte, puterea de lucru judecat este reglementata nu numai ca o exceptie de fond peremptorie de art. 166 Cod pr. civ., ci și ca o prezumtie legala absoluta irefragibila in art. 1201 Cod civil.
Atât prezumtia, cât și exceptia lucrului judecat constituie instrumente juridice menite sa servească instituția puterii lucrului judecat, care, in calitate de cel mai important efect al hotararilor judecatoresti, are la baza doua reguli fundamentale: o cerere nu poate fi judecata in mod definitiv decât o singură dată; solutia cuprinsa in hotărâre este prezumată a exprima adevărul si nu trebuie sa fie contrazisa de o alta hotărâre.
Astfel, instanța reține că în privința stabilirii necompetenței organelor de control există o statuare jurisdicțională care are valoarea unei prezumții legale absolute, potrivit art. 1200 pct. 4 C. civ., decurgând din existența unei hotărâri judecătorești irevocabile prin care a mai fost analizată această chestiune.
Identificarea unor alte potențiale motive de nelegalitate care să afecteze măsurile asigurătorii incriminate și invocarea lor pe această cale nu poate conduce decât la eludarea dispozițiilor legale care reglementează calea de atac a contestației la executare și termenul în care poate fi exercitată o astfel de cale de atac.
Astfel nu pot exista în același timp două proceduri legale, una în care să se constate că măsurile asigurătorii au fost instituite în mod legal – contestația la executare -, iar o a doua în care să se rețină că măsurile asigurătorii au fost instituite cu încălcarea dispozițiilor legale – pe calea analizei caracterului ilicit al faptei reclamate în cadrul acțiunii în angajarea răspunderii delictuale.
O interpretare contrară ar conduce la afectarea securității circuitului civil, prin crearea de paralelisme legislative, care pot extinde în mod nepermis cazurile de pronunțare a două hotărâri irevocabile contradictorii.
P. urmare, prima instanță a apreciat în mod corect asupra inexistenței unei fapte ilicite în cauză, ceea ce face de prisos analiza celorlalte elemente ale răspunderii delictuale.
În concluzie, cum motivele de apel invocate nu sunt de natură a schimba soluția primei instanțe, apelul va fi respins ca nefondat, în raport de disp. art. 296 cpc.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul . - fosta ., prin administrator judiciar Insolv Consult Team IPURL împotriva sentinței civile nr. 133/11.05.2012, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți M. Finanțelor P. - Agenția Națională de A. F., Direcția G. a Finanțelor P. M. și C. G. al G. F., având ca obiect răspundere delictuală.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09 Noiembrie 2012.
Președinte, M. M. | Judecător, S. A. C. | |
Grefier, A. Golașu |
Red. AC
Tehnored. A.G. 09 Noiembrie 2012
Jud. fond: A. M.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 21/2012. Curtea de Apel CRAIOVA | Cereri. Decizia nr. 13/2012. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
