Grăniţuire. Decizia nr. 29/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 29/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 21-01-2015 în dosarul nr. 29/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 29
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. S.
Judecător M. P.
Judecător Tania Țapurin
Grefier C. C.
x.x.x.
Pe rol, judecarea recursului declarat de intervenienții T. D. și T. L. împotriva deciziei civile nr. 1124 din 28 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți D. C. E. și D. D. și intimata pârâtă moștenitoare F. F., având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns avocat M. M. cu delegație de substituiere pentru avocat B. M., reprezentându-i pe recurenți intervenienți T. D. și T. L., și intimatul reclamant D. C. E., asistat de avocat B. P., același avocat reprezentând-o și pe intimata reclamantă D. D., lipsind intimata pârâtă moștenitoare F. F..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se concluziile scrise depuse de intimații reclamanți.
Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat M. M., pentru recurenții intervenienți, a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, considerând că în mod greșit a fost admis apelul reclamanților reținându-se că nelegal au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată către intervenienți, întrucât aceștia nu au dobândit calitatea de parte, fiind doar participanți. Însă, prin admiterea în principiu a cererii de intervenție, intervenienții au dobândit calitatea de părți. A solicitat și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat B. P., pentru intimații reclamanți, a solicitat respingerea recursului și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
A arătat că în mod corect nu au fost obligați reclamanții la plata cheltuielilor de judecată către intervenienți întrucât cererea de intervenție a fost formulată după închiderea dezbaterilor, când deja instanța luase act de cererea de renunțare la judecată, iar aceștia nu au formulat nicio cerere de continuare a procesului. Cererea de intervenție nu mai avea obiect, iar intervenienții nu au dobândit calitatea de părți. În cauză reclamanții nu mai pot fi obligați la plata cheltuielilor de judecată față de nimeni.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-J., sub nr._, reclamanții D. C. E. și D. D. în contradictoriu cu pârâta F. F. moștenitoarea lui F. M., au solicitat instanței ca, prin sentința ce o va pronunța să se traseze linia de hotar între imobilul din Tg-J., ., jud. Gorj și imobilul din Tg-J. ., jud. Gorj.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt proprietari ai imobilului teren – 300 mp și construcție situat în Tg-J., ., jud. Gorj dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4512/29.09.1996 la BNP T. I. și transcris în Registrul de transcripțiuni sub nr.1321/29.03.1996 de la vânzătorii P. E., P. L. și P. M.-M. și că în actul de vânzare cumpărare este menționată vecinătatea la M.zi. ca fiind proprietatea F. Maira, moștenitor al lui F. F..
Că, lungimea proprietății pârâtei F. F. este de 22,03 m conform planului de amplasament cadastral din care aceștia se învecinează doar pe lungimea de 17,50 m iar în prezent nu există o linie de hotar fixată prin semne externe și vizibile, nu există un gard construit între limitele de proprietate, fiind doar o porțiune de aproximativ 0,5 m care nu are rol de delimitare strictă a proprietăților, situată la limita de sud-vest a proprietății reclamanților.
La data de 03.12.2012, în ședință publică s-a depus cerere de intervenție în interes propriu de către T. D. și T. L., prin care au solicitat obligarea atât a reclamanților cât și a pârâtei să își limiteze linia de hotar între proprietățile acestora până la punctul stabilit sentința definitivă prin decizia Tribunalului Gorj nr. 526/29.11.2012 precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acestora au arătat că sunt proprietarii unui teren în suprafață de 302 mp situat în Tg J. ., jud. Gorj, conform titlului de proprietate nr._/11.07.2007, teren învecinat la nord cu . cu M. I., la sud cu F. M. și reclamanții și la vest cu D. C. E., că la data de 26.11.2012, respectiv la data de 29._, reclamanții în cauză au depus alte două dosare_/318/2012 aflate pe rolul Judecătoriei Tg. J., respectiv_/318/2012 aflat pe rolul Tribunalului Gorj raportul de expertiză întocmit în dosarul_, raport de expertiză din care rezultă că la stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile D. și F. nu s-a avut în vedere linia de hotar stabilită între proprietățile D. și T. consecința fiind translatarea punctelor limită până la care se învecinează atât partea de la . pe vecinătatea cu F.. Astfel au solicitat revenirea cu adresă către expert pentru a i se pune în vedere ca la stabilirea liniei de hotar să aibă în vedere linia de hotar stabilită de instanță între proprietățile D. și T..
Prin încheierea din data de 17.12.2012 a fost admisă în principiu cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții T. D. și T. L..
La data de 28.04.2014 s-a depus de către reclamanți cerere de renunțare la judecată întemeiată pe dispozițiile art.82 și 246 Cod. Pr. Civilă., cerere formulată după aproape 2 ani de la înregistrarea acțiunii.
La termenul din data de 28.04.2014, s-a amânat cauza pentru ca pârâta F. F. să își exprime punctul de vedere cu privire la cerere, aceasta depunând la data de_ o precizare prin care a arătat că este de acord cu cererea de renunțare la judecată depusă de reclamanți.
Prin sentința civilă nr.3052/12.05.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._, în baza art. 246 C.pr. civ. s-a luat act că reclamanții D. C. E. și D. D. ambii cu domiciliul în Tg-J., ., jud. Gorj au renunțat la judecarea cererii având ca obiect grănițuire formulată în contradictoriu cu pârâta F. F. cu domiciliul în Tg-J., Amaradia, nr. 25, J. Gorj și că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
S-a respins ca fiind rămasă fără obiect cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții T. D. și T. L. ambii cu domiciliul în Tg-J., ., jud. Gorj.
Au fost obligați reclamanții la plata către intervenienți a sumei de 2.419 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
S-a reținut că la data de 28.04.2014 reclamanții au depus o cerere de renunțare la judecată, pârâta fiind de acord cu cererea de renunțare depusă de reclamanți.
Având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, grănițuire, s-a reținut că cererea de intervenție în interes propriu a rămas fără obiect, întrucât soluționarea cererii lor este legată de soluționarea acțiunii principale.
Împotriva acestei sentințe și a încheierii de încuviințare în principiu a cererii de intervenție în interes propriu din data de 17.12.2012 formulată de intervenienții T. D. și T. L., au declarat apel apelanții reclamanți D. C. E. și D. D., criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
Au susținut că în mod greșit a fost încuviințată cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții T., deoarece nu îndeplinește cerințele prevăzute de art.50 alin.1 Cprciv.
Că, intervenienții nu justifică nici interes în cauză, deoarece litigiul în grănițuire s-a tranșat față de aceștia în cauză anterioară cu nr._/318/2009, în cauza de față linia de teren vizând altă vecinătate pe latura de Sud a terenului proprietatea lor unde aceștia nu sunt vecini.
A fost criticată sentința pentru greșita obligare a reclamanților la cheltuieli de judecată către intervenienți, deoarece litigiul s-a purtat cu pârâtul, intervenienții în interes propriu nefiind chemați în judecată de către reclamanți și astfel neparticipând la discuția privind renunțarea la judecată a reclamantului față de pârât.
Că, acțiunea reclamantului se poartă doar în contradictoriu cu pârâtul ca și parte procesuală, toate celelalte persoane nefiind părți, ci doar participanți, care pot lua parte la judecată în diferite calități, iar acțiunea a fost introdusă împotriva pârâtului și nu împotriva altor participanți la proces.
Prin decizia nr.1124 din 28 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, s-a admis apelul declarat de apelanții reclamanți D. C. E. și D. D., domiciliați în Tg-J., ., județul Gorj, împotriva încheierii de încuviințare în principiu a cererii de intervenție în interes propriu din 17.12.2012 formulată de intervenienții T. D. și T. L., precum și împotriva sentinței civile nr. 3052/12.05.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ și în contradictoriu cu intimata F. F., moștenitorul lui F. M., cu domiciliul în Tg-J., ., județul Gorj și intimații T. D. și T. L., ambii domiciliați în Tg-J., ., județul Gorj, s-a schimbat în parte sentința în sensul înlăturării obligării reclamanților la plata cheltuielilor de judecată către intervenienți.
Au fost obligați intimații la cheltuieli de judecată către apelanți în sumă de 1000 lei.
S-a reținut că prin cererea introdusă la data de 03.12.2012, intervenienții au solicitat ca în raport de obiectul litigiului dintre reclamanți și pârâtă, linia de hotar între proprietățile acestora să fie stabilită cu respectarea proprietății intervenienților, așa cum acestea au fost reținute prin sentința civilă nr.8074/28.05.2012 a Judecătoriei Tg.J., rămasă definitivă prin decizia nr.526/29.11.2012 a Tribunalului Gorj.
Cererea a fost pusă în discuția părților și în mod corect prin încheierea din 17.12.2012 a fost admisă în principiu, fiind depusă în termenul și forma prevăzute de lege, astfel încât critica formulată sub acest aspect este neîntemeiată.
Tribunalul a apreciat justificată critica reclamanților, privind obligarea la cheltuieli de judecată față de intervenienți, arătând că prin cererea introductivă a fost chemată în judecată numai pârâta, singura care a dobândit calitate procesuală pasivă, intervenienții nefiind părți în cauză, ci doar participanți.
Întrucât renunțarea la judecată s-a discutat în contradictoriu numai cu pârâta, nu și cu ceilalți participanți la proces, în mod greșit prima instanță a obligat reclamanții la cheltuieli de judecată față de intervenienți în interes propriu.
Prin încheierea din 11 Noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Gorj, s-a admis cererea de îndreptare eroare materială formulată de petenții T. D. și T. L., strecurată în dispozitivul deciziei civile nr.1124/28.10.2014 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ .
S-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei civile nr.1124/28.10.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Gorj, în sensul menționării corecte a căii de atac ca fiind „Recursul” în loc de „Definitivă”.
În baza art.299 Cod pr.civilă împotriva deciziei intervenienții au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate.
S-a arătat că greșit instanța a considerat că intervenienții nu au calitate procesuală, în condițiile în care, odată admisă în principiu cererea de intervenție în interes propriu, aceștia au devenit părți în proces.
Tribunalul face o interpretare eronată noțiunilor de „părți” și „participanți” în procesul civil.
Pe de altă parte, renunțarea reclamanților la judecată a intervenit după administrarea probatoriului, în acest timp intervenienții fiind obligați să solicite efectuarea unei contraexpertize, pentru a contracara încercările reclamanților de a modifica limitele proprietății stabilite în mod irevocabil în dosarul nr._/318/2012, în care au fost chemați în judecată de reclamanți pentru grănițuire.
Ca atare, apreciază interveninții, reclamanților le incumbă obligația la plata cheltuielilor de judecată efectuate, conform dispozițiilor art.274 Cod pr.civilă.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Noțiunea de „parte în procesul civil” desemnează persoana (fizică sau juridică), care afirmă un interes propriu, în contradictoriu cu o altă persoană.
Codul de procedură civilă din 1859 cuprinde, în Cartea II Titlul I, reglementări distincte în privința părților principale din proces ( Capitolul I și II, art.41-48), respectiv a terților participanți la proces (Capitolul III, art.49-66).
Instituția procesuală a participării terțelor persoane în procesul civil determină condițiile, formele și modul în care unele persoane, inițial străine de proces, pot lua parte la activitatea judiciară, datorită necesității apărării unor drepturi personale sau ale părților principale.
Toate formele de participare a terților în procesul civil, fie că este vorba despre intervenție, chemare în judecată a altor persoane, chemare în garanție, sau arătarea titularului dreptului, au un caracter incidental, în sensul că se realizează în cadrul unui litigiu pendinte între alte persoane, iar caracterul incidental are ca efecte principale lărgirea cadrului procesual cu privire la părți și la obiectul litigiului, și realizarea unei prorogări legale de competență.
În cauză, prin cererea de intervenție în interes propriu promovată de intervenineți, aceștia au urmărit valorificarea unui drept propriu, acela de proprietate imobiliară, iar admiterea ei în principiu, prin încheierea interlocutorie din 17.12.2012, obliga instanța să procedeze la judecarea cererii de intervenție odată cu acțiunea principală, așa cum de altfel s-a și pronunțat Judecătoria Tg. J., prin sentința nr.3052/12.05.2014.
Prin soluția pronunțată în apel, Tribunalul a ignorat faptul că, în faza judecății, intervenientului îi sunt recunoscute toate drepturile garantate de lege oricăreia dintre părți, și totodată a nesocotit caracterul intervenției în interes propriu, de acțiune, caracter care determină efecte asemănătoare cererii de chemare în judecată, între care și pe acela că intervenientul devine parte în procesul civil, iar hotărârea îi va fi opozabilă.
Greșit a apreciat instanța de apel că intervenienții au invocat dobândirea calității procesuale pasive în proces; având în vedere că prima instanță a fost investită cu o cerere de intervenție principală, intervenienții au dobândit calitatea de reclamanți, iar invocarea unui drept propriu, opus reclamanților din acțiunea inițială, a făcut ca aceștia din urmă să aibă la rândul lor, față de intervenienți, calitatea de pârâți.
În situația dată, soluția pronunțată în acțiunea principală, cu efect implicit față de cererea de intervenție, este desigur opozabilă și intervenienților, nu numai pârâtei.
Renunțarea reclamanților la judecata cererii principale reprezintă un act procesual care a determinat modul de soluționare a pretențiilor intervenienților, pretenții care au rămas fără obiect, dată fiind renunțarea la judecata acțiunii inițiale.
Acest act procesual își produce în mod corespunzător consecințe și în privința obligației părților la suportarea cheltuielilor de judecată.
În cauză, având în vedere că reclamanții au generat litigiul, determinând astfel participarea intervenienților în proces, iar renunțarea la judecata cererii principale, a intervenit după comunicarea acesteia, având ca efect rămânerea fără obiect a intervenției, în conformitate cu dispozițiile art.274 alin.(1) și 246 alin.(3) Cod pr.civilă, reclamanților le revine obligația de a suporta cheltuielile de judecată efectuate de intervenienți.
Așadar, întemeiat prima instanță a admis cererea pentru cheltuieli de judecată formulată de intervenienți, sub acest aspect decizia Tribunalului fiind nelegală.
În consecință, urmează să se admită recursul, să se modifice decizia și conform art.312 alin.(1) Cod pr.civilă să se dispună respingerea apelului declarat de reclamanți, și menținerea sentinței Judecătoriei.
În baza art.274 Cod pr.civilă, intimații reclamanți vor fi obligați la 500 lei cheltuieli de judecată în recurs, către recurenți.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de intervenienții T. D. și T. L., împotriva deciziei nr.1124 din 28 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți D. C. E., D. D., și intimata pârâtă F. F..
Modifică decizia, în sensul că respinge apelul declarat de apelanții reclamanți D. C. E. și D. D., împotriva încheierii de încuviințare în principiu a cererii de intervenție în interes propriu din 17.12.2012 formulată de intervenienții T. D. și T. L., precum și împotriva sentinței civile nr. 3052/12.05.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ .
Menține sentința nr. 3052/12.05.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ .
Obligă intimații reclamanți D. C. E. și D. D. la 500 lei cheltuieli de judecată către recurenții T. D. și T. L..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Ianuarie 2015
Președinte, D. S. | Judecător, M. P. | Judecător, T. Ț. |
Grefier, C. C. |
Red.jud.T.Ț.
Tehn.M.D.2 ex
J.f.A.M.R.
J.a.R.B.T.
V.N.
| ← Strămutare. Sentința nr. 14/2015. Curtea de Apel CRAIOVA | Fond funciar. Decizia nr. 1689/2014. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
