Conflict de competenţă. Sentința nr. 48/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 48/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 48/2015
Dosar nr._ ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
Sentința nr. 48/2015
Ședința din Camera de Consiliu de la 02 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. P.
Grefier G. Ț.
****************
Pe rol, judecarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Slatina și Tribunalul O.- Secția II Civilă de C. administrativ și fiscal, privind acțiunea formulată de reclamantul N. D. D. în contradictoriu cu pârâtul M. A. și D. R.-Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și intimat C. Național P. C. D.
La apelul nominal, făcut în Camera de Consiliu, au lipsit părțile.
Procedura, conform dispozițiilor art.135 alin.4 Cod pr.civ., legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care;
Curtea, din oficiu, invocă dispozițiile prev. de art.132 alin 1 si.3, rap.la art.135 alin.1 Cod.pr.civ., și apreciind cauza în stare de judecată a trecut la soluționarea cauzei.
CURTEA:
Asupra conflictului negativ de competență de față,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului O. – Secția a II-a Civilă de C. Administrativ și Fiscal la nr._, reclamantul N. D. D. în contradictoriu cu pârâtul M. A. și D. R. - Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și intimat C. Național pentru C. D., a solicitat obligarea pârâtelor la plata de despăgubiri constând în diferența de salariu de care a fost privat în mod discriminatoriu prin decizia n r. 84 din 30.01.2012 cu începere de la data emiterii acesteia și până la data restabilirii situației anterioare; la anularea situației create prin discriminare, respectiv la emiterea unei decizii prin care să i se stabilească un procent de majorare salarială de 75% din salariul de bază, față de procentul de 62,5% acordat prin decizia discriminatorie și la cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii se arată că în perioada 2.07.2010 – 1.02.2012 reclamantul a exercitat cu caracter temporar funcția publică de conducere de Director executiv adjunct la Centrul Județean O. al APIA din cadrul MADR beneficiind de un salariu majorat cu un procent de 75% în baza unor decizii succesive de încadrare și stabilire a salariului emise de Directorul general al APIA.
Ulterior, acesta a ocupat prin concurs pe durată nedeterminată funcția publică pe care o ocupase temporar menționată mai sus, fiind numit prin decizia nr. 84/30.01.2012 ocazie cu care i s-a acordat o majorare a salariului de bază în procent de 62,5 % și nu de 75% cât i se acordase în timp ce ocupa temporar funcția.
A sesizat această situație la instituțiile pârâte deoarece la nivel de țară la aceleași instituții subordonate APIA, persoanele încadrate pe funcția publică de conducere de director executiv adjunct beneficiau de procentul de majorare salarială de 75% față de salariul de bază, invocând în concret persoanele și instituțiile unde dețin aceste funcții.
Pârâta în calitate de ordonator de credite și de angajator a încălcat prevederile art. 1 alin . 2 lit. i din OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare ce are la bază principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării în exercitarea dreptului la un salariu egal pentru muncă egală, precum și art. 7 și 9 din legea nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse între femei și bărbați.
Reclamantul consideră că este supus unei discriminări directe de către pârâtă, în sfera relațiilor de muncă, astfel că și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile OG nr. 137/2000, sens în care a solicitat citarea și a Consiliului Național pentru C. D., art. 41 alin . 4 din Constituție, a Legii nr. 202/2002 și a Directivei Europene nr. 75/117/CEE din 10.02.1975.
Au fost atașate toate înscrisurile menționate în cuprinsul acțiunii.
Pârâta APIA a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii reclamantului ca inadmisibilă, motivat de faptul că reclamantul a contestat decizia nr. 84/30.01.2012 la Tribunalul O., formând obiectul dosarului nr._ al Secției C. Administrativ și prin sentința nr. 1996 din 5 iunie 2013 contestația a fost respinsă, soluție menținută prin decizia nr._ din 11.decembrie.2013 de Curtea de Apel C..
Pe fond, se solicită respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
S-a atașat copia sentinței susmenționate și corespondența purtată de pârâtă cu M. Muncii, Familiei și Protecției Sociale și M. A..
C. Național pentru C. D. a transmis un punct de vedere în cauza de față lăsând la latitudinea instanței hotărârea de ce va pronunța în funcție de documentele dosarului și întrunirea cumulativă a condițiilor de discriminare prevăzute la art. 2 alin. 1 din OG nr. 137/2000.
În soluționarea cauzei, instanța a dispus și atașarea dosarului nr._ în care s-a pronunțat sentința nr. 1996/5.06.2013.
La acest termen de judecată, s-a solicitat reclamantului prin reprezentant convențional să precizeze valoarea despăgubirilor solicitate, susținându-se că acestea sunt în sumă de 11.440 lei.
Cauza fiind la primul termen de judecată, când părțile au fost legal citate și s-a făcut precizare ași de către reclamant cu privire la valoarea despăgubirilor, potrivit art. 131 cod pr. civilă, instanța a pus în discuția părților competența materială a acesteia în soluționarea cauzei față de prevederile art. 27 din OG nr. 137/2000 raportat la art. 94 alin. 1 lit. j cod pr civilă.
Prin sentința nr.972 din 22 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul O. – Secția C. Administrativ și Fiscal în dosar nr._, s-a declina competența soluționare a cauzei privind pe reclamantul N. D. D. și pe pârâtul M. A. și D. R. - Agenția De Plăți și Intervenție pentru Agricultură, București, intimatul C. Național pentru C. D., București, la Judecătoria Slatina.
Cu privire la această excepție, instanța a reținut că această cauză a fost înregistrată în primă instanță la Secția a II-a Civilă și de C. Administrativ deși Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ are o competență specială și care se referă la soluționarea cauzei ce vizează vătămarea unei persoane într-un drept sau interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri potrivit prevederilor art. 1 din lege.
Art. 2 alin . 1 lit. f – i, definește termenul de contencios administrativ, ca fiind activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ, competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică ,iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea unui act administrativ în sensul legii, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.
Cererea reclamantului este întemeiată pe dispoz. art.27 din OG nr. 137/2000 care prevăd că, persoana care se consideră discriminată poate formula în fața instanței de judecată o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare potrivit dreptului comun.
În lipsa unor prevederi privind o competență și o procedură specială, care se referă la instanța de judecată competentă, devin aplicabile dispozițiile art. 95 cod pr civilă, în sensul că tribunalul judecă în materie civilă, în primă instanță toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe, ceea ce reprezintă norme de drept civil material și procesual și nu normele de drept public cuprinse în legea nr. 554/2004.
Mențiunea cuprinsă la art.27 din OG nr.137/2000 în sensul că acțiunea se introduce la instanța de drept comun, se interpretează în sensul că această competență revine instanței civile care funcționează atât la tribunal cât și la judecătorie potrivit art. 94 cod pr civilă.
Argumentarea acestei soluții rezultă chiar din dispozițiile art.20 din OG nr.137/2000 în care este prevăzută competența instanței de contencios administrativ atunci când se contestă o hotărâre a colegiului director din cadrul CNCD.
Prin urmare, instanța civilă este competentă cu soluționarea cauzei și în funcție de valoarea despăgubirilor solicitate, în speță, 11.440 lei, competența materială după valoare aparține judecătoriei potrivit art. 94 alin. 1 lit. j cod pr civilă.
Față de considerentele expuse, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina.
Curtea analizând conflictul de competență reține următoarele;
În esență cererea reclamantului vizează obligarea pârâtului la plata unei despăgubiri rezultată din salarizarea discriminatorie a acestuia de către pârât, și obligarea pârâtului la anularea situației discriminatorii.
În speță nu se pune problema analizei legii salarizării și a legalității deciziei de stabilire a salariului reclamantului deoarece reclamantul s-a adresat cu o asemenea cerere instanței de contencios administrativ așa cum reiese din actele aflate la dosar, ci se cere a se analiza dacă modul de aplicare a legii de către pârât în ceea ce-l privește pe reclamant a fost unul discriminatoriu în raport cu alți salariați aflați în situații similare.
În drept cererea este întemeiată pe dispozițiile art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000 privitoare la prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Potrivit acestui text de lege, persoana care se consideră discriminată poate formula în fața instanței de judecată o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun.
Așadar legea stabilește în ceea ce privește procedura de soluționare a acestor cauze, procedura de drept comun.
În speță sunt aplicabile astfel dispozițiile de drept comun privitoare la competența materială.
Potrivit art. 94 din codul de procedură civilă, judecătoriile judecă printre altele orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști;
De asemenea, potrivit art. 95 din același cod,tribunalele judecă în primă instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe;
Cererea formulată de către reclamant este o cerere evaluabilă în bani, valoarea acesteia fiind precizată de către reclamant la suma de 11 440 lei.
Cum valoarea cererii este sub 200 000 lei iar aceasta nu a fost dată expres în competența instanței de contencios administrativ, competența de soluționare revine judecătoriei.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabilește competența de soluționare a conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Slatina și Tribunalul O.- Secția II Civilă de C. administrativ și fiscal, privind acțiunea formulată de reclamantul N. D. D. în contradictoriu cu pârâtul M. A. și D. R.-Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și intimat C. Național pentru C. D. în favoarea judecătoriei Slatina.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Iunie 2015.
Președinte, M. P. | ||
Grefier, G. Ț. |
Red.jud.M.P.
Tehn.MC/4 ex.
Data red.08.06.2015
| ← Pretenţii. Decizia nr. 2609/2015. Curtea de Apel CRAIOVA | Obligaţie de a face. Decizia nr. 382/2015. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
