Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 6409/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6409/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 17-05-2012 în dosarul nr. 6409/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 6409
Ședința publică de la 17 Mai 2012
Completul compus din:
Președinte: - Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
Judecător: - C. R.
Judecător: - T. R.
Grefier: - S. C.
x.x.x.
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la 03 mai 2012 privind judecarea recursului declarat de reclamanții B. A., B. C. împotriva deciziei civil nr. 224/A de la 18 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul M. – Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții I. F. V., S. V., I.P.J. M., F. NAȚIONAL DE G. A C. P. Î. M. ȘI MIJLOCII S.A. - I.F.N., având ca obiect hotarâre care sa tina loc de act autentic.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din ședința publică de la 03 mai 2012 au fost consemnate în încheierea de la acea dată care, alături de încheierea de la 10 mai 2012, face parte integrantă din prezenta decizie când, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea în cauză.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
1. Prin sentința civilă nr.3024/1.06.2011 pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. S. în dosar_, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții B. A. și B. C. în contradictoriu cu pârâții I. F. V., Ș. V., I. M., F. Național de G. a C. pentru Î. M. si Mijlocii SA IFN București, a dispus ca prezenta sentință să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare între pârâții I. F. V. și Ș. (fostă I.) V. în calitate de vânzători și reclamanții B. A. și B. C., în calitate de cumpărători, având ca obiect imobilul apartament situat în mun. Drobeta Turnu Severin, ., ., jud. M., a respins cererea privind radierea actelor administrative emise de I. M. și B. P. M. și C. G., notate în partea a III –a a cărții funciare nr._-C1-U7 și a obligat pârâții I. F. V. și Ș. (fostă I.) V. să achite reclamanților suma de 3016 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
P. a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Între pârâții I. F. V. și Ș. (fostă I.) V. în calitate de vânzători și reclamanții B. A. și B. C., în calitate de cumpărători, s-a încheiat înscrisul sub semnătură privată intitulat „chitanță” prin care părțile contractante și-au exprimat acordul de voința cu privire la vânzarea unui apartament situat în mun. Drobeta Turnu Severin, ., ., apt. 4, jud. M..
Din momentul încheierii înscrisului sub semnătură privată și până în prezent, reclamanții au fost cei care au avut în posesie imobilul în litigiu, după cum rezultă din probele administrate în cauză .
Situația de fapt reținută de către instanță rezultă din coroborarea înscrisurilor depuse la dosarul cauzei cu susținerile reclamanților formulate prin acțiunea depusă, cu interogatoriul pârâților administrat în cauză și din declarațiile martorilor Giotea Nicușor și M. I. .
Din susținerile părților formulate prin cererea introductivă și în urma interogatoriilor pârâților instanța a reținut că părțile nu s-au mai putut prezenta la notar fiindcă pârâții nu s-au conformat acestei obligații .
Imobilul a fost dobândit de către pârâți prin contractul de vânzare cumpărare nr. 1258/1993 încheiat cu .>
Actul juridic încheiat de părți în discuție, neîndeplinind condiția „ad validitatem” a formei autentice, este nul ca vânzare-cumpărare, dar, în virtutea principiului conversiunii actului juridic, valorează antecontract de vânzare-cumpărare, generator de obligații de a face în sarcina părților contractante, acestea fiind astfel obligate sa perfecteze în viitor contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică pentru a opera transferul dreptului de proprietate în patrimoniul cumpărătorului, conform art. 10¹ din Lg. 114/1996 rep.. Această soluție se impune în temeiul principiului executării în natură a obligațiilor prev. de art. 1073 C.civ., care permite creditorului îndreptățit să obțină executarea în tocmai a obligației asumate de debitorul său.
Acest text instituie, așadar, în materie de obligații, principiul executării reale în sensul că debitorul este obligat să execute însuși lucrul promis. Cu alte cuvinte obligația de a face, de a îndeplini toate îndatoririle de care depinde transferul dreptului de proprietate asupra imobilului, nu este o obligație alternativă, având ca efect fie executarea în natură, fie despăgubiri pentru neexecutare. Acest lucru rezultă cu evidență atât din disp. art. 1073 C.civ, cât și din prevederile art. 1075 C. civ. care impun ca obligația asumată să fie executată în natura sa specifică. Totodată, instanța are în vedere și disp. art. 969 C. civ. conform cărora convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
Pe de altă parte potrivit prev. art. 1077 C.civ., în cazul în care obligația de a face nu este adusă la îndeplinire de către debitor, creditorul poate fi autorizat de a o aduce la îndeplinire.
În acest cadru juridic, instanța, prin suplinirea consimțământului debitorilor pârâți ai obligației de a face, izvorâtă din antecontract, a reținut că este întemeiată cererea privind pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare între pârâții I. F. V. și Ș. (fostă I.) V. în calitate de vânzători și reclamanții B. A. și B. C., în calitate de cumpărători, având ca obiect imobilul apartament situat în mun. Drobeta Turnu Severin, ., ., apt. 4, jud. M..
În ceea ce privește capătul de cerere privitor la radierea actelor emise de I. M. și B. P. M. și C. G., notate în partea a III –a a cărții funciare nr._-C1-U7, din extrasul de carte funciară depus de reclamanți, instanța a reținut că, la data de 23.06.2008 s-a înscris în cartea funciară cu nr._/23.06.2008, dreptul de proprietate al pârâților cu privire la imobilul apartament situat în mun. Drobeta Turnu Severin, ., ., apt. 4, jud. M. .
La data de 24.08.2010, cu nr._ a fost notată în parte a III a cărții funciare a apartamentului menționat, sechestrul asigurator instituit de I. M. pentru suma de_ de lei, din dosar penal 4739/P/2009 iar la data de 03.12.2010 s-a notat cu nr._/03.12.2010, somația imobiliară în dosarul de executare nr. 323/E/2010 pentru suma de 159.450,00 reprezentând debit plus cheltuieli de executare în sumă de 9219 lei, la solicitarea Fondului Național de G. a C. pentru Î. M. si Mijlocii SA IFN București .
O convenție translativă de proprietate privind un imobil nu va putea fi opusă terților decât dacă s-au îndeplinit formele de publicitate imobiliară .
Conform art. 25 din Lg. 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare, înscrierile în cartea funciară își vor produce efectele de opozabilitate față de terți de la data înregistrării cererilor; ordinea înregistrării cererilor va determina rangul înscrierilor.
Astfel transmisiunea dreptului de proprietate a apartamentului între părți s-a realizat prin convenția încheiată dar pentru opozabilitatea dreptului transmis față de terți era necesară înscrierea acestuia în cartea funciară.
Art. 1295 alin. 2 din C. civ. prevede că” În materie de vânzare de imobile, drepturile care rezultă prin vânzarea perfectă între părți, nu pot a se opune, mai înainte de transcripțiunea actului, unei a treia persoane care ar avea și ar fi conservat, după lege, oarecare drepturi asupra imobilului vândut”.
Instanța a constatat că terții pârâți I. M. și F. Național de G. a C. pentru Î. M. si Mijlocii SA IFN București nu erau obligați a face înscrierea dreptului de proprietate dobândit de reclamanți și nici nu s-a dovedit comiterea vreunei fraude în sarcina acestora cu scopul a împiedica înscrierea acestui drept al reclamanților, pentru a nu putea invoca neopozabilitatea dreptului pretins prin neînscrierea în cartea funciară .
Mai mult, la data de 23.06.2008 a fost intabulat dreptul de proprietate al pârâților I. F. V. și I. (actualmente Ș. ) V. având ca obiect imobilul apartament situat în mun. Drobeta Turnu Severin, ., ., apt. 4, jud. M. deși dreptul de proprietate al acestora fusese transmis conform chitanței întocmite la data de 26.06._, către reclamanți .
Împotriva soluției adoptate de Judecătorie prin s.c.nr.3024/01.06.2011, în termen legal au declarat apel pârâtul I. F. V. și reclamanții B. A. și B. C. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie .
Apelantul pârât I. F. V. susține că în mod nelegal a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată întrucât reclamanții au intrat în posesia bunului imediat după semnarea contractului de vânzare cumpărare, nu au făcut dovada materială a demersurilor referitoare la întocmirea actelor de vânzare cumpărare, au cunoscut motivele care au determinat această tergiversare(starea de sănătate a fostei soții și ulterior divorțul) și din anul 1996 când s-a întocmit actul de vânzare cumpărare de mână și până în prezent, dacă doreau în mod expres puteau face toate demersurile pe care le-au făcut acum fără a fi împiedicați în vreun fel de pârâți.
Motivele de apel invocate de reclamanți vizează în esență următoarele critici:
În mod greșit instanța de fond a respins petitul privind radierea actelor emise de I. M. și B. P. M. și C. G., notate în partea a III-a a CF nr._- C1-U7 a mun. Dr.Tr.S.. Conform procesului verbal de predare primire a apartamentului din data de 5.07.1996, rezultă fără drept de tăgadă faptul că apartamentul a intrat în posesia și proprietatea apelanților reclamanți din acel moment .
Aceste notări nu se puteau face asupra apartamentului în condițiile în care el a ieșit din patrimoniul pârâților încă din anul 1996, la acel moment când s-a încheiat actul sub semnătură privată nefiind obligatorie forma autentică.
. 2008 au întocmit cartea funciară pentru imobil pe numele pârâților deoarece urmăreau definitivarea actelor în formă autentică, însă ori de câte ori le solicita acestora să se prezinte la notar pentru încheierea actului legal, aceștia invocau diverse probleme personale și nu se prezentau.
Un alt motiv de apel vizează faptul că, în mod greșit instanța a reținut că înscrisul sub semnătură privată s-a încheiat la 1.11.2010, acesta fiind încheiat la 26.06.1996 și de asemenea pronunțarea sentinței s-a făcut la 1.06.2011 și nu l-a data de 15.12.2010 cum s-a reținut dispozitivul sentinței apelate.
2. Prin decizia civilă nr. 224/A din 18 octombrie 2011, Tribunalul M. a respins ca nefondate ambele apeluri.
P. a se pronunța astfel, tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
În ceea ce privește obligarea la cheltuieli de judecată a apelantului pârât I. F. V. se constată că, fiind culpă procesuală în declanșarea prezentului proces în mod corect instanța a făcut aplicarea disp.art.274 și urm.C.pr.civ., obligându-l să suporte cheltuielile de judecată .
După cum rezultă din actele și lucrările dosarului și mai mult din interogatoriul pârâtului (întrebarea nr.2)- fila 65 dosar fond, acesta a recunoscut că de la momentul încheierii chitanței a fost de nenumărate ori notificat pentru a se prezenta la notar în vederea încheierii actului în formă autentică și nu s-a prezentat invocând diverse probleme personale.
Refuzul pârâtului de a da curs notificării și de a tergiversa încheierea contractului în forma legală, mai ales că în cuprinsul înscrisului sub semnătură privată au prevăzut și un termen în acest sens, respectiv 1.07.2006, a condus la declanșarea acestui proces, astfel că îi aparține culpa pentru promovarea acțiunii și corect a fost obligat la cheltuieli de judecată .
În ceea ce privește apelul declarat de reclamanți se constată că în mod corect s-a respins cererea pentru radierea actelor administrative emise de I. M. și B. P. M. și C. G., notate în partea a III a CF nr._-C1-U7, această soluție fiind în concordanță cu dispozițiile art. 25 din Legea nr.7/1997 și art. 1295 al.2 C.civ., dispoziții ale căror prevederi au fost redate de instanța de fond .
Faptul că, reclamanții au intrat în posesia apartamentului de la momentul predării prin procesul verbal încheiat la 5.07.1996, câtă vreme transferul dreptului de proprietate de la pârâți la reclamanți nu s-a efectuat în forma legală și nu s-a efectuat înscrierea în CF a dreptului de proprietate al cumpărătorilor antecontractul nu este opozabil terțelor persoane în speță fiind vorba de I. M. și F. Național de garantare a creditelor pentru Î. mici și mijlocii SA IFN București .
Ultimul motiv de apel invocat de apelanții reclamanți nu poate constitui o critică adusă sentinței ci acestea reprezintă eventuale erori materiale care pot face obiectul cererilor prevăzute de disp.art. 281 C.pr.civ. și care pot fi soluționate pe cale separată .
În considerarea celor mai sus expuse, în temeiul disp.art. 296 C.pr.civ., tribunalul a pronunțat o decizie prin care a respins ambele apeluri ca neîntemeiate.
3. Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs reclamanții criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Criticile sunt în esență următoarele: instanta a facut o interpretare si aplicare gresita a disp. art. 1295 alin 1 cod civil si a aplicat o lege care nu era in vigoare la data incheierii contractului de vanzare cumparare, respectiv legea 7/1996, nefiind astfel obligatorie, inscrierea dreptului in cartea funciara. Arata ca vanzarea s-a perfectat la data de 26 iunie 1996, transferul dreptului de proprietate asupra apartamentului operand de plin drept prin simplul acord de vointa, prin plata pretului si predarea bunului. La data de 26 iunie 1996, forma autentica a actului nu era ceruta pentru validitatea actului, ci ad probationem. Odata cu . legii 58/1998 se cere forma autentica a vanzarii, dar numai cu privire la terenuri. Deci, apartamentul a fost stapanit de cumparatori incepand cu anul 1996, fiind platite de acestia toate utilitatile si cheltuielile de intretinere. Prin urmare, de vreme ce apartamentul nu se mai afla in patrimoniul paratilor, in mod gresit s-a facut notarea sechestrului si a somatiei, impunandu-se radierea acestor notari.
Al doilea motiv de recurs se refera la gresita solutionare de catre tribunal, a criticii privind mentionarea in sentinta a unei date gresite de incheiere a vanzarii, respectiv 1.11.2010, in loc de 26.06.1996. Sustine ca aceasta greseala a facut posibila analizarea cauzei prin raportare la legea publicitatii imobiliare.
In drept, sunt indicate cazurile de recurs de modificare prev. de art. 304 pct. 7, 8 si 9 C..
Solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată cu cheltuieli de judecată.
Recursul este nefondat și se va respinge ca atare, pentru următoarele considerente :
- Prima critica este neintemeiata.
. a actului de vanzare-cumparare prevazuta pentru validitatea actului, a fost si este necesara in cazul instrainarii terenurilor. Aceasta conditie nu a fost reglementata incepand cu . Legii 54/1998 privind circulatia juridica a terenurilor, asa cum gresit sustin recurentii, ci anterior, fiind suficient in context a aminti disp. art. 67 alin. 1 din Legea 18/1991 privind fondul funciar.
In ceea ce priveste locuintele (accesorii in raport cu terenul), forma autentica a actului de vanzare cumparare a fost ceruta pentru validitatea instrainarii, fiind prevazuta sub sanctiunea nulitatii absolute, incepand cu anul 2010, prin art. 10 ind. 1 din legea 114/1996 modificata prin legea 170/2010 – deci ulterior incheierii actului din 26 iunie 1996, din prezenta cauza.
Cu alte cuvinte, in mod gresit prima instanta a facut trimitere la aceste dispozitii legale. Dar, aceasta imprejurare nu este de natura sa schimbe solutia, iar motivarea unei hotarari judecatoresti pastrata in calea de atac, poate fi schimbata, suplinita sau completata, dupa caz.
Astfel, in mod corect s-a retinut de instantele de fond faptul ca inscrisul sub semnatura privata incheiat intre parti in anul 1996 si denumit „Chitanta” este un antecontract de vanzare cumparare, fiind necesara forma autentica pentru transmiterea dreptului, chiar daca obligatiile specifice vanzarii – pretul si predarea bunului, s-au indeplinit anticipat. Dar, aceasta concluzie nu se bazeaza pe dispozitii legale in vigoare la data incheierii actului, ci pur si simplu pe vointa partilor care au prevazut ele insele in virtutea libertatii contractuale, o clauza potrivit careia: „La data de 01.07.1996 se vor perfecta actele de vanzare cumparare... Actele de vanzare – cumparare vor fi suportate de vanzatori”. Or, prin perfectarea vanzarii si suportarea cheltuielilor, partile se refera la incheierea actului in forma autentica (notariala), iar termenul de „perfectare” apare folosit in sensul sau propriu.
De altfel, reclamantii nu au apelat sentinta in privinta modului de solutionare a primului capat de cerere, respectiv nu au adus critici privind caracterul declarativ sau constitutiv de drepturi, al hotărârii judecătoreșți. Astfel, prima instanta nu a constatat intervenita vanzarea – cumpararea in anul 1996 si nu a constatat existenta dreptului, astfel ca nu a pronuntat pentru cerinte formale, o hotarare care sa tina loc de act autentic.
Dar, reclamantii au criticat pe fond in fata tribunalului solutia de respingere a capatului de cerere avand ca obiect radierea celor doua notari in CF si aspectul formal legat de data inscrisului sub semnatura privata. Este adevarat ca acestia sustin faptul ca vanzarea a fost perfecta de la momentul incheierii chitantei, dar din perspectiva reclamantilor, acesta apare un argument in sustinerea neaplicabilitatii Legii 7/1996, respectiv a faptului ca nu era necesara publicitatea imobiliara. . nu era obligatorie, dar aparea necesara din perspectiva interesului de a genera opozabilitate fata de terti.
Or, cele doua chestiuni sunt diferite, respectiv nasterea dreptului in baza unei vanzari perfecte si publicitatea lui, de vreme ce nu s-a sustinut de instanta ca inscrierea dreptului in CF ar avea efect constitutiv, ci unul de publicitate imobiliara, pentru opozabilitate fata de terti, dar si de informare.
In ceea ce priveste publicitatea dreptului, in mod gresit sustin reclamantii recurenti faptul ca Legea 7/1996 este ulterioara actului incheiat intre parti si deci, inaplicabila.
Actul denumit „chitanta”, s-a incheiat la data de 26 iunie 1996, fiind in vigoare Legea 7/1996 publicata in Monitorul Oficial nr. 61 din 26 martie 1996 si care, potrivit art. 72, intra in vigoare in termen de 90 de zile de la data publicarii.
In orice caz, nu exista nicio incompatibilitate in privinta conceptului de opozabilitate fata de terti, intre dispozitiile cuprinse in art. 1295 alin. 2 Cod civil (vechi) si disp. art. 25 din legea 7/1996, existand o continuitate de solutie legislativa in acest sens. Deci, publicitatea imobiliara este bazata pe acelasi concept, doar sistemul bazat fie pe Registru, fie pe Carte, este diferit, cel din urma fiind superior celuilalt, avand in vedere caracterul real, iar nu personal, al evidentei.
Cu alte cuvinte si in situatia in care nu exista legea 7/1996, cerinta transcrierii actului in privinta imobilelor, in registrul de transcriptiuni si inscriptiuni, pentru ca dreptul născut dintr-o vanzare perfecta, sa poata fi opus tertului - izvora oricum din codul civil.
In orice caz, publicitatea imobiliara întemeiata pe sistemul de evidenta al cadastrului general are ca obiect inscrierea in cartea funciara a actelor si faptelor juridice referitoare la bunurile imobile. Fiecare imobil are cartea sa funciara in care sunt inscrise toate actele translative sau constitutive de drepturi, astfel se poate cunoaste situatia juridica a acestuia.
Deci, superioritatea sistemului cartilor funciare in raport cu registrele, rezida din faptul ca interesele tertilor sunt mai bine protejate ca urmare a unei identificari mai facile a imobilului si a caracterului real al evidentei, prin care atat partile, cat si tertii interesati sunt în masura sa cunoasca situatia juridica a unui imobil in orice moment, astfel: proprietarul, sarcinile imobiliare, ipotecile, urmaririle, indisponibilizarile, modalitatile de care sunt afectate dobandirea dreptului, capacitatea partilor, etc.
Asadar, sistemul de carte funciara permite notarea litigiilor, a promisiunilor de vanzare cumparare (chiar inscrisuri sub semnatura privata, dar cu data certa), permite inscrieri provizorii, inscrieri cedari succesive (art. 23 – dupa republicare, privind îndreptățirea celui din urma dobânditor de a cere înscrierea dobândirilor succesive odată cu aceea a dreptului său) si, in orice caz, inscrierea in CF creeaza prezumtia ca dreptul este in folosul persoanei menționate – potrivit art. 30 si radierea din CF, prezuma ca dreptul nu exista.
In cauza s-a cerut radierea celor doua Notari (Partea III), cerute de terti creditori (sechestru asigurator si somatie imobiliara), cartea funciara a imobilului (apartament) evidentiind in Partea II ca proprietari, pe I. V. si V. (debitor), iar nu pe reclamantii de astazi.
F. de sustinerile reclamantilor potrivit carora sunt titulari ai dreptului de proprietate din anul 1996 in baza actului denumit Chitanta, acestia arata totusi in apel ca au sprijinit pe parati sa deschida cartea funciara pentru imobil si, desi s-a intabulat in 2008 un drept al unor persoane a caror calitate de proprietari se sustine ca au pierdut-o in anul 1996, reclamantii in privinta situatiei juridice reale a imobilului, respectiv al cuprinsului cărții funciare, nu solicita decat radierea notarilor.
Or, radierea este o operatiune de rectificare a cuprinsului cartii funciare, asa cum rezulta din disp. art. 33 alin. 1 si 2 din lege.
Astfel, in cazul în care cuprinsul cărții funciare nu corespunde, în privința înscrierii, cu situația juridică reală, se poate cere rectificarea sau, după caz, modificarea acesteia, iar prin rectificare se înțelege radierea, îndreptarea sau menționarea înscrierii oricărei operațiuni, susceptibilă a face obiectul unei înscrieri în cartea funciară. Iar notarea, este o operatiune in acest sens, conform art. 26 alin. 3 lit. c din lege.
In aceeasi ordine de idei, potrivit art. 34 orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că: 1. înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil; 2. dreptul înscris a fost greșit calificat; 3. nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea; 4. înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului.
F. de aceste dispozitii legale, se constata ca cerinta privind existenta unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile in sensul aratat, nu este indeplinita. Hotararea judecatoreasca pronuntata in prezenta cauza in privinta primului capat de cerere oricum nu este anterioara promovarii cererii de radiere si, in orice caz, ar sustine fata de cerinte, doar existenta interesului.
- Critica privind privind modul gresit de rezolvare a motivului de apel vizand mentionarea in sentinta a unei date gresite de incheiere a vanzarii, respectiv 1.11.2010, in loc de 26.06.1996 – este neintemeiata.
In mod corect tribunalul a retinut ca trecerea gresita a datei la care s-a incheiat antecontractul intre parti este o simpla greseala materiala, iar nu o greseala de judecata. Deci, trecerea datei de 1.11.2010, in loc de 26 iunie 1996 nu reprezinta o stabilire gresita a starii de fapt ca urmare a evaluarii defectuoase sau incomplete a probatoriului administrat in cauza sau ca urmare a aplicarii gresite a legii, nefiind rezultatul unui rationament logico-juridic.
Prin urmare, judicios a retinut instanta de apel ca este vorba de o simpla eroare materiala din cele la care se refera disp. art. 281 C., care nu afecteaza de nelegalitate sentinta si care poate fi remediata prin urmarea procedurii simple prevazute de aceste dispozitii legale, iar nu prin intermediul cailor legale de atac, fie si ordinare. De altfel, in cuprinsul aceleiasi sentinte, dar si in finalul considerentelor, este trecuta corect data incheierii actului.
Asadar, inclusiv discutia cu privire la aplicarea legii publicitatii imobiliare in cauza, ca urmare a datei gresite de incheiere a actului, apare de prisos. Dar, o analiza in aceasta privinta s-a facut in considerentele vizand primul motiv de recurs.
Având în vedere aceste considerente, constatând că în cauză nu subzistă cazurile de recurs de modificare invocate, nici cazuri de recurs de casare de ordine publica din cele care se ridica in orice stare a pricinii si din oficiu de instanta si se pun in dezbaterea partilor, potrivit art. 306 alin. 2 Cod procedura civila în baza art. 312 alin. 1 teza II cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții B. A., B. C. împotriva deciziei civil nr. 224/A de la 18 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul M. – Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții I. F. V., S. V., I.P.J. M., F. NAȚIONAL DE G. A C. P. Î. M. ȘI MIJLOCII S.A. - I.F.N., ca nefondat.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 mai 2012.
Președinte, M. L. N. A. | Judecător, C. R. | Judecător, T. R. |
Grefier, S. C. |
Red.Jud.T.R.
Tehn.I.C./Ex.2
15.06.12
Jud.Apel/C.Z. și
C. P.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 2281/2013. Curtea de Apel... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 5795/2012. Curtea de Apel... → |
|---|
