Legea 10/2001. Hotărâre din 20-01-2015, Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 20-01-2015 în dosarul nr. 216/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 216/2015
Ședința publică de la 20 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. S.
Judecător L. M. L.
Grefier N. A.
******
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamanta Ș. T., cu domiciliul în C., ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 356 din 19 septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul D. - Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât M. C. P. P., cu sediul în C., ., nr. 7, jud. D., având ca obiect punere în posesie - Legea 165/2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru apelanta reclamantă Ș. T., procurator Ș. I., lipsind intimatul pârât M. C. P. P..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căruia a învederat că, apelul a fost declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, prin serviciul registratură intimatul pârât a depus întâmpinare la data de 17.12.2014, după finalizarea procedurii prealabile, după care;
Procurator Ș. I., a solicitat lăsarea cauzei la a doua strigare pentru ca apărătorul apelantei reclamante să poată fi prezent.
Instanța, a lăsat cauza la a doua strigare.
La reluarea cauzei, la apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns pentru apelanta reclamantă Ș. T., procurator Ș. I. și avocat N. I. R., care a depus împuternicire și intimatul pârât M. C. P. P., reprezentat de consilier juridic R. M., care a depus delegație.
Avocat N. I. R., a solicitat acordarea unui nou termen de judecată pentru observarea întâmpinării, având în vedere necomunicarea acesteia.
Instanța, a respins solicitarea apărătorului apelantei reclamante.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului de față.
Avocat N. I. R., pentru apelanta reclamantă, a pus concluzii de admitere a apelului, în sensul schimbării sentinței atacate, așa cum a fost formulat prin motivele de apel, întrucât instanța de fond a soluționat cauza, numai pe excepția ridicată din oficiu, a prematurității acțiunii.
A solicitat cheltuieli de judecată, depunând în acest sens chitanță reprezentând onorariu de avocat.
Consilier juridic R. M., pentru intimatul pârât, a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond, ca fiind temeinică și legală.
CURTEA
Asupra apelului de față:
La data de 07.04.2014, reclamanta Ș. T. l-a chemat în judecată pe pârâtul M. C. prin P., solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța, să fie obligat pârâtul să o pună în posesie asupra unui teren în suprafață de 420 m.p., situat în C., ., nr. 56 C, precum și asupra unui teren în suprafață de 910 m.p., situat în C., ., nr. 56D (fost nr. 66).
În motivarea acțiunii, arată că prin dispoziția nr. 5102/17.02.2005 emisă de Primăria mun. C. în baza Legii nr. 10/2001, așa cum a fost confirmat prin sentința nr. 777/03.07.2006 pronunțată de Tribunalul D. și decizia civilă nr. 868/15.11.2007 pronunțate de Curtea de Apel C., hotărâri definitive, irevocabile și executate, i-a fost recunoscut dreptul de proprietate asupra unui teren în suprafață de 2.277 m.p. situat în C., ., nr. 56 C (fost 64) din care au fost acordate măsuri reparatorii pentru 1.725 m.p., fiind restituită efectiv suprafața de 132 m.p., rămânând de restituit suprafața de 420 m.p. care potrivit raportului de expertiză tehnică de specialitate întocmit în cauză de expert M. P. este liber de orice sarcină și poate fi retrocedată în natură.
Reclamanta mai arată că prin dispoziția nr. 5519/2004 emisă de Primăria mun. C. i s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra unei suprafețe totale de 4.970 m.p. situat în C., ., . nr. 66, suprafață din care i-a fost predată până în prezent 4.060 m.p., rămânând de restituit o suprafață de 910 m.p., care potrivit raportului de expertiză este liberă de orice sarcină și poate fi retrocedată în natură.
Solicită admiterea acțiunii și pe cale de consecință obligarea pârâtei la punerea în posesie asupra terenurile mai sus amintite, așa cum au fost individualizate prin raportul întocmit de expertul M. P..
La dosarul cauzei a depus sentința civilă nr. 777/03.07.2006 pronunțată de Tribunalul D. și decizia civilă nr. 868/15.11.2007 pronunțată de Curtea de Apel C..
În drept, invocă dispozițiile art. 1527 Cod Civil, dispozițiile Legii nr. 10/2001 și Legea nr. 165/2013.
La data de 06.06.2014, reclamanta depune o modificare a cererii inițiale prin care precizează că renunță la capătul de cerere prin care a solicitat ca prin dispoziția nr. 5102/17.02.2005 emisă de Primăria mun. C. prin care i s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra unui teren în suprafață de 2.277 m.p. situat în C., ., nr, 56 C, din care au fost acordate măsuri reparatorii pentru 1.725 m.p., a fost restituită efectiv suprafața de 132 m.p., rămânând de restituit suprafața de 420 m.p.
Solicită să se dispună obligarea pârâtei la punerea în posesie a suprafeței de 925 m.p., a suprafeței de 912 m.p., situat în C., . nr. 82, județul D., așa cum i-a fost recunoscută prin dispoziția nr._/13.06.2005.
Reclamanta arată că ambele suprafețe de teren sunt libere și neafectate de utilități publice și că, având în vedere dispozițiile legale incidente, dar și deciziile adoptate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza S. P. contra România și în cauza C. A. contra România, autoritățile competente refuză să o pună în posesie cu suprafețe menționate.
Mai arată că s-a adresat Primăriei mun. C. în baza Legii nr. 165/2013, art. 33-35, pentru a primi suprafețele de teren de 925 m.p. și 912 m.p., dar nici până în prezent nu a primit un răspuns.
În drept, și-a întemeiat cererea modificatoare doar pe dispozițiile art. 3 alin. 2, 3, 4 din Legea nr. 165/2013 și art. 33-35 din Legea nr. 165/2013.
P. sentința civilă nr. 356 din 19 septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul D., s-a admis excepția prematurității, invocată din oficiu.
S-a respins cererea de chemare în judecată formulată și modificată la data de 06.06.2014 de către reclamanta Ș. T., în contradictoriu cu pârâtul M. C. P. P., ca fiind prematur formulată.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul D. a constatat și reținut următoarele aspecte:
La termenul de judecată din data de 12 septembrie 2014, instanța a invocat din oficiu și a pus în discuție excepția de procedură, absolută și peremptorie, a prematurității cererii de chemare în judecată, care a fost admisă în baza art. 245, art. 246 alin. 1, art. 247 alin. 1 și art. 248 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă, având în vedere următoarele considerente de fapt și de drept:
Reclamanta Ș. T. a promovat cerere de chemare în judecată împotriva pârâtului M. C. prin primar, prin care a solicitat obligarea acestuia să o pună în posesie cu anumite suprafețe de teren, invocând, ca și temei de drept, dispozițiile art. 3 alin. 2, 3, 4 din Legea nr. 165/2013 și art. 33-35 din Legea nr. 165/2013.
În aceste condiții, văzând și faptul că deja reclamanta a adresat Comisiei de aplicare a Legii nr. 165/2013 din cadrul Primăriei mun. C. o cerere de restituire în natură (fila 53 dosar), având un obiect identic cu cel al cererii din cauza de față, tribunalul a trebuit să se pronunțe asupra acțiunii doar în raport de dispozițiile Legii nr. 165/2013, care stabilesc o procedură administrativă de soluționare a dosarului de despăgubire [art. 17 alin. 1 lit. a) și b), art. 21-26], ce presupune verificarea dosarului, evaluarea imobilului, validarea sau invalidarea, în tot sau în parte, de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, a deciziei entității învestite de lege cu soluționarea notificării.
Dacă decizia acestei entități este validată, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor emite o decizie de compensare prin puncte a imobilului preluat abuziv, care se comunică persoanei îndreptățite și împotriva căreia, dacă există nemulțumiri, aceasta poate formula cerere în instanță conform dispozițiilor art. 35 alin. 1 din Legea nr. 165/2013, la expirarea termenului stabilit de lege pentru soluționarea dosarului de despăgubire (60 de luni în cazul Legii nr. 10/2001, potrivit art. 34 alin. 1 din Legea nr. 165/2013). În aceleași condiții, poate fi atacată în instanță și decizia de invalidare a deciziei entității învestite de lege cu soluționarea notificării.
De asemenea, în cazul în care autoritatea pârâtă refuză fără temei să emită decizie, la expirarea aceluiași termen, reclamanta poate solicita secției civile a Tribunalului D., în baza art. art. 35 alin. 1 sau alin. 2 din Legea nr. 165/2013, obligarea Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor la emiterea titlului de despăgubire, astfel că, până atunci, dreptul subiectiv al reclamantei nu este născut sau actual.
În cauză, prematuritatea cererii reclamantei rezultă și din dispozițiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 165/2013, potrivit cărora până la întocmirea situației centralizatoare la nivel local, se suspendă emiterea hotărârilor de validare/invalidare de către comisiile județene de fond funciar sau, după caz, de către Comisia de Fond Funciar a Municipiului București, eliberarea titlurilor de proprietate, punerea în posesie de către comisiile locale de fond funciar, precum și orice alte proceduri administrative în domeniul restituirii fondului funciar, deci comisia locală de fond funciar sau unitatea administrativ-teritorială nu poate fi obligată la acest moment la punerea în posesie.
În consecință, cererea fiind prematur formulată în raport de dispozițiile Legii nr. 165/2013, tribunalul a admis excepția procesuală invocată din oficiu și, pentru toate aceste considerente, a respins cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată la data de 06.06.2014.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta Ș. T., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare s-a solicitat a se analiza motivele de fapt și de drept invocate, a se constata legalitatea și temeinicia acestora având drept consecință admiterea apelului așa cum a fost formulat, cu anularea în totalitate a hotărârii apelate.
In primul rând, consideră că în mod greșit instanța a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului.
A precizat că, instanța de apel are obligația să judece apelul și respectiv cauza analizând problemele și sub aspectul problemelor de fond ale dosarului.
In fapt, a solicitat obligarea Primăriei Municipiului C. punerea în posesie pentru unele suprafețe de teren libere în acest moment aflate pe raza teritorială a Municipiului care în trecut a constituit proprietatea autorilor reclamantei, care au format obiectul notificărilor formulate de aceasta în temeiul Legii 10/2001 cu modificările ulterioare având nr. 133/N/2002 precum și notificarea 135/N/2002.
Aceste notificări au fost rezolvate de Primărie prin emiterea unor dispoziții având ca obiect suprafața de teren situată în C., . nr. 82, precum și terenul situat în Brazda lui N. nr. 56D, fost 66.
Dispozițiile au următoarele numere: nr._/2005 având ca obiect imobilul situat în C., Brazda lui N. nr. 82, unde este liberă o suprafață de teren de 242 mp, iar prin dispoziția nr. 5619/02.11.2004 s-a rezolvat problema terenului situat în C., nr. 56D fost 66, unde a rămas liberă o suprafață de teren de 925 mp.
Faptul că era o persoană îndreptățită la restituire, s-a arătat, este recunoscută de primărie așa cum a precizat prin emiterea celor 2 dispoziții.
In aceste condiții consideră că era îndreptățită a considera că statul deține aceste suprafețe fără titlu legal.
S-a menționat că, prin faptul că instanța s-a pronunțat numai pe excepția ridicată din oficiu la judecarea în fond a cauzei, a creat o situație în defavoarea acesteia în calitate de reclamantă, deoarece nu s-au analizat corect toate susținerile și problemele dosarului pentru a se putea pronunța o soluție legală și corectă.
In cursul soluționării dosarului a precizat instanței faptul că a formulat cerere la Comisia Locală constituită pe raza Municipiului în temeiul Legii 165/2013, cerere având la bază dispozițiile art. 3 alin 2, 3 și 4 din Legea 165/2013 precum și a dispozițiilor art. 17 alin 1 litera a și b și a art. 21-26 din aceiași lege.
Și această precizare a fost respinsă de instanță considerându-se că cererea este prematură deoarece nu s-au îndeplinit condițiile obligatorii ale procedurii prevăzuta de Legea 165/2013.
In acest sens se vorbește în hotărâre că ar fi obligatorie respectarea dreptului de 60 de luni pentru a putea acționa în judecată, după această perioadă născându-se dreptul reclamantei la acțiune.
Consideră că, Legea 165/2013 nu împiedică punerea în discuția comisiei a cererii pe care a formulat-o nefiind obligatorie împlinirea acestui termen, termenul de 60 de luni fiind un termen final.
La dosarul cauzei a depus acte din care rezultă că aceste suprafețe de teren au aparținut autorilor reclamantei, în prezent sunt libere, neocupate de nici un fel de utilitate, fac parte din domeniul privat al statului.
S-a mai precizat că, dacă ia în considerare punctul de vedere al instanței ar însemna că, această comisie nu poate lucra decât după împlinirea termenului de 60 de luni.
Consideră că acest termen nu poate împiedica comisia de a lua în discuție cererile formulate dacă în dosar sunt depuse toate actele și sunt conturate toate elementele care vin în sprijinul comisiei pentru emiterea unei decizii de compensare în natură a suprafețelor solicitate comisiei locale constituită pentru aplicarea Legii 165/2013 pe raza Municipiului C..
De aceea, consideră apelul întemeiat sub toate aspectele de fapt și de drept, solicitând admiterea lui așa cum a fost formulat, urmând a se anula sentința prin care instanța i-a respins acțiunea numai pe excepția ridicată din oficiu a prematurității acțiunii.
Examinând sentința apelată, Curtea apreciază apelul ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
La data de 6 .06.2014 reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că a solicitat instanței să oblige pe pârâtă la punerea în posesie asupra unor suprafețe de teren precizând că anterior s-a adresat acesteia cu o astfel de cerere în baza legii 165/2013 dar nu a primit o soluționare.
Potrivit cererii aflată la fila 53 din dosar rezultă că reclamanta s-a adresat Comisiei de Aplicare a Legii 165/2013 din cadrul Primăriei C. în data de 19.06.2014.
Potrivit art.35 al1 legea 165/2013 ,deciziile emise cu respectarea prevederilor art.33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a Tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității ,în termen de 30 de zile de la data comunicării.
Conform al.2 art.35 ,în cazul în care entitatea investită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute de art.33 și 34 ,persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.
Cum reclamanta nu se găsește în nici unul din cazurile prevăzute de art.35 (nu s-a emis o decizie de către entitatea învestită și nu a expirat termenul prevăzut de art.34 legea 165/2013 ),în mod corect prima instanță a reținut că acțiunea formulată este prematură.
Procedura pentru soluționare a notificărilor adresate de către reclamantă conform legii 10/2001 a fost încheiată ,astfel că aceasta nu se regăsește în situația analizată prin decizia 269/2014 de către Curtea Constituțională,termenul de 60 de luni prevăzut de art.34 legea 165/2013 fiindu-i astfel aplicabil.
În consecință,în baza art 480 cod procedură civilă apelul formulat urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta Ș. T., cu domiciliul în C., ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 356 din 19 septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul D. - Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât M. C. P. P., cu sediul în C., ., nr. 7, jud. D..
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Ianuarie 2015.
Președinte, D. S. | Judecător, L. M. L. | |
Grefier, N. A. |
Red. Jud. L.M.L./6.02.2015
Tehnored. N.A./4 ex.
J. f. D.O.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 382/2015. Curtea de Apel CRAIOVA | Grăniţuire. Decizia nr. 1773/2014. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
