Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 2898/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2898/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 26-03-2013 în dosarul nr. 2898/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2898
Ședința publică de la 26 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C.
Judecător P. P.
Judecător M. P.
Grefier M. V. A.
M. Public reprezentat de Procuror T. D. din cadrul Parchetului de
pe lângă Curtea de Apel C.
**********************
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul S. N., împotriva sentinței civile nr. 301 din 06 mai 2011, pronunțată de Tribunalul M. – Secția civilă în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât S. R. P. M. FINANȚELOR P., având ca obiect-despăgubiri Legea nr.221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul reclamant S. N., lipsind intimatul pârât S. R. P. M. FINANȚELOR P..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat referatul întocmit la data de 15 februarie 2013, prin care cauza a fost propusa pentru perimare, după care;
Instanța, a pus în discuție excepția perimării recursului.
Recurentul reclamant S. N., a susținut că a formulat cerere de amânare a cauzei pentru angajare de apărător, pentru termenul din 14 februarie 2012, a depus la dosar tichetul de recomandată cu numărul de prezentare 5051 din 6 februarie 2012.
A solicitat respingerea excepției perimării recursului și a solicitat judecarea cauzei pe fond.
Procuror T. D. pentru M. Public, a lăsat la aprecierea instanței cu privire la solicitarea recurentului.
Curtea, a trecut la soluționarea excepției perimării recursului.
C UR T E A
Asupra recursului de față;
P. sentința nr. 301 din 06 mai 2011, pronunțată de Tribunalul M. – Secția civilă în dosar nr._, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul S. N., în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P..
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut următoarele;
reclamantul a fost încadrat ca ofițer în rândul forțelor armate ca urmare a Ordinului nr. M.C.69 din 05.02.1987 în conformitate cu prevederile art. 43 lit. f din Statutul corpului ofițerilor .
Din declarația de la fila 20 și susținerile reclamantului reiese că în cursul anului 1982 sora acestuia B. E. a părăsit România stabilindu-se în S.U.A. aspect confirmat și de martorii audiați în cauză .
În pofida susținerilor reclamantului, că măsura trecerii sale în rezervă a fost luată ca urmare a „fugii” surorii sale în străinătate, față de perioada de timp lungă, de peste 5 ani de la acest eveniment, până la măsura pretins abuzivă și cu caracter politic a trecerii în rezervă, s-a apreciat de instanță, că nu există o legătură de cauzalitate, respectiv nu poate fi trasă concluzia că, din cauza părăsirii țării în anul 1982 a fost trecut reclamantul în rezervă în anul 1987 .
Această concluzie este susținută și de motivul formal cuprins în ordinul de trecere în rezervă, respectiv restructurarea postului, reclamantul avînd posibilitatea contestării acestuia în termenele prevăzute de lege, ceea ce nu a făcut . Astfel, cum conform propriilor susțineri, reclamantul a știut că în realitate postul de pe care a fost trecut în rezervă nu a fost desființat, avea posibilitatea să dovedească aceasta prin contestarea ordinului .
Față de aceste considerente instanța a apreciat că motivul trecerii în rezervă a reclamantului, nu a fost plecarea și stabilirea surorii lui în SUA, ceea ce conduce la concluzia că nu poate fi considerată o măsură abuzivă cu caracter politic, în fapt a fost o măsură administrativă luată în conformitate cu Statutul Corpului Ofițerilor așa cum rezultă din adresele înaintate de M. Apărării Naționale și care avea la acea vreme măsuri specifice de petiționare .
Ca o consecință a acestei stări de fapt și de drept reținută de instanță, sunt neîntemeiate și cererile subsecvente de acordare de despăgubiri morale și materiale formulate, întrucât nu s-a constatat că împotriva reclamantului au fost luate măsuri abuzive de genul celor reglementate de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 221/2009, care i-ar da dreptul la măsuri reparatorii conform art. 5 din aceeași lege.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul S. N., criticând-o pentru netemeinice și nelegalitate
P. încheierea de ședință din data de 14 februarie 2012, Curtea de Apel C. a suspendat judecata cauzei potrivit art. 242 alin. 1 pct. 2 Cod Procedură Civilă, pentru lipsa nejustificată a părților.
Având în vedere referatul Serviciului arhivă, din oficiu, cauza a fost repusă pe rol, în vederea constatării perimării recursului .
Excepția perimării este fondată.
Potrivit art. 248 Cod Procedură Civilă, orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.
Având în vedere că în speță de la data de 14 februarie 2012, când cauza a fost suspendată, a trecut mai mult de un an, timp în care cauza a fost lăsată în nelucrare, fără ca partea interesată să fi făcut cerere de repunere pe rol, urmează a se constata perimat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de reclamantul S. N., împotriva sentinței civile nr. 301 din 06 mai 2011, pronunțată de Tribunalul M. – Secția civilă în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât S. R. P. M. FINANȚELOR P..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Martie 2013
Președinte, M. C. | Judecător, P. P. | Judecător, M. P. |
Grefier, M. V. A. |
Red.jud. M.C.
Tehn.red. MA / 2 ex
Data 2.04.2013
Jud. fond S.C.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 42/2016. Curtea de Apel CRAIOVA | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 2773/2013. Curtea de... → |
|---|
