Fond funciar. Decizia nr. 120/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 120/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 20-02-2015 în dosarul nr. 120/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 120/2015
Ședința publică de la 20 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. M.
Judecător S. A. C.
Judecător M. M.
Grefier G. D. L.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta M. L. împotriva deciziei civile nr. 557/02.06.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. A., având ca obiect Legea 18/1991.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns procurator M. M. pentru reclamanta M. L., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că:
- prezenta cauză a fost suspendată;
- s-a formulat cerere de repunere pe rol de către reclamanta M. L.;
- prin serviciul registratură s-a depus întâmpinare de către intimata-pârâtă B. A..
La interpelarea Curții, cu privire la mandatul de reprezentare sau procură, procurator M. M. depune la dosarul cauzei, o procură generală, ce datează din anul 1995.
Curtea va repune cauza pe rol, având în vedere cererea formulată de reclamanta M. L., și, constatând în stare de soluționare cauza, pune în discuție excepția inadmisibilității cererii, având în vedere că acțiunea este promovată sub imperiul Noului Cod de procedură civilă.
Procurator M. M. pentru reclamanta M. L., arată că cererea de recurs formulată de M. L. este admisibilă.
CURTEA
Asupra recursului civil de față constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu - J. sub nr._, reclamanta M. L. a chemat în judecată pe pârâta B. A. și a solicitat să se dispună nulitatea titlului de proprietate emis pe numele B. C. V. sub nr._ din 09.12.1993.
Reclamanta a depus la dosar o precizare la acțiune prin care a arătat că acțiunea sa se întemeiază pe dovezi autentice de putere de lege, în contradicție cu părțile intimate în proces care au aceiași obligație - B. A. și moștenitorii acesteia și implicit comisia locală de fond funciar de pe lângă Primăria Tg-J. care în mod ilegal au uzat de o acțiune în constatare sub nr. 3424 din 30 august 1973 dată în dosarul nr. 3338 al Judecătoriei Tg-J. la care ea și autorii săi s-au făcut parte în aceiași cauză ce se solicită atașarea cu pricina.
Prin sentința civilă nr.1614/13.03.2014 pronunțată de Judecătoria TG-J., în dosarul nr._ a fost admisă excepția autorității de lucru judecat și în consecință a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta M. L..
Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că, instanța in temeiul art. 248 Cod procedură civilă se va pronunța asupra excepției autorității de lucru judecat, excepție pe care a admis-o, reținând că la data de 09 decembrie 1993 s-a eliberat autorului pârâtei, B. C. V., titlul de proprietate nr._ pentru suprafața de 0,2687 ha.
Că, reclamanta a formulat prezenta acțiune solicitând nulitatea titlului de proprietate nr._/09.12.1993 eliberat pe numele lui B. C. V., considerând că a avut la bază acte false.
S-a reținut că, prin sentința civilă nr._/20.09.2012 pronunțată în dosarul nr._/318/2012 al Judecătoriei Târgu Jiu având ca obiect nulitatea titlului de proprietate nr._/09.12.1993, a procesului verbal de punere in posesie și a adeverinței de proprietate și ca părți M. L. – reclamantă și B. A. – pârâtă, s-a respins acțiunea.
Că, prin decizia nr.101/17.01.2013 pronunțată de Tribunalul Gorj in dosarul nr._/318/2012 s-a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta M. L., această decizie fiind irevocabilă.
Că, față de această stare de fapt s-a constatat incidența dispozițiilor art. 432 cod procedură civilă potrivit cărora „excepția autorității de lucru judecat poate fi invocată de instanță sau de părți in orice stare a pricinii procesului, chiar înaintea instanței de recurs”, iar potrivit art. 431 Cod procedură civilă „nimeni nu poate fi chemat in judecată de două ori in aceeași calitate in temeiul aceleiași cauze pentru același obiect”, textul de lege dând expresie funcției negative a lucrului judecat potrivit căreia o acțiune nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, fiind interzisă reluarea aceleiași judecăți, in condițiile identității de părți, obiect și cauză.
S-a avut în vedere că între cauza soluționată irevocabil prin sentința civilă nr._/2012 pronunțată in dosarul nr._/318/2012 și prezenta cauză există identitate de părți, obiect și cauză, instanța considerând întemeiată excepția autorității de lucru judecat, motiv pentru care a admis-o și a respins acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta M. L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A invocat că instanța a reținut greșit autoritatea de lucru judecat și nu a avut în vedere actul autentificat și legiferat prin Judecătoria Mixtă Tg-jiu și învestit cu formulă executorie, testamentul partajar al bunicilor și părinților săi în care este cuprins terenul din litigiu la pct.1 situat în punctul „ Drumul Dealului”, în prezent ., Tg-J. și care a fost ocupat în mod abuziv de B. C. V. - defunct și B. A..
Susține că titlul eliberat nu are ca temei nici un act de proprietate și de aceea se impune anularea totală a acestuia. Apelanta a solicitat recunoașterea actului de partaj și arată că îl va pune în executare printr-un executor testamentar.
În drept a invocat dispozițiile art.41 C.pr.civ., art.247 și următoarele C.pr.civ. și art. 430 C.pr.civ.
Prin decizia civilă nr. 557/02.06.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, s-a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta reclamantă M. L., împotriva sentinței civile nr.1614/13.03.2014 pronunțată de Judecătoria Tg.-J. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă B. A..
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că:
Instanța a soluționat cererea reclamantei M. L., reținând excepția autorității de lucru judecat prin sentința civilă nr._/20.09.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._/318/2012, rămasă irevocabilă prin decizia nr.101/17.01.2013.
S-a reținut incidența dispozițiilor art.432 Cprciv și art.431 Cprciv, în sensul existenței identității de părți, obiect și cauză.
Apelanta a criticat sentința, arătând că excepția autorității de lucru judecat a fost reținută greșit, deoarece și-a dovedit proprietatea cu testamentul partaj legiferat de Judecătoria Mixtă Tg-J..
Motivul invocat nu a putut fi reținut, întrucât excepția autorității de lucru judecat presupune existența unei judecăți anterioare, între aceleași părți, pe temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect și nu a unui act de proprietate al uneia din părți care a fost avut în vedere și analizat cu ocazia acelei judecăți.
Potrivit art. 431 Cprciv, reținut și de instanța de fond, o a doua judecată între aceleași părți, pentru aceeași cauză și obiect nu mai poate avea loc, fiind interzisă reluarea aceleiași judecății.
Prin sentința civilă nr._/20.09.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._/318/2012, s-a respins acțiunea aceleiași reclamante, M. L., împotriva aceleiași pârâte, B. A., ce a avut ca obiect nulitatea titlului de proprietate nr._/09.12.1993 și a procesului verbal de punere în posesie cât și a adeverinței de proprietate, invocând actul partajar legiferat prin Judecătoria Mixtă Tg-J. și ocupațiunea abuzivă din partea pârâtei a aceluiași teren situat în prezent în ., Tg-J..
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei Tg-J., reclamanta M. L. a chemat în judecată aceeași pârâtă și a solicitat nulitatea aceluiași titlul de proprietate, invocând aceleași temeiuri, astfel că în mod corect instanța de fond a reținut excepția autorității de lucru judecat.
De altfel, între părți au existat și alte litigii cu privire la același titlu de proprietate emis fostului soț al pârâtei cu privire la același teren.
Fiind reținută excepția autorității de lucru judecat, corect instanța nu a mai analizat fondul pricinii și astfel nici instanța de apel nu a analizat motivele prin care s-a invocat dovedirea dreptului de proprietate de către apelantă cu actul de partaj, această situație făcând obiectul judecăților anterioare ce nu mai poate fi repusă în discuție.
În consecință, apelul declarat a fost respins ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs M. L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs arată că prin decizia civilă nr.101/17.01.2013 pronunțată în recurs în dosarul nr._ se recunoaște că actele părților care au stat la baza emiterii titlului nu sunt opozabile, la care instanța de apel invocă din oficiu excepția lucrului judecat.
Arată că pentru că nimeni nu poate uza de o autoritate de lucru judecat în dauna unui lucru judecat încă din anii 1940, lăsat prin testament de bunici și părinți are un regim de peste 73 de ani și a adus atingere ori vreo prescripție.
În drept invocă dispozițiile dispozițiile art.483 (1) și art.488 pct.1 și art.489 alin.3 și următoarele Cod proc.civ., urmate de Codul Civil, secțiunea 1.1 dispoz. generale prev. de art.1034-1035 și următoarele.
În drept, solicită anularea actului, desființarea hotărârii de fond ca și decizia de apel.
Recursul este inadmisibil.
Conform art.248 alin.1 Noul Cod proc.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, respectiv a criticilor formulate de recurent.
Potrivit dispozițiilor art. 483 alin.1 Cod proc.civ. sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și în cazurile expres prevăzute de lege.
Raportând dispozițiile legale mai sus menționate la situația dedusă judecății, instanța reține că prin decizia recurată, Tribunalul a soluționat în mod definitiv apelul formulat de apelanta reclamantă M. L., împotriva sentinței civile nr.1614/13.03.2014 pronunțată de Judecătoria Tg.-J..
Potrivit disp. art. 5, titlul XIII din legea nr. 247/2005, hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești în procesele funciare în primă instanță sunt supuse numai recursului.
Pe de altă parte, conform disp. Art. 7 din legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Noului cod de procedură civilă:
„(1)Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "definitivă", de la data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă, aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară.
(2)Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară.”
Instituirea unei singure căi de atac – aceea a apelului – în cazul hotărârilor judecătorești pronunțate în litigiile privind materia fondului funciar, nu constituie o modalitate de îngrădire a dreptului de liber acces la justiție, legiuitorul putând dispune o simplificare a procedurilor și o reducere a numărului căilor de atac în cazul anumitor litigii.
Prin decizia civilă nr. 1/1999, Curtea Constituțională a statuat că liberul acces la justiție presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește actul de justiție. S-a considerat că legiuitorul are competența exclusivă de a stabili regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, soluție ce rezultă din dispozițiile constituționale ale art. 125 al. (3) potrivit cărora „Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege”. Pentru situații deosebite legiuitorul poate stabili reguli speciale de procedură, precum și modalitatea de exercitare a drepturilor procesuale astfel încât liberul acces la justiție să nu fie afectat.
Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un cadru prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe – între care și respectarea numărului căilor de atac și a termenelor în care pot fi exercitate.
Posibilitatea provocării unui control judicios al hotărârii judecătorești pentru motive referitoare la pronunțarea acestora cu nerespectarea condițiilor formale, legal prevăzute, de desfășurare a judecății sau ca o consecință a unui raționament jurisdicțional eronat este reglementată în prezent prin normă constituțională.
Însă potrivit art. 129 din Constituția României, revizuită, părțile interesate pot exercita căile de atac numai în condițiile legii procesuale.
Corespunzător acestui principiu, legiuitorul a reglementat în mod expres hotărârile susceptibile a fi supuse reformării, căile de atac și titularii acestora, precum și cazurile de casare, iar acest mod de determinare asigură un control efectiv al hotărârii judecătorești și satisface exigențele art. 21 din legea fundamentală, referitoare la liberul acces la justiție și la dreptul la un proces echitabil reglementate de C.E.D.O.
De asemenea, Curtea va reține și că formularea unei căi de atac intitulate „recurs extraordinar”, fără a se preciza temeiul legal care ar sta la baza sa nu îndreptățește pe titluarul cererii să aleagă un alt demers procesual, decât cele prevăzute în mod expres de prevederile Codului de procedură civilă.
În consecință, având în vedere cele expuse mai sus, instanța urmează să respingă prezentul recurs, ca fiind inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta M. L. împotriva deciziei civile nr. 557/02.06.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. A..
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Februarie 2015.
Președinte, I. M. | Judecător, S. A. C. | Judecător, M. M. |
Grefier, G. D. L. |
Red.jud.S.A.C.
4 ex./G.L./ 02 03 2015
J.F. P. C.
J.Apel.N.Ș.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 121/2015. Curtea de Apel CRAIOVA | Pretenţii. Decizia nr. 91/2015. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
