Fond funciar. Decizia nr. 121/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 121/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 20-02-2015 în dosarul nr. 121/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 121/2015
Ședința publică de la 20 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. M.
Judecător S. A. C.
Judecător M. M.
Grefier G. D. L.
Pe rol judecarea cererii de revizuire formulată de revizuent A. N.I., împotriva sentinței civile nr.352/04.03.2014 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._, și a deciziei civile nr.2050/24.10.2013, pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ *, în contradictoriu cu intimata C. L. DE F. F. PADEȘ, intimata C. JUDEȚEANĂ DE F. F. G., intimat A. N., intimat C. I., și intimata P. M., având ca obiect fond funciar DECLINARE.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat M. T. pentru intimatul A. N., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prezenta cauză a fost declinată de la Înalta Curte de Casație și Justiție, netimbrat, iar prin serviciul registratură s-a depus precizare de către revizuent A. N.I..
Curtea, constată că nu este obligatorie timbrarea având în vedere că natura litigiului ca fiind fond funciar, astfel se trece la soluționarea cererii de revizuire.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, se constată recursul în stare de judecată și se acordă cuvântul pe fond.
Avocat M. T. pentru intimatul A. N., arată că prin cererea înaintată Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit că este o revizuire întemeiată pe dispozițiile art.322 pct.7 Cod proc.civ., fiind două hotărâri potrivnice date de instanțe diferite, declinând competența de soluționare către Curtea de Apel C..
Consideră că cererea de revizuire este tardiv formulată având în vedere că a doua hotărâre invocată, respectiv sentința civilă nr.352/04.02.2014 pronunțată în dosarul nr._ pronunțată de Judecătoria Motru a rămas definitivă la 25.03.2014, iar cererea adresată Înaltei Curți este adresată la data de 14.07.2014, iar pentru articolul invocat, respectiv 322 pct.7 Cod proc.civ., legea prevede că termenul de revizuire este de o lună de la data comunicării hotărârii sau de la data pronunțării, în speță a rămas definitivă la data de 25.03.2014, motiv pentru care consideră că este tardiv formulată cererea de revizuire, iar dacă se va trece peste această excepție în ceea ce privește fondul cauzei solicită a se observa că cererea este nemotivată dar în cele două hotărâri s-au respins cererile formulate de către A. N., pe legile fondului funciar și în consecință nu au fost lezate interesele acestuia. Solicită obligarea revizuentului la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariul de avocat și în același timp și cheltuielile efectuate la Înalta Curte de Casație și Justiție.
CURTEA
Asupra cererii de revizuire:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe revizuentul A. F. N. a formulat cerere de revizuire a Sent.Civ. nr.1222/18.06.2013 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ * solicitând admiterea acestei și revizind hotărârea atacată să admite cererea introductivă de instanță privind anularea HCJ nr.5582/21.01.2011 în ceea ce îl privește pe revizuent și obligarea comisiilor de fond funciar să întocmească actele premergătoare și să îi emită titlu de proprietate pentru suprafața de 61,3741 ha teren pășune-gol alpin situată în ..
În motivare revizuentul A. F. N. a arătat că prin hotărârea a cărei revizuire o solicită i s-a respins cererea privind anularea HCJ nr.5582/21.01.2011 și reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața la care era îndreptățit..
Că în luna decembrie 2013 după nenumărate demersuri pe care le-a făcut către C. L. de fond funciar Padeș, aceasta i-a comunicat două adrese emise de Instituția Prefectului județului G. și ANRP din Guvernul României prin care se comunică Comisiei Locale de fond funciar Padeș că terenurile gol alpin nu au fost preluate de stat printr-un act normativ emis între anii 1945-1989 .
În raport de aceste adrese a revenit din nou la C. L. să pună în aplicare cele specifice în cele două adrese, însă această intimată, prin reprezentanții săi legali i-a adus la cunoștință că trebuie să o acționeze în judecată pentru că numai astfel îi va reconstitui dreptul de proprietate.
A menționat revizuentul că în opinia sa cele două adrese reprezintă acte noi de care el nu a avut cunoștință până în prezent și care au fost ascunse de intimată pentru că nu i le-a adus la cunoștință pentru a le folosi în cauză.
În drept revizuentul și-a întemeiat cererea de revizuire pe prevederile art.322 pct.5 C.p.civ.
În probațiune pârâtul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și interogatoriul intimatei.
Revizuentul A. F. Nicolaea anexat cererii de revizuire în fotocopie actul său de identitate, Sent.civ.nr.1222/18.06.2013 a Judec.Motru, Adresa nr.2978/06.05.2009 emisă de Instituția Prefectului - Județul G. și Adresa nr._/_ din 09.03.2009 emisă de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților – Direcția pentru Coordonarea și Controlul Aplicării Legislației din Domeniul Restituirii Proprietății Funciare.
Legal citat intimatul A. N. I. a formulat întâmpinare prin care a solicita respingerea cererii de revizuire deoarece nu întrunește cerințele art.322 pct.5 C.p.civ., actele invocate de revizuent nefiind descoperite ,, după darea hotărârii,, și nici nu reprezintă ,, înscrisuri doveditoare,, ci simple aprecieri cu privire la anumite puncte de vedere privind aplicarea legii în general și nu cu privire la persoana revizuentului.
În dovedirea celor arătate prin întâmpinare intimatul A. N. I. anexat în fotocopie HCJ nr.5582/21.01.2011, plângerea formulată de revizuent împotriva acestei hotărâri ,, întâmpinarea Adresa Instituției Prefectului – Județul G. nr._/27.06.2011, Decizia Tribunalului G. nr.2050/2013.
Legal citate intimatele C. I. și P. M. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii de revizuire deoarece cele două adrese invocate nu probează dovada proprietății tatălui adoptiv al petentului privitor la suprafața de 61,37 ha pășune gol alpin în punctul Scărița înainte de anul 1948 .
Cu cererea cu dare de dată certă 13.02.2014 revizuentul A. N. a depus la dosarul cauzei înscrisuri, iar prin mandatar avocat a depus la dosar concluzii scrise.
Prin sentința civilă nr. 352/04.03.2014 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._, s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A. f. N. domiciliat în comuna Padeș, . în contradictoriu cu intimatele C. L. de fond funciar Padeș, C. Județeană de fond funciar G. și intimații intervenineți A. N I. și P. M. ambii cu domiciliul în comuna Padeș, . și C. I. domiciliată în mun.Tg.J., ., ., jud.G..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că prin Sentința civilă nr.1222/18.06.2013 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ * rămasă irevocabilă prin Decizia Civilă nr.2050/2013 a Tribunalului G. a fost respinsă plângerea revizuentului A. N. împotriva HCJ nr.5582/21.01.2011 prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 61,3741 ha teren pășune-gol alpin.
La soluționarea cererii de revizuire instanța a avut în vedere dispozițiile Codului de procedură civilă din 1865 în raport de dispozițiile art.27 din Legea nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă.
În conformitate cu prevederile art.322 C.p.civ. revizuirea este o cale extraordinară de atac de retractare, comună și nesuspensivă de executare și poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor definitive sau irevocabile, în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege.
Revizuentul A. N. a formulat cererea de revizuire întemeindu-se pe prevederile art.322 pct.5 C.p.civ.
În acest sens revizuentul A. F. N. a arătat că în luna decembrie 2013 după nenumărate demersuri pe care le-a făcut către C. L. de fond funciar Padeș, aceasta i-a comunicat două adrese emise de Instituția Prefectului județului G. și ANRP din Guvernul României prin care se comunică Comisiei Locale de fond funciar Padeș că terenurile gol alpin nu au fost preluate de stat printr-un act normativ emis între anii 1945-1989 ( filele 11-13 ).
Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 5 C.pr.civ. este admisibilă o cerere de revizuire atunci când după pronunțarea unei hotărâri s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților ori dacă s-a desființat sau modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Textul de lege menționat cuprinde două ipoteze, cererea revizuentei fiind în mod evident circumscrisă primei ipoteze, ipoteză care are în vedere situația în care la data pronunțării hotărârii atacate instanța nu a avut în vedere anumite înscrisuri deoarece aceste înscrisuri nu au putut fi înfățișate de părți instanței din motive independente de voința lor, înscrisuri care în mod vădit erau de natură a schimba soluția dată.
Analiza cererii revizuenților presupune analiza întrunirii cumulative a următoarelor condiții, condiții ce rezultă din prima ipoteză a textului menționat: partea interesată, adică revizuentul, să invoce un înscris probator, un înscris nou care să nu fi fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată; înscrisul invocat să fi existat la data pronunțării hotărârii ce se cere a fi revizuită; înscrisul să nu fi putut fi produs în cauza în care s-a pronunțat hotărârea atacată fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie că partea ce invocă înscrisul a fost pusă într-o împrejurare mai presus de voința sa în imposibilitatea de a prezenta înscrisul ; înscrisul invocat pentru revizuire să fie determinant adică să fie atât de important încât dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării pricinii soluția ar fi fost alta decât cea pronunțată; înscrisul nou trebuie prezentat la instanță de revizuent care nu poate pretinde să fie administrat din oficiu.
Condițiile arătate mai sus sunt condiții cumulative.
Revizuentului îi incumbă să dovedească fie conduita obstrucționistă a adversarului, fie o conduită de natură a nu-i fi permis să intre în posesia înscrisului pe durata soluționării în fond a cauzei, fie a unei împrejurări, cu același impact, privite mai presus de voința părților.
Revizuentul nu au făcut o asemenea dovadă limitându-se în motivarea cererii să afirme că în raport de aceste adrese a revenit din nou la C. L. să pună în aplicare cele specifice în cele două adrese, însă această intimată, prin reprezentanții săi legali i-a adus la cunoștință că trebuie să o acționeze în judecată pentru că numai astfel îi va reconstitui dreptul de proprietate.
Mai mult, din lucrările dosarului de fond nu rezidă o conduită obstrucționistă din partea intimatei C. L. de fond funciar Padeș atâta timp cât prin documentația înaintată intimatei C. Județeană de fond funciar G. a propus validarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate reviuentului A. N. pentru suprafața de 61,3741 ha teren pășune-gol alpin
Actul nou invocat de către revizuentă respectiv cele două adrese nu întrunesc cerințele art. 322 pct. 5 .
Pentru ca un înscris invocat în cererea de revizuire să se încadreze în categoria „înscris doveditor” este necesar ca acest înscris, dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecări pricinii, să fi putut duce la altă soluție decât cea pronunțată. Această condiție nu este îndeplinită în cazul în care înscrisul invocat nu atestă o altă situație de fapt decât cea menționată în considerentele sentinței civile a cărei revizuire se solicită. În acest sens este pertinentă și justă susținerea intimatului A. N. I. în sensul că cele două adrese invocate în susținerea cererii de reviuire nu reprezintă ,, înscrisuri doveditoare,, ci simple aprecieri cu privire la anumite puncte de vedere privind aplicarea legii în general și nu cu privire la persoana revizuentului.
De altfel terenurile pășune-gol alpin au fost preluate de către stat, în acest sens fiind prevederile art.5 Decretul nr.303/1955 stat la filele 40-44 din dosarul nr._, ele făcând parte din categoria pășunilor rezervă de stat, prevederilor menținute și de Legea nr.8/1971 .
Că este așa rezultă în mod expres din Decizia nr.125/24.09.1991 (fila 115 - dosar nr._ ) emisă de prefectul județului G. în baza căreia s-a restituit în proprietatea comunei Padeș și administrarea Primăriei comunei Padeș suprafața de 345,2 ha în golul alpin Mocirliu-Scărița .Așadar nu au fost aplicabile dispozițiile art.27 al.2 1 din Legea nr.18/1991.
În cauză, instanța a analizat respectarea procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate în privința calității revizuentului de persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate, așa încât înscrisurile invocate de acesta nu sunt de natură să conducă la schimbarea soluției în sensul reținerii unei alte situații de fapt decât cea stabilită inițial deoarece s-ar nesocoti puterea de lucru judecat.
Așadar, față de cele arătate mai sus instanța a reținut că nu sunt întrunite condițiile menționate de art. 322 pct. 5 C.pr.civ., prima ipoteză.
Pronunțându-se în cauza M. vs. România CEDO a apreciat că o cale extraordinară de atac, fie ea introdusă și de una din părțile procesului, nu poate fi admisă pentru simplul motiv că instanța a cărei hotărâre este atacată a apreciat greșit probele ori a aplicat greșit legea. Curtea a reamintit că principiul securității raporturilor juridice implică respectarea principiului res iudicata, conform căruia nici o parte nu este îndreptățită să solicite o revizuire a unei hotărâri definitive și irevocabile, obligatorii și, mai ales, nu în scopul de a obține o rejudecare și o nouă analiză a cauzei.
Calea extraordinară de atac nu trebuie să constituie un apel deghizat iar posibilitatea de a exista două opinii diferite asupra obiectului cauzei nu constituie un temei pentru reexaminare. O excepție de la această regulă se admite numai atunci când este justificată de circumstanțe riguroase și de substanță.
A mai reținut Curtea că în considerarea prezumției de validitate este inadmisibilă o cale extraordinară de atac cu excepția unor circumstanțe excepționale numite de Curte „defecte fundamentale” ale hotărârii.
Considerentele Curții sunt în acord cu reglementarea revizuirii din dreptul intern, cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată pentru motivele reglementate în mod exhaustiv de dispozițiile art. 322 și următoarele C.pr.civ.
În acest context o hotărâre judecătorească este importantă nu doar pentru instanțele naționale dar și pentru părțile implicate, părți care exercită căi extraordinare de atac întemeiate pe insatisfacții ce provin din pierderea proceselor atâta timp cât se impune a fi ocrotit principiul securității raporturilor juridice în sensul că nici o parte a unui proces să nu poată determina redeschiderea unei cauze, soluționată irevocabil, numai în scopul de a obține o rejudecare a cauze; revizuirea nu poate avea semnificația unui „apel deghizat”, putând fi justificată doar pe circumstanțe esențiale, imperative și expres prevăzute de lege, respectiv nevoia de a asigura un echilibru just între interesele indivizilor și efectivitatea sistemului judiciar.
Față de considerentele arătate mai sus instanța a apreciat ca nefondată cererea de revizuire și pe cale de consecință a fost respinsă.
În raport de art.274 C.p.civ. instanța a luat act că intimații nu solicită cheltuieli de judecată.
Văzând și art.328 al.1 C.p.civ.
Referitor la decizia civilă nr.2050/24.10.2013, pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ *, se rețin următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru sub nr._ petentul A. N. a chemat în judecată intimatele C. locală de fond funciar Padeș și C. Județeană de fond funciar G., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea HCJ nr.5582 din 21.01.2011 în ceea cel privește, să fie obligată comisia județeană să-i emită titlul de proprietate pentru suprafața de 61,3741 ha teren pășune – gol alpin situat în ., obligarea comisiei locale la întocmirea actelor premergătoare pentru restul suprafeței de teren gol alpin de 5 ha pentru care a formulat cerere, cu obligarea celor două comisii la plata unor daune cominatorii în sumă de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere, până la îndeplinirea obligațiilor.
În motivare a arătat petentul că a formulat cerere în temeiul Legii 247/2005 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra unui teren în suprafață de 66,1602 ha situat în golul alpin al comunei Padeș și după mai multe cereri pe care le-a formulat comisiei locale, aceasta a hotărât să-i facă o propunere de validare a suprafeței de 61,3741 ha, fără a motiva refuzul de a propune validarea și restului de suprafață, iar comisia județeană prin hotărârea atacată a invalidat propunerea comisiei locale, cu motivarea că actele prezentate nu sunt concludente.
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Legii 247/2005 și a celorlalte acte normative în materia fondului funciar.
La data de 23.02.2011 în cauză a formulat cerere de intervenție în interes propriu numita C. I., arătând că petentul a solicitat toată suprafața de 82 dreamuri pe care o deținea A. I. în acest gol alpin, ignorând faptul că autorul a împărțit acest teren la cei 6 copii ai săi.
La data de 16.03.2011 în cauză a formulat cerere de intervenție în interes propriu A. N. I., arătând că și el este moștenitorul bunicului A. I., recunoscând și dreptul de proprietate al petentului după bunic pentru suprafața ce o primea tatăl petentului, respectiv A. F., acesta având dreptul la numai 10 dreamuri, restul proprietății urmând să fie dobândit de ceilalți moștenitori.
La data de 09.03.2011 în cauză a formulat cerere de intervenție în interes propriu P. M., arătând că autorul A. I. este și bunicul ei, mama sa C. A. a fost fiica lui A. I., care prin testament i-a repartizat 10 dreamuri tot cât și reclamantului A. F., tatăl adoptiv al lui A. F. N..
Instanța a admis în principiu cele trei cereri de intervenție și a dispus citarea în cauză în calitate de intervenienți a lui C. I., A. N. I. și P. M..
Prin sentința civilă nr.2257 pronunțată de Judecătoria Motru la data de 27.09.2012 a fost admisă plângerea formulată de petentul petentul A. N., în contradictoriu cu intimatele C. locală de fond funciar Padeș și C. Județeană de fond funciar G..
Au fost respinge cererile de intervenție în interes propriu formulate de C. I., A. N. I. și P. M. și a fost anulată HCJ nr.5582/21.01.2011 în ceea ce privește petiționarul.
A fost obligată intimata C. L. de fond funciar Padeș să întocmească documentația necesară eliberării titlului de proprietate pentru suprafața de 66 ha teren pășune gol alpin pe vechiul amplasament, iar în măsura în care aceste suprafețe au fost atribuite legal altor persoane pe un alt amplasament de comun acord cu petiționarul și să o înainteze C. Județene de F. F. G..
A fost obligată intimata C. Județeană de fond funciar G. să elibereze petentului titlul de proprietate.
S-a luat act că petiționarul renunță la capătul de cerere privind obligarea comisiei locale și județene de fond funciar la plata de daune cominatorii.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs intervenienți C. I., Arginatru I. și P. M., iar Tribunalul G. prin decizia civilă nr.3587 pronunțată la data de 04.12.2012 a admis recursurile civile formulate de recurenții intervenienți C. I., Arginatru I. și P. M. împotriva sentinței, a casat sentința și a trimis cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe.
În rejudecare cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Motru la data de 14.01.2013 sub nr._ *, intervenientul A. I. depunând note de ședință (fila 16 de la dosar), prin care a solicitat admiterea cererii sale de intervenție în interes propriu și împărțirea celor 66 ha între A. F. N., A. I., C. I. și P. M., conform împărțelii făcute de autorul terenului A. I..
La data de 05.03.2013 petentul A. F. N. a depus la dosar note de ședință, prin care a arătat că autorii deposedați sunt părinții lor și nu bunicul comun al său și al intervenienților, deoarece bunicul A. I. a decedat în anul 1940, iar naționalizarea pădurilor a avut loc în anul 1948, iar fiecare dintre părții lor avea poziția de rol în anul 1948 și propriile sale terenuri cu vegetație forestieră.
Că, intervenienții și-au solicitat propriile lor terenuri cu vegetație forestieră care provin de la același bunic, dar care s-au aflat în proprietatea părinților lor la naționalizare, el având calitatea de intervenient în dosarele lor, dar instanța i-a respins cererea deoarece testamentele sunt nule, nefiind scrise de testator, iar intervenienții din prezenta cauză solicită ceea ce a aparținut părinților lor. A depus în copie înscrisurile de la filele 45 – 65 de la dosar.
Din oficiu, instanța a solicitat de la C. L. de fond funciar Padeș să comunice ce suprafață de teren cu vegetație forestieră și gol alpin s-a reconstituit reclamantului A. N. și după ce autor, intervenientei C. I. și după ce autor, intervenientului A. I. și după ce autor, intervenientei P. M. și după ce autor, precum și atașarea spre observare a dosarului nr._ la prezenta cauză.
În cauză la data de 19.03.2013 a formulat cerere de intervenție în interes propriu Regia Națională a Pădurilor Romsilva-Direcția Silvică Drobeta Turnu Severin, prin care a solicitat respingerea plângerii formulată de petent .
Prin încheierea de ședință din data de 16.04.2013 instanța a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Dr.Tr. S., cererea fiind inadmisibilă, întrucât în litigiu nu sunt suprafețe de teren cu vegetație forestieră.
Prin sentința civilă nr.1222 din 18.06.2013 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ * a fost respinsă plângerea formulată de petentul petentul A. N., domiciliat în comuna Padeș, ., în contradictoriu cu intimatele C. locală de fond funciar Padeș și C. Județeană de fond funciar G..
S-au respins cererile de intervenție în interes propriu formulate de C. I., A. N. I. și P. M..
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că petentul A. N. este fiul adoptiv al defunctului A. F. decedat la data de 2.10.1996 ( fila 83- dosar nr._ ) și nepotul autorului comun A. N. I. decedat la data de 01.12.1940 ( fila 28- dosar nr._ ) și în această calitate petentul a formulat două cereri de reconstituire a dreptului de proprietate: cererea nr.446/2.04.1998 și cererea nr.456/16.09.2005 ambele înregistrate la C. L. de fond funciar Padeș.
Cererea nr.456/16.09.2005 și care privea reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră provenind de la tatăl său adoptiv A. F. și autorul comun ( bunic) A. N. I., precum și de la tatăl firesc B. I. a fost invalidată prin HCJ nr.4570/2007, iar plângerea formulată de petent împotriva acestei hotărâri de invalidare a fost respinsă prin sentința civilă nr.843/26.03.2012 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._, rămasă irevocabilă prin decizia Tribunalului G. nr.2927/15.10.2012 .
Prin cererea nr.446/02.04.1998 petentul A. F N. în calitate de moștenitor al tatălui său A. F. moștenitor al autorului comun A. N. I. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenuri cu vegetație forestieră și pășune gol alpin .
Analizând cererea în ședința din 13.04.2010 intimata C. L. de fond funciar Padeș a propus să îi fie reconstituit petentului A. F. N. dreptul de proprietate pentru suprafața de 66,16 ha în muntele ,,Scărița” situat administrativ pe teritoriul comunei Padeș, însă la întocmirea tabelului anexă prevăzut de HG nr.890/2005 și înaintat intimatei C. Județeană de fond funciar G. a menționat suprafața de 61,3741 ha.
Prin HCJ nr.5582/21.01.2011 intimata C. Județeană de fond funciar G. a respins propunerea intimatei C. L. de fond funciar Padeș de validare a reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafața de 61,3741 ha teren pășune gol alpin petentului în calitate de moștenitor al autorului A. I. și a invalidat această propunere, cu motivarea că actele prezentate nu sunt concludente în dovedirea dreptului de proprietate.
Împotriva HCJ nr.5582/21.01.2011 a formulat plângere petentul A. F. N. solicitând anularea acesteia și obligarea celor două intimate să îi reconstituie dreptul de proprietate pentru terenul pășune-gol alpin de 61,3741 ha menționată în hotărârea de invalidare, cât și asupra suprafeței de 5 ha pășune-gol alpin pentru care a formulat cerere dar intimata C. L. de fond funciar Padeș a refuzat să facă o propunere de validare.
S-a reținut că plângerea petentului A. F. N.este neîntemeiată și a fost respinsă, pentru cele ce succed în continuare.
Petentul A. F. N. fiul adoptiv al def.A. F. solicită să îi fie reconstituit dreptul de proprietate în calitate de moștenitor al defunctului A. N. I. și având în vedere că autorul comun A. N. I. a decedat la data de 01.12.1940, că legislația funciară privește retrocedarea terenurilor agricole și cu vegetație forestieră preluate de către stat în perioada 1945-1990, acesta nu are calitatea de persoană deposedată care să permită petentului să solicite retrocedarea terenului pășune-gol alpin în calitate de moștenitor al acestuia.
S-au reținut în cauză prevederile art.3 al.2 1 din Legea nr.1/2000 potrivi căruia ,, pentru terenurile proprietarilor deposedați, persoane fizice, pe care se află pășuni și fânețe, reconstituirea se face pentru diferența dintre suprafața de 50 ha de familie și cea adusă în cooperativa agricolă de producție sau preluată prin acte normative speciale ori prin orice alt mod de la membri cooperatori sau de la orice altă persoană fizică deposedată, dar nu mai mult de 100 ha de proprietar deposedat.", iar art.3 al.5 din același act normativ dispune că ,, Prin proprietar deposedat, în sensul prezentei legi, se înțelege persoana titulară a dreptului de proprietate în momentul deposedării.,,
Așadar reclamantul trebuie să probeze că autorul său A. F. decedat la data de 2.10.1996 a avut calitatea de proprietar deposedat în sensul dispoziției legale de mai sus și că până la data decesului a solicitat retrocedarea terenurilor ce i-au fost preluate de către stat în condițiile art. 41 al.1 din Legea nr.18/1991 în forma sa inițială, având în vedere că modificările aduse acestui text de lege prin art.I pct.27 din Legea nr.169/1997 nu prevăd o repunere în termen ("Art. 41. - (1) Persoanele fizice sau, după caz, moștenitorii acestora, ale căror terenuri cu vegetație forestieră, păduri, zăvoaie, tufărișuri, pășuni și fânețe împădurite au trecut în proprietatea statului prin efectul unor acte normative speciale, pot cere reconstituirea dreptului de proprietate și pentru diferența de peste 1 ha, dar nu mai mult de 30 ha, de familie.") .
Nici prevederile articolului 1 al Legii nr.1/2000 nu constituie o repunere în termen, persoanelor fizice si persoanelor juridice care au formulat cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile agricole si pentru terenurile forestiere, in termen legal li se reconstituie dreptul de proprietate in condițiile prevăzute de prezenta lege, iar dispozițiile acestei legi se aplică și în cazul restituirii construcțiilor accesorii terenurilor agricole si silvice.,,.
Chiar dacă prin dispozițiile Legii nr.193/2007 suprafața de teren de cel mult 50 ha ce putea fi retrocedată în baza art.3 al.2 a fost majorată la 100 ha pentru anumite categorii de terenuri (pășuni și fânețe), prin introducerea art.3 al.21 în actul normativ menționat susmenționat, art. II al Legii nr.193/2007 (,, persoanele fizice prevăzute la art. 3 alin. (2^1) din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare și cu cele aduse prin prezenta lege, pot formula cereride reconstituire a dreptului de proprietatepentru diferențele de suprafață ce pot fi restituite, conform prezentei legi, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a acesteia,,) de asemenea nu reprezintă o repunere în termenul de a solicita reconstituirea dreptului de proprietate.
Petentul A. F. N. nu a făcut dovada că autorul său ar fi formulat până la data decesului vreo cerere prin care să fi solicitat retrocedarea terenurilor pășune-gol.
S-a reținut în primul rând de către instanța de rejudecare că cererea formulată de petent, înregistrată sub nr.446/02.04.1998 și invalidată prin HCJ nr.5582 din 21.01.2011 nu reprezintă o solicitare a diferenței de teren pe care autorul petentului să o fi cerut în termenul prevăzut de art.10 al.4 din Legea nr.18/1991 în forma sa inițială, prelungit prin prevederile Legii nr.29/1991, ci o cerere nouă făcută după împlinirea termenului prevăzut de lege.
Beneficiul repunerii în termen acordat de lege prin dispozițiile art.33 din Legea nr.1/2000 așa cum a fost modificată de Legea nr.274/2005 a fost valorificat de petentul A. F. N. prin formularea cererii nr.456/16.09.2005, cerere prin care nu a solicitat și reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile pășune-gol alpin, ci doar terenuri cu vegetație forestieră.
Sub aspectul calității de ,,proprietar deposedat,, al defunctul A. F. instanța a reținut că prin raportul de expertiză întocmit în primul ciclu procesual de experții M. V. și B. R. a fost identificată suprafața totală de 105,88 ha în muntele Scărița (Scărișoara) despre care experții pretind că ar fi aparținut autorului comun A. N. I. potrivit actului de partaj voluntar data 10.05.1910 ( filele 39-40 dosar nr._ ) și nu autorului petentului A. F. în legătură cu care instanța de control judiciar în mod judicios a reținut că a fost solicitată reconstituirea dreptului de proprietate de petentul A. F. N..
S-a reținut că identificarea efectuată de cei doi experți specialitatea topografie nu este diferită de identificarea efectuată de intimata C. L. de fond funciar Padeș pe Proiectul de plan parcelar înaintat intimatei C. Județeană de fond funciar G.( fila 11 – dosar nr._ ), identificare care privește doar muntele Scărița, deși obiect al partajului l-au reprezentat și munții B. și Mocirliu .
Ca atare, instanța de rejudecare a apreciat că în mod temeinic intimata C. Județeană de fond funciar G. a reținut că din acest înscris nu rezultă suprafața deținută de autorul comun în muntele Scărișoara.
Pe de altă parte, din analiza aplicabilității dispozițiilor art. 6 alin. 1 ind. 1 din Legea 1/2000, text de lege potrivit căruia titlurile de proprietate existente înainte de . Legii 18/1991 și existența liberă a vechilor amplasamente fac dovada proprietății obligând comisiile la reconstituire, iar dacă sunt întrunite condițiile arătate mai sus, legea instituie o prezumție de proprietate cu obligații în consecință pentru comisii, însă condițiile arătate trebuie dovedite pentru fiecare act în parte și pentru fiecare suprafață de teren.
S-a reținut că, cu toate că legea nu distinge cu privire la vechimea actelor, regula fiind aplicabilă indiferent de vechimea actelor primare, este absolut necesar ca între persoana care apare titulară a dreptului de proprietate și persoana ce a fost deposedată să existe identitate. Dacă nu există o astfel de identitate ,reclamantului îi incumbă dovedirea faptului că persoana ce a fost deposedată dobândise terenul despre care face referire actul primar de proprietate.
S-a reținut nu există dovezi din care să rezulte că terenul a fost preluat de către stat de la A. I. și nici nu avea cum să fie de vreme ce acesta a decedat la data de 01.12.1940.
S-a pretins de către petent că terenul ar fi aparținut defunctului A. F. ce l-ar fi dobândit prin testament de la autorul comun A. N. I., invocându-se în acest sens înscrisul sub semnătură privată intitulat ,,testament,, stat la filele 73-75 din dosarul nr._, înscris calificat de instanța de control judiciar ca fiind un testament partajar.
Potrivit prevederilor art.795 din Codul civil de la 1864 împărțeala de ascendent prin acte între vii sau prin testament cu formele, condițiile și regulile prescrise pentru donațiuni între vii și pentru testamente.
Din sentința civilă nr.3020/14.12.2011 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.2253/27.06.2012 a Tribunalului G., opozabilă petentului A. F.N. și intervenientului Arginmtaru I. rezultă că acest înscris a făcut obiect al cercetării judecătorești și cu toate acestea instanța de rejudecare reține că potrivi art.802 din Codul civil de la 1864 testamentul este un act revocabil prin care testatorul dispune, pentru timpul încetării sale din viață, de tot sau de parte din avutul său .
Legiuitorul a stabilit prin prevederile art.858 din Codul civil de la 1864 că testamentul poate fi olograf, prin act autentic sau în formă mistică,iar pentru validitatea testamentului olograf, art.859 din Codul civil de la 1864 stabilește trei condiții: să fie scris, să fie semnat și să fie datat de mâna testatorului.
S-a reținut că înscrisul de la filele 73-75 din dosar în mod evident nu îndeplinește două din aceste condiții de validitate, respectiv pe aceea că nu este scris de mâna testatorului, înscrisul conținând expres la fila 75 mențiunea,,acest testament a fost scris de fiul meu N. eu ne mai putând scrie…,, și nici nu este datat, doar fiind semnat de persoana de la care se pretinde că emană,, l-am citi apoi din cuvânt în cuvânt și apoi l-a semnat propriu,,.
Instanța a reținut că pentru a fi în prezența unui testament olograf valabil, este necesar ca acesta să fie scris de mâna testatorului, adică să reproducă caracteristicile grafice individuale ale fiecărei persoane în parte și nu să fie scris de o altă persoană sau dactilografiat. Testamentul olograf trebuie să fie de asemenea datat de mâna testatorului, datarea fiind importantă, întrucât în raport de ea se poate stabili capacitatea testatorului și validitatea testamentului în cazul în care testatorul a lăsat mai multe testamente, iar semnătura trebuie să fie executată de asemenea de mâna testatorului.
S-a reținut că pentru că nu întrunește condițiile de validitate prevăzute de art.859 din Codul civil, înscrisul sub semnătură privată intitulat ,,testament,, stat la filele 73-75 din dosarul nr._ este nul absolut ca testament și nu poate produce nici un efect în sensul art.795 din Codul civil de la 1864 privind partajul de ascendent,iar celelalte înscrisuri invocate de petentul A. F N. în cererea nr.446/02.04.1998 nu sunt fac credibilă susținerea petentului privind calitatea de autor deposedat a tatălui său adoptiv A. F. și astfel în mod evident A. F. nu putea fi parte contractantă în contractul de vânzare cumpărare încheiat între E. S. și moșneni din satul Cloșani, autentificat potrivit procesului-verbal nr.2020 din iulie 1904 al Tribunalului M., de vreme ce acesta s-a născut la data de 27 iunie 1915.
Cât privește înscrisurile intitulate ,, chitanță de arendare ,, din anul 1935 sau ,, tabel,, din același an 1935, ele nu reprezintă titlu de proprietate în sensul art.6 al.1 1 din Legea nr.1/2000, aspect reținut în mod judicios de intimata C. Județeană de fond funciar G. și nu reprezintă dovadă a proprietății autorului A. F. cele comunicate instanței de către intimata C. L. de fond funciar Padeș cu Adresa de la fila 103 în completarea Adresei nr.1765/18.03.2013 .
Împrejurarea că petentul A. F. N. s-a înscris în Registrul Agricol al satului Cloșani la poziția 150 cu suprafața de 66,16 ha teren pășune în anul 2010, nu constituie o dovadă a proprietății defunctului său tată A. F. și care să poată fi valorificată de petent în condițiile art.6 al.1 2 din Legea nr.1/2000 și de altfel nu există vreo dovadă că autorul petentului A. F. ar figura înscris în registrul agricol cu vreo suprafață de teren pășune gol alpin..
Nu prezintă relevanță nici depozițiile martorilor M. S. și J. T. ascultați în primul ciclu procesual și nici depoziția martorei N. P. audiată în rejudecare, nici unul dintre ei nefiind proprietar vecin sau moștenitor în sensul art.6 al.13 din Legea nr.1/2000.
Pentru considerentele expuse mai sus a fost respinsă plângerea formulată de petentul A. F. N. împotriva HCJ nr.5582/21.01.2011.
În ceea ce privește daunele cominatorii și având în vedere soluția ce urmează a se pronunța în sensul respingerii plângerii formulate împotriva HCJ nr.5582/21.01.2011 și dispozițiile art.64 din Legea nr.18/1991 și acest petit al plângerii petentului este evident nefondat .
Cererile de intervenție formulate în cauză au fost respinse, întrucât nici unul dintre intervenienți nu are calitatea de moștenitor al defunctului A. F. în legătură cu care petentul A. F. N. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate.
S-a reținut că intervenienta C. I. nu a formulat personal cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, cererea nr.347/29.03.1998 fiind formulată de tatăl său A. N.I. decedat la data de 11.04.1998, solicitându-se proprietatea autorului A. N. decedat la 17.08.1977, fiul al autorului comun A. N. I. decedat la data de 01.12.1940.
Cererea a fost analizată de intimata C. locală fond funciar Padeș în ședința din 17.01.2012 și s-a propus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 18 ha pășune gol alpin după autorul A. N. decedat la 17.08.1977, fiul al autorului comun A. N. I. decedat la data de 01.12.1940.
Până în prezent nu există o hotărâre de validare sau invalidare a acestei cereri emanând de la C. Județeană de fond funciar G., iar instanța nu poate dispune direct reconstituirea dreptului de proprietate deși terenul a fost identificat de experții M. V. și B. R., fiind incidente prevederile art.7 ale Legii nr.165/2013 ,aplicabile potrivit art.4 din același act normativ.
Cererea de intervenție formulată de intervenienta P. M. a fost respinsă, cu motivarea că autorul comun A. N. I. decedat la data de 01.12.1940 în legătură cu care a formulat cererea de reconstituire de la fila 57-dosar nr._ nu are calitatea de proprietar deposedat, iar pe de altă parte nu a solicitat terenul solicitat spre reconstituire de petentul A. F. N. în muntele ,,Scărița,,, ci în punctele ,, C.,,, ,, F. ,,, ,,Poienile de Jos-B.,, și în privința intervenientei P. M. sunt incidente prevederile art.7 al. 1ale Legii nr.165/2013 ,aplicabile potrivit art.4 din același act normativ
Cererea de intervenție formulată de intervenientul A. N. I., fiul defunctului A. N. și nepotul autorului comun A. N. I. decedat la data de 01.12.1940, a fost respinsă de către instanță, cu motivarea că autorul comun A. N. I. decedat la data de 01.12.1940 în legătură cu care a formulat cererea de reconstituire de la fila 58-dosar nr._ nu are calitatea de proprietar deposedat, această calitate revenind defunctului A. N. .
În privința acestui autor deposedat A. N., s-a reținut de către instanța de rejudecare că intimatele prin emiterea titlului de proprietate nr._/18.01.2010 ( fila 20 –dosar nr._ ) intervenientului Argintarui I. și martorului A. N. fratele său ca moștenitori ai defunctului A. I. N. și-au îndeplinit obligațiile prevăzute de legislația funciară și au reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața maximă de 100 ha teren pășune ce poate fi retrocedată persoanei deposedate sau moștenitorilor săi în baza art.3 al.21 din Legea nr.1/2000 introdus prin Legea nr.193/2007.
Împotriva sentinței au declarat recurs recurentul reclamant A. N. și recurenta intervenientă C. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin cererea de recurs înregistrată la 24.07.2013 recurentul reclamant A. F N. a solicitat admiterea recursului său, desființarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii sale, arătând că este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 61,3741 ha teren pășune alpină .
S-a criticat motivarea sentinței instanței de fond sub aspectul reținerii inexistenței unei hotărâri de validare sau invalidare, în contextul în care însăși cererea de chemare în judecată se numește ,, plângere” și este îndreptată împotriva HCJ 5582/21.01.2011.
Prin motivele recursului înregistrat la data de 25.07.2013 același recurent a criticat sentința întrucât în mod greșit instanța i-a respins cererea pe considerentul că nu a făcut dovada că A. F. este proprietarul deposedat, că instanța de fond motivează în mod confuz lipsa la îndreptățirea reconstituirii dreptului de proprietate pe considerentul că nu există o cerere formulată de A. F., făcând o aplicare greșita a disp. art. 41 al. 1 din Leg. 18/1991 modificată și în contextul în care nici una dintre comisii și nici instanța în primul ciclu procesual nu au contestat în vreun fel îndreptățirea reclamantului la reconstituire pe acest temei.
S-a invocat motivarea greșită a soluției pe considerentul că nu s-a făcut dovada existenței calității de proprietar la momentul deposedării autorului reclamantului, făcând trimitere la depoziția martorei N. Pulina și la faptul că s-a făcut o analiză greșită a testamentului întocmit de A. I., considerând recurentul că pentru a-l înlătura instanța trebuia să cerceteze dacă voința testatorului a fost schimbată ulterior, iar acesta și-a revocat testamentul, chiar dacă acest testament nu îndeplinește cele două condiții de validitate reținute de instanță.
S-a mai invocat neanalizarea incidenței prevederilor art. 225 c.pr.civ. față de lipsa nemotivată de la interogatoriu a celor două interveniente C. și P..
S-a mai invocat că nu s-a ținut cont de punctul de vedere al comisiei locale și nici de raportul de expertiză întocmit în cauză.
Recurenta intervenientă C. I. a criticat sentința instanței de fond, cu motivarea că în mod eronat aceasta a reținut că intervenienta C. I. nu a formulat personal cerere de reconstituire a dreptului de proprietate și nu a solicitat acest lucru, deoarece tatăl acesteia A. N I. formulase cererea de reconstituire cu nr. 346/11.04.1998 la Consiliul Local Padeș pentru suprafața de 50 ha teren pășune alpină, conform actelor de proprietate ale autorului deposedat, respectiv A. I N..
A mai susținut recurenta intervenientă că a formulat cerere de intervenție deoarece numitul A. F N. a solicitat întreaga suprafață de 61 ha teren gol alpin din punctul Scărița ( Scărișoara ) a numitului A. N I., iar din această suprafață a donat fiului său A. I N. suprafața de 18 ha; că tatăl său A. N I. a solicitat această suprafață de 18 ha încă din anul 1998 prin cererea depusă în copie la dosar și nici până la această dată comisia locală de fond funciar nu s-a pronunțat asupra acesteia ,iar calitatea de autor deposedat avea bunicul său A. I N. conform actului de donație existent la dosar și nu A. N I., care era decedat .
A solicitat admiterea recursului său, precum și a cererii de intervenție pentru suprafața de 18 ha pășune gol alpin.
La data de 2 octombrie 2013 a formulat întâmpinare intervenientul în nume propriu A. N I., solicitând respingerea recursului ca nefondat și arătând că în mod eronat s-a afirmat că A. F. este proprietarul deposedat, iar A. F N. este îndreptățit la reconstituire ca fiu al acestuia și nu există nici un înscris din care să rezulte că A. F. a fost proprietarul terenului de 61,3 ha din punctul Scărița, fapt consemnat și în raportul de expertiză întocmit în dosarul nr._ .
A mai susținut că în mod corect a reținut instanța de fond că celelalte înscrisuri invocate de petentul A. F N. în cererea 446/1998 nu fac credibilă susținerea petentului privind calitatea de autor deposedat a tatălui său adoptiv A. F..
Intervenienții A. N I., C. I. și P. M. au formulat întâmpinare în comun la data de 2.10.2013 la recursul formulat de recurentul reclamant, solicitând respingerea acestuia ca nefondat, pe considerentul că starea de fapt și de drept reținută de instanță este corectă și actele de proprietate ale intervenienților sunt mai bine fundamentate, pentru a li se reconstitui cota parte de gol alpin a muntelui Scărița ( sentință civilă și testament autentic).
Prin decizia civilă nr.2050/24.10.2013, pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ *, s-au respins ca nefondate recursurile declarate de recurentul reclamant A. N. și de recurenta intervenientă C. I., împotriva sentinței civile nr.1222 din 18.06.2013, pronunțată de Judecătoria Motru, în dosarul nr._ *, în contradictoriu cu intimații intervenienți A. N. I., P. M. și intimatele C. L. de fond funciar Padeș, C. Județeană de fond funciar G..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că, așa cum s-a reținut corect de către instanța de fond, reclamatul A. N. și intervenienții au ca autor comun pe A. N I. decedat la 1.12.1940.
În ceea ce privește pe reclamant, în discuție este cererea nr. 446/2.04.1998 prin care acesta în calitate de moștenitor al autorului său A. F., acesta din urmă de moștenitor al autorului comun A. N I., a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenuri cu vegetație forestieră și pășine gol alpin.
Cât privesc terenurile cu vegetație forestieră, acestea au făcut și obiectul cererii nr. 456/16.09.2005, cerere invalidată prin HCJ 4570/2007, soluție de invalidare menținută prin hotărâre judecătorească irevocabilă.
Obiectul cererii de față este plângerea formulată de petentul A. F N. împotriva HCJ 5582/2011 prin care C. județeană G. a respins propunerea intimatei C. locală Padeș de validare a reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafața de 61,3741 ha teren pășune gol alpin în calitate de moștenitor al autorului A. I. și a invalidat această propunere cu motivarea neconcludenței actelor prezentate în vederea dovedirii dreptului de proprietate . Asupra plângerii s-a pronunțat instanța de fond și a analizat-o prin prisma dispozițiilor legale pe care le-a considerat că sunt incidente în cauză.
S-a apreciat că instanța de fond a făcut o interpretare greșită a dispozițiilor art. 41 al. 1 din leg. 18/1991, reținând eronat că trebuia să se probeze de reclamant că până la data decesului său, autorul A. F. a solicitat retrocedarea terenurilor ce i-au fost preluate de către stat, instanța de control judiciar considerând că dispozițiile legale menționate permit și moștenitorilor persoanelor fizice deposedate formularea cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate, astfel că la data intrării în vigoare a Legii 169/1997 autorul reclamantului deja decedase, iar reclamantul, în calitate de moștenitor, avea îndreptățirea legală de a formula cerere de reconstituire pentru terenul a cărei proprietate a aparținut autorului său.
Însă corect instanța a avut în vedere că reclamantul trebuia să probeze că autorul său A. F. a avut calitatea de proprietar deposedat.
Pentru a dovedi calitatea de proprietar a autorului său A. F. reclamantul s-a prevalat de actul de partaj voluntar din anul 1910 al autorului comun A. I. și de testamentul, înscris sub semnătură privată, aflat la filele 73-75 ale dosarului nr._ .
În contextul în care s-a constatat de instanța de fond că testamentul de care se prevalează reclamantul nu îndeplinește toate condițiile de validitate cerute de lege pentru testamentul olograf, trebuia făcută dovada incontestabilă a faptului că terenul în litigiu a intrat în patrimoniul autorului A. F., având în vedere că decesul bunicului reclamantului a intervenit în anul 1940, anterior naționalizării terenurilor cu vegetație forestieră, ori nu există acte autentice prin care terenul trece în proprietatea autorului A. F. înainte de anul 1948.
Pe de altă parte nici chiar depozițiile martorilor audiați în cauză nu sunt în măsură să facă dovada dreptului de proprietate, deoarece dispozițiile art. 6 din Leg. 1/2000 vizează vecinii terenului în litigiu, iar martora la care face referire recurentul nu este vecină cu terenul în litigiu, declarând expres că tatăl ei nu a avut teren în punctul Scărița, făcând referire doar la împrejurarea că lumea din C. cunoștea că terenul ar fi aparținut lui F. A..
Nu s-a făcut dovada că autorul petentului A. F. ar fi avut înscrisă în registrul agricol vreo suprafață de teren pășune gol alpin, anterior anului 1948.
Așadar, chiar în contextul în care s-ar reține că terenul a existat în patrimoniul comun al părților, A. N I., raportat la actul din 1910, probatoriul administrat în cauză nu face dovada că A. F. era proprietar sau posesor pe întreaga suprafață de aproximativ 66 ha teren gol alpin din M. Scărița înainte de anul 1948.
De altfel, instanța de fond a analizat toate înscrisurile prezentate de reclamant în dovedirea dreptului său de proprietate și a concluzionat în mod judicioas că acestea nu fac dovada calității de autor deposedat în ceea ce-l privește pe A. F., iar raportul de expertiză întocmit în cauză este relevant sub aspectul că terenul în litigiu a aparținut autorului comun A. N I., însă concluzia acestuia este neechivocă sub aspectul inexistenței unor acte autentice de trecere a terenului în litigiu în proprietatea autorului A. F. înainte de anul 1948.
Așadar, soluția instanței de fond este în concordanță cu probatoriul administrat în cauză, instanța pronunțând o hotărâre legală în ceea ce privește analizarea calității de persoană îndreptățită la reconstituire a reclamantului după autorul său, al cărui moștenitor direct este, cu privire la terenul ce a făcut obiectul litigiului .
Cât privește adresa Comisiei Locale Padeș, al cărui conținut susține recurentul că nu a fost luat în considerare, din considerentele hotărârii recurate a rezultat că instanța de fond s-a raportat și la aspectele comunicate instanței de către C. L. de F. F. Padeș ,respectiv la ceea ce este relevant în soluționarea cauzei și anume împrejurarea că petentul A. F N. s-a înscris în registrul agricol al satului Cloșani la poziția 150 cu suprafața de 66,16 ha teren pășune, în anul 2010, împrejurare care nu putea fi valorificată ca o dovadă a proprietății defunctului său tată A. F., fiind evident că înscrierea are doar caracter declarativ, în contextul în care reclamantul sau autorul său nu au beneficiat de acte de reconstituire a dreptului de proprietate emise în procedura legii fondului funciar completată și modificată ulterior pentru suprafața de teren menționată.
De altfel, a fost irelevantă împrejurarea semnalată prin adresa comisiei locale că doar reclamantul ar fi solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu, cererea de reconstituire nefiind decât punctul de plecare pentru derularea întregii proceduri în temeiul căreia se apreciază sau nu îndreptățirea la reconstituirea dreptului de proprietate pentru titularul cererii .
În considerarea celor arătate, recursul declarat de reclamant a fost respins ca nefondat .
Și recursul intervenientei C. I. a fost respins ca nefondat, având în vedere chiar motivarea instanței de fond în raport de care se relevă împrejurarea că, pentru terenul de 18 ha pășune gol alpin vizat prin cererea de intervenție, a fost formulată cerere de reconstituire de către A. N I., decedat la 11.04.1998, autor al intervenientei și nu de către intervenientă, iar cu privire la cererea de reconstiuire a autorului intervenientei, nu a fost emisă o hotărâre de validare sau invalidare, astfel că nu puteau fi puse în discuție în litigiul de față dovedirea dreptului de proprietate în persoana autorului deposedat al intervenientei, respectiv excede cauzei analizarea măsurii în care sunt mai fundamentate actele de proprietate ale intervenientei C. I., cu privire la cererile de intervenție ale celorlalți intervenienți instanța de control judiciar nefiind învestită cu analizarea modului de soluționare ale acestora, întrucât ceilalți intervenienți nu au formulat recurs.
Ca atare, în baza art. 312 c.pr.civ. a fost respins atât recursul declarat de reclamant, cât și cel declarat de intervenientă.
Împotriva acestei decizii nr.2050/24.10.2013, pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ *, dar și a sentinței civile nr. 352/04.03.2014 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._, a formulat cerere de revizuire A. N.I., înaintată Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Prin decizia civilă nr.3882/04.12.2014, pronunțată în dosarul nr._ de către Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Curții de Apel C. reținând că în cauză sunt incidente dispozițiile art.322 pct.7 Cod procedură civilă.
În motivele cererii de revizuire, revizuentul arată că este posesorul suprafeței de teren în suprafață de 66,1 ha teren pășune alpină, situat în M. Scărița, de peste 50 de ani, anterior fiind în posesia tatălui acestuia A. F., astfel fiind vorba despre aceste categorii de pășuni alpine, arată că nu le-a putut înscrie în certificatul de moștenitor.
Arată că deși a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în baza legilor fondului funciar, cererea i-a fost respinsă deoarece s-a considerat că terenurile nu au fost preluate niciodată de stat.
Precizează că are înscrisuri la Registrul Agricol ale acestor terenuri și totodată arată că a avut totdeauna o posesie pașnică, sub nume de proprietar.
În drept își întemeiază cererea pe dispozițiile art.930Cod civil.
Curtea va analiza cu prioritate excepția tardivității promovării cererii de revizuire invocată de intimatul A. N. ,în ședința publică din data de 20 02 2015,reținând următoarele:
Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că cererea formulată la data de 14.07.2014 de A. N.I. este o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art.322 pct.7 Cod proc.civ., fiind vorba de două hotărâri potrivnice date de instanțe diferite reținând că cererea de revizuire s-a formulat împotriva deciziei nr.2050/2013 din 24 octombrie 2013 a Tribunalului G. deoarece este potrivnică deciziei nr.3587/04 decembrie 2012 a Tribunalului G..
Potrivit art.322 pct.7 Cod proc.civ. revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.
Dar în conformitate cu art.324 alin.1 pct.1 Cod proc.civ. termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 7,pentru hotărârile prevăzute la punctul 7 al. 2 de la pronunțarea ultimei hotărâri.
În speță,ultima hotărâre a fost pronunțată la data de 24 octombrie 2013,în momentul promovării cererii de revizuire,14 07 2014,termenul de o lună era împlinit și astfel Curtea va respinge cererea de revizuire ca tardiv formulată.
În baza art.274 Cod procedură civilă,va obliga revizuentul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.500 lei reprezentând onorariu de avocat,potrivit chitanței 128/18 11 2014 ,fila 21,dosar_ al ICCJ,și chitanței nr.8/09 02 2015 ,fila 16,dosar_ al CA C., și cheltuieli de transport potrivit bonului fiscal nr.20.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuent A. N.I., împotriva sentinței civile nr.352/04.03.2014 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._, și a deciziei civile nr.2050/24.10.2013, pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ *, în contradictoriu cu intimata C. L. DE F. F. PADEȘ, intimata C. JUDEȚEANĂ DE F. F. G., intimat A. N., intimat C. I., și intimata P. M., având ca obiect fond funciar, ca tardivă.
Obligă revizuentul la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată către intimatul A. N..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Februarie 2015
Președinte, I. M. | Judecător, S. A. C. | Judecător, M. M. |
Grefier, G. D. L. |
Red.jud.M.M.
2ex/G.L.
J.F.V.B.
J.R..M.G.
| ← Strămutare. Sentința nr. 121/2014. Curtea de Apel CRAIOVA | Fond funciar. Decizia nr. 120/2015. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
