Legea 10/2001. Decizia nr. 2678/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2678/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 20-03-2013 în dosarul nr. 2678/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2678
Ședința publică de la 20 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - O. C. G. - Judecător
- M. C. - Președinte Instanță
- L. B. - Președinte Secție
Grefier - D. M.
XXX
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică din 12 Martie 2013, privind judecarea recursurilor declarate de recurenții pârâți . Administrator Judiciar E. I. S. și P. C. ȘIMIAN, P. P., împotriva sentinței civile nr. 222/13.12.2012, pronunțată de Tribunalul M., Secția I civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți B. D. și S. D. și intimații pârâți C. JUDEȚEANĂ DE F. F. M., C. L. DE F. F. ȘIMIAN, S. R., R. P. M. FINANȚELOR PUBLICE, M. E. ȘI COMERȚULUI, . H. PORȚILE DE F., intimat, intimat având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din ședința publică de la 12 Martie 2013, au fost consemnate într-o încheiere separată care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
P. sentința civilă nr.360/22.12.2011, Tribunalul M. a admis în parte contestația formulată de petenții S. D. și B. D., în contradictoriu cu intimata P. comunei Șimian, așa cum a fost precizată; a respins excepția tardivității formulării contestației, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de intimații Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, M. E. și Comerțului, . H. Porțile de F., C. L. de F. F. Șimian și C. Județeană de F. F. M. și a respins contestația ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă; au fost modificate parțial dispozițiile nr.133 și 134, emise la data de 5.06.2006, privind terenul în litigiu; a fost atribuit în compensare și în indiviziune petenților terenul în suprafață de 1700 mp situat în T 152, P 4, . a fost identificat prin raportul de expertiză întocmit în cauză; în baza art.11 Legea 10/2001, au fost obligați petenții să restituie valoarea despăgubirilor primite actualizate cu coeficientul de actualizare conform legislației în vigoare și a fost obligată intimata P. comunei Șimian la plata sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva hotărârii mai sus menționate a declarat recurs recurenta . - S. H. Porțile de F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul contradictorialității concluziilor raportului de expertiză întocmit în cauză.
P. decizia civilă nr.5732/2.05.2012, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._, a fost admis recursul, casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
Curtea a reținut că singura problemă nelămurită de tribunal este cea a regimului juridic al terenului oferit în compensare reclamanților, probele administrate fiind contradictorii în acest sens. Curtea a apreciat că în cauză trebuie ordonată o nouă expertiză pentru a se verifica dacă terenul preluat abuziv poate fi retrocedat în natură în virtutea principiului prevalentei restituirii în natură reglementat de art.1 al.1 din Legea 10/2001.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr._ .
P. încheierea de ședință din 4 septembrie 2012, s-a încuviințat efectuarea unei noi expertize, având ca obiective: stabilirea împrejurării dacă terenul preluat abuziv poate fi retrocedat în natură, iar în caz contrar să se verifice și posibilitatea acordării unui teren în compensare.
Expertiza a fost întocmită de către expert P. O. și a fost depusă la dosar la data de 3.12.2012.Împotriva concluziilor lucrării, s-au formulat obiecțiuni de către pârâta . motivat de instanță în practicaua sentinței recurate.
Tribunalul M., prin sentința civilă nr.222 de la 13.12.2012, a admis în parte contestația formulată de reclamanții S. D., B. D., împotriva pârâtelor P. C. Șimian prin P., S. R., reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, M. E. și Comerțului, . H. Porțile de F., C. L. de F. F. Șimian, C. Județeană de F. F. M. și lichidator judiciar E. I. S., având ca obiect legea 10/2001 .
A respins excepția tardivității contestației.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de intimata S. R. prin MEF, M. E. și Comerțului, . Hidrocentrala Porțile de F., C. locală de fond funciar Șimian și C. Județeană de F. F. M. și a respins contestația ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, a modificat parțial dispozițiile nr.133 și 134 emise la 5.06.2006 privind terenul în litigiu, a atribuit în natură și în indiviziune petenților terenul în suprafață de 1700 mp situat în T 152, P 4, . a fost identificat prin raportul de expertiză întocmit în cauză.
În baza art.11 din Legea 10/2001 a obligat petenții să restituie valoarea despăgubirilor primite actualizate cu coeficientul de actualizare conform legislației în vigoare.
A obligat P. comunei Șimian la 3.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că autorii petenților Vătău D. și S. D. sunt îndreptățiți, în sensul art.3 din Legea 10/2001, la măsuri reparatorii prevăzute de acest act normativ, petenții făcând dovada dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1378/424/3.12.1960.
S-a constatat, de asemenea, că terenul a fost preluat abuziv prin Decretul de expropriere nr.213/1981 în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1898, de la autorii petenților.
Autorii petenților, în calitate de persoane îndreptățite, au notificat prin executor judecătoresc, în termenul prevăzut de lege, iar P. comunei Șimian prin dispozițiile nr.133-134, emise la data de 5.06.2006, a dispus respingerea restituirii în natură, propunând acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, conform titlului VII în baza Legii 247/2005. Din raportul de expertiză întocmit în cauză de către expert P. O. a rezultat că, potrivit documentației cadastrale și a planului parcelar avizat de OCPI, terenul se află la dispoziția CLFF Șimian și poate fi retrocedat în natură, că pe vechiul amplasament nu există construcții, CLFF Șimian neavând posibilitatea acordării unor alte amplasamente în compensare.
Urmare corespondenței purtate cu entitatea investită cu soluționarea notificării, a rezultat că terenul este liber și petenții nu au fost puși în posesie (fila 226).
Soluționarea cauzei s-a făcut în raport cu principiul prevalenței restituirii în natură și al respectării reglementărilor referitoare la proprietate cuprinse în Convenția pentru apărare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale și in Protocoalele Adiționale la această Convenție ratificate de România prin Legea nr.30/1994, în speță interesând respectarea exigențelor art.1 din Primul Protocol adițional la Convenție.
Cum din întregul material probator administrat a rezultat că s-a făcut dovada calității de persoane îndreptățite în sensul art. 4 al.2 raportat la art.3 din Legea 10/2001, dovada proprietății terenului de 2000 mp, dovada preluării abuzive acestuia, și cum terenul, potrivit raportului de expertiză întocmit, poate fi restituit în natură, instanța a admis în parte contestația, așa cum a fost precizată, în contradictoriu cu intimata P. Șimian, urmând să atribuie în natură, și în indiviziune terenul în suprafață de 1700 mp situat în T 152, P 4.
Petenții au fost obligați, în baza art.11 din Legea 10/2009, să restituie valoarea despăgubirilor primite pentru terenul în litigiu, actualizată cu coeficientul de actualizate conform legislației în vigoare.
În privința excepției tardivității introducerii contestației, invocată de intimata P. comunei Șimian, aceasta a fost respinsă, întrucât titularul excepției nu a făcut dovada comunicării dispoziției contestate.
a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatelor Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, M. E. și Comerțului, . H. Porțile de F., C. L. de F. F. Șimian și C. Județeană de F. F. M., constatându-se că singura entitate cu plenitudine în soluționarea contestației este P. comunei Șimian.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâți . Administrator judiciar E. I. S., și P. C. ȘIMIAN, P. P., criticând-o pentru nelegalitate
Pârâta . Administrator Judiciar E. I. S.,a susținut că în rejudecare, Tribunalul nu s-a conformat indicațiilor deciziei de casare, și a soluționat contestația fără a lămuri pe deplin regimul juridic al terenului solicitat, în sensul apartenenței lui la domeniul privat sau public al unității administrativ teritoriale sau al statului.
În dezvoltarea acestui motiv, s-a arătat că terenul de 1700 mp a fost expropriat prin Decretele nr. 213/1981 și nr. 223/1986, în scopul realizării lacului de acumulare al Sistemului Energetic și de Navigație SHEN Porțile de F. II, face parte din domeniul public a statului, și a făcut obiectul contractului de concesiune nr. 171/27.12.2004, încheiat cu .>
În aceste condiții, concluzia la care a ajuns expertul nu este argumentată de actele care atestă regimul juridic al bunului imobil, fiind susținută doar de planul parcelar avizat de OCPI M. sub nr._/22.07.2011,și nu reflectă realitatea.
Recurenta pârâtă . arătat că aceste critici au fost formulate și prin obiecțiunile la raportul de expertiză, însă au fost respinse fără motivare de Tribunal.
S-a arătat că sentința recurată este imposibil de executat, întrucâț P. nu poate restitui în natură și nu îi poate pune în posesie pe reclamanți cu o suprafață de teren care nu se află în patrimoniul său.
A solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul respingerii contestației formulate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct.7 și9 Cod pr. civ.
Recurenta pârâtă P. . a reluat excepția tardivității contestației, și a susținut că prima instanță a respins-o în mod nelegal, în virtutea considerentului cătitularul excepției nu a făcut dovada comunicării acestui act către persoanele îndreptățite. S-a ignorat că reclamanții au recunoscut în mod expres faptul că au fost despăgubiți de ADS cu o sumă mică, și pe cale de consecință, au primit dispozițiile emise de P. Șimian, fără să exercite calea de atac împotriva acestora în termenul legal.
O a doua critică a vizat cheltuielile de judecată la care a fost obligată, respectiv suma de 3000 lei.
Sub acest aspect, recurenta pârâtă a considerat că instanța de fond nu a făcut aplicarea corectă a art.274 Cod pr.civilă, care prevede că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecat..
Cheltuielile de judecată reprezintă ansamblul sumelor de bani pe care trebuie să le suporte părțile în legătură cu activitatea procesuală. Or, în cauza dedusă judecății, singura parte care a fost obligată să suporte aceste cheltuieli a fost pârâta P. C. Șimian, deși, inițial, la data pronunțării sentinței nr. 360/22.12.2011 a Tribunalului M., această parte a fost obligată la plata sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta .. București - S. Hidrocentralei Porțile de F., iar prin decizia civilă nr. 5732/02.05.2012, Curtea de Apel C. a admis recursul, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond. În rejudecare, Tribunalul a admis o nouă expertiză, iar onorariu de expert a fost inclus în cuantumul cheltuielilor de judecată la plata căruia a fost obligată pârâta P. . exclusiv.
P. urmare, în condițiile în care P. comunei S. și-a îndeplinit atribuțiile conform legilor speciale în vigoare, atât înainte, cât și pe parcursul derulării procedurii judiciare, nu a manifestat o atitudine procesuală care să ducă în niciun fel la tergiversarea procesului, nu are culpă procesuală, și nu există temei pentru obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, a invocat dispozițiile Legii nr. 10/2001 și ale art. 304 pct.9 din Codul de procedură civilă.
La data de 21.02.2013, intimații reclamanți au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursurilor.
Recursurile sunt nefondate.
P. sentința civilă nr.222/13.12.2012, pronunțată de Tribunalul M. - secția I Civilă, în dosarul nr._, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei . Hidrocentrala Porțile de F., și a fost respinsă contestația ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în raportul juridic dedus judecății.
Excepția lipsei calității procesuale pasive este o excepție de fond, peremptorie sau dirimantă, după caz, absolută, iar invocarea sa tinde la respingerea acțiunii, făcând de prisos cercetarea fondului.
În speță, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei . fost invocată în primul ciclu procesual, prin întâmpinarea depusă la data de 3.03.2011 ( filele 63-65) chiar de către această parte, și a fost admisă de instanță în mod corect.
În litigiile grefate pe dispozițiile Legii 10/2001, calitate procesuală pasivă are, după caz, fie unitatea deținătoare a bunurilor imobile care fac parte din domeniul de reglementare al acestei legi speciale, fie entitatea învestită cu soluționarea notificării.
Normele metodologice de aplicare unitară a Legii 10/2001, aprobate prin HG nr. 250/2007, definesc aceste noțiuni. Astfel, prin „unitate deținătoare” se înțelege entitatea cu personalitate juridică care exercită în numele statului, dreptul de proprietate publică sau privată cu privire la un bun care face obiectul legii ( minister, primărie,instituția prefectului sau orice altă instituție publică), sau entitatea cu personalitate juridică care are înregistrat în patrimoniul său, indiferent de titlul cu care a fost înregistrat, bunul care face obiectul legii ( regii autonome, societăți sau companii naționale și societăți comerciale cu capital de stat, organizații cooperatiste)
Entitatea învestită cu soluționarea notificării este, după caz, unitatea deținătoare sau persoana juridică abilitată de lege să soluționeze o notificare cu privire la un bun care nu se află în patrimoniul său( A., Ministerul Finanțelor Publice, alte autorități locale sau centrale implicate).
Pârâta . invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, în raport de împrejurarea că, potrivit contractului de concesiune nr. 171/2004, a concesionat o suprafață de teren din care face parte bunul imobil solicitat spre restituire în procedura Legii 10/2001, de către reclamanți. În aceste condiții, este evident că a înțeles să susțină că terenul face parte din domeniul public al statului, și că, astfel, nu are calitatea de unitate deținătoare sau de entitate învestită cu soluționarea notificării, în accepțiunea dată de HG nr. 250/ 2007.
Această concluzie decurge și din prevederile art.14 din Legea 10/2001 republicată, conform cărora, dacă imobilul restituit prin procedurile administrative prevăzute de prezenta lege sau prin hotărâre judecătorească face obiectul unui contract de locațiune, concesiune, locație de gestiune sau asociere în participațiune, noul proprietar se va subroga în drepturile statului sau ale persoanei juridice deținătoare, cu renegocierea celorlalte clauze ale contractului, dacă aceste contracte au fost încheiate potrivit legii. P. urmare, existența unui contract de concesiune are ca premisă apartenența bunului imobil la domeniul public al statului sau al autorității administrativ teritoriale locale, și nu constituie un impediment legal la restituirea în natură a imobilului.
În condițiile în care, față de pârâta . a fost respinsă ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive invocată chiar de către aceasta, criticile formulate prin motivele de recurs vizând fondul raportului juridic dedus judecății, apar ca fiind lipsite de interes, astfel că nu pot face obiectul controlului judiciar.
Cât privește pretinsa imposibilitate de executare a sentinței pronunțată de Tribunal, generată de inexistența în patrimoniul pârâtei P. . imobil la a cărui restituire în natură a fost obligată, recurenta pârâtă . justifică, de asemenea, un interes legitim și personal în invocarea acestei critici, câtă vreme, ca efect al admiterii contestației în contradictoriu doar cu pârâta P. . atribuire în natură este evident că revine doar acestei autorități, parte în litigiu, care,deși a declarat recurs, nu a înțeles să critice hotărârea primei instanțe sub acest aspect.
Pentru considerentele expuse, motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct.7 și 9 Cod pr. civ., privind nemotivarea hotărârii recurate sau inexistența unui temei legal pe care să se sprijine, și respectiv, greșita aplicare și interpretare a legii, nu sunt incidente, și ca atare, recursul declarat de Pârâta . nefondat, și se va respinge ca atare, potrivit art. 312 pct.1 Cod pr.civ.
Recursul declarat de pârâta P. . este nefondat.
Critica referitoare la greșita soluționare a excepției tardivității, în sensul respingerii, este neîntemeiată.
P. decizia de casare nr.5732/2.05.2012, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._, a fost admis recursul, casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond. Curtea a reținut că singura problemă nelămurită de tribunal este cea a regimului juridic al terenului oferit în compensare reclamanților, celelalte critici aduse sentinței civile, printre care și cele vizând tardivitatea contestației, fiind apreciate ca nefondate, întrucât termenul pentru formularea contestației, de 30 zile, prevăzut de art.26 alin.3 din Legea 10/ 2001 republicată, curge de la comunicarea actului, or în speță, nu s-a făcut dovada comunicării.
Cum limitele casării au fost parțiale, și au vizat doar regimul juridic al bunului imobil solicitat spre restituire, recurenta pârâta nu mai poate repune în discuție și alte aspecte care au primit o soluționare irevocabilă prin hotărârea instanței de recurs, și care se bucură de putere de lucru judecat.
Tribunalul a soluționat în mod corect și capătul de cerere accesoriu având ca obiect cheltuielile de judecată, și a făcut o justă aplicare a dispozițiilor art. 274 și 276 Cod pr. Civ., potrivit cărora partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată, iar în cazul în care pretențiile părții au fost încuviințate parțial, cheltuielile de judecată se vor acorda proporțional.
Temeiul juridic al obligației de plată a cheltuielilor de judecată în reprezintă instituția răspunderii civile delictuale, ale cărei dispoziții de principiu sunt consacrate de art. 998-999 Cod civil, în reglementarea în vigoare la data formulării acțiunii, și are ca fundament culpa procesuală a părții care a pierdut procesul.
În speță, culpa procesuală a pârâtei P. . aceea că, în calitate de unitate deținătoare învestită cu soluționarea notificărilor reclamanților, a emis cele două dispoziții contestate în cadrul prezentului litigiu, a căror nelegalitate a fost constatată de instanță, și remediată prin modificarea lor parțială, în sensul restituirii în natură, în indiviziune, a suprafeței de 1700 mp, solicitată.
În mod corect prima instanță a obligat doar această pârâtă la plata cheltuielilor de judecată către reclamanți, câtă vreme acțiunea a fost admisă doar în contradictoriu cu această parte, iar față de ceilalți pârâți s-a reținut lipsa calității procesuale pasive, care a antrenat soluția de respingere.
Cuantumul cheltuielilor de judecată a fost determinat corect, având în vedere soluția de admitere în parte a acțiunii, raportată la dispozițiile art. 276 Cod pr. Civ., și la dovezile existente la dosar, constând în :onorariu avocat de 2000 lei, onorariu expert 700 lei, achitate în primul ciclu procesual, precum și onorariu expert achitat după casarea cu trimitere spre rejudecare, în cuantum de 1000 lei.
Față de considerentele expuse, Curtea apreciază că ambele recursuri sunt nefondate, și la va respinge ca atare, potrivit art. 312 pct.1 Cod pr. Civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile formulate de pârâții . Administrator Judiciar E. I. S. și P. C. ȘIMIAN, P. P., împotriva sentinței civile nr. 222/13.12.2012, pronunțată de Tribunalul M., Secția I civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți B. D. și S. D. și intimații pârâți C. JUDEȚEANĂ DE F. F. M., C. L. DE F. F. ȘIMIAN, S. R., R. P. M. FINANȚELOR PUBLICE, M. E. ȘI COMERȚULUI, . H. PORȚILE DE F..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Martie 2013.
Președinte, O. C. G. | Judecător, M. C. | Judecător, L. B. |
Grefier, D. M. |
Red.jud.O.C.G.
/2 ex/AS/25.03.2013/
j.f.L.B.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 2476/2013. Curtea de... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 2281/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
