Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 6811/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6811/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 19-06-2013 în dosarul nr. 6811/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 6811
Ședința publică de la 19 iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. E.
Judecător P. B.
Judecător C. T.
Grefier V. P.
x.x.x.x.x.
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta C. C. E., împotriva deciziei civile nr.20/A/MF/21.02.2013, pronunțată de Tribunalul M. – Secția I Civilă în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant F. L. G., precum și cu intimatele-autoritate tutelară P. DR-TR-S. și P. ȘIMIAN, având ca obiect exercitarea autorității părintești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurenta pârâtă C. C. E., prin avocat I.N., lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că recursul este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, timbrat în mod corespunzător, după care;
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța a apreciat cauza în stare de soluționare, acordând cuvântul asupra recursului:
Avocat I.N., pentru recurenta pârâtă C. C. E., expune oral motivele de recurs formulate în scris, în raport de care solicită admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul admiterii apelului, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Judecătoria Drobeta Turnu Severin prin sentința supusă apelului a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamantul pârât F. L. G., a fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de reclamanta pârâtă reconvenientă C. C.-Eleoonora în contradictoriu cu reclamantul pârât F. L. G. .
S-a dispus ca exercitarea autorității părintești asupra minorilor F. M.-R. S., născut la 15.07.2007, și F. L.-N.-G., născută la 11.11.2005, să se facă în comun de ambii părinți .
A fost stabilit domiciliul minoriilor F. M.-R. S.,născut la 15.07.2007,și F. L.-N.-G., născută la 11.11.2005,la la mama pârâtă reclamantă reconvențional C. C.-Eleoonora .
A fost obligat reclamantul pârât F. L. G. să plătească pârâtei reconveniente C. C.-Eleoonora și în beneficiul minoriilor F. M.-R. S.,născut la 15.07.2007,și F. L.-N.-G. ,născută la 11.11.2005,o pensie lunară de întreținere de 330 lei pentru amândoi minorii,deci câte 165 lei lunar pentru fiecare minor începând cu 03.04.2012 și până la majoratul minorilor,ori până la intervenirea altei cauze de modificare ori stingere.
S-a încuviințat ca reclamantul pârât F. L. G. să aibă legături personale cu minorii F. M.-R. S.,născut la 15.07.2007 și F. L.-N.-G. ,născută la 11.11.2005,în fiecare primul și al treilea sfârșit de săptămână,începând din prima zi de sâmbătă a fiecărei luni de la orele 10,oo și până în duminica imediat următoare la orele 12,oo,precum și începând din a treia zi de sâmbătă a fiecărei luni de la orele 10,oo și până în duminica imediat următoare la orele 12,oo, precum și o săptămână în perioada vacanței de iarnă astfel încât sărbătoarea de C. să fie petrecută de minori cu tată reclamant pârât F.-G. ,o săptămână în perioada vacanței de PAȘTI,ultima săptămână din lunile iunie,iulie și august,tatăl reclamant pârât reconvenient F. G. luându-i și aducându-i pe minori la domiciliul lui de la domiciliul mamei pârâte reclamante reconvențional C. C.-Eleoonora, și aducându-i înapoi la domiciliul mamei pârâte reclamante reconvențional C. C.-Eleoonora.
Împotriva acestei sentințe în termen legal au formulat apel apelantul reclamant F. L. G. și apelanta pârâtă C. C. E. criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin sentința civilă nr. 20/A/MF/21.02.2013, pronunțată de Tribunalul M.– Secția I Civilă în dosar nr._, s-au respins apelurile formulate de apelantul reclamant F. L. G. și apelanta pârâtă C. C. E., împotriva sentinței civile nr. 700/03.10.2012, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu intimatele autoritatea tutelară P. Drobeta Turnu Severin și P. ..
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma motivelor formulate în conformitate cu disp. art. 295 c.pr.civ., instanța a constatat apelurile nefondate.
Astfel, potrivit art. 2 din legea 272/2004 orice act juridic emis în domeniul drepturilor copilului se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al acestuia, principiu care este impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților copilului și care va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc pe copii, inclusiv în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
Sub acest aspect urmează a se constata că, din probatoriul administrat la instanța de fond și cu ocazia judecării apelului rezultă că, de la data despărțirii părților în fapt, cei doi minori se află în întreținerea apelantei C. C. E., din ancheta socială efectuată în apel la domiciliul actual al acesteia rezultând că minorii sunt bine îngrijiți și înconjurați cu multă dragoste de către mamă, relația dintre mamă și minor fiind foarte puternică.
Din aceeași anchetă socială rezultă că apelanta C. dispune de condițiile materiale și de garanțiile morale necesare creșterii și educării min orilor,iar din declarațiile acestor minori, date în camera de Consiliu rezultă că sunt foarte atașați de mamă și doresc să locuiască împreună cu aceasta.
In aceste condiții sentința instanței de fond prin care s-a stabilit domiciliul min orilor la pârâta reclamantă reconvențional corespunde interesului superior al acestora în cond. art. 2 din leg.272/2004, sub acest aspect sentința fiind legală și temeinică ,iar apelul formulat de reclamantul F. L. urmând a fi respins ca nefondat în cond. art. 296 c.pr.civ.
Cât privește legăturile personale ale reclamantului apelant cu cei doi minori acestea se circumscriu în drepturile copiilor consacrate prin art. 16 din leg.272/2004 potrivit cărora copilul care a fost separat de ambii părinți sau de unul dintre aceștia printr-o măsură dispusă în condițiile legii are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu ambii părinți cu excepția situației în care acest lucru contravine interesului superior al copilului .Limitarea acestui drept poate avea loc numai dacă există motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică mentală, spirituală, morală sau socială a copilului.
In speță, pentru limitarea legăturilor personale ale minorilor cu tatăl reclamant pârâta apelantă invocă cu titlul de motive temeinice evaluările psihologice ale minorei F. L. G., din care rezultă o stare de anxietate a acesteia cauzată de teama că o să fie furată de tatăl si, „ așa cum a mai făcut-o”.
Coroborând datele din evaluarea psihologică (fila 27 dosar fond) cu depozițiile martorilor audiați în cauză și cu actele depuse la dosar rezultă că această temă a minorei se datorează unei împrejurări în care tatăl reclamant i-ar fi luat pe cei doi minori abuziv ducându-i la domiciliul său.
Față de data la care a avut loc însă acest incident (9 mai 2012 așa cum precizează reclamanta în motiv ele de apel) a trecut însă suficient timp pentru recuperarea psihică a minorilor, astfel încât programul stabilit de instanța de fond, nu este de natură a prejudicia interesul superior al acestora tocmai pentru realizarea dreptului lor de a păstra legătura cu ambii părinți și în același timp de a respecta dreptul la viață privată a părintelui căruia nu i s-au încredințat minorii, așa cum a fost el consacrat prin art. 8 CEDO. Aceasta cu atât mai mult cu cât din depoziția martorului B. I. audiat de instanța de apel rezultă că atunci când minori au fost vizitați de către tatăl lor, minorul F. M. R. a fost foarte atașat de acesta, pârâta fiind cea care a influențat-o pe cealaltă minoră să nu ia legătura cu tatăl său.
Ca atare, și sub acest aspect sentința atacată este temeinică și legală, fiind respins și apelul pârâtei C. C. E. ca nefondat în cond. art. 296 c.pr.civ.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta C. C. E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, pârâta arată că, ambii minori, F. L. N. G. și F. M. R. Sorinei, deși sunt rezultați din relația de concubinaj pe care a avut-o cu reclamantul, aceștia sunt foarte atașați de aceasta și ei, unul de celălalt, și doresc în permanență să locuiască cu reclamanta.
Motivul pentru care nu mai locuiesc împreună cu reclamantul este acela că el este o persoană violentă, consumă frecvent băuturi alcoolice și nu a reușit să se integreze în societate și să aibă un loc de muncă pentru a ajuta la întreținerea minorilor.
Instanța de fond a nesocotit interesul major și unic al minorilor și anume acela de a se bucura de o creștere fără traume așa cum este definit de art. 2 din Legea nr. 272/2004 și a considerat că dreptul minorilor de a avea legături personale cu tatăl este o OBLIGAȚIE, ori tocmai refuzul minorilor consemnat în declarațiile acestora date în fața instanței de apel și motivarea expresă a acestora că tatăl este violent și că sunt foarte speriați de acesta sunt de natură a dovedi fără echivoc stabilirea unui program de vizitare în condițiile medicului psiholog.
De la data despărțirii în fapt de către reclamant, respectiv în anul 2011, acesta a agresat-o fizic și verbal, atât pe ea cât și pe cei doi minori, a urmărit-o împreună cu familia lui și a amenința-o că le va face rău atât acesteia cât și minorilor dacă nu se întoarc la casa părinților săi, fapt pentru care a efectuat numeroase plângeri la poliție și chiar plângeri penale – la dosar fiind mai multe adrese ale poliției mun. Drobeta T.-S., prin care a solicitat ca organele abilitate să întreprindă măsurile necesare pentru evitarea unui final nefericit.
Mai mult, atât în timpul judecării cât și ulterior intimatul a avut un comportament agresiv abuziv față de minori în fața educatoarei, a cadrelor didactice și a copiilor așa cum rezultă din comandarea d-nei educatoare, ori aceste dovezi sunt de natură a determina instanța să nu permită program de vizitare decât potrivit recomandării medicului.
Demersurile violente ale reclamantului au culminat în data de 09 mai 2012 când a smuls efectiv minorul F. Mărio R. Sorinei de lângă aceasta într-un loc public (un magazin), după care a dispărut cu acesta, fapt pentru care a formulat o nouă plângere împotriva reclamantului. Menționează că, datorită faptului că reclamantul a procedat la luarea în mod violent a minorului de lângă ea, fiica acestora F. L. N. D. a suferit o traumă psihică care i-a creat o stare de neliniște paraxistică, anxietate de relație, refuzând să meargă în colectivitate, respectiv la grădiniță, de frică să nu fie furată de tatăl său, acest fapt repetându-se și anterior. Starea este provocată și de un profund atașament pe care îl are față de fratele său, de care nu suportă să fie separată. Minora are încordări permanente și insomnii rebele, dormind cca 3 ore/noapte. Aceste stări sunt constatate prin examinarea psihologică făcute de dna doctor P. P. C. M. care recomandă un mediu familial stabil alături de fratele său, lipsit de stresuri emoționale (risc psihopatologic major), consult psihiatric în regim de urgență și consiliere individuală și familială.
Instanța de apel nu a ținut seama de recomandările medicului psiholog depuse la dosar odată cu concluziile scrise care a precizat că minorii trebuie să stea lângă mamă, că ambii au o teamă față de tată și că pentru echilibrul psihic al acestora nu se recomandă reluarea legăturilor cu tatăl mai devreme de un an și nici faptul că minorii sunt traumatizați psihic.
O traumă psihică odată instalată la un minor îi poate afecta toată viața și prin nesocotirea împrejurărilor de fapt se poate ajunge la distrugerea unor vieți printr-o hotărâre judecătorească.
Comportamentul intimatului este unul evident pentru ca după pronunțarea hotărârii de încredințare a fost la grădinița unde sunt înscriși minorii și aceștia s-au speriat și au fugit de el alergând și țipând, fapt constatat de educatoare care au apelat la personalul de pază și au sesizat conducerea instituției școlare.
Acuzațiile intimatului referitoare la comportamentul său indecent sunt nefondate, nereale, imorale și aduc o gravă atingere personalității sale și ale minorilor acesta ignorând fără nici cea mai mică stare de conștiență efectul faptelor sale asupra psihicului și personalității minorilor.
Mai mult intimatul reține în mod abuziv și inconștient toate hainele sale și ale copiilor precum și toate jucăriile acestora refuzând să le dea, fapt care a determinat-o să cumpere altele cu eforturi financiare deosebite și a reușit numai cu sprijinul familiei sale să redea confortul minim necesar unei bune educații și creștem celor doi minori și asigurarea dezvoltării fizice, mentale spirituale, morale și social-armonioase ale acestora, fapt dovedit cu rezultatul celor două anchete psiho-sociale efectuate de autoritatea tutelară Drobeta T.-Sevenn.
În drept, își întemeiază prezentul recurs pe dispozițiile art.299, 302 ind.1, 304 pct.9 și urm. C.pr.civ.
Verificând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
Din probele administrate în cauză, rezultă cu certitudine că minorii sunt puternic afectați de împrejurarea că între părinții lor au existat, o perioadă relativ îndelungată, neînțelegeri, tensiuni, conflicte.
Astfel, de la naștere și până în luna ianuarie 2012, aceștia au locuit alături de ambii părinți și de bunicii paterni - față de care au dezvoltat relații de afecțiune și atașament -, în locuința acestora din urmă, compusă din 6 camere, bucătărie, baie și două holuri, mobilată modern, și corespunzătoare ca și condiții locative și de igienă (potrivit anchetei sociale depusă la fila nr. 68 dosar fond).
Ambii au frecventat cursurile grădiniței din localitate (adeverința de la fila nr. 44 dosar fond), fetița fiind înscrisă la școala din localitate pentru anul școlar 2012/2013.
În luna ianuarie 2012 (așa cum rezultă din interogatoriul luat pârâtei la data de 24 ianuarie 2013), pârâta, din cauza atmosferei tensionate din familie, a părăsit domiciul conjugal, lăsându-i pe copii la tată.
. Ulterior, în luna februarie 2012, s-a întors și i-a luat din domiciliul tatălui, ducându-i, pentru o perioadă scurtă de timp, într-o garsonieră în Drobeta Turnu Severin și mutându-i la o altă grădiniță din această localitate.
Ulterior, au fost duși în Germania, și au revenit în țară în luna martie 2012, unde au locuit numai cu mama.
În tot acest interval de timp, între cei doi părinți au existat discuții tensionate, certuri, plângeri penale ( plângerea penală formulată de mamă la data de 7 august 2012, finalizată cu soluția neînceperii urmăririi penale – fila nr. 99 dosar fond; sesizarea din 10 oct. 2012 finalizată cu aplicarea, față de reclamantul intimat, a unui avertisment polițienesc – fila nr. 22 apel).
După revenirea în țară, tatăl a încercat, în mod repetat să ia legătura cu minorii, însă nu a reușit, mama pârâtă motivând că minorii nu vor să îl vadă.
Date fiind vârstele lor fragede cât și, în ceea ce o privește pe fetiță, afecțiunile preexistente (potrivit biletului de ieșire din spital depus la fila nr. 43 precum și înscrisului depus la fila nr. 72 dosar fond), toate aceste schimbări și tensiuni din viața familiei i-au marcat puternic pe cei doi copii și au avut un efect extrem de traumatizant, constatat chiar în scrisoarea psihologică depusă de pârâtă la dosarul de fond: anxietate retroactivă, deprimări, fatigabilitate, dificultate de socializare și comunicare în prezența părintelui alături de care nu mai locuiesc în prezent, nevroză infantilă și infantilism afectiv (fila nr. 93 dosar fond).
În acest context, Curtea apreciază că este în interesul celor doi minori refacerea echilibrului lor psihic prin reconstruirea relației afective cu tatăl și bunicii paterni, prin luarea în domiciliul tatălui pentru perioade de timp scurte, dar în mod constant, precum și prin petrecerea, alături și de ceilalți membrii ai familiei lor, a unor perioade de timp mai mari în perioada vacanțelor școlare și a sărbătorilor de Paști și de C..
Pentru aceasta se are în vedere și că, din probele administrate în cauză nu rezultă că tatăl reclamant intimat, dincolo de relația tensionată cu mama copiilor, ar avea față de aceștia un comportament agresiv, violent, care să le pună în pericol dezvolarea fizică și psihică.
Prin urmare, date fiind toate aceste considerente, Curtea constată că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile art. 304 Cod. pr. civ., astfel că, în temeiul aer. 312 cod. pr. civ., urmează a respinge recursul ca nefondat, menținând hotărârea recurată ca fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta C. C. E., împotriva deciziei civile nr.20/A/MF/21.02.2013, pronunțată de Tribunalul M. – Secția I Civilă în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant F. L. G., precum și cu intimatele-autoritate tutelară P. DR-TR-S. și P. ȘIMIAN, având ca obiect exercitarea autorității părintești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 iunie 2013.
Președinte, L. E. | Judecător, P. B. | Judecător, C. T. |
Grefier, V. P. |
Red.jud.LE/ 15 iulie 2013
Tehnred.VP/2 ex.
Jud.apel A.B. și V.N.
Jud.fond S.P.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Tutelă. Decizia nr. 368/2014. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
