Conflict de competenţă. Sentința nr. 49/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 49/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 15-11-2013 în dosarul nr. 49/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA Nr. 49
Ședința din Cameră de Consiliu de la 15 Noiembrie 2013
Completul constituit din:
Președinte: M. M.
Grefier: A. Golașu
Pe rol, soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Târgu Jiu și Tribunalul G. cu privire la judecarea cauzei privind pe reclamantul R. V., cu domiciliul în ., jud. G. și pârâta Direcția G. a Finanțelor P. G.,A. a Municipiului Tg.J., cu sediul în Tg.J. ,.,jud.G. având ca obiect contestație decizie fiscală nr. 283/29.04.2013.
La apelul nominal făcut în ședință din Cameră de Consiliu lipsesc părțile.
Procedura, conform art. 135 alin. 4 Cod proc. civ, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Curtea, socotindu-se lămurită, constată pricina în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului G. – Secția C. Administrativ și Fiscal, la data de 05.07.2013, sub nr._, reclamantul R. V. a chemat în judecată pârâta Administrația Finanțelor P. Tg-J., solicitând anularea titlului executoriu nr._ și a deciziei nr. 283/29.04.2013 prin care i-a fost antrenată răspunderea solidară cu debitoarea . și exonerarea de la plata sumei de_ lei.
În motivare acțiunii petiționarul a arătat că este administratorul ., iar această societate nu a avut angajați și nu a înregistrat venit anterior anului 2013 pentru care să datoreze obligațiile fiscale reținute în titlul executoriu contestat. A apreciat că în mod greșit s-a reținut de către pârâtă existența veniturilor impozabile și ale salariaților pentru care s-au calculat contribuțiile aferente.
A mai arătat că titlul executoriu contestat este nelegal în raport de dispozițiile art. 56 alin. 2 și 36 din Constituția României, potrivit cărora sistemul legal de impunere trebuie să asigure justa așezare a sarcinilor fiscale, sarcinile fiscale care nu au o justă așezare sunt interzise prin lege. Societatea contestatoare conform situației financiare depuse la ANAF G. nu a înregistrat venituri impozabile anterior anului 2013 pentru care să datoreze contribuții fiscale.
A susținut că obligațiile fiscale calculate de pârâtă cât și modul în care se urmărește executarea silită a acestor obligații fiscale constituie agresiuni financiare împotriva contestatoarei menite să conducă la imposibilitatea funcționării acesteia.
A arătat că în mod greșit s-a reținut reaua credință a administratorului în producerea pierderilor în patrimoniul societății menționate, fără a se avea în vedere că administratorul a plătit facturile societății din venituri proprii cu scopul de a evita insolvabilitatea acesteia și a redresa activitatea societății, precum și că tot în mod greșit s-a reținut reaua credință a administratorului ca temei al angajării răspunderii solidare cu debitoarea . pentru faptul că nu s-a procedat la deschiderea procedurii insolvenței debitoarei respective și nu s-a luat o decizie privind dizolvarea acesteia.
Contestatorul a susținut că nu s-a avut în vedere că societatea debitoare a fost acționată în instanță pentru dizolvare, dosar nr._, procedură la care administratorul societății nu s-a opus.
În drept a invocat prevederile art. 172-173 din OG 92/2003.
În dovedire a depus la dosarul cauzei titlul executoriu nr._, emis de APT Tg – J. și decizia nr. 283/29.04.2013 emisă de DGFP G. privind răspunderea solidară a contribuabilului cu debitoarea declarată insolvabilă.
Prin sentința nr. 4494/12.07.2013 Tribunalul G. a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tg-J., cu motivarea că în cazul contestării executării silite ce se realizează de organele administrativ fiscale în temeiul unui titlu executoriu fiscal, dreptul comun este reprezentat de normele dreptului civil, material și procesual, iar nu de normele de drept public cuprinse în Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și, respectiv, în titlul IX C. proc. fisc. .
Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Tg-J. la data de 15.07.2013 sub nr._/318/2013.
În ședința publică din data de 01.10.2013, instanța a apreciat că se impune disjungerea capătului de cerere privind contestația la executare împotriva formelor de executare reprezentate de titlul executoriu nr._ din 13.06.2013 și formarea unui nou dosar care urmează să fie soluționat de către același complet.
În ceea ce privește capătul de cerere privind contestarea deciziei fiscale nr. 283/29.04.2013, instanța, după verificarea competenței materiale, în raport de dispozițiile art. 131 C.p.c., a apreciat că nu este competentă material să soluționeze acest capăt de cerere, iar competența de soluționare a acestui capăt de cerere revine Tribunalului G., în raport de dispozițiile art. 218 alin. 2 din Codul de procedură fiscală, potrivit cu care la instanța judecătorească de contencios administrativ pot fi atacate deciziile emise în soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrativ fiscale.
Ori, instanța constată că petentul a făcut dovada că a contestat această decizie conform cererii înregistrate sub nr._/05.06.2013 la DGFP G..
În orice caz, instanța a apreciat că, în raport de dispozițiile Codului de procedură fiscală, nu are competența materială de a soluționa contestația împotriva deciziei fiscale nr. 283/29.04.2013, iar competența de soluționare a acestei cereri revine în mod evident Tribunalului G. – Secția de C. Administrativ.
De asemenea, constatându-se de instanță că anterior, prin sentința nr. 4494/12.07.2013 Tribunalul G. a declinat competența de soluționare a întregii cauze în favoarea Judecătoriei Tg-J., iar instanța Judecătoriei Tg-J. a constatat necompetența sa de a soluționa capătul de cerere privind contestația împotriva deciziei fiscale nr. 283/29.04.2013, dispunând declinarea competenței în favoarea Tribunalului G., apreciază că în cauză a intervenit un conflict negativ de competență în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 C.p.c., drept pentru care în temeiul art. 135 C.p.c. a dispus înaintarea dosarului Curții de Apel C. pentru a dispune asupra acestui conflict de competență.
În același timp, instanța a disjuns cererea privind contestația la executare propriu-zisă și a procedat la formarea unu nou dosar ce va fi soluționat în continuare de același complet, urmând ca dosarul nou format să primească termen de judecată la data de 15.10.2013.
De asemenea instanța a dispus atașarea cererii de ajutor public judiciar în dosarul ce urmează a fi format prin disjungere din prezenta cauză, stabilind termen pentru soluționarea acesteia la data de 08.10.2013 în Camera de consiliu.
P. a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel C. în data de 06.11.2013, sub nr. de dosar_ .
Curtea,constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct.2 Cod procedură civilă doar cu privire la contestarea deciziei fiscale nr. 283/29.04.2013 emisă de DGFP G.,va pronunța, în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului G. – Secția C. Administrativ și Fiscal pentru următoarele considerente:
Potrivit art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004 ,litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.
Obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie contestarea deciziei fiscale nr. 283/29.04.2013 emisă de DGFP G. prin care s-a stabilit că . datorează la bugetul consolidat al statului suma de 13.117 lei ,debit care este constituit din impozitul pe profit ,impozitul pe salarii contribuții la CAS,CASS și accesorii ale acestora.
Prin urmare, specificul litigiilor care se desfășoară între persoanele fizice sau juridice și administrația publică determină, în mod necesar, existența unor reguli imperative în privința competenței instanțelor de contencios administrativ.
Pentru stabilirea competenței materiale, articolul aflat în discuție instituie două criterii: cel al rangului autorității care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecății, în sistemul organelor administrației publice, respectiv criteriul valoric.
În cauza de față, este aplicabil ultimul criteriu enunțat anterior, motiv pentru care tribunalul este competent să soluționeze acest litigiu.
Față de cele prezentate, Curtea va stabili,în conformitate cu art.135 Cod proc.civ., competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului G., secția contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul R. V., cu domiciliul în ., jud. G. și pârâta Direcția G. a Finanțelor P. G.,A. a Municipiului Tg.J. cu sediul în Tg.J.,. ,jud.G., având ca obiect contestație decizie fiscală nr. 283/29.04.2013, în favoarea Tribunalului G. – Secția C. Administrativ și Fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 Noiembrie 2013.
Președinte, M. M. | ||
Grefier, A. Golașu |
Red. MM
Tehnored A.G. 19 Noiembrie 2013
| ← Anulare act. Decizia nr. 9482/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Obligaţie de a face. Decizia nr. 9483/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
