Grăniţuire. Decizia nr. 2992/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2992/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 27-03-2013 în dosarul nr. 2992/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2992
Ședința publică de la 27 martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. E.
Judecător P. B.
Judecător C. T.
Grefier V. P.
x.x.x.x.x.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 20 martie 2013, privind soluționarea contestației în anulare formulată de N. M., N. C., N. S. T., N. A. și N. M., împotriva deciziei civile nr._/22.11.2012, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosar nr._ *, în contradictoriu cu intimații I. C. și I. P., având ca obiect grănițuire.
Procedura este legal îndeplinită, fără citarea părților.
Dezbaterile și concluziile părților în cauza de față, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 20 martie 2013, care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, în vederea deliberării, în conformitate cu prevederile art.260 C.pr.civ., a amânat pronunțarea cauzei la 27 martie 2013.
În urma deliberării, s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față;
Prin decizia civilă nr._/22.11.2012, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosar nr._ *, s-au respins, ca nefondate, ambele recursuri declarate de recurentul reclamant I. C., I. P., și recurenții pârâți moștenitori N. M., N. C., N. Ș. T., N. A., N. M., împotriva deciziei nr.155 din 28.06.2012, pronunțată de Tribunalul O. în dosar nr._ * ,având ca obiect grănițuire.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
În sens material, dreptul la acțiune, bazat pe dispozițiile art. 584 cod civil, circumscrie posibilitatea pentru proprietar sau orice persoană care are un drept real asupra unui fond limitrof de a pretinde vecinului său, prin acțiune în justiție ( sau pe cale amiabilă), restabilirea hotarului real care separă fondurile învecinate și marcarea acestuia prin semne materiale vizibile.
Într-o asemenea acțiune, judecătorul nu are a se pronunța asupra existenței dreptului de proprietate (în întregul său) ci asupra formei terenului care, alcătuiește dreptul de proprietate (în partea din litigiu), al cărui contur este fixat, decisiv, prin linia hotarului despărțitor, determinată prin semne vizibile.
Operațiunile judiciare ale grănițuirii circumscriu identificarea hotarului real, trasarea acestuia și așezarea semnelor de hotar. Identificarea implică aflarea părților și martorilor și administrarea probelor cu expertize judiciare și cercetarea la fața locului ( specifice grănițuirii ).
Desigur, toate concluziile rezultate din probatoriile administrate indică hotarul real stabilit de către instanța de fond și menținut ulterior de către instanța de recurs cu ocazia rejudecării.
Astfel, instanța de apel, respectând obiectul firesc al acțiunii principale, cu temei a stabilit că instanța de fond s-a pronunțat asupra formei terenului care alcătuiește dreptul de proprietate al reclamanților și nu asupra existenței acestuia ( în întregul său), formă rezultată în urma noului incident ivit între părți, deși, anterior fusese, stabilit prin hotărâre judecătorească, un hotar despărțitor.
În baza acestui considerent, corect tribunalul a respins capătul de cerere privind revendicarea unei suprafețe de teren, prin compararea titlurilor de proprietate ale părților.
Fără a antama fondul cauzei, probatoriul administrat referitor la stabilirea situației juridice a fundației în litigiu, se reține că, în speță,corect s-a constatat că fundația a fost construită ulterior anului 2002, respectiv după data punerii în executare a sentinței civile nr. 4968/2002 această fundație a garajului aflându-se pe proprietatea reclamanților, care, de asemenea ca și pârâții după punerea în executare a sentinței civile mai sus menționată nu au contestat hotar despărțitor de la acel moment. Alte declarații de martori au fost corect înlăturate de către tribunal cu privire la edificarea, respectiv vechimea, acestei fundații, fiind declarații colaterale, în cauză.
Faptul că expertul ar fi trebuit să analizeze întinderea dreptului de proprietate prin raportare la dreptul de proprietate prin măsurarea suprafeței de teren deținute de către aceștia, se constată că în mod corect nu s-a procedat în acest mod, fiind un aspect care excede cadrului procesual dedus judecății.
Critica privind acordarea/ obligarea în mod nelegal a cheltuielilor de judecată aferente soluționării procesului de grănițuire se suportă în mod egal de ambele părți ( art. 584 cod civil și art. 600 Cod civil) indiferent de orice culpă procesuală și fără ca pârâții să se poată prevala de dispozițiile art. 275 cod procedură civilă.
Având în vedere toate aceste considerente, în baza art. 3121 cod procedură civilă Curtea a respins ca nefondate ambele recursuri formulate, fără plata cheltuielilor de judecată aferente soluționării acestor recursuri.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare N. M., N. C., N. S. T., N. A. și N. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Contestatorii consideră că hotărârea instanței de recurs se impune a fi anulată pentru motivele următoare:
Conform art. 318 alin. 1 teza I din codul de procedură civilă „hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale".
Prin raportare la aceste prevederi legale, consideră că instanța de recurs nu a analizat conținutul înscrisurilor depuse la dosar reprezentate de următoarele:
- raportul de expertiză tehnică întocmit de exp. tehnic M. M. în specialitatea topografie-geodezie-cadastru în dos. nr. 5609/2001 al Judecătoriei Caracal și schițele anexă la raport;
- raportul de expertiză tehnică întocmit de exp. tehnic F. M. E. în specialitatea topografie-geodezie-cadastru în dos. nr._ * al Tribunalului O. și schițele anexă la acesta, precum și răspunsul la obiecțiunile formulate împotriva acestui raport de expertiză;
- Procesul-verbal nr. 203/2003 întocmit de executorul judecătoresc R. V. la data de 18.02.2004;
- Titlul de proprietate nr. 7848/53 emis de Comisia Județeană O. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor emis la data de 15.12.2000 pe numele autorului nostru N. I..
Față de cele menționate, consideră că hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale în sensul art. 318 din Codul de procedură civilă, pentru motivele pe care le vom expune în continuare.
1) Astfel, precizează că instanța de recurs reține în considerentele hotărârii că hotarul ce desparte proprietățile recurenților a fost stabilit prin Sentința civilă nr. 4968/22.10.2002 pronunțată de Judecătoria Caracal în dos. nr. 5609/2001 rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 3505/2003 a Curții de Apel C..
Cu toate acestea, instanța de recurs constată că fundația garajului a fost construită după data de 2002, respectiv după data punerii în executare a Sentinței civile nr. 4968/22.10.2002.
Ori, față de această situație, precizează că prin Procesul-verbal nr. 203/2003 întocmit de executorul judecătoresc R. V. la data de 18.02.2004 a fost pusă în executare această sentință, stabilindu-se hotarul despărțitor conform schiței anexe la raportul de expertiză întocmit de exp. tehnic M. M. în specialitatea topografie-geodezie-cadastru în dos. nr. 5609/2001 al Judecătoriei Caracal. Astfel, conform acestei schițe s-au stabilit următoarele limite ale terenului recurenților:
a)proprietatea autorului nostru N. I.: la Sud (.,70 m; la Nord - 15,50 m; la Est - 116,35 ni din care pe o distanță de 39,85 m de la . este I. P., iar pe o distanță de 76,50 m vecin este G. P.. De asemenea, conform acestei schițe s-a stabilit că la o distanță de 39,85 m de la . dreptul) lățimea terenului este de 16,95 m.
b)proprietatea intimaților I. P. și I. C.: la Sud
(.,12 m; la Nord - 6,00 m; la Est - 39,85 m.
Ori, față de aceste limite ale proprietăților stabilite în mod irevocabil printr-o hotărâre judecătorească apreciem că instanța de recurs, ca urmare a unei greșeli materiale și a neobservării schiței anexe la raportul de expertiză întocmit de exp. tehnic M. M. în specialitatea topografie-geodezie-cadastru în dos. nr. 5609/2001 al Judecătoriei Caracal a acordat eficiență raportului de expertiză tehnică întocmit de exp. tehnic F. M. E. în specialitatea topografie-geodezie-cadastru în dos. nr._ * al Tribunalului O. și schițelor anexă la acesta care în mod greșit au stabilit că hotarul dintre cele două proprietăți ar fi altul.
2) Mai mult decât atât, și în situația în care s-ar admite că limitele proprietăților trebuie stabilite prin raportare la schițele întocmite de dna. expert F. M. E., acestea nu corespund cu limitele stabilite prin sentința nr. 4968/2002. în acest sens, precizăm că dacă limita de proprietate a subsemnaților ar trebui mutată conform acestor schițe s-ar ajunge la situația inadmisibilă de a se încălca autoritatea de lucru judecat a sentinței nr. 4968/2002 în sensul că în punctul cardinal Sud proprietatea intimaților I. P. și I. C. să aibă o lungime de 7,85+0,27 m, adică 8,12 m (față de 8,00 m), iar în punctul cardinal Nord proprietatea intimaților I. P. și I. C. să aibă o lungime de 5,62 m + 1,94 m, adică 7,x6 m (față de 6,00 m).
În considerarea celor menționate, arată că în practica judecătorească s-a considerat că nesesizarea și, în consecință, necercetarea unor înscrisuri, inclusiv sub aspectul conținutului acestora, de către instanța de recurs, în condițiile în care acestea erau depuse la dosarul cauzei, are regimul juridic al unei erori/greșeli materiale în sensul art. 318 din Codul de procedură civilă (în acest sens, a se vedea ICCJ - Secția Comercială, Decizia nr. 1895/2005 și Deciziile nr. 1346/2005 și nr. 2736/2005 ale ICCJ - Secția de C. Administrativ și Fiscal).
Astfel, greșeala materială poate consta în neobservarea de către instanță a unui act cu privire la care nu s-a făcut nicio judecată (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 590/2001 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a V-a comercială).
Ori, din considerentele deciziei instanței de recurs rezultă că aceasta nu a făcut nicio apreciere cu privire la valoarea juridică și efectele înscrisurilor menționate, astfel încât apreciază că aceste înscrisuri nu au fost sesizate și cercetate de către instanța de control judiciar.
Dispozițiile art. 318 din Codul de procedură civilă sunt astfel aplicabile în cauză, întrucât omiterea unor elemente importante sau informații din dosar care aveau influență cu privire la soluția pronunțată în cauză se încadrează în noțiunea de greșeală materială.
Față de cele menționate consideră că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 318 din Codul de Procedură Civilă și că soluția instanței de recurs este dezlegarea unei greșeli materiale.
În drept, își întemeiază cererea privind contestația în anulare pe prevederile art. 318 din Codul de procedură civilă.
Față de cele menționate solicităm următoarele:
a). admiterea contestația în anulare;
b) anularea Deciziei nr._ din 22 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel C. în Dos. nr._ ";
c) dispunerea rejudecării recursului declarat împotriva Deciziei nr. 155 din 28 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul O. în Dos. nr._ *.
Verificând hotărârea recurată prin prisma motivelor formulate de contestator, instanța urmează a respinge contestația, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 318 cod pr. civ., hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
În ceea ce privește eventualele erori de judecată, respectiv, de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural, nu pot fi invocate pe calea contestației în anulare, dispozițiile art. 318 teza I făcând vorbire doar despre greșelile de fapt, despre erorile materiale involuntare ce au legătură cu aspectele formale ale judecării recursului.
Referitor la teza a II-a a aceluiași articol trebuie, de asemenea, menționat că aceasta are în vedere numai omisiunea de a examina unul dintre motivele de casare invocate în termen de către recurent iar nu argumentele de fapt și de drept indicate de parte care sunt întotdeauna subsumate motivului de casare pe care îl sprijină.
Instanța de recurs este în drept să grupeze argumentele folosite de recurent în dezvoltarea unui motiv de casare, pentru a răspunde printr-un considerent comun. Este suficient ca instanța de recurs să menționeze considerentele pentru care a găsit că motivul de casare este neîntremeiat, chiar dacă nu a răspuns tuturor argumentelor menționate de către recurent.
În speță, Curtea constată că, în cuprinsul deciziei contestate, instanța a răspuns tuturor criticilor formulate de recurenta contestatoare, făcându-se vorbire și analizându-se dispozițiile legale ce s-au succedat între timp și care au privit ordinea publică și siguranța națională, personalul civil și contractual din aceste instituții militare, inclusiv polițiștii.
S-a făcut trimitere la dispozițiile Legii nr. 138/1999, OUG nr. 24/2000, OG nr. 3/2003 și chiar la art. 41 și 52 din Constituția României.
Față de aceste considerente, nefiind îndeplinite condițiile prev. de art. 318 teza a II-a cod. pr. civ., se vor respinge ca nefondate criticile formulate de contestatoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de N. M., N. C., N. S. T., N. A. și N. M., împotriva deciziei civile nr._/22.11.2012, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosar nr._ *, în contradictoriu cu intimații I. C. și I. P., având ca obiect grănițuire, ca nefondată.
Obligă contestatorii la 400 lei cheltuieli de judecată către intimați.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 martie 2013.
Președinte, L. E. | Judecător, P. B. | Judecător, C. T. |
Grefier, V. P. |
Red.jud.LE/ 2 EX./11 APRILIE 2013
Tehnred.VP/2 ex.
Red.jud.rec.IV
Red.jud.apel IB
| ← Anulare act. Decizia nr. 2165/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 2612/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
