Grăniţuire. Decizia nr. 8326/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8326/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 19-09-2013 în dosarul nr. 8326/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 8326
Ședința publică de la 19 Septembrie 2013
Completul compus din:
Președinte: - C. R.
Judecător: - T. R.
Judecător: - M. L. N. A.
Grefier: - S. C.
x.x.x.
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâții L. G., L. M. C. împotriva deciziei civile numărul 227 din data de 14 mai 2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția I Civilă, în dosarul numărul_, în contradictoriu cu reclamantul L. A. - decedat - având următorii moștenitori: L. I., L. F., L. M., având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul pârât L. G. personal și asistat de avocat F. C. S., același avocat reprezentând recurentul pârât L. M. C., intimatul reclamant moștenitor L. F. personal și asistat de avocat B. O. G., același avocat reprezentând și intimații reclamanți moștenitori L. I., L. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
S-a învederat că nu mai sunt excepții de invocat, alte cereri de formulat.
Nefiind excepții de invocat, probe de administrat, alte cereri de formulat, Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat F. C. S. pentru recurenții pârâți L. G., L. M. C. a pus concluzii de admitere a recursului așa cum a fost formulat pentru următoarele considerente: instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art. 584 Cod civil. Prin hotărârea instanței, recurenții pârâți se consideră prejudiciați pentru că, pe de o parte suprafața de 280 mp teren situat în T 19, P 433 care le-a fost atribuită prin hotărârea de partaj, este încadrată în categoria curți construcții, ori prin hotărârea dată de instanța de apel acest teren a fost fragmentat în mod greșit, atât recurenții pârâți cât și intimatul reclamant dobândind o parte din acest teren, ori acest lucru este nelegal întrucât recurenții reclamanți au primit integral această suprafață în urma dezbaterii succesiunii autorilor lor. A mai susținut că instanța de apel a stabilit linia de hotar fără să țină cont de declarația martorului care a menționat poziție beciului și de cadastru. Recurenții pârâți nu sunt de acord nici cu includerea în proprietatea acestora a suprafeței de 95 mp, respectiv 107 mp la intimat întrucât aceste suprafețe nu au fost împărțite la partaj.. În ce privește aceste suprafețe rezultate în plus la măsurători, linia proprietății fiecăreia dintre părți, inclusiv a vecinilor este dată de punctele 11-12-15 conform expertizei efectuată în cauză, chiar dacă Primăria a răspuns că nu-i aparțin aceste suprafețe de teren. Acest teren nu poate fi valorificat în niciun fel întrucât nu este situat în plan orizontal, ci este o vale, fiind o diferență de altitudine între proprietățile părților și până la drumul sătesc de 5 m. A mai susținut că relevantă în stabilirea în mod corect a liniei de hotar este expertiza din acțiunea de partaj, cadastrul recurenților pârâți fiind cel care trasează corect linia de hotar dintre cele două proprietăți
A învederat că nu solicită acordarea de cheltuieli de judecată.
Avocat B. O. G. pentru intimații reclamanți moștenitori L. I., L. F., L. M. a pus concluzii de respingere a recursului, considerând că instanța de apel a pronunțat o hotărâre perfect legală, fapt pentru care temeiul de drept pe care recurenții pârâți și-au întemeiat recursul nu are aplicabilitate. A susținut că recurenții solicită reinterpretarea probelor de către instanța de recurs ceea ce nu este legal întrucât în recurs probele nu se reinterpretează. Legea a fost interpretată corect în speța de față, instanța de apel pronunțând o decizie fără nicio greșeală. Instanța de apel a ținut cont de transformările produse în configurația terenurilor din cauze care nu le sunt imputabile. În ceea ce privește suprafața de 95 și 107 mp ar fi trebuit inclusă în cadastru.
Concluzionând a solicitat respingerea recursului.
A învederat că nu solicită acordarea de cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
1.Prin sentința civilă nr. 1005/13.06.2012, pronunțată de Judecătoria Calafat, în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul L. A., în contradictoriu cu pârâții L. G. și L. M. C..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.1303 din 29.06.2009 pronunțată de Judecătoria Calafat în dosar nr._ s-a admis acțiunea de partaj formulată de reclamanții L. I., L. G. și L. M. în contradictoriu cu pârâtul L. A. și s-a dispus ieșirea din indiviziune cu privire la bunurile rămase de pe urma autorilor: L. A., L. D. și L. M..
Cu privire la terenul intravilan ieșirea din indiviziune a fost dispusă astfel:
Lotul I – L. I. suprafața de 283 mp=1698mp – T19,P433 echivalent curți construcții; suprafața de 773mp=3092mp – T19,P434, echivalent viță de vie
Total=1056mp
Lotul nr.2 – L. A. suprafața de 470mp=1880mp-T19,P435 echivalent teren arabil;suprafața de 261mp=1566mp – T19,P436, echivalent curți construcții; suprafața de 162mp=648 – T19,P437 echivalent arabil intravilan
Total=893mp
Pârâții sunt moștenitorii autorului L. I.
Conform extrasului de carte funciară înregistrat sub nr._/25.08.2011 dreptul de proprietate pentru suprafața de teren de 1056 mp din acte și 1055 mp din măsurători a fost intabulat pe numele pârâților în cote de ½ fiecare.
Planul de amplasament întocmit de expert G. C. respectă întrutotul suprafața de teren de 1056 mp aflată în proprietatea pârâților. Faptul că expertul desemnat în cauză identifică în partea de N o suprafață de 95 mp de la proprietatea îngrădită de pârâți până la drum și o suprafață de teren de 107 mp de la proprietatea reclamantului până la drum nu are nici o relevanță întrucât aceste suprafețe nu sunt incluse în actele de proprietate ale acestora și dacă s-ar ține seama de aceste suprafețe ar însemna să se extindă fără nici un temei dreptul de proprietate al părților.
Acțiunea în grănițuire este acea acțiune prin care reclamantul pretinde ca, în contradictoriu cu pârâtul, instanța să determine prin semne exterioare întinderea celor două fonduri învecinate și își justifică rațiunea în cazul inexistenței unei delimitări între proprietăți, or, având în vedere schița cadastrală conform căreia s-a intabulat dreptul de proprietate al pârâților, instanța constată că linia de hotar dintre proprietățile părților este stabilită deja conform încheierii de intabulare nr._ din 22.09.2011 a OCPI D., care nu a fost atacată, astfel încât instanța a respins acțiunea reclamantului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul L. A., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În mod greșit a fost respinsă acțiunea în grănițuire pe cale de excepție având în vedere încheierea de intabulare nr._/22.09.2011 la OCPI D., excepție pe care instanța nu a încadrat-o juridic corect.
Dispozitivul sentinței este formulat greșit de vreme ce, când instanța este investită cu o acțiune în grănițuire, aceasta nu admite sau respinge cererea, ci stabilește linia de hotar.
Apelantul arată că pârâții, prin întâmpinarea depusă la dosarul de fond au arătat ca sunt de acord cu grănițuirea, respectiv, stabilirea liniei de hotar, dar că nu sunt de acord cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Potrivit art. 584 C.civ., grănițuirea este operația de delimitare prin semne exterioare a doua proprietăți învecinate care aparțin unor titulari diferiți. Dreptul și obligația de grănițuire este reciprocă și se încadrează în limitele normale de exercitare a dreptului de proprietate în raporturile de vecinătate.
Delimitarea limitelor dintre proprietăți se face de instanță pe calea acțiunii în grănițuire .Acțiunea în grănițuire este folosită atât în cazul inexistenței unei delimitări între proprietăți, dar și atunci când ele există, dar nu au fost stabilite prin înțelegerea părților sau prin hotărâre judecătoreasca și sunt contestate de părți
Instanța trebuia să țină seama și de transformările produse in configurația terenurilor din cauze care nu le sunt imputabile .
Instanța nu a ținut cont de cele două expertize efectuate în cauză, ambele fiind favorabile, având în vedere realitatea si ca se coroborează cu susținerile mele.
Apelantul a aratat că expertul să delimiteze cele trei parcele de teren intravilan aflate în proprietatea sa și de asemenea, cele două parcele aflate în proprietatea pârâților, parcele care sunt îngrădite pe toate laturile, atât de reclamant cât și de pârâți.
Apelantul a menționat că în situația în care în urma măsurătorilor va rezulta fizic o suprafață mai mare sau mai mică, aceasta să fie suportată proporțional de ambele proprietăți și de asemenea ca expertul să marcheze pe schița de plan toate construcțiile existente, cu măsurarea tuturor laturilor.
Așa cum reiese din expertiza întocmită de expert Muraretu Ghe. P., expertul a solicitat schițele parcelare care trebuiau emise pentru fiecare . către Primăria Cetate, ca acte obligatorii premergătoare emiterii titlului de proprietate, acestea nu au fost puse la dispoziția expertului. Schițele parcelare de amplasament nu sunt în concordanță cu PUZ-ul parcelelor P 433, 434,435,436,si 437, fapt care a determinat neînțelegerile între părți.
Din schița de amplasament a T19 P 433,434,435,436,437 aflată la fila 31 rezultă o suprafață totală de teren care a aparținut autorului L. Gh. D., în suprafața de 1949 mp, cu vecinătățile arătate în schiță și în expertiză
Suprafața totală identificată și individualizată de către expert între aceleași vecinătăți este de 1982 mp mai mult cu 33 mp, decât suprafața consemnată în TDP nr. 14-_/09.12.1992, emis autorului suprafața care are alte dimensiuni așa cum rezulta din raportul de expertiză.
Dimensiunile laturilor de sud și est ale terenului care a aparținut autorului, consemnate în schița de amplasament a Primăriei sunt diferite de cele constatate de expert cu ocazia efectuării măsurătorilor in teren.
Vecinătățile din titlu includ întreaga suprafața de 1982 mp și nu doar 1949 mp cât este trecut în act, astfel ca o individualizare a suprafeței de 1949 mp nu s-ar putea face decât în mod arbitrar, cu restrângerea suprafeței deținuta în fapt de una din laturi.
Comparând situația de fapt cu schița parcelară a întregii suprafețe a autorului emisa de Primăria Cetate,expertul a constatat ca diferențele apărute între lungimile laturilor de sud ale terenului care a aparținut autorului se datorează faptului că din schița parcelara a întregii suprafețe a fost exclusă ca și desen latura de sud cuprinsa intre punctele 17-16, deși aceasta latură apare în schițele parcelare desen ,aflate la filele 21 si 59, cât și în PUZ.
Apelantul a precizat că expertul a constatat că diferențele apărute între lungimile laturilor de est ale terenului care a aparținut autorului se datorează faptului ca a fost exclusa ca si desen din schița parcelara de ansamblu, suprafața de 107 mp - punctele 7-14-15-12.
Schița topografică a terenurilor deținute în fapt și îngrădite pe toate laturile de reclamant și pârâți, arată conform anexei 1 atașată raportului de expertiză.
Apelantul a menționat că lucrarea cadastrală a pârâților nu a fost întocmită pe baza schiței parcelare emise de Primăria Cetate și a titlului de proprietate nr. 14-_/1992 și pârâții ocupă suprafața de teren de 75 mp din proprietatea reclamantului, materializată pe schița anexa 2, la raportul de expertiza efectuat de expert Muraretu P., cuprinsa intre punctele 25-1-2-19-18-25.
2.Prin decizia nr. 227 din data de 14 mai 2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția I Civilă, în dosarul numărul_ s-a admis apelul declarat de apelantul-reclamant L. A., domiciliat în com.Cetate, ., împotriva sentinței civile nr. 1005/13.06.2012, pronunțată de Judecătoria Calafat, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți L. G. și L. M. C., domiciliați în C., cartier Valea Roșie, ., ..
S-a dispus schimbarea sentinței civile nr. 1005/13.06.2012 a Judecătoriei Calafat în sensul că admite acțiunea și stabilește linia de hotar între proprietățile părților pe aliniamentul punctelor 7-12-13-52-25-18-19-2 din schița anexă la raportul de expertiză întocmit de dl. expert M. P. (anexa 1) și care face parte integrantă din prezenta.
Pentru a decide astfel, instanța a reținut:
Prima instanta, prin sentinta civila apelata a respins actiunea in granituire promovata de apelantul reclamant L. A. in contradictoriu cu intimatii parati L. G. si L. M. C., retinand ca linia de hotar dintre proprietatile partilor este stabilita conform incheierii de intabulare nr._/22.09.2011 a OCPI D. prin care paratii intimati si-au intabulat dreptul de proprietate asupra imobilelor dobandite in urma sentintei civile de partaj nr 1303/29.06.2009 a Judecatoriei Calafat.
Tribunalul a retinut insa ca in mod gresit prima instanta a pronuntat aceasta hotarare, chiar si in situatia in care ar fi apreciat ca linia de hotar dintre proprietatile partilor ar fi stabilita déjà conform actelor acestora de proprietate pe aliniamentul actual.
Au fost considerate nefondate criticile apelantului in sensul ca prima instanta ar fi respins actiunea in baza unei exceptii fara a se mentiona de catre apelant care este aceasta exceptie, insa oricum, din analiza sentintei civile apelate rezulta ca prima instanta a analizat actiunea in granituire dedusa judecatii pe fond, iar nu in baza vreunei exceptii.
Astfel, granituirea reprezinta o operatiune de delimitare prin semne exterioare a doua proprietati vecine ce apartin unor titulari diferiti. In caz de conflict intre acesti titulari, prin actiunea in granituire se urmareste determinarea, prin hotarare judecatoreasca, a limitelor dintre proprietati si stabilirea traseului real pe care trebuie sa il urmeze titularul.
Ca atare, actiunea in granituire este acea actiune prin care reclamantul pretinde ca, in contradictoriu cu paratul, instanta sa determine, prin semne exterioare, intanderea celor doua fonduri invecinate.
Actiunea in granituire isi justifica ratiunea atat in cazul inexistentei unei delimitari intre proprietati, cat si in situatia in care astfel de semne exista, dar nu au fost stabilite prin intelegerea partilor sau prin hotarare judecatoreasca si sunt contestate de parti.
Aceasta este situatia in cauză linia de hotar dintre proprietatile partilor fiind contestata de catre acestea si solicitata a fi stabilita pe aliniamente diferite de catre reclamant si parati.
Astfel, in urma sentintei civile de partaj nr 1303/29.06.2009 a Judecatoriei Calafat pronuntata in dosarul nr_ , reclamantul apelant L. A. este proprietarul suprafetelor de 261 mp teren intravilan curti constructii situat in T 19, P 436, 470 mp teren intravilan arabil situat in T 19, P 435 si 162 mp teren intravilan arabil situat in T 19, P 437 pe raza comunei Cetate, jud D., iar paratii L. G. si L. M. C., ca mostenitori ai autorului L. I., conform certificatului de mostenitor nr 38/25.06.2010, sunt proprietarii suprafetelor de 283 mp teren intravilan curti constructii situat in T 19, P 433 si 773 mp teren intravilan arabil situate in T 19, P 434 pe raza aceleiasi comune.
In urma expertizei tehnice specialitatea topografie intocmite de dl expert Muraretu P. a rezultat ca in fapt suprafata de teren detinuta de reclamantul apelant este de 907 mp in T 19, P 435, 436 si 437, iar cea detinuta de parati este de 1075 mp in T 19, P 433 si 434 pe raza comunei Cetate, jud D., in total o suprafata de 1982 mp fata de 1949 mp cat apare in titlul de proprietate nr_/1992 emis pe numnele autorului L. D..
Ca aceasta este intreaga suprafata de teren detinuta de fapt de catre parti, respectiv aceea de 1982 mp rezulta din analiza vecinatatilor acestor suprafete de teren mentionate in acest titlu de proprietate.
Astfel, verificand aceste vecinatati a reieșit ca la nord intreaga suprafata de teren detinuta de autorul L. D. in T 19 se invecineaza cu drumul Ds 85, iar la sud cu drumul Ds 442 (actual . rezulta de altfel si din schita parcelara intocmita de Primaria Cetate pentru suprafata de teren detinuta de parti in T 19, P 433, 434, 435, 436 si 437, schita aflata la fila 31 din dosarul primei instante.
In aceste conditii, este evident ca intreaga suprafata de teren detinuta de parti in T 19 este situate intre cele doua drumuri, masurand in fapt mai mult cu 33 mp decat in titlul de proprietate.
Ca aceasta suprafata este situata intre cele doua drumuri rezulta inclusiv din documentatia cadastrala a paratilor intimati aflata la fila 29 din dosarul primei instante.
Faptul ca in aceasta documentatie cadastrala intocmita la solicitarea paratilor in vederea intabularii dreptului lor de proprietate in cartea funciara linia de hotar dintre proprietatile partilor este trasata pe aliniamentul punctelor 12-13-52-25-1 conform acestei documentatii (f 29), numerotarea fiind preluata si in schita anexa raportului de expertiza intocmit de dl expert Muraretu P. nu inseamna ca aceasta este aliniamentul care respecta actele de proprietate ale partilor, intabularea in cartea funciara a dreptului de proprietate al paratilor in baza acestei documentatii cadastrale neavand relevanta asupra graniturii corecte a fondurilor invecinate.
Raportand concluziile raportului de expertiza intocmit in cauza de dl expert Muraretu P. la schitele parcelare aflate la filele 21, 31 si 59 din dosarul primei instante, tribunalul a retinut ca, desi scriptic suprafata de teren detinuta de parti in T 19 este de 1949 mp, in fapt aceasta masoara 1982 mp, iar aceasta diferenta rezulta din intocmirea defectuoasa a schitei aflate la f 31 in care nu mai este cuprinsa suprafata de teren delimitata de punctele 17-16 din schita anexa raportului de expertiza, desi aceasta suprafata este cuprinsa in schitele aflate la filele 21 si 59 din dosar.
In plus, schita aflata la fila 31 din dosar care atesta existenta suprafetei de 1949 mp in T 19 nu este cea primara care a stat la baza titlului de proprietate emis pe numele autorului L. D., demersurile facute in calea de atac a apelului in vederea obtinerii schitelor parcelare ce au stat la baza titlului de proprietate ramanand fara rezultat, aceste schite nemaigasindu-se nici la Comisia Locala Cetate si nici la OCPI D..
Prin urmare, nici documentatia cadastrala a paratilor nu a avut in vedere aceste schite primare, iar in situatia in care inclusiv in aceasta documentatie suprafata de teren de 1056 mp detinuta de parati in T 19, P 434 si 433 este cuprinsa intre cele doua drumuri Ds 85 si Ds 442 nu se explica cum in aceasta documentatie suprafata de teren detinuta de parati apare ca fiind de 1055 mp cat timp linia de hotar este stabilita pe aliniamentul punctelor 12-13-52-25-1, dat fiind faptul ca in aceasta situatie, prin raportare la suprafata de teren masurata de expert, terenul detinut de parati cu dimensiunile si vecinatatile din documentatia cadastrala ar trebui sa masoare mai mult.
Ca aceasta suprafata detinuta de parati conform documentatiei cadastrale sa masoare doar 1055 mp trebuia sa se invecineze la nord cu teren primarie, astfel cum sustin intimatii in intampinarea depusa in apel in sensul ca terenul de 95 mp identificat de expert si delimitat de punctele 6-7-12-11 nu le-a apartinut niciodata, fiind in proprietatea primariei.
Or, conform titlului de proprietate emis pe numele autorului L. D., nicio suprafata din T 19 nu se invecineaza pe vreo latura cu teren rezerva primarie.
In aceasta situatie, relevata de expert la solicitarea paratilor in anexa 2 la raportul de expertiza, suprafata de teren detinuta de parati ar fi de 1150 mp in T 19, P 433 si 534, dat fiind ca la suprafata de 1055 mp (astfel cum a fost identificata de expert in anexa 2 la fel ca si in documentatia cadastrala) s-ar adauga si suprafata de 95 mp delimitata de punctele 6-7-12-11, aceasta pentru respectarea vecinatatilor din titlu de proprietate, respective la nor Ds 85.
Pentru ca paratii sa detina doar cei 1055 mp conform documentatiei cadastrale si anexei nr 2 la raportul de expertiza ar fi necesar ca vecinatatea din partea de nord sa fie teren rezerva a primariei, or, in titlul de proprietate vecinatatea nordica a suprafetelor de teren din T 19 apare ca fiind Ds 85.
Pentru toate aceste considerente si pentru respectarea actelor de proprietate ale partilor, tribunalul a apreciat ca linia de hotar dintre proprietatile acestora trebuie sa fie cea delimitata de punctele 7-12-13-52-25-18-19-2, in aceasta varianta suprafetele de teren detinute de parti respectand (cu mici diferente datorate masuratorilor in timp) sentinta civila de partaj nr 1303/29.06.2009 a Judecatoriei Calafat raportat la titlul de proprietate emis autorului L. D..
Prin urmare, vazand dispozitiile art 296 C. rap la art. 584 din vechiul C.civ., aplicabile in baza principiului tempus regit actum si pentru a pune capat situatiei conflictuale dintre parti, tribunalul a admis apelul dedus judecatii, a schimbat sentinta civila apelata si a stabilit linia de hotar pe aliniamentul punctelor 7-12-13-52-25-18-19-2 conform schitei anexa la raportul de expertiza intocmit in cauza de dl expert Muraretu P. (anexa 1 la acest raport).
3. Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat recurs paratii, criticând-o pentru nelegalitate și netemeienicie.
Criticile sunt în esență următoarele: În procesul de partaj dintre recurenți, ca moștenitori ai autorilor acestora, L. A. și L. I., limita de hotar a fost considerată fântâna, acest fapt concretizându-se prin omologarea raportului de expertiză întocmit în acel dosar, în varianta I, cu acordul acestora, părțile din dosar;
Suprafața de 283 m.p. teren situat în T 19, P 433 care le-a fost atribuit în urma partajului este încadrat în categoria curți-construcții, ori prin hotărârea dată de instanța de apel acest teren a fost fragmentat în mod greșit, atât recurenții cât și intimatul dobândind o parte din teren, ori acest lucru este apreciat ca fiind nelegal întrucât aceștia au primit integral această suprafață în urma dezbaterii succesiunii autorilor acestora.
Se mai arată că atunci când s-a dezbătut succesiunea autorilor acestora, au mutat beciul din dreapta casei, respectiv dintre proprietatea intimatului, așa cum era poziționat, în fața casei, tocmai pentru a evita orice discuție dintre părți, iar dacă recurenții nu ar fi mutat beciul, intimatul nu ar mai fi avut cum să traseze gradul pe punctele 25-18-19, conform raportului de expertiză întocmit în cauză de expert M. P..
Instanța de apel în mod greșit a stabilit linia de hotar pe aliniamentul acestor puncte, întrucât nu s-au avut în vedere nici susținerile recurenților nici declarația martorului care a menționat poziția beciului, pentru că, dacă beciul nu ar fi fost demolat, linia de hotar, conform acestor date tehnice, menționate mai sus, ar fi trecut prin beciul recurenților, linia de hotar trebuind a fi stabilită dincolo de poziția beciului de dinainte de acest litigiu, la o distanță de aprox. 2 m, în prezent fiind la 0,70 m de zidul casei acestora.
Mai arată că nu sunt de acord nici cu includerea în proprietatea lor a suprafeței de 95 m.p., respectiv 107 m.p. la intimat, întrucât acestei suprafețe nu au fost împărțite la partaj, baza de calcul fiind . sătesc 442 care nu și-au modificat structura, la stabilirea liniei de hotar trebuiau avute în vedere schițele de amplasament eliberate de Primăria Comunei Cetate. În ce privește suprafețele de 95 m.p. și 107 m.p., rezultate în plus la măsurători se arată că linia proprietății fiecăruia dintre ei, inclusiv a vecinilor este dată de punctele 11-12-15, conform expertizei efectuată în cauză.
Cadastrul acestora, apreciază recurenții este cel care trasează corect linia de hotar dintre cele două proprietăți, la o distanță de 1,69 m de zidul casei acestora.
În drept invocă dispoz. art. 304 pct.9 C.pr.civilă.
Solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.
Intimații L. I., L. F., L. M. au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este fondat și se va admite ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
În mod corect tribunalul a decis, ca principiu, schimbarea sentinței primei instante prin care se respinsese cererea având ca obiect grănițuirea proprietăților învecinate, de vreme ce părțile nu se înțeleg asupra liniei de hotar, făcând astfel în mod corect interpretarea dispozițiilor legale care guvernează stabilirea liniei de hotar între proprietățile învecinate.
În aceeași ordine de idei, în mod corect tribunalul a reținut că eventuala stabilire a liniei de hotar, prin documentația cadastrală a unuia dintre proprietarii învecinați, nu are relevanta asupra granituirii corecte a fondurilor invecinate, realizata în procedura judiciară contencioasă.
Deși, aceste premise de lucru au fost riguros corecte, iar tribunalul a procedat pe cale de consecință la stabilirea liniei de hotar despărțitoare, Curtea reține că totuși instanța de apel a săvârșit o eroare în privința identificării, respectiv individualizarii terenurilor in litigiu, terenuri asupra cărora se exercită de către părți dreptul de proprietate exclusiva, întrucât în cauză era necesar să se aiba in vedere în acest scop, modul de dobandire a dreptului de proprietate, respectiv actul juridic în temeiul căruia părțile au dobândit dreptul in aceasta modalitate.
În primul rând, prin acțiunea introductivă se solicită grănițuirea proprietăților, fiind indicată ca zonă de conflict, linia de hotar între două parcele de teren, respectiv . situata în T 19, p 436 și suprafața de 261 mp, parcele care sunt învecinate la vest, respectiv la est. Actiunea a fost precizata ulterior, in privinta suprafetei si amplasamentului terenurilor invecinate, cu destinatie de curte si care fac obiectul granituirii.
La origine, autorului comun L. D., i s-a stabilit dreptul de proprietate în condițiile legii fondului funciar, fiind emis și titlu de proprietate în acest sens, respectiv TDP_ din 9.12.1992, pentru 6 ha și 1300 mp.
După decesul autorului, s-a realizat partajul și ieșirea din indiviziune inclusiv asupra terenului evidențiat în acest titlu de proprietate, iar prin s.c. 1303/29.06.2009, s-a sistat indiviziunea dintre copărtași și s-au atribuit in final loturile fizice, cu plata unor sulte pentru echilibrarea valorica a acestora.
Potrivit dispozițiilor legale în vigoare la momentul acestei proceduri judiciare, partajul avea un efect declarativ, iar nu constitutiv de drepturi.
Prin urmare, fiecare copărtaș a dobândit un drept de proprietate exclusiv asupra bunurilor repartizate în lot, de la data nașterii indiviziunii, respectiv data decesului autorului comun.
În orice caz, în cauză dreptul de proprietate asupra terenurilor aflate în litigiu s-a transmis în patrimoniul părților, în temeiul succesiunii legale.
În ceea ce privește identificarea fizică, respectiv individualizarea prin amplasament, suprafață și vecinătăți, a fiecărei suprafețe de teren ce a fost repartizată în lotul fizic al fiecărui copartaș, deci in proprietatea exclusiva a fiecaruia, aceste operatiuni s-au realizat în cadrul ieșirii din indiviziune.
Așadar, Curtea apreciază că orice linie de hotar care s-ar stabili în procedura de grănițuire ulterioară, având în vedere că între părți au intervenit dupa partaj neînțelegeri și contestații, nu poate să fie corectă, dacă nu se iau în considerare efectele partajului judiciar, respectiv cele stabilite la partajul părților, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă (prin nerecurare), opozabilă părților din cauza de față.
Or, Curtea constată că in mod gresit tribunalul, deși a avut ca reper inclusiv această hotărâre, a apreciat în final și fără o motivare insuficientă, deci prin aceasta neconvingătoare, că este posibilă sau necesară, nerespectarea, fie și cu mici diferențe, a sentinței de partaj anterioare.
Nu în ultimul rând, Curtea constată faptul că tribunalul, folosind sintagma cu un grad mare de generalitate, aceea de „actele de proprietate” ale părților, a reținut practic, că acestea dețin mai multe acte de proprietate. Or, s-a arătat că în cauză există un singur act originar de proprietate, respectiv TDP al autorului comun, urmat de o transmisiune a dreptului prin succesiune legală și de o sistare a indiviziunii între copărtași prin hotărâre judecătorească. Prin urmare, actul juridic subsecvent și care a produs efecte în privința nașterii dreptului exclusiv asupra fiecărui bun și respectiv individualizarea fizică a acestuia, îl reprezintă ieșirea din indiviziune, în acest caz judiciară, iar nu voluntară.
În aceste condiții, o grănițuire a proprietăților astfel dobândite, în măsura în care între părți au apărut ulterior neînțelegeri, fără atașarea dosarului în care s-a realizat partajul, in conditiile in care lotizarea fizică s-a făcut inclusiv în baza unei expertize de specialitate - este greșită.
Chiar prin sentința de partaj s-a reținut (pagina 2, penultimul alineat), faptul că părțile au formulat obiecțiuni la raport cu privire la terenul intravilan, cuprinzând curțile gospodăriilor fiecăreia dintre părți, cu mențiunea că expertul trebuia să stabilească configurația fiecărei curți, stabilind și punctele de delimitare a împrejmuirii cu dimensiuni, cu distanțe de la clădirile existente pe fiecare teren, deoarece gardul despărțitor nu este în linie dreaptă, având devieri și ocoliri ale clădirilor.
De asemenea în cauză, trebuia să se facă cercetări în privința punerii în executare a sentinței pronunțate în partaj, întrucât subsecvent punerii în executare se puteau identifica eventuale semne de hotar, ca urmare a țărușilor pusi de executor la fața locului, cu ocazia individualizării pe teren a suprafețelor atribuite în loturile fizice.
De asemenea, în cauză, trebuia ca instanța să se lămurească dacă ulterior partajului și a unei eventuale puneri în executare a sentinței din partaj, s-au produs modificări ale elementelor de construcție existente la partaj, cum ar fi beciul sau fântâna, ori a reperelor mari, fixe – cum ar fi clădirile, precum și care au fost acele modificari și să solicite expertului să le evidențieze pe noua schiță realizată în grănițuire, prin suprapunere si comparare cu cea realizată în partaj, în așa fel încât să se evite ca în grănițuire să fie contrazisă hotărârea de partaj, respectiv să se realizeze practic o nouă lotizare.
Deci, este necesar ca la grănițuire, să nu se producă o nouă configurare a curților, fie si numai pe latura de vest, respectiv de est, a proprietatilor.
În orice caz, orice eventuală modificare a suprafețelor deținute de fiecare parte, modificare ce ar fi generată de o grănițuire greșită, deci o modificare care să nu fie generată de o împrejurare obiectivă cum ar fi, de exemplu, aceea privind eventuale erori anterioare de măsurătoare, ar conduce inadmisibil si la un dezechilibru post factum al loturilor din partaj, loturi fizice care au fost concepute de așa natură încât să corespundă inclusiv valoric cotelor din succesiune.
În concluzie, in cauza, starea de fapt nu este pe deplin stabilită, existand o imposibilitate clara a exercitarii unui control judiciar, in sensul verificarii modului de aplicare a legii la o asemena stare de fapt.
In recurs, cale extraordinara de atac, nu se poate administra decat proba cu inscrisuri noi, potrivit disp. art. 305 C., administrarea probei cu expertiza, fie si a unui supliment la expertiza, fiind incompatibila cu structura acestei cai de atac.
Pe de alta parte, modalitatea de lucru a instantei de apel a condus la pronuntarea gresita a unei hotarari prin necercetarea fondului, motiv pentru care este incident cazul de recurs de casare cu trimitere prev. de art. 312 alin. 5 teza I C., pentru ca niciuna dintre parti sa nu fie lipsite de un grad de jurisdictie pe fond.
Pentru aceleasi considerente, dar per a contrario, au fost privite ca neintemeiate apararile formulate de catre intimat si care corespund celor analizate in precedent.
Avand in vedere prioritatea in examinare a acestor aspecte si solutia de casare cu trimitere care s-a impus, apare de prisos analizarea celorlalte critici din recurs, sau aparari din intampinare, care vizeaza fondul cauzei, urmand a fi avute in vedere in rejudecare pentru o justa solutionare a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâții L. G., L. M. C. împotriva deciziei civile numărul 227 din data de 14 mai 2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția I Civilă, în dosarul numărul_, în contradictoriu cu reclamantul L. A. - decedat - având următorii moștenitori: L. I., L. F., L. M.
Casează decizia civilă numărul 227 din data de 14 mai 2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția I Civilă, în dosarul numărul_ și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul D..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 septembrie 2013.
Președinte, C. R. | Judecător, T. R. | Judecător, M. L. N. A. |
Grefier, S. C. |
Red.Jud.T. R.
Tehn.I.C./Ex.2/
18.10.13
Jud.Apel/ L.L.B. și
D. G.
Jud.Fond/ A.G. B.
| ← Strămutare. Sentința nr. 19/2014. Curtea de Apel CRAIOVA | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
