Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 181/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 181/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 30-01-2014 în dosarul nr. 181/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 181
Ședința publică de la 30 Ianuarie 2014
Completul compus din:
Președinte: - T. R.
Judecător: - M. L. N. A.
Judecător: - C. R.
Grefier: - S. C.
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul OFICIUL DE cadastru ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ D. împotriva deciziei civile numărul 338 din data de 10 iulie 2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția I Civilă, ÎN CONTRADICTORIU CU RECLAMANTA B. OF C. P. C. L. N. SUCURSALA ROMANIA, având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară (Art.52 alin.2 Legea nr.7/1996).
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic N. M. C. reprezentând recurentul pârât OFICIUL DE CADASTRU ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ D., lipsind intimata reclamantă B. OF C. P. C. L. N. SUCURSALA ROMANIA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Nefiind excepții de invocat, alte cereri de formulat, Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic N. M. C. reprezentând recurentul pârât OFICIUL DE CADASTRU ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ D. a susținut oral motivele scrise de recurs, în raport de care, a pus concluzii, în principal de admitere a recursului așa cum a fost formulat, în principal admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a O. D., modificarea deciziei pronunțată de Tribunalul D. în sensul respingerii pe fond a apelului, iar în subdidiar a pus concluzii de admitere a recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, chiar la Tribunalul D..
A invocat Ordonanța nr. 71 și art. 32 din Legea nr. 7/1996 care precizează că în plângerile împotriva îmcheierii de carte funciară O. nu are calitate procesuală pasivă.La data pronunțării încheierii care face obiectul prezentei cereri în Monitorul Oficial era publicată și Decizia nr. 72 /2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
A susținut că se impune o reluare a judecății pentru următoarele motive: deși la instanța de fond cererea s-a judecat fără O. D., din cuprinsul cererii rezultând că oficiul nu a solicitat judecarea în contradictoriu, la tribunal decizia s-a dat în contradictoriu cu acesta, fără să fie citat. Pentru aceste motive, o hotărâre dată în contradictoriu cu o persoană care nu are calitate procesuală, consideră că este nulă absolut. Pe fond a susțuținut că, dacă instanța va trece peste motivarea de la punctul 3 în sensul că tribunalul a aplicat greșit legea, O. este interesat în pronunțarea unei soluții temeinice și legale.
A mai susținut, la interpelarea instanței, că plângerea împotriva încheierii O. prin care s.a respins notarea, în fața instanței este procedură necontencioasă, cel puțin trebuia să se judece în contradictoriu, raportat la art. 31 din lege care prevăd că încheierea se comunică celui care a solicitat înscrierea, precum și celorlalte părți interesate potrivit mențiunileor din carea funciară, cu aceste părți, în speță cu părțile contractante; ori acestea nu au fost citate la fond.
A arătat, în ceea ce privește reluarea judecății la tribunal, că se impune pentru a fi citat O., raportat la art. 31 alin. 4 din Legea nr. 7/1996 care prevede că plângerea împotriva încheierii de carte funciară poate fi depusă de titular și la instanța de judecată. Această plângere a fost depusă la instanța de judecată și nu la O. și în aceste condiții acesta nu a avut posibilitatea să noteze plângerea.Când este depusă la instanța de judecată, aceasta are obligația să solicite comunicarea dosarului încheierii, copia cărții funciare și să dispună notarea plângerii în cartea funciară. Instanța de fond a solicitat numai copia dosarului Plângerea acum nu este notată, la dosarul cauzei nu este o copie a cărții funciare pentru ca instanța să observe, că raportat la încheierea de carte funciară dată de oficiu, care a fost admisă în parte – prima încheiere - pe cartea funciară s-a notat ipoteca și interdicția de înstrăinare, ci s-a notat numai respingerea capătului de cerere cu privire la celelelate interdicții. Prin soluția dată de tribunal s-a anulat în totalitate încheierea de carte funciară fiind enumerate limitativ actele ce trebuie notate. Ori prin încheierea anulată integral se dispusese notarea prin care s-a admis în parte cererea băncii, s-a făcut publicitatea ipotecii și s-a notat interdicția de înstrăinare, fiind respinse de către registrator notările interdicțiilor admise de tribunal.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._ din 23.11.2012 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost respinsă plângerea formulată de petenta B. of C. P. C. L. N. Sucursala România ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Ca urmare a contractului de ipotecă autentificat sub nr.2401/17.05.2012 încheiat de petentă cu numiții M. D. și M. S. M., aceasta a solicitat Biroului de Cadastru și Publicitate Imobiliară C. la data de 18.05.2012 înscrierea în cartea funciară a dreptului de ipotecă precum și notarea interdicției de ipotecare, înstrăinare, cedare, donare, contribuție la capitalul social sau transferare în orice mod a proprietății, dreptul de folosință, uzufructul sau alte drepturi similare asupra proprietății ipotecate sau orice parte a acestora, de a închiria, dezmembra sau transforma, demola.
Prin încheierea_ din data de 22.05.2012 a fost admisa cererea cu privire la intabularea dreptului de ipotecă și notarea interdicției de înstrăinare și ipotecare, fiind respins capătul de cerere privind înscrierea interdicțiilor de cedare, donare, contribuție la capitalul social sau transferare în orice mod a proprietății, dreptul de folosință, uzufructul sau alte drepturi similare asupra proprietății ipotecate sau orice parte a acestora, de a închiria, dezmembra sau transforma, demola.
În motivarea respingerii acestui capăt de cerere s-a arătat că dispozițiile noului cod civil prevăd că notarea se face în cazurile anume prevăzute de lege iar interdicțiile menționate nu se încadrează în aceste cazuri.
Împotriva aceste încheieri petenta a formulat cerere de reexaminare iar prin încheierea nr._/19.06.2012 a fost respinsă această cerere, cu motivarea că registratorul a reținut o stare de fapt și de drept corectă.
Potrivit art.876 alin.2 din Noul Cod Civil „În cazurile prevăzute de lege pot fi înscrise în cartea funciară și alte drepturi, fapte sau raporturi juridice, daca au legătură cu imobilele cuprinse în cartea funciară”.
De asemenea, potrivit art.902 alin.1 Cod Civil „Drepturile, faptele sau alte raporturi juridice prevăzute la art.876 alin.2 devin opozabile terțelor persoane exclusiv prin notare...”.
A..2 al art.902 prevede situațiile în care se poate efectua notarea în cartea funciară în afara altor cazuri prevăzute de lege, între aceste situații fiind înscrisă și interdicția convențională de înstrăinare sau de grevare a unui drept înscris.
Din interpretarea acestor prevederi legale instanța a constatat că notarea în cartea funciară se poate face fie în situațiile prevăzute limitativ de art.902, 903 Cod Civil, fie în temeiul altor situații care însă trebuie cuprinse într-o dispoziție legală.
Instanța a reținut că în conformitate cu textele legale menționate, s-a dispus înscrierea în cartea funciară a dreptului de ipotecă precum și a interdicției de înstrăinare si de ipotecare, celelalte interdicții stipulate de părți în cuprinsul contractului de ipotecă nefiind prevăzute de codul civil între situațiile în care este posibilă notarea.
De altfel, interdicția de a înstrăina presupune și interdicția de a dona iar în privința celorlalte interdicții, acestea nu pot fi asimilate nici noțiunii de înstrăinare si nici de grevare.
Pentru aceste considerente, instanța a respins plângerea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petenta B. of C. P. C. L. N. Sucursala România.
Prin încheierea din 5 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul D.-Secția de C. Administrativ și Fiscal a fost scoasă cauza de pe rolul Secției C., privind judecarea apelului declarat de apelant B. OF C. P. C. L. N. SUCURSALA ROMÂNIA, împotriva sentinței civile nr._ din 23.11.2012 de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimat O. D. și trimite dosarul Secției Civile I a Tribunalului D..
S-a constatat că din eroare cauza a fost înregistrată la Secția C. Administrativ și Fiscal, față de obiectul cauzei, fiind de competenta Secției Civile I a Tribunalului D..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Secției I Civile a Tribunalului D..
În motivarea apelului s-a arătat, în esență, că notarea nu constituie o limitarea dreptului prin ea însăși, ci urmărește realizarea elementului de publicitate imobiliară, că împrejurarea că celelalte interdicții nu sunt prevăzute la art. 902, alin. 2 Cod civil nu constituie un impediment la notare și că se impunea a fi avute în vedere dispozițiile art. 876, 881 alin.2 și 1169 Cod civil.
Prin decizia civilă numărul 338 din data de 10 iulie 2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția I Civilă s-a admis apelul declarat de petenta B. of C. P. C. L. N. Sucursala România împotriva sentinței civile nr._ din 23.11.2012 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul O.C.P.I.D., cu sediul în C., .. 4, județul D..
S-a dispus schimbarea în tot a sentinței civile apelată în sensul că admite plângerea.
S-a dispus anularea încheierii nr._/01.06.2012 a O. D..
S-a dispus notarea în cartea funciară_ UAT Podari a tuturor interdicțiilor convenționale prevăzute la punctul 2, subpunctul 2.1 litera b din contractul încheiat între părți.
Pentru a decide astfel, instanța a reținut:
Pentru o justă rezolvare a speței se impune o abordare sistematică a dispozițiilor legale ce și-au reclamat incidența în cauză, dar și o interpretare a acestor norme de drept în acord cu rațiunea și finalitatea pentru care ele au fost instituite de legiuitor, pornind de la premisa că orice normă de drept este menită să confere o reglementare adecvată unor raporturi sociale, stabilite între subiectele de drept, ele devenind, în consecință, raporturi juridice.
Chestiunea esențială supusă dezbaterii judiciare a fost aceea dacă dispozițiile art. 902 și 903 Cod civil cuprind o enumerare limitativă, exhaustivă a cazurilor în care se poate face notarea în cartea funciară sau dacă, dimpotrivă, operațiunea notării poate avea ca obiect și alte acte sau fapte juridice decât cele ce au fost specificate în mod expres în cuprinsul textelor de lege amintite ori în cuprinsul altor prevederi legale exprese.
O perspectivă de ansamblu a reglementărilor din materia cărții funciare demonstrează faptul că rațiunea și finalitatea pentru care există un întreg sistem de publicitate imobiliară, bazat pe evidența cadastrală a imobilelor, constau în asigurarea siguranței circuitului juridic civil static și dinamic, fapt ce ar fi imposibil de realizat în lipsa unei evidențe riguroase a proprietăților imobiliare. Menirea cărții funciare este aceea de a reflecta situația juridică a unui anumit imobil, iar instituția juridică a notării are ca finalitatea asigurarea posibilității oricărei persoane interesate de a lua cunoștință despre actele și faptele juridice ce au legătură cu imobilul înscris în cartea funciară.
Tribunalul a constatat că sintagma "alte cazuri prevăzute de lege", la care face trimitere art. 902 alin.2 Cod civil, se referă la situația în care faptele sau actele juridice susceptibile de notare în cartea funciară sunt reglementate de legislația în vigoare, așadar, la acele cazuri în care actele juridice (în speță fiind vorba despre un act juridic, și nu despre un fapt juridic) se încadrează în normele imperative de drept substanțial, ele putând fi aduse la cunoștința persoanelor interesate prin intermediul instituției juridice a notării. Teza contrară, potrivit căreia enumerarea conținută de art. 902 și 903 Cod civil este limitativă iar trimiterea la alte cazuri prevăzute de lege vizează actele și faptele juridice ce ar fi prevăzute expres de lege ca fiind susceptibile de notare, este de natură a nesocoti rațiunea și finalitatea instituției juridice a notării, care constau în a se oferi, prin intermediul cărții funciare, informații cât mai exacte și riguroase despre situația juridică a imobilului respectiv.
Cum registratorul de carte funciară este un cenzor al legalității formale al actelor juridice ce i s-a prezentat în vederea efectuării unor operațiuni de carte funciară, el este îndrituit să facă doar asemenea verificări, prin prisma conținutului extrinsec al înscrisului constatator al operațiunii juridice respective. Cu alte cuvinte, în cadrul acestei proceduri necontencioase nu se poate analiza mecanismul de încheiere a actului juridic, ci se va analiza doar dacă raportul juridic ce se cere a fi notat este în acord cu legislația în vigoare.
Analizând conformitatea cu legea a clauzelor din contract cu privire la care s-a dispus respingerea cererii de notare, Tribunalul a constatat că în speță nu există nici un impediment la notare care să țină de valabilitatea acestora.
Clauzele respective sunt în acord cu dispozițiile art. 626 Cod civil, care statuează că :"proprietarul poate să consimtă la limitarea dreptului său prin acte juridice, dacă nu încalcă ordinea publică și bunele moravuri".
Totodată, în condițiile în care art. 627 Cod civil reglementează clauza de inalienabilitate, în virtutea căreia proprietarul imobilului poate consimți la restrângerea unei prerogative esențiale a dreptului de proprietate, este evident că el poate consimți și la alte limitări ale exercițiului dreptului său, în aplicarea principiului "qui potest plus, potest minus".
Față de cele ce preced, în temeiul art.296 C.proc.civ., Tribunalul a admis apelul și a dispus schimbarea în totalitate a sentinței apelate, în sensul că a admis plângerea; a anulat încheierea contestată și a dispus notarea în cartea funciară a tuturor interdicțiilor prevăzute la punctul 2, subpunctul 2.1 lit.b din contractul încheiat între părți.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul OFICIUL DE CADASTRU ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând, în principal admiterea recursului, admiterea excepției calității procesuale pasive a O. D., în sensul respingerii apelului ca fiind pronunțat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, modificarea deciziei civile nr.338/2013 pronunțată de Tribunalul D. în sensul respingerii apelului și menținerea sentinței civile nr._/2012 a Judecătoriei C. ca temeinică și legală.
În subsidiar solicită admiterea recursului, casarea deciziei civile atacată cu trimitere spre rejudecare.
În primul motiv de recurs invocă excepția lipsei calității procesuale pasive amintind și dec. 72/2007 pronunțată în recurs în interesul legii de către ÎCCJ prin care s-a statuat „ în cauzele ce au ca obiect plângerile privind cartea funciară întemeiate pe dispoz. art. 50 din Lg.7/1996 republicată, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară nu are calitate procesuală pasivă.”
A invocat, de asemenea art. 3307 alin. 4 C.pr.civilă și art. 1 pct. 30 din OUG R 64/2010 care prevăd că „ Soluționarea plângerii împotriva încheierii de carte funciară, a acțiunii în justificare tabulară, în rectificare, precum și prestație tabulară se face fără calitatea oficiului teritorial” .
În acest sens decizia tribunalului a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Pe fond a arătat că decizia recurată este lovită de nulitate absolută fiind dată cu încălcarea art.6, paragraf 1 CEDO fiind nesocotit dreptul la apărare și principiul contradictorialității, întrucât O. nu a fost citată ca parte în proces, deși decizia în apel s-a pronunțat în contradictoriu cu aceasta.
Totodată, Tribunalul a încălcat procedura de soluționare a plângerii împotriva Încheierii de carte funciară, soluționând greșit apelul în procedură contencioasă, deoarece potrivit legii – art. 32 fost art. 501 din Lg. 7/1996- plângerile împotriva încheierilor de carte funciară se soluționează fără citarea O., deci în procedură necontencioasă cu consecința pronunțării unei hotărâri specifice acestei materii, adică nu în contradictoriu cu O. D..
Tribunalul nu a ținut seama de prevederile art. 902 și 903 Cod civil.
Trebuia să se țină seama că, unde Codul civil nu dispune cu privire la notarea unui act ori fapt juridic sau a unui raport juridic, chiar dacă părțile pot să limiteze dreptul de proprietate prin acte juridice ( clauze contractuale ) din categoria acestor limitări doar cele prevăzute de Codul civil pot face obiectul notării în cartea funciară.
Prin excepție de la notarea actelor, faptelor sau raporturilor juridice prevăzute expres de Codul civil, potrivit art. 876 alin. 2, 881 ( alin. 3), art. 902 alin (2) și art. 903 pct.3 din Noul Cod civil în cartea funciară se pot nota și alte asemenea acte, fapte sau raporturi juridice, însă numai în cazurile prevăzute de lege”.
În cauză, textul art.626 Cod civil invocat de Tribunal este prevăzut de lege, deci este accesibil, însă nu este unul previzibil în sensul că nu cuprinde termeni clari pentru ca orice persoană să poată înțelege din conținutul său - care sunt acele limitări ale dreptului de proprietate, legi ce pot fi notate în cartea funciară.
S-a invocat și cauza R. vs România / 04 mai 2000.
Recursul este fondat.
Procedura de înscriere în cartea funciară, reglementată de art. 47- art.55 din Lg.7/1996 este o procedură necontencioasă întrucât registratorul de carte funciară nu este abilitat de lege să dea o rezolvare juridică unor situații litigioase.
Reglementând o astfel de procedură necontencioasă Lg. 7/1996 are un caracter special față de dispozițiile generale în materie ,prevăzute de codul de procedură civilă și se întregește, totodată, cu acestea.
În cazul oricărei proceduri necontencioase, astfel cum rezultă din prevederile Codului de procedură civilă, este vorba de soluționarea unor cereri prin care nu se urmărește „ „stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană”.
Plângerile întemeiate pe prev. art.50 din Lg.7/1996 formulate împotriva unor încheieri de carte funciară, pot avea caracter necontencios, doar în cazul în care sunt formulate de persoanele care au solicitat înscrierea sau radierea unei mențiuni di cartea funciară, cererea fiindu-le respinsă sau admisă în parte.
Potrivit art.50 din Lg.7/1996 „Încheierea se comunică celui care a cerut înscrierea sau radierea unui act sau fapt juridic, precum și celorlalte persoane interesate potrivit mențiunilor din cartea funciară, cu privire la imobilul în cauză, în termen de 15 zile de la pronunțarea încheierii, dar nu mai târziu de 30 de zile de la data înregistrări cererii.
(2) Persoanele interesate pot formula cerere de reexaminare a Încheierii de admitere sau respectiv în termen de 15 zile...”.
Din economia acestor reglementări se constată că Oficiul de cadastru și Publicitate imobiliară nu poate fi „persoană interesată” în sensul legii, pentru că nu justifică un interes legitim și personal în plângerile de carte funciară, nefiind întrunită, astfel o condiție esențială pentru a fi parte în proces.
Pe de altă parte, potrivit art.47 si 50 din Lg.7/1996 sintagma „ persoană interesată poate fi definită ca fiind persoană în favoarea sau împotriva căreia urmează să se încuviințeze intabularea, înscrierea provizorie a unui drept tabular, radierea sau îndreptarea înscrierii unui drept tabular, ori notarea unui drept personal sau de creanță.
Or, între Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară și titularii drepturilor înscrise în cartea funciară ori cel care formulează cereri de înscriere în cartea funciară nu se nasc raporturi juridice cu caracter civil în legătură cu imobilele evidențiate în C.F. și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară exercitată doar atribuțiile conferite de lege, neavând calitatea de parte în procedura contencioasă declanșată prin formularea plângerii împotriva Încheierii de C.F.
În același sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, care, prin decizia civilă nr. LXXII din 15 octombrie 2007, a admis recursul în interesul legii și a stabilit ca în cauzele ce au ca obiect plângerile privind cartea funciară întemeiate pe dipoz. art. 50 din LG. 71/1996, Oficiul de cadastru și Publicitate imobiliară nu are calitate procesuală pasivă.
Se reține, de asemenea că prin Încheierea/05.10.2012 Judecătoria C. a dispus în sensul că O. D. nu are calitate de intimat în prezenta cauză, sentința civilă nefiind pronunțată în contradictoriu cu acesta.
Însă, în decizia pronunțată în apel O. D. figura ca parte în contradictoriu cu care se pronunță soluția în apel.
Prin urmare, în conformitate cu dispozițiile legale mai sus enunțate și văzând și dispoz. art. 312 alin. 1 teza 1 și alin. 2 teza 1, Curtea pronunțându-se în limitele investirii raportat la principiul disponibilității și a interesului părții va admite recursul declarat de pârâtul OFICIUL DE CADASTRU ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ D..
Soluția pronunțată face de prisos analizarea celorlalte susțineri din recurs vizând necitarea O. D. ca parte în apel, precum și a criticilor vizând fondul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul OFICIUL DE CADASTRU ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ D. împotriva deciziei civile numărul 338 din data de 10 iulie 2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția I Civilă, ÎN CONTRADICTORIU CU RECLAMANTA B. OF C. P. C. L. N. SUCURSALA ROMANIA.
Modifică în parte decizia civilă numărul 338 din data de 10 iulie 2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția I Civilă, în sensul că înlătură din dispozitivul acesteia, mențiunea privind judecata "în contradictoriu cu O. D. cu sediul în C., .. 4, jud.D..
Menține restul dispozițiilor deciziei.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 ianuarie 2014.
Președinte, T. R. | Judecător, M. L. N. A. | Judecător, C. R. |
Grefier, S. C. |
Red.Jud.M.L.N.A.
Tehn.I.C./Ex.3/14.02.2014
Jud.Apel/ S.L. M. și
D.F. S.
J.Fond/E. S.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 160/2014. Curtea de Apel CRAIOVA | Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 8312/2013. Curtea... → |
|---|
