Legea 10/2001. Decizia nr. 6170/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6170/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 11-05-2012 în dosarul nr. 6170/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 6170/2012
Ședința publică de la 11 Mai 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M.
Judecător M. M.
Judecător I. M.
Grefier G. D. L.
.x.x.x
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâții P. M. C. – Instituția Primarului și C. L. al M. C. împotriva sentinței civile nr. 378/23.09.2011, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți M. A. N. și M. A., având ca obiect Legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat G. A. pentru intimații reclamanți M. A. N. și M. A., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că, cauza a fost repusă pe rol prin cererea formulată de intimații reclamanți M. A. N. și M. A., iar prin serviciul registratură s-au depus concluzii scrise de către intimații reclamanți M. A. N. și M. A..
Întrucât nu mai sunt excepții de invocat, probe de administrat ori alte cereri de formulat, instanța, apreciind cauza în stare de soluționare, acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat G. A. pentru intimații reclamanți M. A. N. și M. A., solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față.
Prin sentința civilă nr. 378/23.09.2011, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, s-a admis în parte contestația precizată, formulată de reclamanții M. A.-N. și M. A., și P. M.. C..
A anulat în parte dispoziția nr. 8774/17.11.2008 în ceea ce privește măsura reparatorie prin echivalent referitoare la terenul în suprafață de 600 mp, măsură prevăzută în art. 2 din această dispoziție.
A obligat pârâții să emită o altă dispoziție de acordare în favoarea reclamanților a măsurilor reparatorii prin echivalent constând în compensarea cu un alt bun, respectiv o suprafață de teren corespunzătoare din terenul de 2.389 mp situat în mun. C., .. 17, jud. D. (care poate fi acordat în compensare potrivit procesului-verbal de afișare nr._/10.09.2010 întocmit de P. mun. C.), pentru terenul în suprafață de 600 mp, ce face obiectul notificării nr. 790/N/2001, imposibil de restituit în natură.
A menținut dispoziția nr. 8774/17.11.2008 în ceea ce privește măsura de acordare a despăgubirilor în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru construcția în suprafață de 174 mp, ce face obiectul notificării nr. 790/N/2001, imposibil de restituit în natură, precum și în privința celorlalte măsuri adoptate.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că reclamanții sunt persoane îndreptățite să beneficieze de dispozițiile Legii nr.10/2001, conform art.4 alin. 2 din acest act normativ, în calitate de legatari universali ai defunctei C. S., aceasta din urmă, la rândul său, fiind unica moștenitoare legală, în calitate de soție supraviețuitoare a autorului F. M., decedat la 12.02.1992.
La rândul său, F. M. a fost unicul moștenitor legal în calitate de descendent de gradul I al numiților F. P. și F. C., decedați la 4 octombrie 1961 și respectiv 21 aprilie 1967.
Imobilul în litigiu, situat în C., ., județul D., compus din suprafața de 600 m.p. și o construcție în suprafață de 174 m.p., a intrat în proprietatea statului în baza Decretului de naționalizare nr. 92/1950, fiind preluat de la autoarea F. P., conform anexei decretului respectiv, poziția 193.
În temeiul Legii nr. 10/2001, reclamanții au formulat notificarea nr. 790/N/2001 la data de 26.10.2001 către P. mun. C., solicitând plata despăgubirilor bănești pentru imobilele respective.
Prin cererea de chemare în judecată, precizată la 29.03.2010, reclamanții au solicitat în principal restituirea în natură a imobilelor în litigiu sau restituirea într-o altă locație din terenul liber aflat la dispoziția pârâților în măsura în care astfel de teren există, și în subsidiar acordarea de măsuri reparatorii constând în despăgubiri bănești.
În prezent, terenul în suprafață de 600 m.p. și construcția în suprafață de 174 m.p., nu mai sunt la dispoziția autorității locale pentru a putea fi restituite în natură, fiind proprietatea numitului B. L.-A., potrivit contractului de vânzare-cumpărare aut. sub nr._/25 august 1993, astfel cum a comunicat P. C. - Direcția de Impozite și Taxe cu adresa nr._/18.10.2010, adresa actuală a imobilelor fiind C., . (fost nr.4).
Prin dispoziția nr. 8774/17.11.2008 emisă de P. municipiului C., s-a respins cererea de restituire în natură a imobilelor, pentru motivul că terenul în suprafață totală de 600 m.p. este ocupat de proprietăți particulare conform procesului-verbal privind starea de fapt a imobilului încheiat la data de 07.11.2008, iar construcția cu destinație de locuință la data preluării, în suprafață de 174 m.p., a fost demolată ( art.1 din dispoziție).
Conform art. 2 din aceeași dispoziție, pentru aceste imobile, imposibil de restituit în natură, s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Tribunalul a constatat că este nereală susținerea că imobilul construcție a fost demolat, deoarece acesta există și în prezent, astfel cum a fost identificat de expertul N. G., însă se află în proprietatea altei persoane.
Pe de altă parte, s-a observat că, potrivit procesului-verbal de afișare nr._/10.09.2010 emis de P. C. .- Direcția Relații Publice, în luna septembrie 2010, a fost identificată suprafața de 2.389 m.p. teren situată în C., ..17, județul D., care poate fi acordat în compensare în temeiul Legii nr.10/2001.
Totodată, potrivit procesului-verbal de afișare nr._/10.05.2010 emis de P. C., în luna mai 2010, C. L. C. a identificat un teren situat în C., ..
La solicitarea instanței, P. C. a comunicat cu adresa nr._/17.06.2011 că terenul situat în C., ., în suprafață de 98 m.p., a fost restituit în natură în condițiile Legii nr.10/2001.
Prin aceeași adresă, P. C. a susținut, cu rea-credință, că terenul situat în C., ..17, nu a fost afișat pentru a putea fi acordat în compensare, deși aceeași autoritate locală a înaintat la dosar procesul-verbal de afișare nr._/10.09.2010 (fila 170 dosar).
D. urmare, tribunalul, având în vedere și opțiunea reclamanților, exprimată prin precizarea depusă la data de 23 septembrie 2011, dar și faptul că terenul situat în C., . a fost restituit potrivit susținerii pârâtei, a admis în parte contestația precizată, în baza art. 1 alin. 1, 2 și 3, art. 10 alin. 1 și 10, art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 modificată prin Legea nr. 202/2010, va dispune anularea parțială a dispoziției nr. 8774/17.11.2008 în ceea ce privește măsura reparatorie prin echivalent referitoare la terenul în suprafață de 600 mp, măsură prevăzută în art. 2 din această dispoziție.
A obligat pârâții să emită o altă dispoziție de acordare în favoarea reclamanților a măsurilor reparatorii prin echivalent constând în compensarea cu un alt bun, respectiv o suprafață de teren corespunzătoare din terenul de 2.389 mp situat în mun. C., .. 17, jud. D. (care poate fi acordat în compensare potrivit procesului-verbal de afișare nr._/10.09.2010), în schimbul terenului în suprafață de 600 mp, ce face obiectul notificării nr. 790/N/2001, imposibil de restituit în natură, urmând ca pârâții să individualizeze exact suprafața atribuită în compensare, având în vedere că terenul situat în C., .. 17, jud. D. are o întindere mai mare, de 2.389 m2.
A fost menținută dispoziția nr. 8774/17.11.2008 în ceea ce privește măsura de acordare a despăgubirilor în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru construcția în suprafață de 174 mp, ce face obiectul notificării nr. 790/N/2001, imposibil de restituit în natură, precum și în privința celorlalte măsuri adoptate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. M. C. – Instituția Primarului și C. L. al M. C., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului arată că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile Legii nr.10/2001 republicată, decizia civilă pronunțată nefiind în litera și spiritul actelor normative incidente în cauză.
Potrivit art.10 pct.10 din Legea nr.10/2001 republicată, acordarea de bunuri în compensare aparține ca o competență exclusivă doar entității investită cu soluționarea notificării.
Față de textul de lege menționat mai sus, doar Comisia locală de aplicare a Legii 10/2001 înființată la nivelul autorității publice locale are competența și posibilitatea să hotărască și să dispună acordarea în compensare a unor bunuri.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii formulate.
Invocă dispozițiile art.304 pct.7 și 9 Cod pr.civilă.
Recursul este nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că nu există motive de casare sau modificare a hotărârii recurate pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată, așa cum a fost precizată, reclamanții au solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții, în principal, la restituirea în natură a imobilelor din litigiu sau restituirea în natură a imobilelor din litigiu sau restituirea într-o altă locație din terenul liber aflat la dispoziția pârâților în măsura în care acest teren există și în subsidiar acordarea de măsuri reparatorii constând în despăgubiri bănești ca o consecință a anulării în parte a dispoziției nr.8774/17.11.2008.
Instanța de fond a admis în parte acțiunea, a anulat această decizie și a obligat pârâții să emită o altă dispoziție de acordare în favoarea acestora de măsuri reparatorii prin echivalentul constând în compensarea cu un alt bun, respectiv o suprafață de teren corespunzătoare din terenul de 2.389 mp situat la adresa menționată în cuprinsul și dispozitivul hotărârii.
Consideră recurenții că au fost încălcate dispozițiile art.10 pct.10 din Legea nr.10/2001, care dispune că imobilele în compensare pot fi atribuite numai în cazurile limitativ prevăzute de lege cu condiția imperativă ca acestea să fi fost preluate în mod abuziv.
Mai arată că atribuirea acestora aparține exclusiv entităților notificate și se aplică numai bunurilor individualizate și identificate în proprietatea lor, cu obligarea afișării prealabile a acestora.
Reclamanții au depus înscrisuri doveditoare în ceea ce privește temeinicia și legalitatea acțiunii formulate, în calitate de moștenitori.
Prin procesul-verbal privind starea de fapt a imobilului din litigiu, nu au fost inserate integral mențiunile pe care acesta ar fi trebuit să le conțină, conform legii și anume identificarea și individualizarea imobilului, descrierea acestuia și a dependințelor, actualul locatar și în ce bază ocupă imobilul, precum și identificarea îmbunătățirilor și dacă părțile au fost convocate pentru identificarea imobilului. Singura mențiune care se regăsește în cuprinsul acestui act se referă la faptul că „terenul este ocupat de proprietate particulară”. Deci nu le poate fi imputabil reclamanților nelegalitatea procesului-verbal și a lipsei mențiunilor obligatorii.
Mai mult, se constată că a fost parcursă procedura dispusă de Legea 10/2001, aceștia încadrându-se în categoria indicată la alin.4 al art.3.
Conform art.1 alin.1 din acest act normativ, regula reparării prejudiciilor cauzate prin preluarea abuzivă, alin.2 precizând că în cazul imposibilității restituirii în natură se acordă măsuri reparatorii prin echivalent. Acestea din urmă se pot constitui prin compensarea cu alte bunuri sau servicii, care se pune la dispoziție de instituția competentă cu soluționarea cererilor, fiind necesar și acordul persoanei îndreptățite.
Altă condiție o reprezintă existența unor bunuri ce pot constitui obiect al restituirii. Critica recurentei că nu este atributul instanței în luarea unei măsuri reparatorii prin echivalent neputând fi primită deoarece art.5 din legea 10/2001 dispune că decizia primăriei de neacordare în natură a imobilului poate fi atacată în termen de 30 de zile în justiție.
Opinia recurentei ar constitui o cenzură în dreptul de a fi atacată o asemenea decizie, ceea ce ar contraveni dispozițiilor legii, precum și a jurisprudenței CEDO și a ICCJ (Cauza Gold contra României și decizia nr.2788 din 29.03.2007). A fost identificat bunul atribuit în compensare așa cum rezultă din probele administrate, însăși recurenta prin adresa nr._/17.06.2011, confirmă posibilitatea acordării terenului, teren identificat prin mențiunile din această adresă, ca fiind situat în C., Bulevardul Olteniei nr.85.
Prin decizia nr.1895/19.03.2010, ICCJ a statuat că în cazul în care se face dovada că există bunuri pe care în mod abuziv ași nejustificat, unitatea deținătoare refuză să le acorde în compensare persoanelor cărora nu le pot fi restituite imobilele în natură, instanța de judecată poate dispune ea însăși acordarea acestei măsuri reparatorii în echivalent în soluționarea contestației formulate împotriva dispoziției emise sau a refuzului emiterii acesteia.
În consecință, având în vedere cele expuse mai sus, instanța constată că motivele invocate prin cererea de recurs sunt neîntemeiate, instanța de fond pronunțând o sentință temeinică și legală, astfel că în baza art.312 Cod pr.civilă va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâții P. M. C. – INSTITUȚIA PRIMARULUI și C. L. AL M. C., împotriva sentinței civile nr. 378/23.09.2011, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți M. A. N. ȘI M. A..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Mai 2012.
Președinte, A. M. | Judecător, M. M. | Judecător, I. M. |
Grefier, G. D. L. |
01.06.2012
Red.jud.I.M.
2 ex/G.L.
J.F.D.O.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 5795/2012. Curtea de Apel... | Evacuare. Decizia nr. 6171/2012. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
