Obligaţie de a face. Decizia nr. 8466/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8466/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 26-09-2013 în dosarul nr. 8466/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 8466
Ședința publică de la 26 Septembrie 2013
Completul compus din:
Președinte: - Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
Judecător: - C. R.
Judecător: - T. R.
Grefier: - S. C.
x.x.x.
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta S. N. DE T. G. N. T. SA împotriva deciziei civile numărul 198 din data de 18 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția I Civilă în dosarul numărul_, în contradictoriu cu reclamantul E. C. D., cu pârâta A. N. P. R. M., cu chemații în garanție . P., C. L. BĂLEȘTI, având ca obiect obligație de a face, PRETENȚII
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns consilier juridic C. D. reprezentând recurenta pârâtă S. N. DE T. G. N. T. SA și avocat M. reprezentând intimatul reclamant E. C. D., lipsind intimata pârâtă A. N. P. R. M. și intimații chemați în garanție . P., C. L. BĂLEȘTI
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Nemaifiind excepții de invocat, probe de administrat, alte cereri de formulat, Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic C. D. reprezentând recurenta pârâtă S. N. DE T. G. N. T. SA a susținut oral motivele scrise de recurs în raport de care a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.
A susținut că motivarea instanței de fond în sensul că la data când intimatul reclamant a devenit proprietar conform contractului de vânzare cumpărare din 27.08.2009, pe suprafața de 131 mp se afla pusă în funcțiune o Stație de Reglare Măsurare G., că între C. L. Bălești și T. exista un contract de comodat în scopul instalării acestei stații, dar din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că terenul în litigiu este proprietatea Comunei Bălești este nelegală, întrucât în calitatea sa de autoritate a administrației publice locale C. L. al Comunei Bălești a emis HCL nr.55/2004 prin care da în folosința SNTGN T. SA cu titlu gratuit terenul aflat în proprietatea sa, pentru toată perioada existenței construcției Stației de Reglare Măsurare Cornești și în baza acesteia a fost încheiat un contract de comodat cu societatea. HCL nr.55/2004 reprezintă un act administrativ emis de autoritatea administrativă a cărui legalitate nu a fost contestată de intimat și nici de către Instituția Prefectului, care, până la proba contrarie, produce efecte juridice. A mai susținut că recurenta este constructor de bună credință al SRM Cornești situată pe terenul în litigiu, deținând terenul, deținând terenul în baza unui titlu legal care nu a fost anulat. S-a arătat că s-a construit stația în baza HCL nr. 55/2004, a unui contract de comodat, a autorizațiilor nr. 3/2003 și 46/2004.
A mai susținut, în ceea ce privește cererea de chemare în garanție că, consideră ca fiind nelegală respingerea acesteia cu motivarea că nu au făcut dovada că Primăria Bălești este proprietara terenului. Consideră că au demonstrat un raport juridic între recurentă și chemata în garanție. Cererea are ca scop obligarea chematei în garanție la plata despăgubirilor, în cazul admiterii cererii principale. Nu există niciun fel de culpă a societății în ce privește plata acestor despăgubiri, câtă vreme deține terenul în baza unor acte administrative legale și a construit stația de reglare măsurare în baza unor autorizații de construire legale.
Referitor la acordarea de despăgubiri reprezentând contravaloarea chiriei, consideră că aceasta este nelegală; au criticat mai multe aspecte și anume: lipsa calificării expertului în domeniul evaluare imobile, expertul având specializarea agricultură, dar a efectuat calcule privind chiria terenului, contrar specializării sale; s-au acordat chirii pentru un teren intravilan care nici măcar nu a fost solicitat prin acțiune; aplicarea legii speciale în vigoare la data promovării acțiunii și anume Legea Gazelor nr. 351/2004 care prevede recunoașterea în favoarea societății un drept de uz și de servitute legală de trecere subterană, de suprafață sau aeriană asupra trenurilor proprietate publică sau privată a persoanelor fizice sau juridice.
A învederat, la interpelarea instanței în sensul dacă unde este amplasată stația mai sunt și alte persoane fizice care au titlu de proprietate pe acest teren, că nu, au avut litigiu numai cu această parte.
A mai învederat de asemenea, la interpelarea instanței în sensul invocării Legii nr. 351/2004, că, consideră a invocat acest aspect în apel.
A solicitat acordarea de cheltuieli de judecată.
Avocat M. I. C. reprezentând intimatul reclamant E. C. D. a pus concluzii de respingere a recursului ca nefundat, menținerea ca temeinice și legale atât a sentinței instanței de fond cât și a deciziei Tribunalului Gorj.
A susținut că, ultimul motiv de recurs privind servitutea de trecere nu a fost invocat în apel
A mai susținut că reclamantul a făcut dovada proprietății terenului în litigiu. La momentul când a fost emis titlul de proprietate și anume 06.07.2004 terenul era liber de orice sarcini nefiind edificată nicio construcție pe acesta și cu atât mai mult Stația de Reglare Măsurare, așa cum rezultă din procesul verbal de punere în posesie și expertizele de specialitate efectuate în vederea reconstituirii dreptului de proprietate în baza L.18/1991. Stația a fost construită ulterior cu rea credință deși se cunoștea faptul că nu . ci bunica reclamantului. Titlul de proprietate este emis înainte de emiterea HCL Bălești și a contractului de comodat – la 29.10.2004, deci ulterior emiterii titlului de proprietate. Din punctul său de vedere, ca formă și ca efecte juridice HCL este nulă pentru că nu are un caracter translativ de proprietate în favoarea pârâtei.
A susținut totodată că, în ceea ce privește despăgubirile evidențiate prin raportul de expertiză, acestea reflectă realitatea de fapt, fiind vorba de contravaloarea lipsei de folosință pe ultimii 3 ani. Reclamantul nici nu a insistat în ridicarea acestei stații, ci în plata despăgubirilor.
A învederat, la interpelarea instanței, ca în viitor să se stabilească o rentă anuală conform legii gazelor. A mai învederat că reclamantul nu a formulat acțiune de anulare a titlului de proprietate.
A solicitat acordarea de cheltuieli de judecată depunând în acest sens factura nr. 13/10.07.2013.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
P. sentința civilă nr. 457/21.01.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul E. C. D., domiciliat în Bălești, ., împotriva pârâtelor S. Națională de T. G. N. T. SA Mediaș, localitatea Mediaș, Piața C.I. Motaș, nr. 1, jud. Sibiu.
A fost obligată pârâta SNTGN T. SA Mediaș, să lase în deplină proprietate și liniștită folosință reclamantului terenul în suprafață de 131 mp, individualizat prin raportul de expertiză întocmit de expert M. M., cu vecini la N- E. C. D., la E, S, V –E. C. D., situat în comuna Bălești, ., tarlaua 208/1, .> A fost obligată pârâta la 2052 lei despăgubiri civile față de reclamant și a fost respins capătul de cerere privind obligația de a face.
A fost obligată pârâta la 2350 lei cheltuieli de judecată față de reclamant.
P. a pronunța această sentință prima instanță a reținut că reclamantul E. C. D. a devenit proprietarul terenului în suprafață de 2712 mp arabil situat în extravilanul comunei Bălești, .. cadastral_, înscris în cartea funciară nr._ a comunei Bălești, tarlaua 208/1, . la R-rest proprietate lot 2, la A-drumul Eruga Morii si numărul cadastral 1285, la MZI-DN 67 si la MN–moștenitori G. V., în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1712/27.08.2009 la BBNP R. Davitoiu Tg-J. si încheiat cu Căun M..
La data când reclamantul a devenit proprietar al terenului, pe care l-a dobândit de la Căun M. si pentru care aceasta a deținut titlu de proprietate cu nr._/29.05.2008 eliberat de Comisia Județeană Gorj și actul de dezmembrare autentificat sub nr.1710/2009 la BNP R. D., pe o parte din acest teren, respectiv pe suprafața de 131 mp, identificată prin raportul de expertiză întocmit de expert M. M. se afla amplasată o stație de gaze pusă în funcțiune in 16.11.2005 ce aparținea pârâtei S. Națională de T. G. N. T. SA Mediaș, formată din instalație de filtrare, reglare, măsurare, odorizare supape, dispozitive de siguranță rezervor suprateran, instalație de încălzire, paratrăsnet, copertină metalică, platformă de beton si robinet de racord, respectiv în partea de sud racordul Distrigaz, iar în partea de nord a stației, se regăsește magistrala de gaze diametrul 300 mm edificată în anul 1975.
Intre C. L. al comunei Bălești si S. Națională de T. G. N. T. SA Mediaș a fost încheiat un contract de comodat pentru 100 mp teren, în scopul instalării unei stații de reglare-măsurare gaze naturale, dar care nu descrie în mod explicit suprafața care va fi pusă la dispoziție prin dimensiuni si vecinătăți și care arată că terenul respectiv aparține Primăriei Bălești, dar prin înscrisurile depuse la dosar nu se dovedește că acest teren ar aparține Primăriei Bălești.
Faptul că în baza adeverinței cu nr.734/1994 C. L. al comunei Bălești confirmă cedarea si aprobarea definitivă a terenului necesar pentru SRM Cornești nu dovedește că această Primărie Bălești era proprietară pe suprafața cedată de 324 mp.
A mai reținut instanța că dacă pârâta a dovedit că este constructor de bună credință pentru stația de reglare măsurare Cornești, în baza autorizațiilor de construcție cu nr.3 si 46 depuse la dosar si eliberate în anul 2003 si 2004, acest lucru nu o îndreptățește să-l împiedece pe reclamant în exercitarea prerogativelor dreptului său de proprietate dobândit cu acte în regulă, respectiv cu contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1712/2009 și de la proprietari care au beneficiat de reconstituirea terenului în procedura Legii 18/91, procedură specială si preferențială.
Susținerea pârâtei, în sensul că reclamantul a devenit proprietar al terenului de 131 mp aflat în litigiu, ulterior construirii stației de reglare măsurare gaze Cornești și ulterior introducerii conductei magistrale de gaz 300 mm Strâmba Turcinești, PIF 1975 este lipsită de relevanță din moment ce expertul stabilește că această stație se află chiar pe terenul reclamantului, închis cu gard.
O dovadă a faptului că Primăria comunei Bălești a recunoscut că nu este proprietară a terenului de sub această stație de reglare, măsurare gaze Cornești, o constituie întocmirea de către această primărie, respectiv de Comisia Locală Bălești, a documentației necesare pentru eliberarea titlului de proprietate pe numele moștenitorilor V. N.I., din care face parte si terenul pe care l-a dobândit reclamantul, respectiv acesta face parte din suprafața de 2712 mp.
Împotriva sentinței a formulat apel pârâta S. Națională de T. G. N. „T.” S.A. Mediaș criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
S-a susținut că instanța nu a analizat faptul că deși reclamantul susține că vânzătoarea a dobândit terenul în baza titlului de proprietate nr._ din 06.07.2004 eliberat în baza Legii 18/1991 de Comisia Județeană Gorj, notarul public face referire la un alt titlu de proprietate, respectiv cu numărul_ din 29.05.2008.
Că, Stația de Reglare, Măsurare a fost montată pe un teren proprietatea Consiliului L. Bălești, teren liber de orice sarcini, iar în cursul anului 2004 C. L. Bălești a emis HCL nr.55/2004 prin care se aproba punerea la dispoziția T. cu titlu gratuit, pe toată durata existenței construcției, a terenului pe care era amplasată stația și s-a încheiat în acest sens contractul de comodat nr._/2004 și apreciază că amplasarea și investiția au fost realizate cu respectarea tuturor actelor normative în vigoare la acea dată.
Totodată s-a susținut că în mod greșit au fost obligați la despăgubiri reprezentând chirie, având în vedere că instanța de fond a dispus efectuarea unei expertize agricole pentru a se calcula lipsa de folosință a terenului și apreciază că în mod greșit au fost admise obiecțiunile reclamantului prin care solicita să se calculeze contravaloarea despăgubirilor, ținând cont de categoria de folosință a terenului, iar expertul care a realizat calculul chiriei nu are calificarea de expert evaluator imobile.
S-a concluzionat că instanța avea obligația să rețină raportul inițial de expertiză agricolă efectuat cu respectarea prevederilor legale, cu respectarea acțiunii introductive și al categoriei terenului așa cum rezultă din toate documentele depuse la dosar.
S-a mai criticat sentința în sensul că în mod greșit au fost respinse obiecțiunile formulate prin care au susținut că terenul ocupat de stație este de 129 mp și în mod greșit a fost respinsă solicitarea lor pentru efectuarea unei expertize tehnice în specialitatea petrol și gaze.
Un ultim motiv de apel s-a referit la faptul că în mod greșit, instanța de fond a respins cererea de chemare în garanție fără a fi motivată, având în vedere că terenul pe care se află stația a fost pus la dispoziția societății printr-un act administrativ în vigoare, respectiv HCL nr.55/2004 și în baza unui contract de comodat, documente care atestă faptul că terenul aparține domeniului public al comunei.
S-a concluzionat că hotărârea este imposibil de executat în practică, întrucât nu pot să-și îndeplinească obligația de a lăsa terenul în deplină proprietate și liniștită posesie, având în vedere că nu au fost obligați să ridice stația de pe terenul reclamantului.
P. decizia civilă numărul 198 din data de 18 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția I Civilă în dosarul numărul_ s-a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta pârâtă S. Națională de T. G. N. T. SA Mediaș împotriva sentinței civile nr.457/21.01.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ .
S-a dispus obligarea apelantei pârâte la 2000 lei cheltuieli de judecată în apel către intimatul reclamant.
P. a decide astfel, instanța a reținut:
Din înscrisurile depuse de părți la dosarul cauzei rezultă că la data când reclamantul a devenit proprietar al terenului din litigiu pe care l-a dobândit de la numita Căun M. și pentru care a deținut titlu de proprietate cu numărul_/06.07.2004 eliberat de Comisia Județeană Gorj și actul de dezmembrare autentificat sub nr.1710/2009 la BNP R. D., respectiv pe suprafața de 131 mp, identificată prin raportul de expertiză se află amplasată o stație de gaze pusă în funcțiune în data de 16.11.2005 ce aparținea apelantei pârâte.
Este adevărat că între C. L. al comunei Bălești și apelanta pârâtă există un contract de comodat pentru 100 mp teren în scopul instalării unei stații de reglare măsurare gaze naturale, însă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei de părți nu rezultă că terenul în litigiu este proprietatea Primăriei Bălești, respectiv Consiliului L. Bălești.
Este adevărat că în contractul de vânzare cumpărare al reclamantului s-a trecut eronat numărul titlului de proprietate însă ulterior a fost emisă încheierea de îndreptare nr.19/13.03.2013 de Biroul Notarului Public R. D. prin care s-a dispus îndreptarea erorii materiale din contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1712 din 27.08.2009 în sensul că a fost trecut în mod eronat în cuprinsul actului, la modul de dobândire titlul de proprietate nr._ din 09.05.2008 eliberat de Comisia Județeană Gorj, corect fiind titlul de proprietate nr._/06.07.2004 eliberat de Comisia Județeană Gorj.
În mod corect a reținut instanța că pârâta a dovedit că este constructor de bună credință, deținând și autorizație de construcție, însă aceasta nu înseamnă că este și proprietara terenului, având în vedere că reclamantul a dobândit terenul în baza unui contract de vânzare cumpărare, iar vânzătoarea deținea titlu de proprietate eliberat în baza Legii 18/1991.
Mai mult Primăria comunei Bălești a avut un rol important în reconstituirea dreptului de proprietate pe numele moștenitorilor autorului V. M I. și deci implicit a recunoscut că nu este proprietară a terenului pe care se află Stația de Măsurare și Reglare G. Cornești și în mod corect instanța a respins cererea de chemare în garanție a acesteia, cu motivarea că nu a făcut dovada apelanta pârâtă că Primăria Bălești este proprietara terenului din litigiu.
Având în vedere că în raport de înscrisurile depuse apelanta pârâtă a dovedit calitatea de constructor de bună credință raportat la momentul realizării stației în mod corect instanța nu a admis și capătul de cerere în obligația de a face, respectiv de a dispune ridicarea acestei investiții, însă având în vedere că reclamantul a dovedit faptul că este proprietarul terenului în litigiu individualizat de expertul desemnat în cauză în mod corect instanța a admis capătul de cerere în revendicare.
În mod corect instanța de fond a dispus obligarea pârâtei la plata despăgubirilor civile, reprezentând valoarea chiriei pentru terenul în litigiu situat în intravilanul localității Bălești în suprafață de 130 mp, având în vedere că reclamantul a solicitat contravaloarea lipsei de folosință pentru terenul afectat potrivit valorii de circulație a terenului și categoriei de folosință, acesta fiind teren intravilan.
S-a apreciat corect de instanța de fond că pârâta datorează aceste despăgubiri, întrucât terenul în litigiu, este situat în intravilan, ce face parte din suprafața de 2712 mp, proprietatea reclamantului, cu ieșire la DN 67 ( Motru- Tg – J.), avându-se în vedere și dotările utilitare ale terenului așa cum s-a precizat în raportul de expertiză și nu se impunea efectuarea unei expertize tehnice de specialitate petrol-gaze, întrucât expertul topograf a stabilit amplasamentul stației de reglare și măsurare gaze Cornești.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta S. N. DE T. G. N. T. SA solicitând admiterea recursului conform art. 304 pct. 7,8 și 9 și art. 60 C.pr.civilă.
A arătat că la momentul emiterii HCL 55/2004, act necontestat, C. L. Băilești avea în proprietate terenul pe care era amplasată Stația de reglare Măsurare Cornești și prin această hotărâre s-a dat în folosință pârâta S. N. DE T. G. N. T. SA cu titlul gratuit terenul aflat în proprietatea Consiliului și ca atare această societate este constructor de bună credință, deținând terenul în baza unui titlu legal care nu a fost anulat.
Cât privește atribuțiile Primăriei Bălești în reconstituirea dreptului de proprietate pe numele moștenitorilor autorului V. M. I., acestea reprezintă o propunere de a cărei validare este responsabilă Comisia Jud. de Aplicare a Lg. 18/1991 iar Comisia Jud. de Aplicare a Lg. 18/1991 a . fi putut propune reconstituirea dreptului de proprietate, dacă nu ar fi avut în patrimoniu terenul în cauză, iar potrivit art.42 alin. (3) din Lg. 18/1991 nu pot fi atribuite suprafețele de teren pe care s-au efectuat investiții, altele decât îmbunătățiri funciare.
Totodată nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele acțiunii în revendicare. Reclamantul a făcut dovada că este proprietarul bunului, dar din documentele existente la dosar nu rezultă faptul că SNTGN T. SA deține nelegitim acest teren, amplasarea și investiția fiind realizate cu respectarea tuturor actelor normative în vigoare la acea dată.
Autorizațiile de construire nr. 3/2003 și 46/2004 emise de C. Jud. Gorj atestă faptul că terenurile pe care s-a realizat investiția aparțin comunei Bălești, în caz contrar nu puteau fi emise autorizații de construire, fără acordul proprietarului de terenuri, persoane fizice.
A doua critică a recursului se referă la faptul că instanța de apel nu a făcut aplicarea prevederilor legale din codul de procedură civilă și nu și-a motivat decizia raportat la acestea.
Este necesară dovada unui raport juridic între pârâtă și chematele în garanție care să justifice obligarea chematelor în garanție la plata despăgubirilor, existența acestui raport juridic și consecințele juridice nu au fost analizate de instanța de apel.
Instanța nu a făcut aplicarea art.225 C.pr.civilă chematele în garanție nerăspunzând la interogatoriu.
Referitor la acordarea de despăgubiri reprezentând c.valoarea chiriei pentru terenul în litigiu au invocat nelegalitatea stabilirii acestora sub următoarele aspecte: - art. 304 pct. 9 C.pr.civilă - .
Lipsa calificării expertului în domeniul evaluare imobile. Expertiza a fost realizată cu încălcarea OUG 2/2002 privind organizarea activității de expertiză tehnică juridică,, expertul având specializarea agricultură, dar efectuând calcule privind chiria terenului, invocându-se în susținerea acestui motiv și ord. Ministerului Justiției nr. 199/C/2010.
Greșita interpretare a destinației și calificării terenului cu încălcarea Lg. 7/1996 cadastrului și publicității imobiliare art. 2 lit. d, art. 23 pct. A, lit. b, pct. B lit. j.
Terenul este unul extravilan agricol, conform extrasului de carte funciară – fila 14- dosar fond planului de amplasament și delimitare a imobilului fila 11, dosar fond și a contractului de vânzare cumpărare – fila 10 dosar fond.
Suprafața terenului conform extrasului de carte funciară este de 129 m.p..
În cadrul cercetării judecătorești, prin obiecțiunile depuse la dosar s-a contestat supr. de 131 m.p., invocând faptul că din actele depuse la dosar, respectiv extras de carte funciară a imobilului și plan de amplasament și delimitare a corpului de proprietate avizat de ANCPI terenul ocupat de stație este de 129 m.p., astfel calculul chiriei trebuia realizat conform suprafeței de teren, astfel cum este reținută în extrasul de carte funciară a imobilului.
Aplicarea Legii speciale în vigoare la data introducerii acțiunii și anume Lg. Gazelor 351/2004, cu modificările ulterioare.
La momentul dobândirii terenului intimatul reclamant a cunoscut faptul că acesta este afectat de utilaj, respectiv Stației de reglare și măsurare gaze Cornești și a dobândit terenul afectat de o servitute legală și gratuită pe toată durata de viață a capacității.
S. N. DE T. G. N. T. SA MEDIAȘ are ca obiect principal de activitate transportul gazelor naturale prin Sistemul național de T. (SNT), activitate ce constituie serviciul public de interes național, conform art. 21 alin. (1) din LG. Gazelor 351/2004.
Legea Gazelor 351/2004, modificată prin art. 86 lit. a-e coroborat cu art. 89 și 90 recunoaște în favoarea societății un drept de uz de servitute legală de trecere subterană, de suprafață sau aeriană asupra terenurilor proprietate publică sau privată a persoanelor fizice sau juridice.
P. întâmpinările formulate de intimații pârâți s-a solicitat respingerea recursului.
Recursul este fondat.
Hotărârea atacată cu prezentul recurs este deficitară sub aspectul motivării.
Se constată, din verificările motivării sentinței, că în realitate instanța de fond nu a făcut o motivare a hotărârii în fapt și în drept, astfel încât pe calea controlului judiciar, Curtea să poată analiza justețea acesteia.
Simpla referire generică la raportul expertului nu constituie o motivare convingătoare.
Motivarea hotărârii reprezintă arătarea argumentelor ce sunt aduse pentru justificarea temeiniciei și legalității soluțiilor pe care instanțele judecătorești sau alte organe de jurisdicție le pronunță în cauzele judecate.
Motivarea hotărârii se face în fapt și în drept: 1) Motivarea în fapt cuprinde analiza și evaluarea probelor pe baza cărora s-a stabilit existența sau inexistența faptelor și împrejurărilor care au generat litigiul dintre părți, respectiv pentru ce au fost admise susținerile uneia din părți și înlăturate cele formulate de cealaltă parte.
2) Motivarea în drept cuprinde justificarea aplicării în cauza judecată a anumitor norme de drept și de ce li s-a dat acestora o anumită interpretare. Rațiunea și obligativitatea motivării oricărei hotărâri o dau următoarele considerații și interese: a) constituie o garanție pentru justițiabili, care, din expunerea sistematică și logică a considerațiunilor de fapt și drept, pot cunoaște temeiurile ce au condus la soluția dată cauzei și pot ataca hotărârea combătând temeiurile pe care le găsesc nefondate.
Conform art.261 Cod pr.civilă pct.5 o hotărâre cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, trebuind să existe o concordanță între motivare și dispozitiv.
Motivarea unei hotărâri nu este problemă de volum, ci una de conținut.
Motivarea hotărârii înlătură arbitrariul și face posibil controlul judiciar, precum și exercitarea căilor de atac de retractare.
Cercetarea fondului cauzei rezulta din insasi motivarea deciziei, a fondului intrinsec al cauzei ,intre acestea existand o legatura de necesitate sisuficienta,or, in situatia in care argumentele instantei nu se regasesc in considerente aceasta echivaleaza cu necercetarea fondului cauzei.
Instanța nu a dezbătut în nici un mod pe fond aspecte legate de invocarea faptului că expertul nu are calificarea de expert evaluator imobile, la natura juridică a terenului în litigiu intravilan sau extravilan, instanța neprezentând argumentat, în temeiul unei analize concrete considerentele pentru care a reținut că acest teren este intravilan, nu a elucidat aspcetele referitoare la întinderea suprafeței de teren față de susținerea pârâtei că aceasta este de 129 m.p. și nu de 131 m.p. ; de asemenea nu se pronunță pe solicitarea din apel privind efectuarea unei expertize topo cadastrale.
Important este de asemenea, de reținut că în nici un mod instanța de apel nu s-a pronunțat pe critica privind soluția de respingere la fond a cererii de chemare în garanție nefăcând referire în nici un fel la această critică și ca atare neanalizând acest motiv de apel.
P. urmare, tribunalul nu analizează și nu răspunde la motivele din apel privind modul de soluționare a cererii de chemare în garanție.
În consecință, față de cele arătate, Curtea constată că nepronunțarea asupra acestor motive echivalează cu necercetarea fondului cauzei și atrage imposibilitatea exercitării controlului judiciar în ceea ce privește aplicarea legii de către instanța anterioară, la situația de fapt reținută de aceasta.
Conform jurisprudenței Curții Europene, noțiunea de proces echitabil în sensul art.6 CEDO, presupune ca o instanță internă să fi examinat în mod real toate problemele esențiale ce i-au fost supuse.
Or, în cauza de față instanța nu s-a pronunțat și nu a argumentat tocmai probleme esențiale, motive care erau determinante pentru verificarea realizării soluției care s-a pronunțat și analizarea ulterioară a celorlalte capete de cerere a căror soluție depinde în mod inevitabil de soluționare acestora (cauza Albina împotriva României publicată în M.Oficial nr.1049/25.11.2005).
Văzând și dispoz. art. 312 alin. 5 C.pr.civilă instanța va admite recursul declarat de pârâtă, va casa decizia civilă și va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Gorj.
Soluția pronunțată face de prisos analizarea celorlalte susțineri din recurs ce vor fi avute în vedere în rejudecare ,inclusiv ultimul motiv de recurs referitor la aplicarea legii speciale în vigoare la data introducerii acțiunii și anume legea Gazelor nr. 351/2004 circumscrisă ideii că reclamantul a cunoscut și a dobândit terenul afectat de o servitute legală și gratuită art. (86-90 din legea menționată) ,acest motiv nefiind formulat omiso medio, întrucât s-a făcut referire la această critică în apel, chiar dacă exprimarea este ușor defectuoasă și nefolosindu-se termeni expreși, consacrați. S-a criticat faptul că reclamantul a dobândit proprietatea unui teren afectat de o servitute legală și gratuită făcându-se referire la art. 86-90 din Lg. 351/2004 ,chiar dacă nu s-a exprimat expres ideea privind aplicarea legii speciale în vigoare, aceasta rezultă din motivarea apelului și scopul urmărit de către pârâtă idee ce a imbracat și a fost exprimată în această formă sintetizată în recurs.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta S. N. DE T. G. N. T. SA împotriva deciziei civile numărul 198 din data de 18 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția I Civilă în dosarul numărul_, în contradictoriu cu reclamantul E. C. D., cu pârâta A. N. P. R. M., cu chemații în garanție . P., C. L. BĂLEȘTI.
Casează decizia civilă și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Gorj.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 septembrie 2013.
Președinte, M. L. N. A. | Judecător, C. R. | Judecător, T. R. |
Grefier, S. C. |
Red.Jud.M.L.N: A.
Tehn.I.C./Ex.3/19.11.2013
Jud. Apel N. U. și
M. G.
Jud.Fond/ D. I.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 8503/2013. Curtea de... → |
|---|
