Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 5819/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5819/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 03-05-2012 în dosarul nr. 5819/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 5819
Ședința publică de la 03 Mai 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. I.
Judecător E. B.
Judecător C. S.
Grefier A. C.
x.x.x.
M. Public reprezentat de procuror C. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul pârât S. R. reprezentat de M. Finanțelor P. prin DGFP G. împotriva sentinței civile nr. 29 din 07.02.2012, pronunțată de Tribunalul G. - Secția I Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații reclamanți N. M., Z. E., N. C. C., N. A. și P. T., având ca obiect Despăgubiri Legea nr.221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că la data de 30.04.2012 s-a depus la dosar de către intimații reclamanți cerere prin care au solicitat comunicarea motivelor de recurs și acordarea unui termen în vederea angajării de apărător, după care;
Instanța a respins cererea de comunicare a motivelor de recurs constatând că acestea au fost comunicate.
S-a pus în discuție cererea de amânare formulată de intimații reclamanți.
Reprezentantul Ministerului Public s-a opus la cererea de amânare pentru motivele invocate.
Curtea a respins cererea de amânare constatând că părțile au fost citate pentru termenul de azi cu o perioadă de timp suficient de mare anterior ședinței astfel că acestea aveau posibilitatea de a-și angaja apărător.
Instanța apreciind cauza în stare de soluționare a acordat cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat și de menținere a sentinței recurate ca fiind temeinică și legală.
A arătat că în cauză nu operează perimarea, iar temeiul legal nu îl constituie OUG 214/1999 ci dispozițiile Legii 221/2009
CURTEA
Asupra recursului de față;
P. acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului G. la data de 31.08.2010 sub nr._, reclamanții N. M., Z. E., N. C.C., N. A. și P. T. au solicitat, ca în contradictoriu cu pârâții S. R. P. M. Finanțelor P. și Direcția G. a Finanțelor P. G., să se constate caracterul politic al măsurilor administrative luate împotriva autorului lor (tată și soț) N. M.C. în baza Decretului nr.83/1949 și a Ordinului MAI nr._/15.08.1963 de către Organele Fostului Stat R. prin care acesta împreună cu familia a fost dislocat, fixându-i-se domiciliu obligatoriu inițial în Miercurea C., apoi în perioada 24 iulie_63 având domiciliul forțat în Tg_Jiu.
Au mai solicitat obligarea Statului R. la plata sumei de 10.000 Euro pentru prejudiciul moral suferit de autorul lor N. M.C. din cauza măsurilor administrative cu caracter politic, iar pentru soția supraviețuitoare N. A. și pentru fiecare din ceilalți 4 petenți care sunt fii și fiicele lui N. M.C. obligarea Statului R. la 5000 euro pentru fiecare persoană prejudiciată cu titlul de daune morale.
În motivarea acțiunii au arătat că în fapt numitul N. M.C. fiul lui M. și Tasia născut la data de 08.04.1925 a avut domiciliul în . Tutova, actualul județ V..
Că inițial acesta a fost căsătorit cu N. E. decedată pe data de 30.04.1980 care provenea dintr-o familie cu o situație materială foarte bună, părinții acesteia G. și E. (fostă P.) N. fiind proprietarii a sute de hectare de terenuri în localitatea Bîrlad, fostul județ Tutova (actualul județ V.).
Arată că în baza reformei agrare (Decretul Lege 187/1945) fiecare din moștenitorii N. a fost expropriat de suprafețele de teren care le rămăseseră pe raza comunei Băcani, județul Tutova, așa cum se menționează în procesul verbal al comisiunii de plasă pentru reforma agrară a preturii, plășii Aorleni, jud. Tutova încheiat pe data de 14 iulie 1945 în „Tabelul de proprietari expropriați la 01.03.1949” Comisia Tutova la numărul curent”9” figurează moștenitorii N. expropriați în . ha, fiind expropriați de toată averea din . nr.84/1949.
Că urmare acestei situații împotriva familiilor moștenitorilor N. s-au luat măsuri represive, unele persoane fiind anchetate de către securitatea statului, altele fiind condamnate politic pentru subminarea economiei naționale. Arată că familiile moștenitorilor N. au fost dislocate, luându-se împotriva lor măsuri represive de natură administrativă cu caracter politic în baza Decretului nr.83/1949, fiind dislocați și apoi strămutați cu domiciliul forțat în diverse localități din țară.
Arată că N. M.C. și E., începând cu data de 2 februarie 1949 au fost strămutați cu domiciliul obligatoriu în Miercurea C. județul Harghita, apoi în perioada 24 iulie 1950-22 august 1963 au fost din nou dislocați și strămutați cu domiciliul obligatoriu în Tg-J., după care la data de 15.08.1963 prin adresa MAI nr._/1963 li s-au ridicat resticțiile domiciliare așa cum rezultă din adresa nr.176 din 29.08.1994 a Ministerului de Justiție din al cărei conținut rezultă că au fost expropriați în baza Decretului 83/1949 fiind dislocați din .-se în final domiciliul forțat în Tg-J..
Că, după o perioadă de timp N. M.C. s-a recăsătorit cu S. A. devenită N. pe data de 4.12.1968 din relațiile conjugale născându-se ceilalți petenți (descendenți de gradul I) N. M., Z. E., P. T. și N. C.C..
Au invocat reclamanții că prin hotărârea nr.948/28.01.1944 Comisia Județeană G. pentru aplicarea Decretului Lege nr.118/1990 a stabilit că perioada 24 iulie_63 a reprezentat durata domiciliului forțat în Tg-J. pentru N. M. C..
Că, Direcția G. de Muncă și Protecție Socială G. prin decizia nr.6 din 28 mai 1998 a stabilit același lucru pentru N. M.C., privind faptul că autorul lor a avut domiciliul forțat în perioada 02.02._63 beneficiind de drepturile prevăzute de Decretul Lege nr.118/1990, aspecte ce au fost menționate și de asociația foștilor deținuți politici – AFDP Filiala G. prin adeverința nr.81/20.11.2006.
Au arătat că prin decizia nr.2731/15.11.2007 tot lui N. M.C. i s-a acordat calitatea de luptător în rezistența anticomunistă beneficiind de toate drepturile derivate din OUG.214/1991.
În dovedirea acțiunii au depus la dosarul cauzei Hotărârea nr.948/1944 emis în baza Decretului lege 118/1990, decizia nr.7/28 mai 1998, actele de filiație privind pe reclamanți și autorul lor, adresa nr.62/2001 a asociației foștilor deținuți politici, adresa nr.176/1994 a Direcției Instanțelor Militare, adeverința nr.81/2006 a asociației foștilor deținuți politici, adresa nr.78/2000, testamentul autentificat sub nr.1363/1995, extractul Primăriei Urbu B., jud. Tutova din registrul actelor de născuți, certificatul de moștenitor nr.873/1980.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1 alin.1-4, art.4, art. 5 lit. a, pct.1 și 2, art.5 lit.c pct.2 din Legea nr. 221/2009.
Intimata Direcția G. a finanțelor P. G. a depus la dosarul cauzei întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că în ceea ce privește practica judiciară în materie de soluționare a cererii în temeiul Legii nr. 221/2009, instanțele au apreciat că daunele morale au drept scop nu atât de a repune victima în situația similară cu cea avută anterior, cât de a-i oferi satisfacții de ordin moral susceptibile de a înlocui valoarea de care a fost privată.
La cererea reclamanților au fost audiați în cauză martorii U. E. S. și B. V., depozițiile acestora fiind atașate la filele 103 și 104 din dosar și au fost solicitate relații de la Asociația Foștilor Deținuți Politici din România în legătură cu măsurile dispuse cu privire la autorul reclamanților, iar dosarul CNSAS a fost depus la dosarul cauzei la 01.02.2011.
Tribunalul G. - Secția I Civilă prin sentința civilă nr. 29 din 07.02.2012 a admis în parte acțiunea, a constatat caracterul politic al măsurilor administrative luate împotriva autorului reclamanților în baza Decretului nr. 83/1949 și Adresa MAI nr._ din 15.08.1963.
A respins capătul de cerere privind daunele morale și a luat act că reclamanții nu solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 3 alin. 1 din legea 221/2009 constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre actele menționate în acest mod.
În raport cu art.4 alin. 2 din același act normativ persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3 pot solicita instanței să constate caracterul politic al acestora.
În cauza dedusă judecății din înscrisurile depuse la dosar ce fac parte din dosarul operativ privind pe C. N. comunicat de CNSAS și depozițiile martorilor audiați nemijlocit în instanță U. E. și B. V. rezultă că autorul reclamanților N. C. a fost deportat din județul V., Tutova, Miercurea C. și apoi în Tg-J. având domiciliul obligatoriu până în anul 1963.
Martorii audiați au relatat că urmare a acestui fapt a lucrat în condiții foarte grele fără curent și i se aducea mâncare odată pe săptămână fiind chemat de două ori pe lună la poliție, neavând voie să părăsească orașul Tg-J., fiind izolat și de cetățenii din . acestui fapt. Că i-a fost confiscată averea, circa 200 ha de teren și casa, fiind izolat în munte locuind în barăci, fiindu-i restituite numai o parte din acestea.
Martora B. V. care a fost colegă de serviciu cu N. C. a relatat că acesta a fost deportat din . Miercurea C., apoi în Tg-J., muncind în munte, fiind aprovizionat odată pe săptămână cu alimente, având obligația de a se prezenta de 2 ori pe lună la poliție, prestând o muncă foarte grea, locuind în barăci fără lumină și urmare acestui fapt în ultima perioadă s-a îmbolnăvit.
Că, în Tg-J. a fost mutat din anul 1950 până în anul 1963 lucrând numai în munte.
Potrivit adresei nr.S._ din06.02.1954 emisă de M. Afacerilor Interne numitul N. C. a fost căsătorit cu numita E. N. fiica unui general moșier care a posedat peste 8000 ha pământ și prin căsătoria cu numita a mai luat încă 50 ha având în total 53 ha teren arabil și conacul acestei moșii pe care a stăpânit-o până la 2 martie 1949 la definitivarea reformei agrare când a fost trimis cu domiciliul obligatoriu în Tg-J..
P. hotărârea nr.948/28.01.1994 emisă în baza decretului lege 118/1990 s-a stabilit că perioada 24 iulie_63 reprezintă domiciliul obligatoriu fixat lui N. C. și că acesta beneficiază în mod gratuit de asistență medicală și medicamente în unități sanitare de stat, transport urban gratuit, călătorii gratuit clasa I CFR în fiecare an, scutire impozit, salarii și terenuri intravilane, fiindu-i acordată o indemnizație de 22.232 lei lunară neimpozabilă.
În raport cu considerentele amintite s-a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile cerute de art.4 alin. 2 din Legea 221/2009 actualizată, în sensul că măsurile administrative luate cu privire la autorul reclamanților au caracter politic, motiv pentru care acțiunea formulată în cauză se va admite în parte și se va constata caracterul politic al acestora.
În ceea ce privește acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral, tribunalul a constatat că este reglementată de Legea nr.221/2009 prin art. 5 alin. 1 lit. a, text care prin decizia nr. 1360/21.10.2010 a Curții Constituționale, s-a constatat că este neconstituțional.
P. aceeași decizie, s-a dispus că, în conformitate cu dispozițiile art. 147 alin.1 din Constituție, dispozițiile din lege constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă în acest interval, Parlamentul (……), după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile constituției.
Potrivit dispozițiilor art. 51 din Constituția României” respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie”, iar potrivit art. 145 alin. 2 „deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii”.
Din interpretarea acestor dispoziții legale, cât și a celor prevăzute în art. 144 lit. c din Constituție, rezultă că instanța este obligată să aplice decizia Curții Constituționale, prin care s-a stabilit neconstituționalitatea unei legi sau a unor dispoziții din lege.
În consecință, având în vedere că termenul de 45 de zile de la publicarea Deciziei nr.1360/21.10.2010 a expirat și că în această perioadă organul legislativ nu a pus de acord prevederile neconstituționale din Legea nr.221/2009 cu dispozițiile Constituției, instanța trebuie să aplice Decizia nr. 1360/21.10.2010, care lipsește de efecte juridice dispozițiile art.5 alin. 1 lit. a din lege, iar pe cale de consecință nu se pot acorda de către instanța de judecată daune morale.
Față de cele arătate, tribunalul a respins capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul S. R. reprezentat de M. Finanțelor P. prin D.G.F.P. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Pe cale de excepție a invocat perimarea acțiunii, având în vedere că aceasta a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.
Astfel, la data de 07.12.2010 s-a dispus, prin încheiere, de către instanța de judecată, suspendarea cauzei în baza art.242 alin.1 cod pr.civilă și a fost repusă pe rol, urmare a cererii formulate de către reprezentantul reclamanților, în data de 09.01.2012.
Având în vedere perioada de timp, mai mare de un an de zile, în care cauza a rămas în nelucrare, raportat la temeiul suspendării cauzei, respectiv art.242 alin.1 pct.1 cod pr.civilă (când ambele părți o cer) a apreciat că sunt incidente dispozițiile legale privind constatarea perimării acțiunii.
Totodată, a susținut că în mod greșit instanța de fond a constatat caracterul politic al măsurii administrative luată împotriva autorului reclamanților întrucât nu sunt îndeplinite condițiile menționate la art.2 alin.1 din OUG 214/1999.
A mai arătat că, DGFP G. în numele și pentru S. R. reprezentat de M. Finanțelor P. a solicitat prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
De asemenea, a învederat instanței de control judiciar că, prin Decizia nr.1797/15.02.2012 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ (fiind o speță asemănătoare) s-a admis recursul formulat împotriva hotărârii prin care s-a constatat caracterul politic al faptei săvârșite de autorul reclamantului.
Față de motivele invocate, a solicitat admiterea recursului și casarea sentinței recurate, iar pe fond respingerea acțiunii având în vedere excepția formulată, cât și motivele de netemeinicie și nelegalitate ale sentinței nr.29/07.02.2012.
În drept a invocat dispozițiile art.3041 cod pr.civilă.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce succed:
Printr-o primă critică recurentul pârât a invocat pe cale de excepție perimarea acțiunii, susținând că aceasta a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.
Critica formulată nu este întemeiată.
Din lucrările dosarului rezultă că suspendarea judecății cauzei (conform art.242 alin.1 pct.1 cod pr.civilă) s-a făcut la data de 7 decembrie 2010, așa cum rezultă din încheierea de ședință aflată la fila 112 dosar fond, iar cererea de repunere pe rol formulată de reclamanți, a fost înregistrată la Tribunalul G. la data de 6 decembrie 2011 (fila 176 dosar fond) anterior împlinirii termenului de un an prevăzut de art.248 alin. 1 cod pr.civilă.
În atare situație, Curtea constată că acțiunea promovată de reclamanți împotriva pârâtului S. R., nu este perimată, nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de art.248 cod pr.civilă.
Referitor la fondul cauzei, respectiv modalitatea de soluționare a capătului de cerere privind constatarea caracterului politic al măsurii administrative luată împotriva autorului reclamanților, criticile formulate sunt de asemenea neîntemeiate.
Potrivit art.4 alin.2 din Legea nr.221/2009 persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art.3 pot, de asemenea, solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora. Prevederile art.1 alin.3 se aplică în mod corespunzător.
Art.1 alin.3 din actul normativ citat prevede: „Constituie, de asemenea, condamnare cu caracter politic și condamnarea pronunțată în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 pentru orice alte fapte prevăzute de legea penală, dacă prin săvârșirea acestora s-a urmărit unul dintre scopurile prevăzute la art.2 alin.(1) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.214/1999 privind acordarea calității de luptător în rezidența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum și…..”
În același timp, art.2 alin.(1) din OUG nr.214/1999 menționează că sunt infracțiuni săvârșite din motive politice infracțiunile care au avut drept scop:
a) exprimarea protestului împotriva dictaturii, cultului personalității, terorii comuniste, precum și abuzului de putere din partea celor care au deținut puterea politică;
b) susținerea sau aplicarea principiilor democrației și a pluralismului politic;
c) propaganda pentru răsturnarea ordinii sociale până la 14 decembrie 1989 sau manifestarea împotrivirii față de aceasta;
c1) acțiunea de împotrivire cu arma și răsturnare prin forță a regimului comunist;
d) respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, recunoașterea și respectarea drepturilor civile, politice, economice, sociale și culturale;
e) înlăturarea măsurilor discriminatorii pe motive de naționalitate sau de origine etnică, de limbă ori de religie, de apartenență sau opinie politică, de avere ori de origine socială.”
Materialul probator administrat la instanța de fond demonstrează că autorul reclamanților N. C. a fost dislocat în baza Decretului nr.83/1949, stabilindu-i-se domiciliul obligatoriu inițial în Miercurea C., apoi în Tg.J., până în anul 1963.
Astfel, înscrisurile existente în dosarul operativ privind pe autorul N. C.( comunicat primei instanțe de CNSAS ) fac dovada faptului că măsura administrativă a deportării a fost dispusă în conformitate cu Decretul nr.83/1949 și că ridicarea restricțiilor domiciliare s-a făcut prin adresa M.A.I. nr._/09.08.1963.
P. Hotărârea nr.948/28.01.1949 a Comisiei Județene G. privind aplicarea Decretului Lege nr.118/1990 s-a stabilit că perioada cuprinsă în intervalul 24 iulie 1950 – 22 august 1963 reprezintă domiciliu obligatoriu pentru N. C., acesta beneficiind de drepturile prevăzute de art.3 alin.2 din Decretul – Lege nr.118/1990, republicat.
Totodată, prin Decizia nr.2731/15.11.2007, Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, în conformitate cu prevederile art.6 raportat la art.1 coroborat cu art.3 lit.c și d din OUG nr.214/1999, a constatat că N. C. a fost supus din motive politice unor măsuri administrative abuzive și i-a acordat acestuia calitatea de luptător în rezistența anticomunistă.
Coroborând întreg probatoriul existent la dosar, se constată că în speță, s-a făcut dovada că măsurile administrative luate cu privire la autorul reclamanților au avut caracter politic, astfel încât capătul de acțiune întemeiat pe prevederile art.3 și 4 alin.2 din lege a fost admis în mod corect.
Faptul că într-o speță asemănătoare, soluționată de Curtea de Apel C., recursul declarat de pârâtul S. R. a fost admis, nu constituie motiv pentru modificarea hotărârii primei instanțe, câtă vreme cele două spețe au particularități specifice, derivate dintr-un probatoriu diferit.
Pentru considerentele expuse constatând că în cauză nu sunt incidente prevederile art.304 pct.1-9 cod pr.civilă, raportat la art.3041 cod pr.civilă, recursul este nefondat și în baza art.312 alin.1 cod pr.civilă, va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, declarat de recurentul pârât S. R. reprezentat de M. Finanțelor P. prin DGFP G. împotriva sentinței civile nr. 29 din 07.02.2012, pronunțată de Tribunalul G. - Secția I Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații reclamanți N. M., Z. E., N. C. C., N. A. și P. T..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Mai 2012.
Președinte, G. I. | Judecător, E. B. | Judecător, C. S. |
Grefier, A. C. |
Red.jud.C.S.
Jud.fond V.N.
2 ex/A.G./28.05.2012
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 5709/2012. Curtea de... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 5818/2012. Curtea de... → |
|---|
