Legea 10/2001. Decizia nr. 4458/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4458/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 29-03-2012 în dosarul nr. 4458/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 4458/2012
Ședința publică de la 29 Martie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. V.
Judecător M. L.
Judecător F. D.
Grefier N. D.
x.x.x.x
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulată de H. V. și D. V., împotriva deciziei civile nr.1415/19.10.2011, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații C. M., C. L. DE A. A LEG.10/2001 D., P. C. D., având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat că la dosarul cauzei prin serviciul arhivă au fost depuse întâmpinare într-un singur exemplar din partea intimatei C. L. DE A. A LEG.10/2001 D. și concluzii scrise din partea contestatorilor H. V. și D. V., precum și lipsa părților care au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod pr.civ., după care constatându-se cauza în stare de judecată s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului O., reclamanții H. V., C. A., D. V. și C. M., au chemat în judecată pe pârâții Comisia L. D. de aplicarea Legii nr.10/2001 și P. C. D., județul O., formulând contestație împotriva dispoziției nr. 270/27.03.2008, prin care au solicitat anularea acesteia și modificarea soluției, în sensul admiterii solicitării de restituirea terenului autorilor lor.
Prin notificarea nr. 1083/2002 emisă conform cerințelor legii, au solicitat restituirea unui teren intravilan de cca. 2 ha. teren provenit de la autorii părințiilor, aflat liber de orice investiții sau construcții.
Prin sentința civilă nr.837 din 06 aprilie 2001, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, s-a respins acțiunea formulată de reclamanții H. V., C. A., D. V., toți domiciliați în Rm. V., ., ., județul V., C. M., domiciliată în D., ., județul V., în contradictoriu cu pârâții Comisia L. D. de aplicarea Legii nr. 10/2001 și P. comunei D., județul O., ca neîntemeiată.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că prin dispoziția nr.270/2008 Comisia de aplicare a Legii nr.10/2001 din cadrul Primăriei D., a respins cererea de restituire în natură a suprafeței de 2 ha. teren solicitată de moștenitorii autorului C. A., întrucât aceștia nu au făcut dovezi din care să rezulte că imobilul teren a fost preluat de stat fără titlu a valabil și nici dovada circuitului juridic al terenului în perioada 1922 – 1945.
S-a apreciat din conținutul cererii depusă de reclamant și din situația de fapt ce rezultă din dos. 308/2004 și_/311/2006 al Judecătoriei Slatina că acțiunea reclamanților este neîntemeiată, întrucât reclamanții au solicitat retrocedarea suprafeței de 2 ha. teren pe care de altfel, au solicitat-o inițial și în baza legilor funciare, astfel cum rezultă din conținutul sentinței civile nr. 2173/2007,rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.120/2009, pronunțată de Tribunalul O..
S-a stabilit că reclamanților le-a fost reconstituit de pe urma autorului C. D. A. dreptul de proprietate pentru suprafața de 2,5 ha. teren forestier și 10 ha. teren agricol, cererea acestora pentru reconstituirea suprafeței de 19,83 ha. fiind respinsă, motivat de instanță că actul de donație nr.72/1922, act în baza căruia reclamanții au formulat prezenta contestație, cuprinde o suprafață de teren nedeterminată sub aspectul întinderii, iar actualul amplasament nu estre liber,așa cum cer dispozițiile art. 6 alin. 11 din Legea nr. 1/2000.
S-a avut în vedere de asemenea, sentința civilă nr. 2535/2005 pronunțată de Judecătoria Slatina, definitivă prin decizia civilă nr. 795/2005, irevocabilă prin decizia nr. 305/2005 pronunțată de Curtea de Apel C., prin care s-a respins solicitarea reclamanților pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 19,84 ha. teren, concluzionându-se că suprafețele din actul de donație nu sunt individualizate și că, nu se poate reține că autorii comuni ar fi deținut 21,50 ha. pe raza comunei D..
Tribunalul a motivat că din hotărârile judecătorești depuse la dosar, rezultă că reclamanții au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 20 ha. ce a aparținut autorului lor, atât în conformitate cu Legea nr.1/2000 și Legea nr. 247/2005, cât și în baza Legii nr.10/2001, însă terenul ce face obiectul donației, solicitat în temeiul Legii nr.10/2001, nu se încadrează în categoria imobilelor preluate abuziv în perioada de referință 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții H. V. și D. V., sumar motivat.
În motivele de recurs reclamanții invocă ignorarea probelor din dosar, în special a actului de donație întocmit în anul 1922, care confirmă faptul că această suprafață de teren lipsește din totalul suprafețelor pe care autorul comun le-a deținut.
Prin modul cum este argumentat, recursul vizează dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă.
Prin decizia civilă nr.1415/19.10.2011, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._, a fost respins recursul formulat de reclamanții H. V., D. V., împotriva sentinței civile nr. 837 din 06 aprilie 2011, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, reținând următoarele:
Instanțele au fost investite de reclamanții H. V., C. A., D. V., C. M., în contradictoriu cu pârâții Comisia L. D. de aplicare a Legii nr.10/2001 și P. comunei D., cu o contestație împotriva dispoziției nr.270/27.03.2008.
Reclamanții au solicitat anularea cestei dispoziții și restituirea terenului în suprafață de 2 ha. ce a aparținut autorilor lor.
Prin dispoziția contestată s-a respins cererea de restituire în natură formulată de moștenitorii autorului C. A., întrucât aceștia nu au făcut dovezi din care să rezulte că imobilul teren a fost preluat fără titlu valabil și nici dovada circuitului juridic al terenului în perioada 1922 – 1945.
Soluția pronunțată de tribunal de respingere a contestației este corectă și este justificată de probele administrate în cauză, respectiv hotărârile judecătorești depuse în materia fondului funciar, coroborate cu celelalte înscrisuri.
Reclamanții au exhibat drept titlu de proprietate actul de donație nr.72/ 1922, act căruia nu i s-a dat eficiență nici prin sentința civilă nr.2535/2005 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. 308/2004, definitivă prin decizia civilă nr.795/4.10.2005 a Tribunalului O. și irevocabilă prin decizia civilă nr.305/2005 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr.6105/2005, cu motivarea că suprafețele de teren donate nu sunt individualizate ca întindere, suprafață, tarlale, parcele, neputându-se reține că autorii comuni ar fi deținut 21.50 ha. pe raza comunei D..
Din considerentele deciziei civile nr.305/2006 pronunțată de Curtea de Apel C., rezultă că reclamanții nu au făcut dovezi în condițiile art. 1169 Cod civil, a faptului exproprierii cu Decretul nr.83/1949, a trecerii la stat în baza unor legi speciale, altele decât exproprierea sau înscrierea în CAP cu suprafața solicitată și nici a circuitului juridic al terenului în perioada 1921 - 1950.
Corect s-a apreciat că, deși nu există autoritate de lucru judecat cu privire la obiectul cererilor privind reconstituirea dreptului de proprietate în materia fondului funciar, respinse în privința reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafața de 19,83 ha, acestea statuează irevocabil asupra forței probante a actului de donație, raportat la condițiile impuse de legile speciale pentru restituirea proprietăților.Este întemeiat argumentul că terenul ce a fost donat autorului nu se încadrează în categoria imobilelor preluate abuziv în perioada de referință 6.03.1945 – 22.12.1989, astfel cum cer dispozițiile art. 1 din Legea nr.10/2001, nedovedindu-se faptul că terenul primit de autor în 1922 a fost preluat abuziv de stat.
Mai mult, terenul solicitat face parte din categoria terenurilor enumerate de art. 8 alin. 1 din Legea nr.10/2001, potrivit cărora „ nu intră sub incidența acestei legi speciale terenurile situate în extravilan la data preluării sau notificării.”Or, este evident chiar din susținerile reclamanților rezultă că terenul solicitat constituie un teren de natura celor enumerate de art. 8 alin. 1 din Legea nr.10/2001 republicată, fiind extravilan la data preluării, așa încât și din acest punct de vedere contestația a fost corect respinsă.Apreciindu-se că în cauză nu subzistă motivul de recurs prevăzut de art. 304 Cod pr. civilă, urmează ca în baza art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, să se respingă recursul ca nefondat.
Împotriva deciziei civile nr.1415/19.10.2011 a, formulat contestație în anulare H. V. și D. V..
În motivarea contestației, au arătat că, în fapt, ca urmare a recursului declarat, au fost citați pentru termenul din data de 19.10.2011, ora 11.00 și datorită faptului că apărătorul ales, avocat C. Fl.S. nu s-a putut prezenta din motive medicale, a înaintat prin fax o cerere de amânare, motivată și însoțită de actul medical care justifica amânarea cauzei, în sensul că nu se putea prezenta la acel termen de judecată.
Arată că, cu toate acestea, instanța nu a ținut cont de cererea de amânare, luând dosarul în pronunțare, fără a le da dreptul la apărare.
În acest sens, au solicitat să se observe că,la confirmarea trimiterii cererii părin fax și sosirii acesteia apare ora :8,43 data 19.10.2011, aceasta fiind ora reală a primirii cererii prin fax și nu ora care este trecută cu pixul pe cerere.
D. fiind aceste aspecte este mai mult decât evident că de la ora 8,43 și până la ora 11,00 când a avut loc ședința de judecată era timp suficient pentru înaintarea celor două înscrisuri la dosar.
Legal citată intimata C. L. DE A. A LEG.10/2001 D., prin reprezentantul legal P. C. D. județul O. a depus întâmpinare la dosar, prin care a solicitat respingerea contestației în anulare și menținerea deciziei ca legală și temeinică.
Contestația în anulare este fondată.
Potrivit art. 317 și urm. C.pr. civ. contestația în anulare reprezintă o cale extraordinară de atac de retractare prin care se cere instanței să desființeze propria hotărâre pentru că a fost dată în condiții neregulate ( lipsă sau viciu al procedurii de citare, în ziua fixată pentru dezbaterea cauzei, ori necompetența absolută a instanței, sau dacă soluția dată este rezultatul unei greșeli materiale, ori să-și completeze judecata, când respingând sau admițând în parte calea de atac s-a omis să cerceteze unul din motivele de recurs.
Hotărârile instanței de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare, cale extraordinară de atac, admisibilă numai în cazurile limitativ enumerate de lege, textele care o prevăd fiind de strictă interpretare.
Observând motivele contestației în anulare de față, se reține că se întemeiază pe dispozițiile art. 318 C.pr. civ. și anume că soluția dată este rezultatul unei greșeli materiale, întrucât se invocă faptul că apărătorul contestatorilor nu s-a putut prezenta din motive medicale, situație în care a înaintat prin fax o cerere de amânare motivată și însoțită de acte nedicale ce fac dovada că nu se putea prezenta la instanța de recurs.
În mod greșit instanța nu a ținut cont de această cerere și a trecut la soluționarea recursului fără a respecta dreptul la apărare în condițiile în care la filele 30 – 31 dosar recurs, se află cererea de amânare amintită și adeverința medicală din 18.10.2011, care fac dovada imposibilității apărătorului ales pentru a se prezenta pentru susținerea cauzei contestatorilor recurenți.
Cu atât mai mult în practicaua deciziei civile nr.1415/19.05.2011 nici nu se face referire la cererea de amânare și nu rezultă că a fost pusă în discuția părților sau dacă a fost respinsă sau nu, ceea ce demonstrează că ne aflăm în prezența unei veritabile greșeli materiale fiind îndeplinite condițiile art. 318 Cod pr. civ.
În consecință, a fost încălcat dreptul la apărare garantat prin art. 24 din Constituția României și așa cum a statuat CEDO în cauza B. contra României: ”Judecătorul trebuie să răspundă cu argumente la fiecare dintre criticile, și mijloacele de apărare invocate de părți”, iar „ egalitatea de arme „, este o componență fundamentală a dreptului la un proces echitabil.
Așadar, în temeiul art. 320 Cod pr. civ,, se va admite contestația în anulare, va fi anulată decizia nr.1415/19.10.2011 și se va fixa termen pentru rejudecarea recursului la 03.05.2012.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite contestația în anulare, formulată de H. V. și D. V., împotriva deciziei civile nr.1415/19.05.2011, pronunțată de Tribunalul O. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații C. M., C. L. DE A. A LEG.10/2001 D., P. C. D., având ca obiect legea 10/2001.
Anulează decizia nr.1415/19.10.2011 și fixează termen pentru rejudecarea recursului la 03.05.2012.
Decizie irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 29 Martie 2012
Președinte, I. V. | Judecător, M. L. | Judecător, F. D. |
Grefier, N. D. |
Red.jud. M.L.
Tehn. 2 ex./J.V./ 19.04.2012
Jud.recurs./M.M.,
G.I,P.B
| ← Contestaţie la legea electorală. Decizia nr. 5926/2012. Curtea... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 20/2012. Curtea de Apel... → |
|---|
