Revendicare imobiliară. Decizia nr. 8364/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8364/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 23-09-2013 în dosarul nr. 8364/2013
Dosar nr._ ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 8364
Ședința publică de la 23 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. M.
Judecător A. M.
Judecător S. P.
Grefier G. Ț.
*************
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de reclamanta Administrația Națională de M. prin S. C. Meteorologic Regional Oltenia și de pârâtul R. I., împotriva deciziei civile nr. 313 din 02.07.2013, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția I Civilă, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații intervenienți S. R. prin M. Finanțelor P. prin Direcția Generală a Finanțelor P. a Județului Gorj și S. R. P. M. Finanțelor P., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta reclamantă Administrația Națională de M. prin S. C. Meteorologic Regional Oltenia, reprezentată de avocat E. B. Aceivopol și recurentul pârât R. I. asistat și reprezentat de avocat G. C. lipsind: intimații intervenienți S. R. prin M. Finanțelor P. prin Direcția Generală a Finanțelor P. a Județului Gorj și S. R. P. M. Finanțelor P.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul, de ședință care învederează că recursul declarat este motivat și declarat în termenul legal, după care,
Curtea constatând că nu mai sunt excepții de ridicat, cererii de formulat și constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părților prezente asupra recursului,
Avocat A. B. pentru recurenta reclamantă ANM a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei în sensul respingerii excepției privind lipsa calității procesuale active a ANM RA în ceea ce privește solicitarea constatării unui drept de superficie și de servitute de trecere pentru proprietarul S. R. drepturi de exercitarea cărora beneficiază direct administratorul imobilului ANM-RA singura entitate care folosește efectiv imobilul construcție a Stației Meteo Tg-J.. Față de recursul declarat de pârâtul R. I. a solicitat respingerea recursului ca nefondat privind operarea regulilor accesiunii imobiliare în favoarea acestuia față de construcțiile stației meteo care sunt proprietatea statului și privind despăgubirile pentru lipsa de folosință a terenului. A solicitat acordarea cheltuielilor de judecată și depune concluzii scrise.
Avocat G. C. recurentul pârât R. I., a solicitat admiterea recursului modificarea deciziei în sensul admiterii apelului și schimbarea sentinței potrivit argumentelor menționate prin concluziile scrise și respingerea recursului declarat de ANM. Depune concluzii scrise.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
P. decizia civilă nr. 313 din 02.07.2013, pronunțată de Tribunalul Gorj, a fost admis apelul formulat de apelanta reclamantă Administrația Națională de M. prin S. Centru Meteorologic Regional C. cu sediul în C., . A, . și în București, sector 1, Șoseaua București-Ploiești, nr.97, împotriva sentinței civile nr.9594/02.07.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ în contradictoriu cu apelantul pârât R. I., domiciliat în comuna Lelești, . și intimatul intervenient S. R. prin M. Finanțelor P. și D.G.F.P.Gorj cu sediul în Tg-J., ., județul Gorj.
A fost admis apelul formulat de apelantul pârât R. I. împotriva sentinței civile nr.9594/02.07.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ .
A fost schimbată sentința.
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei Administrația Națională de M., excepție invocată din oficiu.
A fost respinsă acțiunea principală ca fiind promovată de o persoană fără calitate procesuală activă .
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a părții Administrația Națională de M., excepție invocată din oficiu.
A fost respinsă cererea reconvențională ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost menținută sentința cu privire la renunțarea reclamantei la revendicare.
Au fost compensate cheltuielile de judecată suportate de părți.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut următoarele:
P. acțiunea civilă promovată la 10.04.2010, precizată la 27.04.2011, reclamanta Administrația Națională de M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul R. I. să i se recunoască un drept de superficie asupra terenului afectat de clădirea și anexa ce are ca destinație Stație Meteo Tg-J. și de asemenea să se constituie o servitute de trecere de la stradă spre construcții .
A invocat reclamanta că construcția este proprietatea statului fiind inclusă în domeniul public al statului, reclamanta având un drept de administrare în temeiul Legii 139/2000 -privind activitatea de meteorologie.
Se constată așadar că, reclamanta în calitatea sa de titular al dreptului de administrare solicita să se recunoască existența unui drept de superficie, dezmembrământ al dreptului de proprietate, și să se constituie o servitute de trecere asupra terenului proprietatea pârâtului, drepturi reale constituite în favoarea construcțiilor și anexelor cu destinație de stație meteo, ce fac parte din proprietatea publică a statului .
Privitor la încadrarea în drept a acțiunii reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.616 și următoarele din Codul civil în vigoare din anul 1864, iar în ceea ce privește dreptul de superficie a făcut trimitere la practica CEDO.
P. cererea reconvențională formulată la data de 24.05.2011 pârâtul R. I. a solicitat în contradictoriu cu Administrația Națională de M. să se constate că a devenit proprietarul construcției prin accesiune imobiliară. De asemenea a solicitat obligarea reclamantei-pârâte la plata lipsei de folosință pentru terenul în suprafață de 2150 mp începând cu 02.12.2008, data pronunțării deciziei civile nr.7668/2008 de ÎCCJ până la zi și la plata de daune morale.
Sub aspectul încadrării în drept, cererea reconvențională a fost încadrată pe dispozițiile art.494 C.civ.
Observând sentința apelată tribunalul constată că instanța de fond a soluționat pricina prin prisma dispozițiilor Codului civil aprobat prin Legea 287/2009, care a intrat în vigoare la data de 01.10.2011.
Sub aspectul temeiului de drept aplicabil în cauză, tribunalul reține că atât acțiunea principală cât și cererea reconvențională trebuie soluționată prin prisma Codului civil în vigoare în anul 1864, argumentat de faptul că dispozițiile privitoare la servitutea de trecere reglementate de art.617 și următoarele din Noul cod civil nu se aplică situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia, așa cum prevăd dispozițiile art.59 din Legea 71/2011 de punere în aplicare a Codului civil. De asemenea dispozițiile art.693 din Noul cod civil privitoare la dreptul de superficie nu se aplică drepturilor de superficie constituite înaintea intrării în vigoare a Codului civil, așa cum prevăd dispozițiile art.68 din Legea 71/2011.
Și dispozițiile referitoare la accesiunea imobiliară reglementate de art.576 din Noul Cod civil se aplică situațiilor născute după . Codului civil conform art.57 din Legea 71/2011.
În raport de cele expuse anterior, instanța de apel va soluționa pricina prin raportare la dispozițiile Codului civil în vigoare din 1864, respectiv art.576 C.civ., 616, 494, 480-483 C.civ.
Referitor la acțiunea principală, tribunalul în raport de dispozițiile art.137 C.pr.civ. se va pronunța cu prioritate pe excepția lipsei calității procesual active a reclamantei Administrația Națională de M. .
Potrivit dispozițiilor art.17 din legea 139/2000 privind activitatea de meteorologie „rețeaua națională de supraveghere meteorologică constituie proprietate publică a statului și se încredințează în administrare centrului meteorologic național”.
Potrivit dispozițiilor art.12 pct.4 din Legea 213/1998 în litigiile privitoare la dreptul de administrare, în instanță titularul acestui drept va sta în nume propriu. În litigiile referitoare la dreptul de proprietate asupra bunului, titularul dreptului de administrare are obligația să arate instanței cine este titularul dreptului de proprietate.
Din cuprinsul acestor dispoziții rezultă că atunci când litigiul se poartă în legătură cu dreptul de proprietate sau alte drepturi reale asupra unui bun ce face parte din domeniul public al statului, calitate procesuală în cauză are titularul dreptului de proprietate și nu titularul dreptului de administrare.
Până la . Noului cod civil în anul 2011 dreptul de superficie nu era reglementat de Codul Civil R., fiind o creație a practicii care reprezenta acel drept ce constă în dreptul de proprietate pe care îl are o persoană denumite superficiar asupra construcțiilor, plantațiilor sau altor lucrări care se află pe o suprafață de teren ce aparține unei alte persoane, teren asupra căruia superficiarul va avea un drept de folosință.
Dreptul de superficie este un drept real imobiliar, fiind un dezmembrământ al dreptului de proprietate asupra unui teren.
El poate fi constituit prin convenția părților prin legat, prin uzucapiune sau prin lege.
Posibilitatea dobândirii dreptului de superficie prin hotărâre judecătorească a fost cenzurată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin hotărârea Bock și P. contra României, reținând că o astfel de constatare este de natură să constituie o încălcare a dispozițiilor art.1 din Protocolul nr.1 care garantează protecția dreptului de proprietate.
Având în vedere că dreptul de superficie este un drept real imobiliar, tribunalul apreciază că reclamanta în calitate de titulara dreptului de administrare asupra construcțiilor cu destinație Stația Meteo Tg-J. nu are legitimitate procesuală activă în promovarea unei astfel de cereri.
Sigur că privitor la capătul de cerere referitor la superficie se pune problema și a inadmisibilității acțiunii, însă excepția lipsei calității procesuale active este prioritară, instanța urmând să soluționeze cauza în raport de această excepție.
Referitor la cererea de constituire a unei servituți de trecere, potrivit dispozițiilor art.576 C.civ. servitutea este o sarcină impusă asupra unui imobil pentru uzul și utilitatea unui imobil având un alt proprietar.
P. urmare servitutea este un drept real asupra lucrului altuia, constituindu-se ca sarcină asupra fondului aservit, sarcină ce are un caracter perpetuu, întrucât în lipsa unei convenții contrare încheiate de proprietarii celor două imobile, ea durează cât timp aceste imobile vor exista și se va menține situația din care a rezultat .
Potrivit art.616 C.civ. dispoziții care reglementează servitutea de trecere, proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona.
Din cuprinsul dispozițiilor amintite anterior rezultă că acțiunea privind servitutea de trecere aparține proprietarului fondului dominant și este îndreptată împotriva proprietarului fondului aservit.
Este adevărat că reclamanta ca titulară a unui drept de administrare asupra Stației Meteo Tg-J. are interesul de a se constitui un drept de trecere de la drumul public până la construcții pe terenul proprietatea pârâtului, însă acțiunea promovată de aceasta nu poate fi primită, titularul dreptului de proprietate asupra construcțiilor, respectiv S. R. are posibilitatea promovării unei astfel de acțiuni în măsura în care proprietarul terenului nu îi permite accesul la construcție.
De menționat că prin întâmpinarea formulată pârâtul reclamant nu a contestat dreptul reclamantei de a trece pe terenul proprietatea sa până la Stația Meteo, de altfel pârâtul a arătat că nu a fost încă pus în posesie asupra terenului în suprafață de 2150 mp ce a făcut obiectul retrocedării în temeiul Legii 10/2001.
Nu în ultimul rând trebuie amintite și dispozițiile art.16 din Legea 10/2001, potrivit cărora în situația retrocedării în natură a bunurilor imobile afectate de activități de interes public, așa cum este cazul și în prezenta cauză, foștii proprietari au obligația de a menține afectațiunea pe o perioadă de 10 ani de la momentul retrocedării. În acest interval noul proprietar va beneficia de plata unei chirii în cuantumul stabilit prin hotărâre a Guvernului.
În raport de cele expuse anterior, tribunalul va admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.
Excepția invocată fiind o excepție de fond, absolută și peremptorie care găsită întemeiată face inutilă cercetarea în fond a pricinii.
Privitor la cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant R. I., tribunalul în raport de dispozițiile art.137 C.pr.civ. se va pronunța cu prioritate asupra excepției lipsei calității procesual pasive a pârâtei Administrația Națională de M..
Potrivit dispozițiilor art.494 .civ. proprietarul pământului are dreptul de a ține pentru dânsul plantațiile, construcțiile și lucrările ce au fost făcute de către o a treia persoană cu materialele ei.
Așa cum rezultă din probatoriul administrat construcția și anexa cu destinație Stație Meteo Tg-J. au fost edificate și date în folosință în anul 1964 făcând parte din domeniul public al statului așa cum rezultă din anexa 12 din HG 1705/2006.
Posibilitatea proprietarului terenului de a deveni și proprietarul construcțiilor edificate pe acesta se poate discuta numai în contradictoriu cu proprietarul construcțiilor și nu cu titularul dreptului de administrare așa cum este cazul în prezenta cauză.
Și în ceea ce privește capătul de cerere referitor la plata uzufructului, de asemenea legitimitate procesuală pasivă are S. R. în calitate de titular al dreptului de proprietate și nu Administrația Națională de M. în calitate de titulara dreptului de administrare.
Aceasta din urmă folosește terenul în calitate de detentor în numele și pentru S. R., astfel că aceasta nu are legitimitate procesuală pasivă în acțiunea pârâtului reclamant de a fi despăgubit pentru plata lipsei de folosință.
Pentru aceste considerente, tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrația Națională de M. cu privire la cererea reconvențională formulată în cauză .
Concluzionând, în raport de cele expuse anterior potrivit dispozițiilor art.296 Cod pr.civ., tribunalul a admis apelul formulat de apelanta reclamantă cu privire la soluția pronunțată pe cererea reconvențională, a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei Administrația Națională de M., excepție invocată din oficiu și a respins cererea reconvențională ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă în cauză.
De asemenea, a admis apelul formulat de apelantul pârât R. I., a admis excepția lipsei calității procesual active a reclamantei Administrația Națională de M., excepție invocată din oficiu și a respins acțiunea principală ca fiind promovată de o persoană fără calitate procesuală activă în cauză.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată acestea au fost compensate având în vedere soluția pronunțată asupra apelurilor .
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamanta Administrația Națională de M. prin S. C. Meteorologic Regional Oltenia și de pârâtul R. I. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs, formulate de pârâtul-reclamant R. I., s-a criticat decizia din apel în privința respingerii cererii reconvenționale formulată de pârât, vizând lipsa de folosință a terenului, în baza excepției lipsei calității procesuale pasive, precum și în privința modului de soluționare a cererii prin care s-a solicitat a se constata calitatea de proprietar a pârâtului asupra construcțiilor, în temeiul accesiunii imobiliare.
S-a susținut că sunt întemeiate pretențiile pârâtului vizând lipsa de folosință a terenului, din moment ce reclamanta Administrația Națională de M. RA București este cea care a folosit efectiv terenul în litigiu, având personalitate juridică, patrimoniu și buget propriu apreciind că tribunalul a interpretat greșit probatoriul și dispozițiile art.483 din Codul civil de la 1864, acesta fiind îndreptățit să primească efectiv despăgubirile stabilite de către expertul evaluator C. E..
În privința modului de soluționare a cererii privind constatarea dreptului de proprietate dobândit de pârât asupra construcțiilor, în temeiul accesiunii imobiliare, s-a susținut că hotărârea instanței de apel s-a pronunțat cu aplicarea greșită a prevederilor art.445 Cod civil, art.446 Cod civil, art.492 Cod civil, art.494 alin.3 Cod civil și art.454 Cod civil, în contextul în care pârâtul a obținut prin hotărâre judecătorească irevocabilă retrocedarea în natură a terenului în suprafață de 2.150 m.p. asupra căruia a fost pus în posesie efectiv prin decizia nr.35/25.02.2011, manifestându-și opțiunea de a deveni proprietarul construcțiilor prin accesiunea imobiliară, construcțiile în cauză nefiind incluse în patrimoniul Statului R. ci în patrimoniul ANNR.
S-a invocat și nerespectarea dreptului de proprietate a pârâtului reclamant R. I., în raport de art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului și art.20 alin.2 din Constituție.
Recursul declarat de pârâtul reclamant s-a întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.7 și 9 Cod pr.civ.
În motivele de recurs, formulate de reclamanta-pârâtă Administrația Națională de M. RA București, s-a criticat decizia din apel, în privința modului de soluționare a acțiunii, în baza excepției lipsei calității procesuale active în promovarea acțiunii, având ca obiect instituirea unui drept de superficie și servitute de trecere pentru proprietarul S. R.-drepturi de exercitarea cărora beneficiază direct administratorul imobilului ANM-RA, singura entitate care folosește efectiv imobilul construcție al Stației Meteo Tg.J..
S-a susținut că reclamanta ANM RA București nu a înțeles să solicite dobândirea dreptului de superficie în patrimoniul acesteia, însă încă de la formularea acțiunii în revendicare depusă la Tribunalul București, înțelege să stea în judecată alături de S. R. prin M. de Finanțe(DGFP Gorj) pe care l-a cooptat ca intervenient în interes propriu, care deținea drept de proprietate asupra construcțiilor Stației Meteo aflate în domeniul public de interes național, Regia Autonomă pe care o reprezintă acționând în numele și pentru S. R..
În privința îndreptățirii reclamantei la instituirea dreptului de superficie s-a invocat dreptul acesteia de administrare a clădirii și folosința acesteia, iar în privința instituirii servituții de trecere asupra terenului ce face legătura între clădirea stației și . platforma meteo aflate mai departe pe un alt teren, s-a arătat că se poate constitui servitutea atât pentru S. R. dar și direct pentru reclamantă ca administrator, apreciind că necesitatea instituirii servituții de trecere nu este condiționată în concret de calitatea de proprietar al bunului pentru care se instituie, ci de interesul acestuia.
S-a invocat nerespectarea dispozițiilor art.616 Cod civil, art.12 din Legea nr.213/1998 pct.4, art. 6 și art.20 din Legea nr.139/2000, arătând că S. R., ca și proprietar a fost conceptat în cauză și nu s-a opus cererilor reclamantei, achiesând tacit la cererile și apărările făcute în acest litigiu
Recursul declarat de reclamantă s-a întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod pr.civ. și art.304 ind.1 Cod pr.civ.
Recursurile declarate de reclamantă și pârât se vor admite pentru următoarele considerente:
Examinând cu prioritate, în temeiul art. 137 Cod pr.civ., motivul de recurs formulat de reclamanta pârâtă Administrația Națională de M., în privința calității procesuale active a acesteia în formularea acțiunii civile, se constată că hotărârea atacată este nelegală.
Acțiunea civilă înregistrată la data de 10.04.2010, a fost formulată de reclamanta pârâtă Administrația Națională de M., cu sediul în București și de intervenientul în interes propriu S. R. prin M. Finanțelor P., reprezentat în teritoriu de Direcția Generală a Finanțelor P. Gorj, având ca obiect recunoașterea unui drept de superficie pentru terenul proprietatea pârâtului R. I., situat sub clădire și anexe, precum și stabilirea unei servituți de trecere către imobilul clădire.
Obiectul cererii reconvenționale formulată de pârâtul reclamant R. I. l-a reprezentat obligarea reclamantei pârâte Administrația Națională de M. la plata contravalorii lipsei de folosință a terenului în suprafață de 2.150 m.p. începând cu data de 2 decembrie 2008, când s-a dispus retrocedarea în natură a terenului prin decizia civilă nr.7668/2009, precum și constatarea dreptului de proprietate al pârâtului reclamant asupra construcției, prin accesiune imobiliară.
În rejudecarea apelului, ca urmare a deciziei de casare pronunțată de Curtea de Apel C. în primul ciclu procesual, instanța de apel a admis atât apelul declarat de reclamanta pârâtă Administrația Națională de M. prin S. C. Meteorologic Regional C. cât și apelul formulat de pârâtul reclamant R. I., s-a schimbat sentința instanței de fond, s-au admis atât excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei Administrația Națională de M., excepție invocată din oficiu, dispunându-se respingerea acțiunii principale ca fiind promovată de o persoană fără calitate procesuală activă cât și excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Naționale de M., excepție invocată din oficiu, dispunându-se respingerea cererii reconvenționale ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Examinând decizia atacată, în raport de cadrul procesual determinat prin cererea de chemare în judecată, în privința părților din prezenta cauză, se constată că acțiunea civilă principală a fost formulată atât de reclamanta Administrația Națională de M. București, prin S. C. de M. Regional Oltenia, cât și de intervenientul în interes propriu S. R. prin M. Finanțelor P., prin Direcția Generală a Finanțelor P. Gorj.
Hotărârile judecătorești pronunțate în prezenta cauză au fost date în contradictoriu cu reclamanta Administrația Națională de M. București, cu intervenientul în interes propriu S. R. prin M. Finanțelor P. și pârâtul R. I..
În soluționarea cauzei în apel, Tribunalul Gorj a constatat că, în raport de cererile formulate de reclamanta Administrația Națională de M. București și de pârâtul reclamant R. I., Administrația Națională de M. București nu justifică existența calității procesuale active în formularea acțiunii și nici existența calității procesuale pasive a acesteia, în raport de cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant R. I., apreciind că numai S. R. prin M. Finanțelor P. ar fi justificat existența calității procesuale active în promovarea acțiunii precum și existența calității procesuale pasive, în raport de obiectul cererii reconvenționale formulată de pârâtul reclamant R. I., care a solicitat a se constata că a devenit proprietar și asupra construcțiilor situate pe terenul proprietatea acestuia în suprafață de 2.150 m.p., în temeiul accesiunii imobiliare, precum și obligarea reclamantei la plata contravalorii lipsei de folosință a terenului în litigiu.
În privința cadrului procesual determinat prin formularea acțiunii și a cererii reconvenționale, raportat la părțile participante în cadrul procesului civil, instanța de apel nu a dovedit suficient rol activ, în sensul art.129 alin.5 Cod pr.civ., în soluționarea cauzei în baza excepție lipsei calității procesuale active și lipsei calității procesuale pasive a Administrației Naționale de M. București, în contextul în care acțiunea formulată la data de 10.04.2010, înregistrată pe rolul Tribunalului București a fost formulată atât de reclamanta Administrația Națională de M. București cât și de către intervenientul în interes propriu S. R. prin M. Finanțelor P., fără ca instanța să fi pus în discuție și să stabilească dacă reclamanta a înțeles să promoveze acțiunea în nume propriu sau pentru S. R., în sensul susținerilor din recurs, dacă S. R. a înțeles să formuleze acțiunea civilă precizată având ca obiect constatarea dreptului de superficie asupra terenului pe care sunt construite clădirile, cât și instituirea servituții de trecere asupra acestui teren.
De asemenea, cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant R. I., la data de 24.05.2011,(dosar nr._ ) al Judecătoriei Tg.J.) a avut ca obiect constatarea dreptului de proprietate al pârâtului, în temeiul accesiunii imobiliare și asupra construcțiilor și aleilor ce se află amplasate pe terenul proprietatea acestuia, în suprafață de 2150 mp, precum și obligarea constructorului la plata lipsei de folosință a terenului în litigiu, menționând în cuprinsul cererii că acceptă să despăgubească pârâta reconvențional cu contravaloarea acestor investiții, în raport de situația de constructor de bună sau rea-credință.
Cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant R. I., la data de 24.05.2011,(dosar nr._ ) al Judecătoriei Tg.J., s-a întemeiat pe dispozițiile art.494 Cod civil, potrivit cărora „ Dacă plantațiunile, construcțiunile și lucrările au fost făcute de către o a treia persoană cu materialele ei, proprietarul pământului are dreptul de a le deținea pentru dânsul, sau de a îndatora pe acea persoană să le ridice”.
Conform alin.2 și 3 ale aceluiași text legal „dacă proprietarul pământului cere ridicarea plantațiunilor și a construcțiunilor, ridicarea va urma cu cheltuiala celui ce le-a făcut, el poate chiar după împrejurări fi condamnat la daune-interese pentru prejudiciile sau vătămările ce a putut suferi proprietarul locului. Dacă proprietarul voiește a păstra pentru dânsul acele plantațiuni și clădiri, el este dator a plăti valoarea materialelor și prețul muncii, fără ca să se ia în considerațiune sporirea valorii fondului, ocazionată prin facerea unor asemenea plantațiuni și construcțiuni. Cu toate acestea, dacă plantațiunile, clădirile și operele au fost făcute de către o a treia persoană de bună credință, proprietarul pământului nu va putea cere ridicarea sus ziselor plantațiuni, clădiri și lucrări, dar va avea dreptul sau de a înapoia valoarea materialelor și prețul muncii, sau de a plăti o sumă de bani egală cu aceea a creșterii valorii fondului.”.
Din interpretarea acestui text legal rezultă că orice lucrare realizată de către o terță persoană, cu materialele ei, pe un teren, este prezumată a fi făcută de proprietarul pământului, până la proba contrară, acest proprietar având dreptul de a păstra construcțiile sau de a obliga terța persoană să le ridice.
De asemenea, prevederile art.492 din Codul civil de la 1864, instituie prezumția relativă potrivit căreia orice construcție făcută pe terenul aparținând unei persoane este prezumată a fi făcută de proprietarul terenului cu cheltuiala sa și este a sa, până se dovedește contrariul.
În raport de prevederile alineatului 3 al art.494 Cod civil, prin formularea cererii reconvenționale pârâtul reclamant R. I. și-a manifestat opțiunea de a păstra pentru dânsul clădirile construite pe terenul proprietatea acestuia.
Revenind la cadrul procesual, determinat prin formularea cererilor cu care a fost investită instanța, în privința părților participante la procesul civil, se constată că în mod greșit s-a procedat la soluționarea cauzei în baza excepției lipsei calității procesuale active și respectiv, în baza excepției lipsei calității procesuale pasive a Administrației Naționale de M., fără a se stabili cu certitudine dacă și S. R. prin M. Finanțelor P., menționat alături de reclamantă în acțiunea principală, în calitate de intervenient în interes propriu, conceptat și citat în calitate de intervenient în interes propriu, atât în dosarul de fond, cât și în căile de atac, a formulat acțiunea principală, astfel cum a fost precizată, alături de reclamanta Administrația Națională de M. și dacă cererea reconvențională a fost formulată în contradictoriu cu Administrația Națională de M. în contextul în care nu s-a stabilit dacă aceasta a înțeles să stea în judecată în nume propriu sau în numele Statului R..
Așadar, nu se impune analizarea celorlalte motive de recurs, ce vizează modul de soluționare a fondului cauzei, ce sunt strict legate de cadrul procesual, în privința părților din prezentul litigiu.
Față de considerentele expuse, în temeiul art.312 alin.3 și 5 Cod pr.civ., constatând omisiunea stabilirii cu certitudine a cadrului procesual, în privința părților din litigiu, raportat la titularii cererii de chemare în judecată și calitatea de pârât reconvențional, omisiune ce a condus la necercetarea fondului cauzei, apelul având caracter devolutiv, urmează a se admite recursurile declarate de reclamanta Administrația Națională de M. prin S. C. Meteorologic Regional Oltenia și de pârâtul R. I., a se casa decizia și se trimite cauza la aceeași instanță în vederea rejudecării apelurilor, urmând ca în rejudecare să se pună în discuția părților cadrul procesual, raportat la părți, cu respectarea principiului disponibilității, avându-se în vedere și celelalte critici din motivele de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile, declarate de reclamanta Administrația Națională de M. prin S. C. Meteorologic Regional Oltenia și de pârâtul R. I., împotriva deciziei civile nr. 313 din 02.07.2013, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția I Civilă, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații intervenienți S. R. prin M. Finanțelor P. prin Direcția Generală a Finanțelor P. a Județului Gorj și S. R. P. M. Finanțelor P., având ca obiect revendicare imobiliară.
Casează decizia și trimite cauza la aceiași instanță în vederea rejudecării apelurilor.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Septembrie 2013.
Președinte, R. M. | Judecător, A. M. | Judecător, S. P. |
Grefier, G. Ț. |
Red.jud.A.M./22.10.2013
Tehn.3ex/G.Ț.
J.fond.D.I.
J.apel.G.D./V.B.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 8503/2013. Curtea de... | Anulare act. Decizia nr. 8421/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
