Pretenţii. Decizia nr. 160/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 160/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 29-01-2014 în dosarul nr. 160/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 160/2014
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. T.
Judecător L. E.
Judecător P. B.
Grefier N. A.
*****
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 15 ianuarie 2014, privind recursul declarat de pârâtul C. L. al C. Pielești, împotriva deciziei civile nr. 358/17 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă I. Olguța R., intimata intervenientă în numele altei persoane B. Sevastița și intimații pârâți Școala G. Pielești prin I. Școlar Județean D. și P. C. Pielești, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut, părțile au lipsit.
Procedura este legal îndeplinită.
Dezbaterile și concluziile părților în cauza de față, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 15 ianuarie 2014, care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, în vederea deliberării, în conformitate cu prevederile art.260 alin.1 C.pr.civ., a amânat pronunțarea în cauză la data de 22 ianuarie 2014 și ulterior la data de 29 ianuarie 2014.
În urma deliberării, s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra recursului de față:
La data de 18.03.2010, reclamanta I. Olguța R. i-a chemat în judecata pe pârâții C. L. al C. Pielești, P. C. Pielești și Școala G. Pielești prin I. Școlar D., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța sa dispună:obligarea pârâților să demoleze construcțiile ce le-au edificat pe terenul său în suprafața de 3276 mp. situat în .;în situația în care pârâții nu vor proceda în acest sens reclamanta să poată demola construcțiile respective, iar pârâții să fie obligați a suporta cheltuielile de demolare;în situația în care unele din construcțiile existente pe terenul său nu ar putea fi demolate, pârâții să fie obligați la contravaloarea terenului existent sub acestea; să fie obligați pârâții la contravaloarea lipsei de folosință a terenului în suprafață de 3276 mp. din . pe ultimii trei ani respectiv martie 2007 - martie 2010.
P. sentința civilă nr._/18.11.2010, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, s-a luat act de renunțarea reclamantei I. Olguța R. la judecata acțiunii formulate în contradictoriu cu pârâta Școala G. Pielești prin I. Școlar D..
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. Pielești ca neîntemeiată.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta I. Olguța R., în contradictoriu cu pârâții C. L. al C. Pielești și P. C. Pielești.
A fost obligat pârâtul C. L. Pielești să plătească reclamantei sumei de_,6 lei, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului în suprafață de 3276 mp situat în ..
A fost respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului demola construcțiile edificate pe terenul în suprafață de 3276 mp sit . și autorizarea reclamantei de a le demola pe cheltuiala pârâtului ca neîntemeiat.
A fost respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata contravalorii terenului existent sub construcții ca neîntemeiat.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu P. C. Pielești.
A fost respinsă cererea reconvențională formulată de către pârâtul C. L. al C. Pieiești ca inadmisibilă.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul C. L. al C. Pielești, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
P. decizia civilănr. 358/17.09.2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția I Civilă în dosarul nr._, s-a admis cererea de intervenție formulată de intervenienta accesorie B. Sevastița în favoarea intimatei-reclamante, domiciliată în C., C., . 4, ., județul D..
A fost respins ca nefondat apelul formulat de apelantul-pârât C. L. al C. Pielești, împotriva sentinței civile nr._/18.11.2010 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant I. Olguța-Romflia, domiciliată în C., ..7, ., ., intimata-pârâtă P. . G. Pielești prin I. Școlar D., cu sediul în ..
A fost obligat apelantul-pârât la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei către intimata reclamantă, respectiv de 1860 lei către intervenienta accesorie.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul D. a constatat și reținut următoarele:
Unul dintre principiile care limitează regula caracterului devolutiv al apelului este tantum devolutum quantum apellantum, care este o cerință a principiului disponibilității aplicabil procesului civil, principiu ce se impune și în fața instanțelor de control judiciar, așadar și a instanței de apel.
Ca atare, conform principiului enunțat, instanța de apel, ca instanță de reformare, este chemată să cerceteze cauza doar prin raportare la motivele invocate în cererea de apel, neputându-se pronunța asupra altor motive de reformare neindicate în conținutul motivelor de apel, cu excepția motivelor de ordine publică.
Asadar, analizand apelul declarat de paratul C. L. Pielesti, tribunalul a reținut ca acesta critica in primul rand modul de solutionare de catre prima instanta a exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a acestuia.
Instanta de apel a apreciat insa ca fiind corecta dezlegarea data de prima instanta acestei exceptii, dat fiind faptul ca potrivit art 14, al 4, ind 1 din Legea 354/2004 care a modificat si completat Legea invatamantului nr 84/1995, astfel cum erau in vigoare aceste prevederi legale la momentul pronuntarii sentintei civile apelate, terenurile și clădirile în care își desfășoară activitatea unitățile de învățământ preuniversitar de stat - grădinițe, școli generale, primare și gimnaziale, licee, seminarii teologice, grupuri școlare, școli de arte și meserii și școli postliceale - fac parte din domeniul public al comunelor, orașelor și municipiilor, respectiv al sectoarelor municipiului București, și sunt în administrarea consiliilor locale ale comunelor, orașelor și municipiilor, respectiv ale sectoarelor municipiului București, în a căror rază teritorială își desfășoară activitatea, prin delegare către consiliile de administrație ale unităților de învățământ.
Asadar, titularul dreptului de administrare al cladirilor si terenurilor pe care se afla cladirile in care se desfasoara activitate de invatamant preuniversitar, asa cum este cazul Scolii Generale Pielesti, este consiliul local al unitatii administrativ teritoriale respective, in speta C. L. Pielesti, asa cum in mod corect a retinut si prima instanta, chiar daca acesta a delegat acest drept consiliului de administratie al Scolii Generale Pielesti, asa cum rezulta din Hotararea nr 36/14.08.2008 (f 26).
Aceste prevederi legale sunt mentinute si de actuala reglementare, respectiv art 112, al 2 sin Legea educatiei nationale nr 1/2011 conform carora terenurile și clădirile unităților de educație timpurie, de învățământ preșcolar, școlilor primare, gimnaziale și liceale, inclusiv ale celorlalte niveluri de învățământ din cadrul acestora, înființate de stat, fac parte din domeniul public local și sunt administrate de către consiliile locale.
P. urmare, chiar si in situatia in care C. L. Pielesti a delegat acest drept consiliului de administratie al Scolii Generale Pielesti, titularul dreptului respectiv ramane tot el, asa incat criticile apelantului sub aspectul gresitei solutionari a exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a sa sunt nefondate.
In plus, C. L. nu putea sa delege decat dreptul de administrare cu privire la bunurile care se afla in domeniul public al comunei Pielesti potrivit anexei 72 la HCL 7/1999 privind inventarul bunurilor care apartin domeniului public al comunei Pielesti, intre acestea aflandu-se si cladirea si terenul aferent Scolii Generale Pielesti (f 47-51 dosar de fond), neputand delega un drept de administrare asupra unui teren care nu se afla in proprietatea publica a unitatii administrativ teritoriale.
De remarcat este faptul ca apelantul a intreprins anumite demersuri in vederea achizitionarii suprafetei de 2500 mp care apartine reclamantei intimate Iagaru O. si pe care se afla o parte din cladirea Scolii nr 1 Pielesti, adica exact terenul ce face obiectul litigiului (HCL 16/2009-f 25). Or, apelantul nu putea demara aceasta procedura decat in calitatea sa de administrator al terenului respectiv pe care se afla cladirea scolii si care se afla in domeniul public al comunei.
In ceea ce priveste criticile apelantului referitoare la obligarea sa la suportarea contravalorii lipsei de folosinta a terenului in suprafata de 3276 mp ., asa cum sustine apelantul, tribunalul le-a apreciat si pe acestea ca neintemeiate.
Astfel, este adevarat ca prima instanta a respins obiectiunile formulate de paratul C. L. Pielesti la raportul de expertiza specialitatea topografie intocmit in prima instanta, insa ca urmare a efectului devolutiv al apelului, in aceasta etapa procesuala s-au efectuat doua noi rapoarte de expertiza tocmai pentru determinarea cuantumului corect al contravalorii lipsei de folosinta a terenului in litigiu, primul dintre acestea intocmit de doamna expert D. P. fiind inlaturat de instanta de apel si incuviintata o contraexpertiza, raportul de expertiza intocmit de dl expert D. D. fiind cel luat in calcul in solutionarea cauzei dupa raspunderea de catre expert la obiectiunile partilor.
Tribunalul ar reținut asadar ca valoarea la care a ajuns dl expert I. I. care a efectuat raportul de expertiza in prima instanta (0,6 lei/mp/luna), prin metoda comparatiei, luand in calcul chiria practicata pe piata libera pentru terenuri categoria curti constructii cum este cel in litigiu este comparabila cu valoarea la care a ajuns in ajuns in apel dl expert D. D. (0,9 lei /mp/luna) in cadrul suplimentului la raportul de expertiza (f 310-311), aplicand aceeasi metoda a comparatiei directe, precum si cu valoarea la care a ajuns doamna expert asistent Pircalabioru E. (0,8 lei/mp/luna), aplicand de asemenea aceeasi metoda sustinuta de ofertele agentiilor imobiliare pentru terenuri similare (f 298-299), precum si de ofertele existente pe piata de inchirieri (f 297).
Ca atare, aplicand in mod corect metoda comparatiei directe, luand in calcul cererile si ofertele de pe piata de inchiriere si aplicand si coeficientii de corectie corespunzatori, inclusiv pentru diferenta de amplasament (data fiind valoarea de 1 euro/mp pentru terenuri aflate preponderent in zona DE 70 C.-Bucuresti, valoare rezultand din ofertele de pe piata) si pentru zona inundabila, raspunzand astfel obiectiunilor apelantului, tribunalul a apreciat ca suplimentul raportului de expertiza intocmit in apel de dl expert D. D. este unul just.
Asadar, cum perioada pentru care se solicita contravaloarea lipsei de folosinta este anterioara anului 2010, an in care s-au efectuat amenajari in zona paraului Teslui pentru ca terenurile din aria respectiva, inclusiv terenul reclamantei, sa nu mai fie inundabile ( f 174), in mod corect pentru perioada anterioara anului 2010 s-a aplicat coeficientul de corectie pentru zona inundabila.
In aceste conditii, valoarea la care a ajuns dl expert D. D. retinuta ca fiind una justa, fiind mai mare decat cea la care s-a ajuns in prima instanta ca reprezentand lipsa de folosinta a terenului in litigiu, tribunalul a respins apelul dedus judecatii ca neintemeiat, date fiind prevederile art 296, teza a II-a C., neputand inrautati situatia acestuia in propria cale de atac.
O precizare se impune a fi facuta si in legatura cu alegatiile apelantului in sensul ca actiunea in despagubiri introdusa de reclamanta nu poate fi decat accesorie unei actiuni in revendicare in care apelantul sa fi fost obligat sa predea bunul respectiv, alegatii pe care tribunalul le-a apreciat ca nefondate, de vreme ce actiunea cu care reclamanta a investit prima instanta si care vizeaza obligarea paratului apelant la plata contravalorii lipsei de folosinta nu este indispensabil legata de o eventuala admitere anterioara a unei actiuni in revendicare in contradictoriu cu acelasi parat, nicio dispozitie legala neimpunand acest lucru.
Pe cale de consecinta, in baza art 296 C., apelul dedus judecatii a fost respins ca nefondat.
Data fiind solutia instantei de apel, cererea de interventie accesorie formulata de intervenienta B. Sevastita in favoarea reclamantei intimate Iagaru O. si incuviintata in principiu la termenul de judecata din data de 02.04.2013 a fost admisa, apararile intervenientei profitand reclamantei intimate .
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâtul C. L. al C. Pielești, criticând-o pentru nelegalitate.
P. cererea de recurs, pârâtul C. L. al C. Pielești, solicită:
- În temeiul art. 312 alin. 1 și 3 prin raportare la art. 304 pct. 7,8 și 9 vechiul C.P.Civ, admiterea recursului și modificarea soluției recurate urmând ca într-o primă teză pe fondul său, acțiunea să fie respinsă ca efect al reținerii în cauză a excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. Pielești, într-o teză subsidiară cererea introductivă urmând a fi respinsă pe fondul său ca neîntemeiată;
- Ca efect al admiterii recursului și modificării soluției recurate în sensul admiterii apelului și schimbării soluției date în prima instanță fie pe considerentul excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. Pielești, fie pe fondul cererii de chemare în judecată, în cauză urmează a fi modificată și soluție de admitere a cererii de intervenție accesorie în interesul intimatei reclamante I. Olguța, cerere ce urmează a fi respinsă;
- În temeiul art. 274 vechiul C.P.Civ., obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată generate de susținerea prezentei cauze și reprezentate de contravaloare taxă de timbru, onorariu experți,
Arătând că, în fapt, prin soluția recurată a fost respins apelul Consiliului L. Pielești, implicit menținută soluția primei instanțe, prin care fusese admisă cererea în pretenții și obligat la plata sumei de_,6 lei, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a suprafeței de 3276 mp, pentru perioada 2007-2010.
Analizând motivele de apel, instanța a apreciat ca nefondată o primă critică ce a vizat nelegală soluționarea cauzei de către prima instanță urmare a respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. Pielești.
Pentru a se pronunța astfel instanța de control judiciar a apreciat că în cauză C. L. Pielești în calitate de titular al domeniului Public, cel care ar fi delegat dreptul de administrare a terenului aferent scolii generale nr. 1 Pielești către respectiva unitate de învățământ este debitorul obligației de plată pretinse de către reclamanta intimata.
Recurentul înțelege să critice pentru nelegalitate soluția dată acestei excepții în condițiile în care contrar celor reiterate de către instanța de apel C. L. Pielești nu este titularul dreptului de proprietate pentru suprafața respectivă, regimul juridic al acesteia fiind cel de bun proprietate privată ce aparține unui subiect de drept privat respectiv, ce aparține reclamantei intimate I. Olguța.
Chestiunea titularului dreptului de proprietate, implicit al caracterului extradomenial al terenului respectiv a fost tranșată în mod irevocabil prin sentința nr. 7154/19.04.2000, a Judecătoriei C. în șnur cu S.C. nr._/_ încheiere a aceleiași instanțe.
A intrat astfel în autoritatea lucrului prejudecat într-o cauză ce a avut ca obiect revendicare imobiliară demarată la inițiativa reclamantei ce s-a pretins titulara dreptului de proprietate, că terenul respectiv nu aparține domeniului public UAT Pielești.
In cauză civilă antecedată a fost admisă acțiunea în revendicare imobiliară, în contradictoriu cu ., C. L. Pielești, Școala G. Pielești - I. Județean D., C. Zorica, Pătrăchioiu F., Ministerul Finanțelor București și Spitalul Nr. 2 C.., soluție ce nu ar fi putut fi dată în condițiile în care terenul revendicat ar fi aparținut domeniului public al unei UAT, în această situație cererile de drept comun (fundamentate pe art. 480 și următoarele vechiul C.P.Civ., fiind unanim respinse ca inadmisibile).
Așadar, prin soluția dată în revendicare imobiliară în mod irevocabil,
s-a reținut regimul de bun proprietate privată iar nu de bun domenial al
terenului precum și împrejurarea deținerii în sensul de ocupațiune a
terenului, de către Școala G. nr. 1 Pielești.
Aspectul avea să fie lămurit prin încheierea dată în lămurirea înțelesului și întinderea titlului executoriu, ca de altfel și prin procesul verbal de punere în executare întocmit cu prilejul executării silite, precum și de către cele 3 rapoarte de expertiză întocmite în cauză.
Neexistând așadar identitate între pârâtul din prezenta cauză și persoana deținătoare a suprafeței pentru care s-a solicitat plata lipsei de folosință, ar fi trebuit admisă excepția lipsei calității procesuale pasive și schimbată soluția instanței de fond în sensul respingerii cererii.
Pe de altă parte, Legea 215/2001 (art. 36, alin. 2, lit. c, art. 36, alin. 5) confirmă calitatea de administrator al domeniului public si privat al unei comune în persoana unui consiliu local, dar în condițiile în care bunul (în speță terenul) nu face parte din domeniul public ci are regimul de bun privat, în mod nelegal avea să se rețină calitatea de administrator pentru consiliul local, subiect de drept susceptibil de a fi obligat la plata lipsei de folosință a terenului.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 299 și următoarele, art. 304 pct. 7,8,9, art. 312, alin. 1 și 3, art. 274 din vechiul C.P.Civ.
Intimata reclamantă a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea - în opinia majoritară - constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Trebuie precizat pentru început faptul că, deși în apel, recurenta din cauza de față a formulat critici atât cu privire la lipsa calității sale procesuale pasive dar și cu privire la cuantumul sumei la care a fost obligat cu titlul de lipsă de folosință a terenului, prin recursul declarat în cauza de față, acesta critică decizia pronunțată în apel numai sub aspectul greșitei soluționări a excepției lipsei calității sale procesuale pasive .
În raport cu această precizare, Curtea urmează a analiza decizia pronunțată în apel potrivit dispozițiilor art.129 alin.6 C.P.Civ. numai prin prisma singurului motiv de recurs invocat, respectiv lipsa calității procesuale pasive a Consiliului L. Pielești.
Curtea reține astfel că, prin sentința civilă nr. 7154/19.04.2000 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr. 9735/1998, a fost admisă acțiunea în revendicare formulată de intimata I. Olguța R., stabilindu-se în contradictoriu cu recurenta din cauza de față - C. L. Pielești că, suprafața de 3276 mp. este ocupată de Școala G. Pielești, astfel cum s-a lămurit ulterior dispozitivul acestei sentințe, prin sentința civilă nr._/26.10.2005 pronunțată de Judecătoria C. care a precizat în concret suprafețele de teren ocupate de pârâți.
Curtea apreciază că soluționarea acțiunii în revendicare inițială, în contradictoriu cu recurentul pârât din cauza de față atrage calitatea procesuală pasivă a acestuia și în cauza de față.
Astfel, potrivit sentinței inițiale, acest pârât a fost obligat alături de alți pârâți să-i lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie terenul de 8000 mp, fiind menținut în aceeași calitate de pârât și în dispozitivul sentinței de lămurire a dispozitivului când s-au precizat suprafețele de teren ocupate de fiecare dintre pârâți din totalul de 8000mp.
Faptul că acesta apare menționat ca pârât în dispozitivul sentinței de lămurire - irevocabilă – atrage cu putere de lucru judecat, calitatea acestuia de pârât și în cauza de față, fiind aplicabile aceleași dispoziții legale în virtutea cărora acesta a figurat ca pârât în cauza inițială adică, titular al dreptului de administrare a terenului pe care funcționa și atunci ca și acum, Școala G. nr. 1 Pielești .
Deși această hotărâre a fost pusă în executare la 15.11.2006 prin procesul-verbal de punere în posesie întocmit de executorul T. N. C., terenul reclamantei a rămas ocupat în continuare de Școala G. Pielești, de unde rezultă că punerea în posesie a reclamantei asupra terenului a avut caracter pur formal iar ipoteza cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă, pentru lăsarea terenului în deplină proprietate și liniștită posesie este aceeași .
Curtea apreciază – în temeiul celor anterior stabilite cu putere de lucru judecat de instanțele de judecată - ca fiind corectă dezlegarea dată excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. Pielești de către instanțele de fond întrucât, la data formulării cererii de chemare în judecată - potrivit dispozițiilor art. 14 alin.4 indice 1 din Legea 354/2004 în vigoare la acea dată - terenurile și clădirile în care își desfășurau activitatea unitățile de învățământ preuniversitar de stat - grădinițe, școli generale, primare și gimnaziale, licee, seminarii teologice, grupuri școlare, școli de arte și meserii și școli postliceale - făceau parte din domeniul public al comunelor(…) și se aflau în administrarea consiliilor locale ale comunelor în a căror rază teritorială își desfășoară activitatea, prin delegare către consiliile de administrație ale unităților de învățământ.
Erau excluse din domeniul public numai terenurile și clădirile deținute de unitățile de învățământ în baza unor contracte de închiriere, concesionare sau comodat, proprietarii acestora fiind alte persoane fizice sau juridice –ceea ce nu este cazul în speță.
Aceste dispoziții legale sunt menținute și în actuala reglementare –Legea 1/2011 a educației naționale care în art. 112 al 2 prevede faptul că terenurile și clădirile unităților de educație timpurie, de învățământ preșcolar, școlilor primare, gimnaziale și liceale, inclusiv ale celorlalte niveluri de învățământ din cadrul acestora, înființate de stat, fac parte din domeniul public local și sunt administrate de către consiliile locale.
În acord cu aceste dispoziții legale a fost emisă hotărârea nr. 36 din 14.08.2008 a Consiliului L. Pielești prin care s-a dat în administrarea Școlii Generale nr. 1 din Pielești terenul și clădirea în care își desfășoară activitatea această școală.
Susținerea recurentei potrivit căreia, prin admiterea în mod irevocabil a acțiunii în revendicare de reclamantă, s-a reținut regimul juridic de bun proprietate privată iar nu de bun aparținând domeniului public precum și numai ocupațiunea terenului de către Școala G. nr. 1 Pielești nu exclude calitatea de administrator al terenului și clădirii în care funcționează școala și nu exonerează C. L. de obligația stabilită în temeiul legii de a asigura baza materială de funcționare a școlii - fie în temeiul unui titlu care să respecte dreptul de proprietate al reclamantei pe terenul în litigiu, astfel cum acesta a fost statuat prin hotărâre judecătorească irevocabilă, fie pe un alt teren, drept consecință a procesului verbal de punere în posesie a reclamantei pe terenul în litigiu. .
Ori, punerea - pur formală - a reclamantei în posesia terenului în litigiu, concomitent cu continuarea funcționării Școlii generale în aceeași clădire și pe același teren, în temeiul aceleiași hotărâri a Consiliului L. nr. 36/14.08.2008, justifică din punct de vedere legal ,calitatea procesuală pasivă a recurentei în litigiul de față.
Acesta păstrează calitatea titular al dreptului de administrare al clădirii si terenului pe care funcționează școala chiar și după aprobarea dării în folosință a acestui drept Consiliului de administrație al Scolii Generale nr.1 Pielești - așa cum rezulta din Hotărârea nr. 36/14.08.2008 .
În cauză nu operează o delegare a dreptului de administrare care să atragă obligația școlii de a sta în proces ca titular al dreptului de administrare prin delegare - potrivit dispozițiilor art. 12 alin. 4 din legea 213 /1998 republicată ci, o dare în folosință gratuită a terenului și clădirii, în temeiul obligației legale, prevăzută de dispozițiile art. 14 alin.4 indice 1 din Legea 354/2004, respectiv art. 112 al 2 din legea 1/2011 a educației naționale, respectiv a obligației Consiliului L. de a asigura baza materială - clădiri și teren, pentru funcționarea activității școlare.
În virtutea acestei obligații, C. L. ca titular al dreptului de administrare a terenului pe care funcționează școala, are calitate procesuală pasivă în cauză.
Constatând că, în mod corect s-a reținut calitatea procesuală pasivă în cauză a recurentului de față de către instanțele de fond, în temeiul art. 312 alin.1 teza a II-a C.P.civ se va respinge recursul ca fiind nefondat.
În temeiul art. 274 C.P.civ. în raport cu soluția pronunțată, recurentul care a căzut în pretenții urmează a fi obligat la cheltuieli de judecată, către intimatele din proces – reclamanta și intervenienta - respectiv la onorariile apărătorilor, dovedite cu chitanțele existente la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul C. L. al C. Pielești, împotriva deciziei civile nr. 358/17 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă I. Olguța R., intimata intervenientă în numele altei persoane B. Sevastița și intimații pârâți Școala G. Pielești prin I. Școlar D. și P. C. Pielești.
Obligă recurentul la 1200 lei cheltuieli de judecată către reclamanta I. R. Olguța și la 868 lei către intervenienta B. Sevastița.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Ianuarie 2014.
Președinte, C. T. | Judecător, L. E. |
Grefier, N. A. |
Red.Jud. C.T./18.02.2014
Tehnored. N.A./2 ex.
Jud. fond A.M.D.
Jud. trib. L.L.B. D. Grigorașu
| ← Pretenţii. Decizia nr. 370/2014. Curtea de Apel CRAIOVA | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
