Obligaţie de a face. Decizia nr. 382/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 382/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 11-06-2015 în dosarul nr. 382/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 382/2015
Ședința publică de la 11 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. Ț.
Judecător F. D.
Judecător I. V.
Grefier N. D.
x.x.x.x
Pe rol, judecarea recursului declarat de recurenta reclamantă Ț. D., împotriva deciziei civile nr.1045/19.11.2014, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă P. M. C. P. P., având ca obiect obligație de a face .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta reclamantă Ț. D., reprezentată de avocat N. M., lipsind intimata pârâtă
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constatând cauza în stare de judecată a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii asupra recursului de față.
Avocat N. M. pentru recurenta reclamantă Ț. D., față de motivele invocate în scris pe care le a dezvoltat oral a pus concluzii de admiterea recursului, casarea deciziei și pe fond, admiterea acțiunii. A depus practică judiciară.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 03.07.2012 sub dosar nr._, reclamanta Ț. D., a chemat în judecată pe pârâta P. M. C. prin P., solicitând ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea pârâtei la remiterea autorizației de construire și fișele tehnice de măsurători ale terenului aferent construcției situate în C., .. 33 (fost nr. 29), jud. D. și să se constate câtimea cotei părți din terenul menționat mai sus, proporțională fiecărei locuințe determinate potrivit contractelor de vânzare cumpărare nr. 124/1997, nr. 9975/1994, nr._/1994.
În motivare reclamanta a arătat că împreună cu soțul său, T. Miltiade, în prezent decedat, a cumpărat de la M. A., în prezent decedată, apartamentul proprietatea sa, respectiv o garsonieră cu o cameră și dependințele aferente situate în C., .. 29 (actual 33), jud. D., încheind în acest sens contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 9975/03.04.1994 de notariatul de Stat D.; a arătat că autoarea sa, M. A., a dobândit imobilul în baza Legii nr. 85/1992 prin cumpărare de la vânzătoarea . contractului de vânzare cumpărare nr. 706/21.03.1994 și a procesului verbal de predare primire nr. 706/21.03.1994. A mai precizat reclamanta că ulterior, împreună cu soțul său, T. Miltiade, a mai cumpărat de la T. I. și T. P., în prezent decedați, apartamentul lor, compus din trei camere și dependințele aferente, situate în C., .. 29 (actual 33), jud. D., încheiat în acest sens contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr._/06.04.1994 de Notariatul de Stat Județean D., aceștia dobândind imobilul tot în baza Legii 85/1992 de la vânzătoarea . procesului verbal de predare primire și a contractului de vânzare cumpărare nr. 702/21.03.1994.
Reclamanta a mai precizat că împreună cu soțul său, T. Miltiade, a mai cumpărat de la O. P., în prezent decedat, apartamentul compus din două camere cu o suprafață utilă de 30,73 mp și boxa în suprafață de 32,45 mp, conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 124/17.01.1997 de BNP C. G., acesta dobândind imobilul tot în baza Legii 85/1992 de la vânzătoarea . procesului verbal de predare primire și a contractului de vânzare cumpărare nr. 705/21.03.1994. A mai arătat reclamanta că potrivit certificatului de moștenitor nr. 173/05.08.2005, autentificat la BNP A. T., masa succesorală a soțului său a fost compusă din dreptul de proprietate asupra cotei indivize de ½ din imobilul situat în C., .. 33, jud. D., imobil compus din mai multe corpuri de clădiri și construcții situate pe terenul în suprafață de 1119 mp care aparține domeniului privat al Primăriei C., reclamanta fiind singura moștenitoare, iar părțile din construcție însumate, menționate în cele trei contracte de vânzare cumpărare, constituie întreaga construcție casă de locuit. A mai arătat că prin cele trei contracte de vânzare cumpărare li s-a transmis și un drept de folosință așa cum era determinat în contractele de închiriere inițiale ale autorilor lor, respectiv pentru suprafețele de 63,18 mp, 51 mp și 245,14 mp.
Reclamanta a arătat că ulterior li s-a emis Ordinul Prefectului nr. 388/29.10.2007 prin care li s-a atribuit în proprietate doar suprafața de 359,32 mp, reprezentând totalul celor trei suprafețe menționate. A arătat că a fost formulată acțiune pentru a se emite un act de recunoaștere a dreptului de proprietate și pentru diferența de 759,67 mp, deoarece între terenul aferent construcției casa de locuit are o suprafață de 1119 mp, însă acțiunea a fost respinsă prin sentința civilă nr. 2411/20.02.2008 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2007, rămasă irevocabilă. A mai precizat că este singura proprietară a construcției și ca atare, dat fiind faptul că atribuirea în proprietate se face proporțional cu cota parte din construcție, dobândită în temeiul Legii 85/1992, este îndreptățită la dobândirea proporțională a cotei de teren aferentă fiecărei locuințe așa cum se determină potrivit fișelor tehnice de măsurători.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 112 și urm. Cpciv și art. 1527 NCCiv.
A depus la dosar actele de stare civilă, contractul de închiriere din 31.12.1974 și anexele la acesta, fișa tehnică de calcul din 09.03.1994, contractul de închiriere încheiat la 02.08.1972 și anexele la acesta, fișa tehnică de calcul din 09.03.1994, contractul de închiriere nr. 189/04.02.1981 și anexele la acesta, precum și fișa tehnică de calcul, contractul de vânzare cumpărare nr. 706/21.03.1994, contractul de vânzare cumpărare nr. 707/21.03.1994, contractul de vânzare cumpărare nr. 705/21.03.1994, împuternicirea avocațială, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 19 lei.
Pârâta P. M. C. prin P., deși legal citată nu a depus la dosar întâmpinare și nici nu s-a prezentat în instanță pentru a-și expune punctul de vedere cu privire la acțiunea formulată.
La data de 27.11.2012 reclamanta a depus la dosar precizare la acțiune în sensul că își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art. 112 și urm. CPCiv, art. 1527 NCCiv și art. 1,7,10 din Legea 85/1992.
A depus la dosar Ordinul Prefectului Județului D., nr. 388/29.10.2007, Sentința civilă nr. 2411/20.02.2008 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2007, dovada demersurilor efectuate pentru a depune la dosar autorizația de construire pentru imobilul din C., .. 33, jud. D..
De asemenea, reclamanta a depus la dosar Buletinul Clădirii din C., .. 33, jud. D., fișa tehnică a clădiri, referatul din 19.12.1956, răspunsul nr._/06.08.2013 și nr._/18.03.2013 emis de P. M. C..
În ședința publică din data de 29.10.2013 instanța a dispus emiterea unei adrese către Direcția Județeană a Arhivelor Naționale ale Statului – D., pentru înainta copie de pe autorizația de construcție și fișele tehnice de măsurători ale imobilului, situat în C., .. 33 (fost 29), jud. D., la care se va anexa xerocopie de pe istoricul străzii, respectiv adresa nr._/18.03.2013 emisă de P. M. C., precum și adresă către Instituția Prefectului D. pentru a înainta înscrisurile care au stat la baza emiterii Ordinului Prefectului nr. 388 din data de 29.10.2007, relațiile fiind înaintate la dosar la data de 19.11.2013 și respectiv 19.12.2013.
P. încheierea de ședință din data de 18.02.2014, instanța a dispus emiterea unor adrese către P. M. C. și Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară D. pentru a înainta documentația cadastrală cu numărul_, întocmită pentru imobilul situat în C., .. 33 (fost 29), jud. D., relațiile fiind înaintate la dosar la data de 17.03.2014.
Instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosar.
La data de 04.04.2014 reclamanta a depus la dosar concluzii scrise, prin care a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și obligarea pârâtei la remiterea autorizației de construire și fișele tehnice de măsurători ale terenului aferent construcției situate în C., .. 33 (fost nr. 29), jud. D. și să se constate câtimea cotei părți din terenul menționat mai sus, proporțională fiecărei locuințe determinate potrivit contractelor de vânzare cumpărare.
A precizat că împreună cu soțul său, T. Miltiade, a cumpărat de la M. A., o garsonieră cu o cameră și dependințele aferente situate în C., .. 29 (actual 33), jud. D., de la T. I. și T. P., imobilul compus din trei camere și dependințele aferente, situate în C., .. 29 (actual 33), jud. D. și de la O. P., apartamentul compus din două camere cu o suprafață utilă de 30,73 mp și boxa în suprafață de 32,45 mp. A mai arătat reclamanta că după decesul soțului său a rămas singura moștenitoare potrivit certificatului de moștenitor nr. 173/05.08.2005, autentificat la BNP A. T., masa succesorală fiind compusă din mai multe corpuri de clădiri și construcții situate pe terenul în suprafață de 1119 mp care aparține domeniului privat al Primăriei C.. A arătat că a fost formulată acțiune pentru a se emite un act de recunoaștere a dreptului de proprietate și pentru diferența de 759,67 mp, deoarece între terenul aferent construcției casa de locuit are o suprafață de 1119 mp, însă acțiunea a fost respinsă prin sentința civilă nr. 2411/20.02.2008 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2007, rămasă irevocabilă.
P. sentința civilă nr.5207/08.04.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta Ț. D., în contradictoriu cu pârâta P. M. C. prin P., ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Instanța de judecată a fost investită cu cererea reclamantei prin care a solicitat obligarea pârâtei P. M. C. la remiterea autorizației de constricție și a fișelor tehnice de măsurători ale terenului aferent construcției situate in loc. C., .. 33, fost nr. 29, jud. D. și constatarea câtimii cotei-părți din terenul menționat proporțională fiecărei locuințe determinate potrivit contractelor de vânzare-cumpărare nr. 124/1997, 9975/1994 și_/1994.
P. contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 124/1997 de BNP C. G. Ț. D. împreuna cu soțul Ț. Miltiade au dobândit dreptul de proprietate asupra unei locuințe in suprafața de 30,73 mp si a unei boxe in suprafața de 32,45 mp de la vânzătorul O. P., acesta din urmă fiind proprietar in baza contractului de vânzare - cumpărare nr. 705/1994 (fila 108).
P. contractul de vânzare - cumpărare nr. 705/1994 s-a înstrăinat de către . favoarea vânzătorului O. P. dreptul de proprietate asupra locuinței in suprafața de 30,73 mp si asupra unei boxe in suprafața de 32,45 mp. P. același contract inițial nr. 705/1994 s-a stipulat si atribuirea in favoarea cumpărătorului O. P., autorul înstrăinător al reclamantei, a dreptului de folosința asupra terenului aferent locuinței in suprafața de 63,18 mp (fila 30).
P. contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 9975/1994 de Notariatul de Stat reclamanta si soțul sau au dobândit dreptul de proprietate asupra unei locuințe reprezentând garsoniera si dependințele acesteia de la vânzătoarea M. A., in același contract existând stipulația expresa privind transmiterea in favoarea cumpărătorilor si a dreptului de folosința asupra părților comune ale blocului de locuințe din care făcea parte imobilul înstrăinat (fila 112).
Vânzătoarea M. A. a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului înstrăinat prin contractul nr. 706/1994, prin același act juridic dobândind si dreptul de folosința asupra terenului aferent de 51 mp (fila 17).
P. contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr._/1994 de Notariatul de Stat reclamanta si soțul sau au dobândit dreptul de proprietate asupra unei locuințe reprezentând apartament si dependințele acesteia de la vânzătorii T. I. si T. P., in același contract existând stipulația expresa privind transmiterea in favoarea cumpărătorilor si a dreptului de folosința asupra părților comune ale blocului de locuințe din care făcea parte imobilul înstrăinat (fila 115).
Vânzătorii T. I. si T. P. au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului înstrăinat prin contractul nr. 707/1994, prin același act juridic dobândind si dreptul de folosința asupra terenului aferent de 245,14 mp ( fila 24).
Ca urmare a dobândirii de către reclamanta Ț. D. a dreptului de proprietate asupra celor trei imobile din același . in loc. C. .. 33, (fost nr. 29), jud. D. s-a emis de către Prefectul Județului D. Ordinul nr. 388/29.10.2007 prin care s-a atribuit in proprietatea acesteia terenul in suprafață de 359,32 mp aflat in intravilanul localității C. situat in .. 33, jud. D.
In considerarea temeiul de drept material invocat de către reclamantă prin precizarea aflată la fila 47, respectiv dispozițiile art. 1527 din N cod civil și art. 1, 7 și 10 din Legea nr. 85/1992 instanța reține:
Potrivit art. 1527 din N Cod civil "creditorul poate cere întotdeauna ca debitorul să fie constrâns să execute obligația in natură, cu excepția cazului in care o asemenea executare este imposibilă.
Dreptul la executare in natură cuprinde, dacă este cazul, dreptul la repararea sau înlocuirea bunului, precum și orice alt mijloc pentru a remedia o executare defectuoasă".
Aceste dispoziții legale nu își găsesc aplicabilitatea in cauză. Instanța reține că reclamanta se află in posesia suprafeței de teren de 359,32 mp precum și in posesia fișelor tehnice ale de măsurători ale terenului aferent construcției situate in loc. C., .. 33, fost nr. 29, jud. D..
Solicitarea reclamantei privind obligarea Primăriei M. C. la remiterea fișelor tehnice ale de măsurători ale terenului aferent construcției situate in loc. C., .. 33, fost nr. 29, jud. D. nu este întemeiată in condițiile in care la momentul încheierii contractelor de locațiune și ulterior de vânzare-cumpărare, aceste fișe tehnice au fost predate părților contractelor, iar un exemplar trebuie să rămână și pârâtei.
In ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect constatarea câtimii cotei-părți din terenul menționat proporțională fiecărei locuințe determinate potrivit contractelor de vânzare-cumpărare nr. 124/1997, 9975/1994 și_/1994, instanța a reținut:
Art. 1 din Legea nr. 85/1992 dispune" Locuințele construite din fondurile statului pot fi cumpărate de titularii contractelor de închiriere, cu plata integrală sau în rate a prețului, în condițiile Decretului-lege nr. 61/1990 privind vânzarea de locuințe construite din fondurile statului către populație și ale prezentei legi".
Potrivit art. 7 din Legea nr. 85/1992 " Locuințele construite din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, altele decât locuințele de intervenție, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integrală sau în rate a prețului, în condițiile Decretului-lege nr. 61/1990 și ale prezentei legi".
Instanța a reținut dispozițiile art. 10 din același act normativ " În cazul în care într-o clădire sunt mai multe locuințe și spații cu altă destinație, o dată cu dreptul de proprietate asupra acestora se dobândește și dreptul de proprietate pe cote-părți de construcții și instalații, precum și asupra dotărilor care, prin natura lor, nu se pot folosi decât în comun.
Dreptul de proprietate prevăzut la alin. 1 se dobândește indiferent de tronsonul, scara sau etajul la care sunt situate locuința și spațiul cu altă destinație.
Dreptul de proprietate prevăzut la alin. 1 se dobândește și asupra terenului aferent clădirii, așa cum a fost determinat prin autorizația de construire sau prin fișele tehnice de măsurători ale terenului aferent clădirii. Pentru persoanele care dobândesc locuințele în condițiile Decretului-lege nr. 61/1990 și ale prezentei legi, atribuirea terenului se face în condițiile art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991**).
Persoanele care nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor în România vor primi, sub formă de concesiune, cotele de terenuri aferente, pe toată durata existenței clădirii.
Dreptul de proprietate prevăzut la alin. 1, 3 și 4 se determină pe cote, proporțional cu suprafața construită a locuințelor și a spațiilor cu altă destinație".
Din analiza textelor de lege anterior menționate instanța a reținut că dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcțiilor se atribuie proporțional cu suprafața construită a locuințelor și a spațiilor cu altă destinație. De altfel aceasta este și situația juridică a reclamantei care a dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 359,32 mp, prin Ordinul Prefectului nr. 388/2007. Instanța a reținut că deși suprafața de teren pe care se găsește construcția dobândita, precum si anexele gospodărești si curtea folosita pentru normala exploatare a locuinței sunt mai mari decât suprafața dobândită in proprietate de reclamantă, prevederile art. 10 din legea 85/1992 instituie o condiție suplimentara in ceea ce privește noțiunea de teren aferent care poate fi dobândit in proprietate. Astfel reclamanta nu dobândește in proprietate întregul teren aferent construcțiilor, ci numai suprafața de teren așa cum a fost atribuit in folosința si determinata prin fișele tehnice de măsurători ale terenului aferent clădirii.
Mai mult dobândirea dreptului de proprietate se face in baza dispozițiilor art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991**, care prevede că "Terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localităților, atribuite, potrivit legii, în folosință veșnică sau în folosință pe durata existenței construcției, în vederea - construirii de locuințe proprietate personală sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuințe, trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuințelor, în proprietatea acestora, integral sau, după caz, proporțional cu cota deținută din construcție".
Acesta este și motivul pentru care la solicitarea reclamantei s-a emis de către Prefectul Județului D. Ordinul nr. 388/29.10.2007 prin care s-a atribuit in proprietatea acesteia terenul in suprafață de 359,32 mp aflat in intravilanul localității C. situat in .. 33, jud. D., ordin care până in prezent nu a fost desființat. La baza emiterii Ordinului nr. 388/29.10.2007 s-au avut in vedere fișele tehnice pentru determinarea suprafeței locative închiriate, fiind reținute suprafețele de 63,18 mp, 51 mp și 245,14 mp, in total fiind 359,32 mp.
In prezent ordinul prefectului nu a fost desființat, reclamanta nefăcând dovada formulării unei plângeri împotriva acestuia, in baza dispozițiilor art. 52 alin. 2 și 53 alin. 1 din Legea nr. 18/1991.
Susținerea reclamantei in sensul că devenind proprietara asupra întregii construcții este îndreptățită să i se atribuie in proprietate întreaga suprafață de teren de 1119 mp, nu este întemeiată, în condițiile in care, așa cum s-a arătat mai sus, și in baza textelor legale, dreptul de proprietate se dobândește proporțional cu suprafața construită a locuințelor și a spațiilor cu altă destinație.
Instanța a reținut că anterior promovării prezentei cereri de chemare in judecată reclamanta s-a adresat Judecătoriei C. cu acțiunea ce a format obiectul dosarului nr._/215/2007 având ca obiect fond funciar. In cadrul acesteia acțiuni, reclamanta in contradictoriu cu pârâții Comisia Locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar și Prefectura Județului D. prin Prefect a solicitat constatarea dreptului său de proprietate asupra întregii suprafețe de teren de 1119 mp și obligarea pârâților la emiterea unui ordin și pentru suprafața de 759,68 mp, diferența de 359,32 mp atribuindu-i-se in proprietate prin Ordinul Prefectului nr. 388/2007. Acțiunea a fost respinsă prin sentința civilă nr. 2411 din 20.02.2008, definitivă prin respingerea recursului la data de 10.12.2008. in motivarea s-au reținut dispozițiile art. 10 din Legea nr. 85/1995, in sensul că terenul se dobândește proporțional cu suprafața locativă precum și fișele tehnice ale imobilului de calcul care au însoțit contractele de vânzare-cumpărare.
Pentru aceste considerente, instanța a respins acțiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta susținând, în esență, că aceasta are vocație la întreaga suprafață de teren, așa cum a fost posedată și folosită, întrucât este proprietara tuturor construcțiilor de pe teren, prin teren aferent construcțiilor înțelegându-se, atât terenul de sub construcție, cât și terenul care reprezintă curtea și grădina, astfel cum este determinată în interpretarea art. 23 alin. 1 din Legea nr. 18/1991; a mai susținut că autorii săi au dobândit dreptul de proprietate asupra clădirilor și celorlalte construcții în baza art. 10 din Legea nr. 85/1992, în speță fiind incidente și dispozițiile art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991; a mai invocat că proprietarul inițial P. G. a obținut în anul 1912 autorizația de construire a clădirii existentă și în prezent, terenul având atunci, ca și acum suprafața de 1.119 m.p., astfel că dreptul de proprietate se dobândește, conform art. 10 din Legea nr. 85/1992, asupra terenului aferent clădirii, așa cum a fost determinat prin autorizația de construire sau fișele tehnice de măsurători aferente clădirii; a mai criticat faptul că prima instanță a reținut greșit că, în speță, sunt inaplicabile dispozițiile art. 1527 NCC, în realitate acestea fiind aplicabile în contextul în care a solicitat instanței să constate câtimea cotei-părți din teren având în vedere dreptul de proprietate dobândit asupra întregului imobil, respectiv diferența până la 1119 m.p.
Tribunalul Gorj prin decizia civilă nr.1045 de la 19.11.2014 a respins apelul declarat de apelanta reclamantă Ț. D., cu domiciliul în C., .. 33 (fost nr. 29), jud. D., cu domiciliul procedural ales la Cabinet de Avocat Asociați N. M., B. C., cu sediul în C., .,împotriva sentinței civile nr. 5207 din 08.04.2014 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă P. M. C. P. P., cu sediul în C., ., nr. 7, jud. D..
Pentru a pronunța această decizie Tribunalul a constatat neîntemeiate criticile recurentei-reclamante, problematica de fapt și de drept supusă analizei, astfel cum a fost afirmată în cadrul acțiunii introductive, fiind corect analizată și interpretată de prima instanță, în concordanță cu dispozițiile legale incidente în materie.
Astfel, în concret în speță, anterior, reclamanta a eșuat irevocabil într-un litigiu prin care a încercat să-și rezolve situația juridică a excedentului de teren în suprafață de 759,67m.p. deținut în fapt, ce reprezenta diferența dintre suprafața de 359,32 m.p. (atribuită în temeiul art. 10 alin. 3 din legea nr. 85/1992 raportat la 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 Rep., prin Ordinul Prefectului nr. 388/29.10.2007) și suprafața reală stăpânită de aceasta, respectiv de 1119 m.p. Aceasta în condițiile în care reclamanta și autoarea sa, M. A. și soțul său Țițu Miltiade, au dobândit succesiv, prin contractele de vânzare-cumpărare nr. 706/21.03.1994, nr._/06.04.1994 și nr. 124/17.01.1997, toate cele trei apartamente ce compun întreaga construcție-casă de locuit, situată în C., .. 33 (fost nr. 29), jud. D..
Tribunalul relevă că, situația de fapt dedusă judecății nu este nici pe departe singulară în contextul jurisprudențial al constituirii dreptului de proprietate în baza Legii 18/1991, în sensul că suprafețele de teren menționate în actele vechi de proprietate ori în actele de atribuire în folosință nu au un corespondent exact cu realitatea din teren. Cu alte cuvinte, autoritățile abilitate să efectueze procedura de constituire a dreptului de proprietate au preluat în mod automat suprafețele menționate ca fiind trecute în proprietatea statului în actele încheiate sub imperiul Legii nr. 85/1992, fără a face verificări cu privire la situația fizică a acestora, în condițiile în care terenul respectiv nu a făcut niciodată obiectul unor măsurători riguroase, făcute cu instrumente tehnice performante, apte să-i releve întinderea reală.
Practic, în aproape toate cazurile există surplusuri de teren care reclamă o clarificare a situației lor juridice, iar beneficiarii constituirii dreptului de proprietate privată s-au adresat instanțelor de judecată cu acțiuni în constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune pentru surplusul de teren, finalitatea unui asemenea demers judiciar constând în obținerea unui titlu constatator al dreptului de proprietate pentru diferența de teren, titlu pe care să-l poată exhiba, alături de ordinul prefectului pe care îl dețin, în cadrul circuitului juridic civil static și dinamic.
Așadar, nu există regimuri juridice diferite în ceea ce privește orice suprafață de teren atribuită în folosință, pe de o parte și surplusul de teren găsit, de regulă, cu prilejul întocmirii documentațiilor cadastrale, pe de altă parte, aceste neconcordanțe neputând fi datorate decât exclusiv modului deficitar de măsurare în care la acea epocă se realizau astfel de atribuiri, de vreme ce, cum este și cazul în speță, limitele convenționale ale unor astfel de terenuri nu au suferit modificări niciodată, fiind aceleași dintotdeauna, de la data atribuirii și până în prezent, stare de fapt necontestată niciun moment de pârâtă.
De menționat că, jurisprudența constantă a instanțelor de judecată, cel puțin a secției civile a Tribunalului D., a validat această teză juridică, statuând asupra incidenței normelor de drept substanțial referitoare la prescripția achizitivă în situații precum cea expusă, conferindu-le titularilor de ordine ale prefectului titluri de proprietate cu privire la terenul cu situație juridică incertă.
Însă, pentru că în cauza dedusă judecății reclamanta nu a putut invoca uzucapiunea de lungă durată de 30 de ani, dat fiind că nu era și nu este nici în prezent împlinit termenul prescripției achizitive și, având în vedere că a pierdut irevocabil și în demersul său juridic ce a constituit obiectul dosarului nr._/215/2007, în care s-a pronunțat s.c. nr. 2411/20.02.2008 de către Judecătoria C., prin care solicitase emiterea unui ordin de atribuire în proprietate a suprafeței de 759,68 m.p., aceasta a înțeles să promoveze prezenta acțiune în justiție.
De remarcat din capul locului că, reclamanta și-a fundamentat solicitarea de a se constata câtimea cotei-părți din terenul aferent construcției (este vorba de suprafața excedentară titlului său de proprietate, reprezentat de ordinul menționat), proporțională fiecărei locuințe determinate potrivit respectivelor contracte de vânzare-cumpărare, pe dispozițiilor alineatului 3 și cele ale alineatului 6 ale art. 10 din Legea nr. 85/1992, potrivit cărora :" (3) Dreptul de proprietate prevăzut la alin. 1 se dobândește și asupra terenului aferent clădirii, așa cum a fost determinat prin autorizația de construire sau prin fișele tehnice de măsurători ale terenului aferent clădirii. Pentru persoanele care dobândesc locuințele în condițiile Decretului-lege nr. 61/1990 și ale prezentei legi, atribuirea terenului se face în condițiile art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 Rep.) și (6) Dreptul de proprietate prevăzut la alin. 1, 3 și 4 se determină pe cote, proporțional cu suprafața construită a locuințelor și a spațiilor cu altă destinație ", pentru ca în final să invoce în drept un text de lege din Noul Cod Civil, respectiv art. 1527, ce reglementează o instituție de drept substanțial civil, și anume dreptul la executare silită în natură, ce nu are absolut nicio legătură cu speța dedusă judecății, nici ca aplicabilitate în timp și nici ca temei al cauzei raportului juridic, pus în discuție ( causa debendi ). Aceasta întrucât, temeiul juridic invocat de reclamantă este inoperabil, având în vedere că, în speță, avem de-a face cu "facta praeteritia ", în sensul că toate faptele constitutive ale situației juridice supuse analizei instanței, cât și efectele produse de această situație juridică, au fost realizate în întregime înainte de . legii civile noi.
Așadar, în mod evident există o totală neconcordanță între obiectul respectivei cereri a reclamantei și temeiul invocat, nemaivorbind de solicitarea în sine, care nu are nicio tangențialitate cu rațiunea și finalitatea textelor de lege enunțate anterior.
Cu toate acestea, analizând și interpretând problematica de drept dedusă judecății din perspectiva dispozițiilor art. 10 alin. 3 și 6 din Legea nr. 85/1992, Tribunalul a constatat certă și fermă totodată intenția legiuitorului de a conferi dreptul la achiziționarea unor astfel de terenuri numai acelor persoane care îndeplinesc cumulativ cale două condiții, și anume: 1)terenul să fie aferent construcției dobândite în temeiul prevederilor Legii nr. 85/1992 și, de asemenea, 2) același teren trebuie să fi fost atribuit persoanei în folosință și determinat prin autorizația de construire sau prin fișele tehnice de măsurători ale terenului aferent clădirii, întocmite concomitent cu actele translative de proprietate.
Așadar, reglementând, ca și condiție prealabilă atribuirii în proprietate, existența unei atribuiri în folosință, Tribunalul apreciază că și dispozițiile art. 36 alin. 2 din legea nr. 18/1991 Rep., ce reglementează vocația la atribuirea dreptului de proprietate, nu prezintă ca sferă de aplicare suprafețele aferente construcțiilor aflate în fapt în detenția persoanei îndreptățite la atribuire, ci doar suprafețele de teren ce au făcut obiectul unui raport juridic anterior, privind folosința imobilului; în acest sens, s-a constatat cu ușurință că dispoziția legală menționată precizează atribuirea în folosință, ca și criteriu de dobândire a proprietăți, și nu existența folosinței.
În consecință, conchizând, Tribunalul a constatat că, atât timp cât înstrăinătorii inițiali nu au dobândit dreptul de folosință decât asupra suprafețelor de teren inserate în respectivele contracte de vânzare-cumpărare, și anume: 63,18 mp; 51 mp și 245,14 mp (în total 359,32 mp), nu și asupra suprafeței excedentare de 759,68 mp, în temeiul principiului nemo plus iuris ad alium transfere potest quam ipse habet- nimeni nu poate transmite mai multe drepturi decât cele pe care le deține-reclamanta, în calitatea sa de succesoare cu titlu particular, nu putea deveni succesoare în drepturi a autorilor săi cu privire la dreptul de a-i fi atribuită suprafața de teren excedentară, deoarece nici acești autori nu au avut niciodată atribuit dreptul real de folosință asupra acestui teren.
Pentru aceste considerente legale, în baza art. 296 C.pr.civ., Tribunalul a respins apelul dedus judecății, ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Ț. D. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Un prim motiv de critică este cel prevăzut de art.304 pct.9 vechiul Cod pr.civilă „când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal sau a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a Legii”.
A arătat că împreună cu soțul său, Ț. Miltiade, în prezent decedat, au dobândit prin cumpărare întreaga clădire care era împărțită în mod artificial în 3 apartamente distincte, respectiv:
- P. contractul de vânzare-cumpărare nr.9975/03.04.1994 au cumpărat de la M. A. o garsonieră compusă dintr-o cameră și dependințele acesteia așa cum sunt descrise în contract;
- P. contractul de vânzare-cumpărare nr._/06.04.1994 au cumpărat de la Ț. I. și P. imobilul compus din 3 camere, baie, bucătărie și alte dependințe, inclusiv pivniță;
- contractul de vânzare-cumpărare nr.124/17.01.1997 O. P., compus din 2 camere și boxă, toate cu suprafețele descrise în acte.
A susținut că în urma decesului soțului său, a rămas singura moștenitoare conform certificatului de moștenitor nr. 173/05.08.2005, autentificat la BNP T. A. în care se menționa că rămâne în proprietatea sa suprafața de 1119 mp și construcțiile de pe acesta, care ocupă împreună suprafața de 441 de sub construcție, așa cum rezultă din cadastrul depus la dosarul cauzei și suprafața de 359,70 mp aferentă construcției, suprafață care le-a fost dată prin ordinul prefectului nr.388/29.10.2007.
A mai arătat că a contestat acest ordin în instanță, acțiune care finalmente a fost respinsă cu motivarea că „dacă ni s-ar da nouă întreg terenul aferent imobilului s-ar fi vătămat interesele legitime ale celorlalți coproprietari, adică cota parte din teren se va da proporțional cu dreptul de proprietate asupra construcției”.
A apreciat că este o eroare a instanței care a pronunțat această sentință plecând de la premiza greșită că ar exista în realitate mai multe apartamente cu mai mulți proprietari, fără a ține seama de faptul că imobilul nu este compus din apartamente, ci din camere, fiind o casă care are un singur proprietar, respectiv recurenta. Aceste camere au fost denumite generic „apartamente”, lucru care este demonstrat cu fișele tehnice ale clădirii și cadastrul, unde se poate observa foarte clar că este vorba de camere și nu apartamente.
A considerat că raționamentul instanței că dacă i s-ar atribui ei întreg terenul aferent construcției, ar fi încălcate drepturile celorlalți proprietari este greșit, în speță fiind vorba de un singur proprietar, recurenta pe întreg imobilul.
P. această sentință se recunoaște principiul stabilit de altfel și de Curtea Constituțională că atribuirea terenului se face proporțional cu dreptul de proprietate asupra construcției.
Conform Legii 85/1992, în baza cărora autorii lor au cumpărat camerele din imobil, în art.10 se stabilește că o dată cu dreptul de proprietate asupra construcțiilor, cumpărătorul dobândește proprietatea pe cote părți de construcție și dreptul de proprietate prevăzut mai sus dobândește și asupra terenului aferent clădirii, așa cum a fost determinat prin autorizația de construire sau prin fișele tehnice de măsurători ale terenului aferent clădirii.
Recurenta a susținut că prin această prevedere se reglementează faptul că prin autorizația de construire se stabilește dreptul de proprietate asupra terenului aferent clădirii așa cum rezultă din autorizație.
A depus ca probă în acest sens autorizația de construcție emisă de P. M. C., fostului proprietar, P. G., care a edificat construcția în anul 1912, autorizație de construcție ce a fost trimisă instanței de fond de către pârâta-intimată.
Faptul că deține autorizația de construcție care prevede că întreg terenul de 1119 mp este aferent construcției edificate în baza autorizației, este evident că în prezent prin reîntregirea proprietății așa cum a fost inițial, compusă din curte și construcții, întreaga suprafață este teren aferent imobilului.
A susținut că situația este reglementată de Legea 85/1992, prin dispozițiile art.10 alin.3 și 6, care stabilesc faptul că legiuitorul conferă dreptul de achiziționare a unor astfel de terenuri, cu îndeplinirea a două condiții cumulative: 1) terenul să fie aferent construcției dobândite în temeiul Legii 85/1992; 2) terenul trebuie să fi fost atribuit persoanei în folosință, determinat prin autorizația de construire, întocmite concomitent cu actele translative de proprietate.
Problema în cauză este aceea că inițial, întreg imobilul construit și neconstruit a aparținut, conform actelor depuse la dosar, unei persoane fizice, P. G., a cărui avere a fost naționalizată și dată în folosință către ., care a fracționat construcția în mai multe apartamente-camere și au fost distribuite salariaților acestei societăți, înainte de 1990.
Această împărțire artificială nu-i pot fi opozabile, deoarece terenul aferent construcției a fost dat în folosință chiriașilor, suprafață ce era mai mare decât în fișele tehnice ale clădirii. Deci, terenul aferent construcției a fost atribuit în folosință și fiind autorii săi folosesc întreaga suprafață de teren mai sus.
Nu a fost avută în vedere, această situație specifică, nici de instanța de fond, nici de instanța de apel, de aceea s-a socotit că nu ar avea dreptul la această suprafață de teren excedentară, deoarece și autorii săi nu ar fi avut niciodată atribuit dreptul real de folosință, lucru total eronat.
Autorii săi foloseau întreg terenul, cât și societatea comercială de la care au cumpărat.
Al doilea motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.8 Vechiul Cod pr.civilă „când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura sau înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al cestuia”.
Un alt motiv de recurs este acela că cele două instanțe au ignorat noțiunea de teren aferent construcției care implică în mod obiectiv și suprafețele de teren aflate sub construcție, pentru că astfel se complinește noțiunea de teren aferent necesare folosinței construcției, dobândită în proprietate.
În aceste condiții, instanța ar fi trebuit măcar o parte să admită acțiunea sa sși să-i atribuie în proprietate terenul de sub construcție a cărui suprafață este de 441 mp, conform cadastrului depus la dosar.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea deciziei și pe fond, admiterea acțiunii în tot sau în parte (conform motivului 2 de recurs).
În drept a invocat dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Vechiul Cod pr.civilă.
Intimata-pârâtă P. M. C. prin primar nu a depus întâmpinare.
In recurs recurenta a depus la dosar practica judiciara.
Analizând actele si lucrările dosarului, dispozițiile legale aplicabile in cauza, sentința primei instanțe si motivele de recurs, Curtea constata ca recursul este neîntemeiat, fata de următoarele considerente.
Motivele de recurs invocate de recurentă, prevăzute de art. 304 pct. 8 si 9 Cod procedură civilă, nu sunt incidente în cauză, deoarece, pe de o parte, instanța de apel a interpretat corect actul juridic dedus judecății iar pe de altă parte, decizia nu este nici lipsită de temei legal și nici nu este dată cu aplicarea greșită a legii .
Astfel, prin cererea de chemare in judecata, astfel cum a fost precizata la data de 27.11.2012, recurenta reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la remiterea autorizației de construire și fișele tehnice de măsurători ale terenului aferent construcției situate în C., .. 33 (fost nr. 29), jud. D., precum și constatarea câtimii cotei părți din terenul menționat mai sus, proporțională fiecărei locuințe determinate potrivit contractelor de vânzare cumpărare nr. 124/1997, nr. 9975/1994, nr._/1994, invocând dispozițiile art. 112 și urm. CPCiv, art. 1527 NCCiv și art. 1,7,10 din Legea 85/1992.
Pretențiile reclamantei au fost analizate atât de prima instanța cat si de instanța de apel prin prisma temeiului legal invocat de aceasta; de altfel, in dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C.pr.civ., recurenta nu a invocat faptul ca instanța, prin decizia data, interpretând greșit actul juridic dedus judecații, ar fi schimbat natura sau înțelesul lămurit si vădit neîndoielnic al acestuia, ci a susținut ca instanțele au ignorat faptul ca noțiunea de teren aferent construcției implică în mod obiectiv și suprafețele de teren aflate sub construcție, astfel încât ar fi trebuit sa admită in parte acțiunea și să-i atribuie în proprietate terenul de sub construcție a cărui suprafață este de 441 mp, conform cadastrului depus la dosar.
Aceste critici nu se circumscriu insa motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C.pr.civ., ci celui prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., în condițiile in care vizează interpretarea greșita a dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 85/1992.
În acest sens, referitor la legalitatea deciziei recurate, va retine Curtea ca în mod corect a apreciat instanța de apel ca dispozițiilor art. 10 alin. 3 si 6 din Legea nr. 85/1992 reglementează dreptul la achiziționarea terenurilor aferente clădirilor, dar in limitele determinate prin autorizația de construire sau prin fisele tehnice de măsurători ale terenului.
Contrar susținerilor recurentei, imobilul a fost construit în 1912, nefiind eliberată autorizație de construcție, iar suprafața de 1119 mp nu este menționata nici in cererea de eliberare a permisiunii de construcție și planul caselor (fila 123 dosarul primei instanțe), nici in fișele tehnice de calcul aferente celor trei imobile achiziționate, ci a fost stabilită, in urma măsurătorilor cadastrale, ca fiind suprafața deținută efectiv în fapt de către recurenta, ipoteză care nu a fost avuta in vedere de art. 10 alin. 3 si 6 din Legea nr. 85/1992.
Mai mult decât atât, prin contractele de vânzare - cumpărare invocate de recurenta, nu au fost dobândite construcțiile in temeiul dispozițiilor Legii nr. 85/1992, pentru ca recurenta sa poată invoca nerespectarea acestor dispoziții legale la întocmirea contractelor, ci aceasta a cumpărat construcțiile de la titularii unor asemenea contracte. In acest context, in calitate de succesor cu titlu particular, aceasta nu poate invoca decât dreptul de folosința asupra suprafețelor de teren menționate in respectivele contracte, și nu un drept de folosința pe care nici autorii săi nu l-au avut.
De altfel, criticile recurentei fac referire la atribuirea in proprietate a suprafeței de teren de 1119 mp sau respectiv 441 mp, cerere care excede cererii introductive, prin care aceasta solicitase obligarea pârâtei la remiterea autorizației de construire și fișele tehnice de măsurători ale terenului aferent construcției și constatarea câtimii cotei părți din teren proporțională fiecărei locuințe determinate potrivit contractelor de vânzare cumpărare nr. 124/1997, nr. 9975/1994, nr._/1994.
Aspectele referitoare la îndreptățirea recurentei de a-i fi atribuita în proprietate întreaga suprafața de teren de 1119 mp aferentă clădirilor au făcut obiectul analizei instanței in cauza ce a făcut obiectul dosarului nr._/_ în care, prin sentința civila nr. 2411/20.02.2008 a Judecătoriei C., definitiva si irevocabila, a fost respinsa cererea reclamantei privind emiterea unui ordin de atribuire în proprietate a suprafeței de 759,68 m.p., reprezentând diferența dintre suprafața de 359,32 mp atribuita prin Ordin Prefectului nr. 388/29.10.2007 si cea deținuta de fapt de 1119 mp.
P. urmare, in condițiile in care respectiva sentința este definitiva, obligatorie si se bucura de putere de lucru judecat, motivele de recurs care se circumscriu unor critici de neegalitate si netemeinicie a acestei sentințe nu vor putea fi primite.
F. de aceste considerente, constatând ca nu este incident nici unul din motivele de recurs invocate de recurenta sau alte motive de ordine publica, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta reclamantă Ț. D., împotriva deciziei civile nr.1045/19.11.2014, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă P. M. C. P. P..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Iunie 2015
Președinte, M. C. Ț. | Judecător, F. D. | Judecător, I. V. |
Grefier, N. D. |
07.07.2015
Red.jud.C.M.Ț.
2ex/AS
j.a.D.F.S.
S.L.M.
j.f.L.D.B.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 48/2015. Curtea de Apel... | Legea 10/2001. Hotărâre din 20-01-2015, Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
