Legea 10/2001. Decizia nr. 3354/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3354/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 12-03-2012 în dosarul nr. 3354/2012
Dosar nr._ ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3354
Ședința publică de la 12 Martie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. B.
Judecător O. C. G.
Judecător R. M.
Grefier G. Ț.
*****************
Pe rol, judecarea cererii de revizuire formulată de M. Tg.J. prin C. L. Tg.J. și P. M. Tg.J., împotriva deciziei civile nr 1584 din 16.11.2011, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata D. N. Nicolița, având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: consilier juridic S. A. pentru revizuient P. M. Tg.J. și consilier juridic B. D. pentru revizuient M. Tg.J. prin C. L. Tg.J. și intimata D. N. Nicolița, reprezentată de avocat S. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care,
Avocat S. C. pentru intimata D. Nicolița invocă excepția tardivității cererii de revizuire, după care,
Nemaifiind cererii de formulat și constatându-se cauza în stare de judecată s-a acordat cuvântul părților asupra excepției și a cererii de revizuire.
Consilier juridic S. A. pentru revizuient P. M. Tg.J., solicită respingerea excepției tardivității și arată că este depusă la data de 10.01.2012 și este în termen și admiterea cererii de revizuire pentru considerentele formulate în scris prin cerere.
Consilier juridic B. D. pentru revizuient M. Tg.J. prin C. L. Tg J., solicită respingerea excepției și admiterea cererii de revizuire așa cum a fost formulată și depune concluzii scrise.
Avocat S. C. pentru intimata D. Nicolița, pe cale de excepție invocă tardivitatea cererii de revizuire formulată de pârâți și în raport de care solicită în principal respingerea cererii ca fiind tardivă. În cazurile prev. de art. 322 pct. 5 c.pr civ, arată că înscrisurile noi pe care se întemeiază cererea de revizuire au fost cunoscute de la data de 8.12.2011 de când s-au solicitat certificate termenul curge de la descoperirea actelor noi iar pe fond solicită respingerea cererii de revizuire ca nefondată.
CURTEA
Asupra recursului de față.
P. decizia civilă nr. 1584 din 16.11.2011, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._ s-a admis recursul declarat de reclamanta D. N. Nicolița împotriva sentinței civile nr.267 din 15 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții P. M. TG.J. și M. TG.J. P. C. L. TG.J., având ca obiect „Legea 10/2001”.
S-a dispus modificarea sentinței menționată, în sensul admiterii contestației formulată de reclamanta D. N.Nicolița, împotriva Dispoziției nr.2951/2007 emisă de P. Mun.Tg.J..
S-a dispus anularea Dispoziției nr.2951/2007 a Primarului Mun.Tg.J. și constată dreptul reclamantei la măsuri reparatorii, în temeiul Lg.10/2001, pentru imobilul compus din teren în suprafață de 1100 mp. și construcții-actual destinație de grădiniță- situat în Tg.J., . nr.87, jud. Gorj, având următoarele vecinătăți: N – P. F. + Domeniu Public Mun.Tg.J.; E – Domeniu Public Mun. Tg.J.; S – m.A. + Domeniu Public Mun. Tg.J.; V – .>
S-a dispus restituirea, reclamantei, în natură, imobilul situat în Tg.J., ., nr.87, jud.Gorj, compus din teren în suprafață de 705 mp.și construcție, cu destinație de grădiniță, identificate conform rapoartelor de expertiză și schițelor întocmite de exp.M. M. și I. R.-N., respectiv: terenul reprezentat de conturul 1-2-3-4-12-11-10-8-9-1, cu dimensiunile vecinătăților din schița Anexa 1 la raportul întocmit de exp.M.M. și cele 4 corpuri de clădire, în suprafață construită de 54,50 mp., 167 mp., 33,35 mp. și, respectiv, 32,50 mp., individualizate în schița Anexa 1 la raportul întocmit de exp.R.I..
S-a dispus restituierea, reclamantei, în natură terenul în suprafață de 190 mp., reprezentat de conturul 6-7-8-10-6, cu dimensiunile vecinătăților din schița Anexa 1 la raportul întocmit de exp.M.M..
S-a constatat dreptul reclamantei, la măsuri reparatorii în echivalent, conform legii speciale, pentru diferența de teren, de 205 mp.
S-a dispus obligarea la menținerea afectațiunii imobilului cu destinația de grădiniță, pe o perioadă de 5 ani, în condițiile art.16 din Legea nr.10/2001.
P. sentința nr.332 din 8 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr.3732/95/200, s-a respins contestația formulată de reclamanta D. N. Nicolița, în contradictoriu cu C. L. Tg-J. și P. M. Tg-J., împotriva dispoziției nr. 2951/12.03.2007 emisă în baza Legii nr. 10/2001 de P. M. Tg-J., jud.Gorj.
În baza art.282 Cod pr.civilă, împotriva sentinței, reclamanta a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
P. decizia civilă nr.54 din 23 februarie 2009, pronunțată în dosar nr._, Curtea de Apel C. a admis apelul declarat de reclamanta D. Nicolița, a desființat sentința și a trimis cauza pentru rejudecare la Tribunalul Gorj.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a motivat următoarele:
P. notificarea înregistrată sub nr.499/10.08.2001, depusă în copie la dosar la fila 5, reclamanta a solicitat acordarea despăgubirilor bănești de 2 miliarde lei pentru imobilul din Tg.J., . 2 corpuri de clădire, unul cu 4 camere și altul cu 2 camere și beci la subsol, construite din zid, pe fundație de piatră și acoperite cu tablă, și terenul aferent de circa 1200 mp., imobil care a aparținut în proprietate tatălui său – S. N..
La data de 7.08.2006, prin cererea înregistrată sub nr._, reclamanta a formulat o precizare la notificarea inițială, arătând că la data introducerii acesteia a fost în eroare cu privire la adresa la care este situat imobilul în litigiu, dar și la starea actuală a acestuia.
A menționat că cele 2 construcții cu 4 și respectiv 2 camere, împreună cu terenul de 1200 mp, erau situate la data preluării abuzive de către Statul Român, în Tg.J. ..87 și 89, în prezent ..87, ambele construcții există în prezent, iar terenul este liber, în imobil funcționând Grădinița nr.15 Tg.J..
A concluzionat că, dată fiind situația actuală a bunului ce face obiectul notificării, este îndreptățită ca, în raport de prevederile art.16 alin.1 din Legea nr.10/2001, modificată prin Legea nr.247/2005, să i se restituie în natură imobilul, cu obligația menținerii afectațiunii lui, pe o perioadă de până la 5 ani.
Din analiza cuprinsului celor două cereri s-a constatat că în ambele este descris același bun, respectiv două construcții cu 4 și 2 camere, și terenul aferent de 1200 mp., diferite fiind numai adresele de situare a acestuia.
La filele 6 și 7 din dosarul de fond s-au depus în copie fișele (matricolele) privind impozitul pe clădiri, din anul 1950, pentru imobilele din Tg.J. ..87 și 89, în care sunt descrise bunurile în litigiu, cu mențiunea că au fost naționalizate la 20.04.1950.
În înscrisul de la fila 6, dosar fond sunt evidențiate la adresa din ..87: o construcție cu 2 camere și pivniță, din zid, acoperită cu țiglă; o casă din zid, acoperită cu tablă, cu 4 camere și sală și teren – curte, de circa 200 mp.
La adresa din ..89, în matricola depusă la fila 7, este înscris teren viran de 900 mp.
Descrierea imobilului, care în noua nomenclatură stradală figurează în ..87, este identică în cele 2 cereri adresate de reclamantă în temeiul Legii nr.10/2001 și coincid cu cea rezultată din fișele fiscale de la data preluării bunului.
Față de situația de fapt reținută, s-a apreciat întemeiată susținerea reclamantei privind calificarea cererii depusă la 7.08.2006 (fila 4, dosar fond) ca fiind o precizare la notificarea formulată în termenul prevăzut de art.22 din Legea nr. 10/2001, prin această precizare urmărindu-se înlăturarea erorii privitoare la adresa unde este situat imobilul.
Cererea înregistrată sub nr._/7.08.2006, nu privește un imobil distinct de cel pentru care reclamanta a solicitat măsuri reparatorii în echivalent prin notificarea nr.499/10.08.2001, ci are în vedere același bun, cu compunere și descriere identică, dar lămurește aspectul referitor la situarea imobilului, prin indicarea corectă a denumirii străzii și numărului, atât la data preluării, cât și în prezent.
În raport de această situație, instanța de fond a apreciat greșit că dispoziția nr.5120 din 13.08.2008 a Primarului M. Tg.J., prin care s-a respins notificarea reclamantei, este legală și temeinică, motivând că cererea depusă la 7.08.2006 este o nouă notificare, nedepusă în termenul prevăzut de lege.
Având în vedere că obiectul notificării formulată în termen și precizată ulterior, îl constituie imobilul din ..87, 89 ( în prezent .. 87), instanța trebuia să examineze contestația reclamantei pe fond, respectiv să analizeze îndeplinirea condițiilor cerute de Legea nr.10/2001 pentru acordarea măsurilor reparatorii.
Primind cauza pentru rejudecare, Tribunalul Gorj a înregistrat dosarul sub nr._ .
Tribunalul Gorj, prin sentința civilă nr.267 din 15 iunie 2011, pronunțată în dosar nr._, a respins, ca nefondată, contestația formulată de reclamanta D. N.,Nicolița, în calitate de moștenitoare a autorului său N. S., împotriva dispoziției nr.2931/13.03.2007 emisă de P. mun.Tg.J..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Rezultă din actul depus de primărie privind activitatea zilnică a grădiniței în perioada 1948-1949-martie 1950 că imobilul a avut într-adevăr destinația de grădiniță ,în acest sens fiind depus la dosar programul privind activitatea zilnică a grădiniței nr. 3; că nu a existat niciodată un corp de clădire separat așa cum este descris în matricola nr. 2 la numărul 87 și că imobilul ar fi fost naționalizat la 28.04.1950.
Din matricola nr. 2 imobilul este descris ca o casă de zid acoperită cu țiglă cu 2 camere și una pivniță ce servește de ghețărie și o casă din zid acoperită cu tablă cu 4 camere mici și sală deschisă, suprafața utilă fiind de 200 mp, la care s-ar adăuga și un teren de 900 mp potrivit matricolei nr. 2.
Instanța analizând raportul de expertiză întocmit de I. R., a dispus înlăturarea, întrucât nu se coroborează cu nici una din probele administrate în cauză, expertul făcând grave confuzii, în raport de probele administrate deja .
Astfel, expertul descrie ca fiind trei corpuri de clădire, corpul 1, 2 și 3, arătând că imobilul ar fi fost construit la 1896, fără să aibă în vedere împrejurarea că imobilul are atașată o construcție nouă și nu ia în calcul lucrările care s-au efectuat începând cu anul 2000.
De altfel, la fila 100 se află extinderile care s-au făcut la imobilul grădiniță și de asemenea documentele din care rezultă că de fapt în curte nu a fost niciodată un alt imobil compus din casă de zid acoperită cu tablă și sală deschisă, ce se afla în continuarea unei case de zid acoperită cu țiglă cu 2 camere și una pivniță ce servea de ghețărie.
Or, din planșele foto nu a rezultat că în curtea imobilului se afla o magazie din lemn, cu două încăperi așa cum este descris imobilul în fișa matricolă nr.2 privind pe A. B T..
De altfel, expertul nu a încercat decât să facă o descriere actuală a imobilului pentru a corespunde cu cel din fișa matricolă, ori începând cu 1944 imobilul fusese preluat de la A. B T., așa cum rezultă deja din dovezile descrise.
Mai este de reținut un aspect ce rezultă din harta topografică, planșa nr. 51, scara 1/_, lucrarea fiind realizată prin aerofotogrametrie în perioada 1958-1959 ( fila 118) hartă ce a fost folosită în teren de instanță și experți pentru identificarea imobilului în litigiu .
Localizându-se imobilul așa cum este descris el prin raportul de expertiză aflat la fila 123 dosar instanță, rezultă că grădinița din .. 87 fost 75 este reprezentată de conturul 2,3,4,12,11,10,8,9,1, are o suprafață de 700 mp, la N are ca vecini pe P. F. ( fost A. C N. ) la E- zona blocuri, la S- moșt. B. C. și V- .>
Cu ajutorul hărții s-a identificat în teren situația din 1958-1959 a imobilului și reține instanța că la acea dată imobilul grădiniță nu mai exista, terenul fiind identificat de experții topo ca teren liber de construcții, la Nord existând pe hartă construcții lui P. F., fost A. C N., la E- zona de blocuri construită după 1970, la S- moșt lui B. C., respectiv imobilul construcții și V- . ce denotă că vechiul imobil al lui B. T. a fost demolat, noul imobil neputând fi o casă din 1896 (vezi săgeata cu pastă albastră).
Potrivit art. 10 alin. 2, în cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții autorizate, persoana îndreptățită va obține reconstituirea în natură a părții de teren rămasă liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.
Potrivit art. 24 din Legea 10/2001 așa cum a fost modificată până la 12 oct. 2009, în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritatea prin care s-a dispus măsura preluării abuzive, sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.
Sub acest aspect s-a reținut că potrivit Normelor metodologice din HG 250/7.03.2007 de punere în aplicare a Legii 10/2001, dar și din Normele Metodologice aprobate prin HG 498/2003, care prevăd că prin acte doveditoare ale dreptului de proprietate se înțeleg price înscrisuri translative de proprietate, acte juridice care atestă calitatea de moștenitor, orice alte acte juridice sau susțineri care permit încadrarea preluării în mod abuziv, ( art 2 alin. 1 din leg,. 10/2001), orice acte juridice care atestă deținerea proprietății ( extras de carte funciară, istoric de rol fiscal, orice acte emanând de la o autoritate din perioada respectivă) care atestă direct sau indirect că bunul aparține persoanei respective.
Pentru că art.23 din Leg. 10/2001 nu cuprinde prevederi speciale în privința dovedirii dreptului de proprietate al autorului persoanelor îndreptățite, înseamnă că aceste prevederi se întregesc cu cele cuprinse în normele de aplicare la care s-a făcut referire.
Sintagma ,, acte doveditoare ale dreptului de proprietate „ are prin urmare în accepțiunea legii de reparații, asemenea celorlalte acte normative cu un caracter asemănător, un conținut mai larg decât cel al noțiunii similare corespunzătoare dreptului comun în materie, reglementare ce se înscrie asemenea ansamblului normelor actului normativ de reparație, în spiritul și finalitatea acestei legi .
Ceea ce este important și nu s-a dovedit din probele administrate de reclamantă în accepțiunea legii speciale este de a se stabili dacă bunul solicitat s-a aflat în proprietatea persoanei îndreptățite.
Or, din actele de la dosar și din probele administrate în cauză reclamanta nu a făcut dovada că autorul său a avut în proprietate imobilul revendicat, că profitând de schimbarea denumirii străzii, dar și a numerelor imobilelor pe o perioadă îndelungată, a susținut că imobilul actual de la numărul 87 ar fi același cu cel înscris în fișa matricolă nr.2 la numerele 87 și 89 din perioada 1944 -1950, iar din dovezile neînlăturate de reclamantă rezultă că imobilul în 1950 avea numărul 75 și aparținea lui T. A., care a decedat în 1944, fără moștenitori și așa s-a ajuns în proprietatea Comitetului Provizoriu al orașului Tg-J., motiv pentru care în actul de vânzare cumpărare încheiat între Ș. Muller și M. Nedan imobilul se învecina la A- cu Primăria Tg-J., fostă proprietate B. T..
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamanta D. N.Nicolița, solicitând, în principal, modificarea sentinței, în sensul admiterii contestației, anularea dispoziției nr.2951 din 13.03.2007 emisă de P. Mun.Tg.J., restituirea în natură a imobilului compus din teren în suprafață de 895 mp. situat în Tg.J., . nr.87, jud.Gorj, așa cum a fost identificat și individualizat prin amplasament, suprafață, dimensiuni și vecinătăți, prin raportul de expertiză topografică M. M. și construcțiile existente pe acesta, identificate și individualizate prin raportul de expertiză în construcții I. R. N., precum și acordarea de despăgubiri bănești potrivit legii speciale, pentru diferența de 205 mp.teren neretrocedat, ocupat de blocul de locuințe și terenul aferent acestuia, iar, în subsidiar, casarea sentinței și reținerea cauzei pentru rejudecare, în vederea completării probatoriilor.
P. decizia civilă nr. 1584 din 16.11.2011, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._ s-a admis recursul declarat de reclamanta D. N. Nicolița împotriva sentinței civile nr.267 din 15 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții P. M. TG.J. și M. TG.J. P. C. L. TG.J., având ca obiect „Legea 10/2001”.
S-a dispus modificarea sentinței menționată, în sensul admiterii contestației formulată de reclamanta D. N.Nicolița, împotriva Dispoziției nr.2951/2007 emisă de P. Mun.Tg.J..
S-a dispus anularea Dispoziției nr.2951/2007 a Primarului Mun.Tg.J. și constată dreptul reclamantei la măsuri reparatorii, în temeiul Lg.10/2001, pentru imobilul compus din teren în suprafață de 1100 mp. și construcții-actual destinație de grădiniță- situat în Tg.J., . nr.87, jud. Gorj, având următoarele vecinătăți: N – P. F. + Domeniu Public Mun.Tg.J.; E – Domeniu Public Mun. Tg.J.; S – m.A. + Domeniu Public Mun. Tg.J.; V – .>
S-a dispus restituirea, reclamantei, în natură, imobilul situat în Tg.J., ., nr.87, jud.Gorj, compus din teren în suprafață de 705 mp.și construcție, cu destinație de grădiniță, identificate conform rapoartelor de expertiză și schițelor întocmite de exp.M. M. și I. R.-N., respectiv: terenul reprezentat de conturul 1-2-3-4-12-11-10-8-9-1, cu dimensiunile vecinătăților din schița Anexa 1 la raportul întocmit de exp.M.M. și cele 4 corpuri de clădire, în suprafață construită de 54,50 mp., 167 mp., 33,35 mp. și, respectiv, 32,50 mp., individualizate în schița Anexa 1 la raportul întocmit de exp.R.I..
S-a dispus restituierea, reclamantei, în natură terenul în suprafață de 190 mp., reprezentat de conturul 6-7-8-10-6, cu dimensiunile vecinătăților din schița Anexa 1 la raportul întocmit de exp.M.M..
S-a constatat dreptul reclamantei, la măsuri reparatorii în echivalent, conform legii speciale, pentru diferența de teren, de 205 mp.
S-a dispus obligarea la menținerea afectațiunii imobilului cu destinația de grădiniță, pe o perioadă de 5 ani, în condițiile art.16 din Legea nr.10/2001.
Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut:
Curtea a constatat că prima instanță a dat o interpretare eronată probelor administrate în cauză, stabilind o situație de fapt greșită, ceea ce a condus și la greșita aplicare a dispozițiilor legale în materie, respectiv prev.Lg.10/2001.
Astfel, instanța a reținut, în esență, o anume situație de fapt, respectiv că imobilul solicitat de reclamantă, a fi restituit în temeiul Lg.10/2001, nu a fost proprietatea autorului său, mai exact, că imobilul identificat în prezent în ..87 din Tg.J. – actual sediu de grădiniță – a aparținut altor persoane decât autorul reclamantei, neexistând deci identitate între imobilul solicitat și cel menționat în fișele (matricole) privind impozitul pe clădiri, din anul 1950, pentru imobilele din Tg.J., ..87 și 89.
Însă, stabilirea acestei stări de fapt, este rezultatul înlăturării, în mod nelegal, a unor probe concludente și hotărâtoare, administrate în cauză, și luării în considerare a probelor mai puțin lămuritoare și chiar neverosimile, unele chiar nelegal administrate.
Astfel, instanța nu a avut în vedere, în primul rând, poziția oscilantă a pârâtei în legătură cu solicitarea reclamantei, poziție manifestată inițial prin recunoașterea expresă a identității dintre cele două imobile, prin adresa nr._ din 18.08.2005, (f.31 dosar fond) – în care precizează că imobilul din Tg.J., ..87-80, în prezent are adresa în Tg.J., . nr.87, arătând însă că este proprietatea M. Tg.J. – apoi, printr-o motivare, deși contradictorie, a Dispoziției contestate, nr.1951/2007, - pe de o parte, în sensul că imobilul solicitat prin notificare, a fost restituit reclamantei prin sentința nr.4804/1997 a Judecătoriei Tg.J., iar, pe de altă parte, că cererea este tardivă sau că nu a depus acte de proprietate din care să rezulte expres că autorii săi au fost proprietarii imobilului situat în prezent în Tg.J., ..87 – nu se invocă totuși faptul că acest imobil a trecut de la alte persoane, respectiv de la familia T., în proprietatea pârâtei, pentru ca, ulterior, pe parcursul procesului, să-și formuleze o altfel de apărare.
Deși prin încheierea din 23 iunie 2010, Tribunalul a pus în vedere, pârâtei, să depună la dosar actul juridic prin care se pretinde că imobilul proprietatea B. T. a intrat în proprietatea Primăriei Tg.J. în 1946, un astfel de act, cu privire la imobilul în litigiu, nu s-a dovedit că ar exista; dimpotrivă, din Inventarul bunurilor ce aparțin domeniului public al municipiului Tg.J. (f.135-137 dosar apel, Curtea de Apel C.) rezultă că imobilul în litigiu – Grădinița nr.15 – a fost dobândit în 1950, iar, ca mod de preluare, se face trimitere la protocolul nr._/2000, conf.OUG nr.30/2000.
De asemenea, instanța a înlăturat, fără o justificare legală și pertinentă, cea mai concludentă probă pentru lămurirea unor împrejurări de fapt, ce vizează situația din teren, respectiv expertizele efectuate în condiții de legalitate, cu participarea ambelor părți și în baza actelor invocate și depuse la dosar, prin care s-a concluzionat, în mod expres, că imobilul în litigiu, ce face obiectul cererii de restituire- chiar dacă în timp a suferit modificări nestructurale și de modernizare (construcția)-, este același imobil care a fost naționalizat în 1950 de la autorul reclamantei, identificat în cele două matricole privind impozitul pe clădiri (raport de expertiză M.M., f.80-83 dosar apel, C.A. și raport de expertiză R.I., f. 52-56 dosar fond, rejudecare).
Contrar acestor probe hotărâtoare în dezlegarea pricinii, instanța de fond a dat eficiență unui răspuns la obiecțiunile pârâtei, care s-a formulat numai în baza unor înscrisuri prezentate de pârâtă, după efectuarea expertizei -deși a fost reprezentată cu ocazia efectuării, în teren, a expertizei și nu a invocat existența altor înscrisuri cu privire la terenul în litigiu - înscrisuri care, de altfel, nici nu sunt relevante sub aspectul transferului proprietății privind imobilul în litigiu; mai mult, reclamanta a contestat acest răspuns la obiecțiuni, întrucât expertul s-a substituit instanței, în evaluarea, interpretarea și stabilirea situației de fapt și de drept a imobilului în litigiu, deși este abilitat de lege să stabilească numai împrejurări de fapt; fără o refacere în teren a lucrării, expertul concluzionează, în răspunsul la obiecțiuni, că imobilele de la nr.87-89, revendicate de reclamantă conform foilor matricole din 1950, sunt situate mai la Sud.
Luarea în considerare, a unei astfel de probe, mai ales în condițiile în care, ulterior, în rejudecare, Tribunalul a dispus o nouă expertiză, ce s-a efectuat de un alt expert, și care confirmă raportul inițial, este total nejustificată, ca de altfel, și motivarea care se dă înlăturării raportului de expertiză întocmit de exp. I. R., respectiv, că nu se coroborează cu nici una din probele administrate în cauză.
Probele avute în vedere de prima instanță la pronunțarea sentinței atacate, sunt, în principal, declarații de martori, care, în parte, s-au administrat cu încălcarea dispozițiilor codului de procedură civilă (cum ar fi audierea martorului rudă, deși reclamanta s-a opus), altele fiind neconcludente sau neverosimile, având în vedere perioada la care se referă-cu peste 60 de ani în urmă-, precum și înscrisuri, de asemenea, neconcludente, dată fiind schimbarea în timp a denumirii străzilor, numerelor poștale și vecinătăților imobilelor.
Ca atare, în primul rând, prin expertiză, efectuată în teren, de persoane specializate și autorizate în acest scop, în condiții de legalitate, în baza actelor invocate de părți, coroborată, eventual, și cu alte probe, instanța poate stabili dacă, în esență, este vorba despre același imobil, chiar dacă, evident, în timp, a suferit modificări sub mai multe aspecte.
Cum, în speță, s-au efectuat două astfel de expertize, una din acestea fiind dispusă chiar de instanța de fond, în rejudecare, tocmai în considerarea răspunsului exp.M., la obiecțiunile pârâtei – care vine în contradicție cu concluziile raportului de expertiză inițial – și această ultimă expertiză confirmă expertiza inițială, în mod nelegal nu s-a dat eficiență acestei probe, în soluționarea cauzei.
Luând în considerare, în principal această probă, coroborată și cu celelalte probe ale dosarului, Curtea a reținut că imobilul în litigiu a fost identificat ca fiind amplasat actualmente în ., din municipiul Tg.J., stradă fostă Sfântul N. nr.87 (fost 87 și 89), ce corespunde identificării imobilului din cele două foi matricole (impozitul pe clădiri), din care rezultă că imobilul a fost naționalizat în 1950, de la autorul reclamantei.
P. urmare, Curtea a apreciat că s-a făcut dovada că reclamanta solicită restituirea, în temeiul Legii 10/2001, a aceluiași imobil descris în cele două acte, situat în prezent în Tg.J., ., astfel cum a fost identificat prin cele două rapoarte de expertiză.
De altfel, și prin decizia nr.54/23 februarie 2009 a Curții de Apel C. (irevocabilă prin decizia 7875/2 oct.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) prin care s-a desființat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare, la Tribunal, s-a reținut că descrierea imobilului, care, în noua nomenclatură stradală, figurează în ..87, este identică în cele două cereri adresate de reclamantă în temeiul Legii 10/2001 și coincide cu cea rezultată din fișele fiscale de la data preluării bunului; s-a decis, de asemenea, că, întrucât obiectul notificării îl constituie imobilul din ..87, 89 (în prezent ..87), instanța trebuie să examineze contestația reclamantei pe fond, respectiv să analizeze îndeplinirea condițiilor cerute de Legea nr.10/2001 pentru acordarea măsurilor reparatorii.
În ceea ce privește dovada dreptului de proprietate, privind imobilul ce face obiectul notificării, potrivit art.24 din Lege, în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, s-a prezumat a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate, prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive; în aplicarea acestei prevederi și în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate, prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive, este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar.
P. urmare, Legea nu impune dovada proprietății numai cu titlu de proprietate, ci și orice alte înscrisuri, din care ar rezulta preluarea imobilului și de la cine s-a făcut trecerea la Stat, în cazul în care nu există probe contrare.
Cum, în speță, din cele două matricole (impozitul pe clădiri), a rezultat că imobilul în litigiu a fost naționalizat în 1950, de la autorul reclamantei, iar pârâta, deși a susținut că imobilul a trecut în proprietatea sa, anterior naționalizării, nu a făcut această dovadă cu înscrisuri, față de textul legal menționat, Curtea constată ca fiind dovedită proprietatea autorului reclamantei asupra imobilului în litigiu, ce a fost preluat în mod abuziv de Stat- conf.art.2 alin.1 lit.a din Lege, prin naționalizare- și, prin urmare, și dreptul reclamantei, în calitate de moștenitoare, în temeiul art.4 din Lege, la măsuri reparatorii.
Din raportul de expertiză întocmit de expert M.M., f.80-83 Dosar_ al C.A.C., rezultă că terenul în litigiu, din fosta . 11 Iunie nr.87) are suprafața de 1100 mp., iar, ca vecinătăți, N – P. F. și Domeniu Public Mun,Tg.J.; E – Domeniu Public Mun.Tg.J.; S – m.A. și Domeniu Public Mun.Tg.J.; V – . acest teren funcționează în prezent o grădiniță, al cărui teren aferent este de 705 mp., diferența de suprafață fiind ocupată de un . + 4) și terenul aferent acestuia, în total 205m.p., și o suprafață de 190 mp. pe care se află construite garaje – construcții cu caracter provizoriu. Terenul este identificat și prin schița – Anexa 1 la raport, f.83.
Din raportul de expertiză întocmit de exp.I. R.-N., f.52-57 Dosar_ al Tribunalului Gorj, rezultă că imobilul construcție în litigiu, este amplasat în . (fostă Sfântul N., nr.87, fost 87 și 89), din municipiul Tg.J., fiind în proprietatea Primăriei Tg.J., conform H.G.R. 973/ 5 sept.2002, Anexa nr.2, poziția 752, grădinița cu program normal, nr.15 – suprafață construită, 237 mp. cu împrejmuire de 38 ml.; în fapt, totalul construcțiilor existente, ocupă cca.287,35 mp., iar ponderea extinderilor de după 1950, în raport cu construcția inițială, este de sub 30%, imobilul suferind modificări nestructurale și de modernizare, necesare funcționării grădiniței.
S-a concluzionat, de asemenea, în același raport, că imobilul construcție corespunde în mare parte cu descrierile imobilelor din cele două foi matricole nr.2 – impozit pe clădiri, invocate de reclamantă, și nu se regăsește în actele și foaia matricolă, invocate de pârâta Primăria Mun.Tg.J., ca fiind a familiei A. și B. T.; de asemenea, imobilul în litigiu, nu este unul și același cu imobilul situat în Tg.J., ..103, imobil ce a făcut obiectul sentinței civile nr.4804/1997 a Judecătoriei Tg.J.. Imobilul construcție, format din mai multe corpuri de clădiri, este identificat și prin schiță, Anexa 1 la raport, f.57.
Cum, potrivit art. 1, 7 și 9 din Lege, imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află, se restituie, în principal, în natură, - restituirea în echivalent având caracter subsidiar, numai pentru situația când restituirea în natură nu mai este posibilă, în cazuri expres și limitativ prevăzute de art.10 – în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini, iar, în speță, imobilul compus din construcții și teren, în mare parte, poate fi restituit în natură, mai puțin terenul de 205m.p., afectat blocului de locuințe-conform, art.10 alin.2 din Lege- solicitarea reclamantei, privind modalitatea de restituire a imobilului, formulată la instanța de fond, cât și prin motivele de recurs, este întemeiată.
Restituirea în natură a imobilului cu destinație de grădiniță, nu are nici o interdicție legală, art.19 din Lege făcând referire la măsuri reparatorii în echivalent numai pentru construcțiile notificate, cărora le-au fost adăugate, pe orizontală și/sau verticală, noi corpuri, a căror arie desfășurată însumează peste 100% din aria desfășurată inițial și, de asemenea, la nerestituirea corpurilor suplimentare de sine stătătoare, ceea ce nu este cazul în speță, după cum rezultă din experiză.
Față de considerentele expuse, soluția de respingere a contestației, pronunțată prin sentința atacată, s-a considerat a fi nelegală și netemeinică, impunându-se modificarea acesteia, în sensul admiterii contestației, anulării Dispoziției Primarului și recunoașterii dreptului reclamantei la măsuri reparatorii, în temeiul Lg.10/2001, pentru imobilul în litigiu, respectiv, în natură, pentru construcții și teren în suprafață de 895 mp. – 705 mp.teren pe care este situată construcția cu destinație de grădiniță și 190 mp. teren pe care se află construcții provizorii cu destinație de garaje, supuse restituirii, conform art.20 alin.3 din Lege - și în echivalent, pentru suprafața de 205 mp.teren, afectată blocului de locuințe, conform art.10 alin.2 din Lege.
În consecință, în cauză fiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pc.9 C.pr.civ., în baza art.312 alin.2 din același cod, s-a admis recursul și s-a dispus modificarea sentinței, în sensul admiterii contestației; s-a dispus anularea Dispoziției contestată, iar, pe fond, s-a constatat dreptul reclamantei la măsuri reparatorii pentru teren în suprafață de 1100 mp. și construcții – corpuri de clădire constituite în Grădinița nr.15; s-a dispus restituirea în natură a imobilului compus din suprafața de 705 mp.teren și construcțiile existente pe acesta, cu destinația de grădiniță, precum și a terenului de 190 mp., astfel cum au fost identificate prin cele două rapoarte de expertiză și schițele anexă, și s-a constatat dreptul la măsuri reparatorii în echivalent, conform legii speciale, pentru diferența de 205 mp. teren.
În baza art.16 alin.1 din Lg.10/2001 – care prevede că, în situația imobilelor având destinațiile arătate în anexa 2 lit.a, pc .1, 2 și 4, care includ și grădinițele, foștii proprietari sau moștenitorii acestora, în caz de restituire, au obligația de a le menține afectațiunea pe o perioadă de până la 5 ani – instanța a obligat la menținerea afectațiunii imobilului cu destinație de grădiniță, pe o perioadă de 5 ani.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire revizuientul M. Tg.J. prin C. L. Tg.J. și P. M. Tg.J. .
În cerea de revizuire se arată următoarele:
Decizia 1584/16.11.2011 dată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ pe care o consideră nelegală și netemeinică prin faptul că a fost atribuit unei persoane îndreptățite un imobil compus din construcție și terenul aferent cu destinația grădiniță de copii situată în Mun. Tg. J., actual . nr.87, fostă Sf. N. nr.55 în perioada 1932-1938 și 75 în perioada 1942-1950, legal intrat în patrimoniul municipiului prin testament din luna mai 1944.
În fapt, după decesul fostei proprietare a imobilului T. A., în luna martie 1944 imobilul a intrat în patrimoniul Mun. Tg. J. și a avut permanent destinațșia de instituție de ocrotire socială ( 1944-1948); De la această dată a funcționat fără întrerupere ca grădiniță de copii.
De la dobândire și până în prezent, pe o perioadă scurtă 1944-1946, parțial imobilul a fost ocupat de chiriași.
În urma unor cereri repetate adresate Arhivelor Naționale serviciul Jud. Gorj prin care au solicitat transmiterea unor acte și documente referitoare la imobilul în cauză, la data de 19.12.2011, prin adresa nr.2523, această instituție le-a transmis următoarele documente; planurile de situație ale imobilului proprietatea Mun. Tg. J., procesul verbal încheiat la 31.08.1945, ștate de plată pe lunile aug. –sept. 1948 ce atestă existența acestei instituții de învățământ preșcolar, adresa nr.8/10.10.1945.
Din antecontractul de vânzare cumpărare încheiat de intimată la 20.02.2006 rezultă că imobilul ce a format obiectul actului se situează pe ..87 fostă Sf. N. nr. 87;89.
Din analiza aceluiași act se poate concluziona că descrierea imobilelor funcțională și exterioară nu corespunde cu cea a imobilului proprietatea M. retrocedat în mod eronat.
Elocvente sunt cele 2 planuri de situație din 1945 și descrierea din matricolele clădirilor și terenurilor ce au aparținut autorilor intimatei și care au fost redobândite în anul 1997.
Antecontractul de vânzare cumpărare a fost transmis Primăriei Mun. Mun. Tg. J. la 27.12.2011 cu ocazia primirii citației în dosarul nr._/318/2011 al Judecătoriei TG. J. act de care nu a avut cunoștință, fiind deținut de către intimată.
În drept au invocat dispoz. art. 322 pct.5 C.pr.civilă.
Cu privire la excepția tardivității cererii de revizuire se consideră a fi neîntemeiată cu motivarea:
Potrivit art. 324 C.pr.civilă, termenul de revizuire este de 1 lună și se va socoti în cazurile prev. la art. 322 pct.5 din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă, iar după caz în ziua în care partea a luat cunoștință de hotărârea desființată sau modificată pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Avându-se în vedere că cererea de revizuire este depusă la data de 01.01.2012 așa cum rezultă din rezoluția de primire aflată la fila 1, dosar recurs se apreciază că este depusă în termenul legal și astfel că va fi respinsă excepția tardivității cererii de revizuire.
Pe fond, cererea formulată în cauză este nefondată cu motivarea:
Art. 322 pct.5 invocat în prezenta cerere de revizuire prevăd expres că revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanța de apel, sau prin neapelare precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere, dacă după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților ori dacă s-a desființat ori s-a modificat hotărârea unei instanței pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Pentru admisibilitatea cererii de revizuire, printre condițiile cerute de textul anterior citat a doua condiție se referă la imposibilitatea prezentării înscrisului în instanța care a pronunțat hotărârea atacată, fie datorită faptului că acesta a fost reținut de partea potrivnică, fie datorită unei împrejurări mai presus de voința părții.
În consecință, simpla împrejurare că partea a descoperit unele înscrisuri probatorii după pronunțarea hotărârii nu legitimează calea procedurală a revizuirii, exceptând cazul când se face și dovada imposibilității de prezentare a acestora în condițiile arătate de art. 322 pct.5 C.pr.civilă .
În speță, revizuientele pârâte nu au făcut această dovadă și nici nu puteau să o facă având în vedere faptul că înscrisurile noi depuse de acestea, exceptând antecontractul de vânzare cumpărare au fost obținute de la Arhivele Naționale Serviciul Jud. Gorj și puteau fi obținute în timpul judecății procesului care s-a derulat pe parcursul mai multor ani.
O ultimă condiție a revizuirii este aceea ca înscrisul descoperit și invocat să aibă un caracter determinant, adică să fi fost apt de a conduce la o altă soluție decât cea pronunțată, dacă ar fi fost cunoscut de instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere și pe care nu o îndeplinește niciunul din înscrisurile invocate de revizuiente în susținerea cererii.
Astfel, planul de situație al imobilului proprietatea Mun. Tg. J. fostă proprietatea A. Beteianu anexat la cererea de revizienți ce nu este datata și nu precizează adresa unde este situat imobilul și nici că se referă la imobilul în litigiu nu are valoare probatorie în cauza dedusă judecății.
P. cererea de revizuire, revizuientele fac vorbire la planurile de situație ale imobilului, dar intimatei nu i s-a comunicat decât un singur plan.
De asemenea, nici procesul verbal din 31.08.1945 privind imobilul T. nu are valoare probatorie determinantă cât privește imobilul în litigiu, întrucât acest înscris nu se referă la imobilul în litigiu și nu indică adresa unde este situat imobilul la data întocmirii cu atât mai puțin adresa actuală a imobilului.
Cât privește ștatele de plată ce se referă la Grădinița nr. 2 și 3 din TG. J. pe lunile aug. Și sept. 1948, aceste înscrisuri nu au valoare probatorie cât privește imobilul în litigiu și cu atât mai puțin să fie determinante cât privește decizia pronunțată în cauză.
Cu privire la adresa nr.8/10.10.1945 a Serviciului Administrație generale a primăriei Tg. J., nici acest înscris nu are valoare probantă în privința imobilului în litigiu în cauza dedusă judecății, cu atât mai puțin este determinant cât privește decizia pronunțată în cauză, întrucât așa cum rezultă din cererea de revizuire formulată, din aceste înscrisuri rezultă că anterior predării către Apărarea Patriotică în scopul înființării orfelinatului în imobil funcționa Căminul de copii orfani, iar pe baza acestora nu se poate stabili că imobilul la care se referă este unul și același cu imobilul din litigiu.
Cu privire la antecontractul de vânzare cumpărare încheiat de intimată la 20.02.2006 conform încheierii de dată certă nr.866 a notarului public care a fost transmis Primăriei Mun. Tg. J. la 27.12.2011 cu ocazia primirii citației în dosarul nr._/318/2011 a Jud. TG. J., acest înscris privește imobilul în litigiu situat în Tg. J., ., dar nu are valoare probatorie în cauza de față, cu atât mai puțin să fie determinant întrucât din înscrisul respectiv nu reiese că privește imobilul situat în Tg. J. situat în ..103.
Față de cele expuse, se va aprecia neîntemeiată cererea de revizuire formulată în cauză urmând în consecință a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția tardivității cererii de revizuire formulată de M. Tg.J. prin C. L. Tg.J. și P. M. Tg.J., împotriva deciziei civile nr 1584 din 16.11.2011, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata D. N. Nicolița.
Respinge cererea de revizuire ca nefondată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Martie 2012.
Președinte, I. B. | Judecător, O. C. G. | Judecător, R. M. |
Grefier, G. Ț. |
Red.Jud.I.B.
Tehn.I.C./Ex.2/20.03.2012
Jud.rec. D.Sînu P.P. și A. M.
| ← Validare poprire. Decizia nr. 3306/2012. Curtea de Apel CRAIOVA | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
