Obligaţie de a face. Decizia nr. 3090/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3090/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 07-03-2012 în dosarul nr. 3090/2012
DOSAR Nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3090
Ședința publică din data de 07 Martie 2012
Completul compus din:
Președinte: Judecător P. B.
Judecător C. T.
Judecător O. C. G.
Grefier I. B.
*******
Pe rol, soluționarea recursului declarat de reclamantul O. G., împotriva sentinței civile nr.383/17.10.2011, pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât Inspectoratul de Poliție al Județului G., având ca obiect, obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru intimatul pârât, consilier juridic Î. N., lipsind recurentul reclamant.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căruia a învederat că recursul este timbrat, declarat și motivat în termenul legal, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul părții prezente.
Consilier juridic Î. N. pentru intimatul pârât, a solicita respingerea recursului și menținerea sentinței Tribunalului G. ca fiind temeinică și legală, pentru motivele invocate și dezvoltate în întâmpinare.
CURTEA
Asuprea recursului de față;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J., sub nr._, reclamantul O. G. a chemat în judecată pe pârâtul I.P.J. G., și a solicitat să se dispună obligarea pârâtului să prelungească contractul de închiriere nr._/18.05.2009 asupra apartamentului situat în mun. Tg-J., .. 6, ., ., compus din 4 camere și dependințe, începând cu 17.05.2010 și până la 16.05.2013 (adică trei ani), conform art. 26 din Ordinul M. nr. 538/2008 modificat prin Ordinul nr. 150/15.07.2009, raportat la art. 14 alin. 1 și 4 din O.U.G. nr. 40/1999; precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 5049/01.07.2011 a fost respinsă acțiunea reclamantului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, iarTribunalul G. prin decizia civila nr.383/17.10.2011 l-a respins ca nefondat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
Prin decizia civilă nr. 2120/15.06.2011 pronunțată de Curtea de Apel C., Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ s-a respins recursul apelantului declarat împotriva sentinței civile nr. 3072/19.01.2010 a Tribunalului G. prin care s-a respins acțiunea sa privind anularea Raportului intimatei din data de 17.03.2010 prin care s-a schimbat destinația locuințelor de serviciu în locuințe de intervenție.
Prin decizia din recurs s-au soluționat în mod irevocabil aspectele privind modificarea regimului juridic al locuințelor cât și dreptul chiriașilor pensionari la prelungirea locațiunii.
Astfel, s-a reținut că măsura schimbării destinației locuințelor nu reprezintă un abuz de putere întrucât, s-a realizat cu respectarea limitelor competenței prevăzute de lege și cu respectarea drepturilor persoanelor implicate într-un asemenea demers, potrivit disp. art. 4 și 8 din Ordinul MAI 538/2006.
De asemenea, s-a reținut că reclamanții nu mai dețin contracte de închiriere în termen și nu mai pot să obțină noi contracte de închiriere iar, schimbarea regimului juridic nu s-a realizat în decursul unor contracte de locațiune valabile și nu au fost încălcate obligațiile contractuale de către pârâta locatoare.
Aceste aspecte reținute în considerentele deciziei instanței de control judiciar, reprezintă o dezlegare dată situației dedusă judecății și chiar dacă nu se poate vorbi în speță de o autoritate de lucru judecat în sensul art. 1201 C.civil, obiectul cererilor fiind diferit, reprezintă o prezumție legală ce eliberează de orice dovadă pe acela în favoarea căruia este făcută potrivit art. 1202 alin. 1C.pr.civilă.
Față de cele reținute, apelul a fost respins ca nefondat în temeiul disp. art. 296 C.pr.civilă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul O. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A susținut că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile legale în materia prelungirii contractelor de locațiune ce vizează personalul și pensionarii M., și a concluzionat că reclamantul,fiind pensionar, nu mai poate beneficia de prelungirea locațiunii.
A maia arătat că schimbarea destinației locuinței în litigiu din locuință de serviciu în locuință de intervenție s-a făcut în mod nelegal, iar dispoziția rezolutivă a șefului IPJ G.,nr. 6309/4.05.2010, a fost deja contestată în instanță de reclamant, și este irelevantă, atât timp cât conține date eronate, iar procedura de schimbare nu a fost respectată.
Recurentul a invocat dispozițiile art. 2, 6 și 9 din Legea 562/2004, potrivit cărora are vocația de a cumpăra o locuință de serviciu, scop în care justifică interes în cererea sa de obligare a intimatei la prelungirea contractului de închiriere.
A solicitat admiterea recursului,modificarea deciziei, în sensul admiterii apelului, schimbarea sentinței, admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este nefondat, și potrivit art. 312 pct.1 Cod pr. civ., se va respinge, pentru următoarele considerente:
Instanța de apel a apreciat în mod corect, în temeiul prezumției puterii de lucru judecat, reglementată de art.1200 pct.4 Cod civil, că solicitările formulate de reclamant au fost tranșate prin sentința civilă nr. 3072/19.01.2010 a Tribunalului G., rămasă irevocabilă prin respingerea recursului, conform deciziei civile nr. 2120/15.06.2011 a Curții de Apel C..
Prin hotărârea mai sus menționată, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul din prezenta cauză, având ca obiect anularea raportului întocmit de intimată la data de17.03.2010, prin care s-a schimbat destinația locuințelor de serviciu în locuințe de intervenție.
În considerentele sentinței, s-a reținut că reclamantul nu mai deține un contract de închiriere valabil, fiind trecut în rezervă și pensionat, și nici nu justifică îndreptățirea la obținerea unui nou contract de închiriere, astfel că schimbarea regimului juridic al locuințelor nu a adus la încălcarea obligațiilor contractuale în timpul derulării unor contracte de închiriere valabile, ci a fost realizată cu respectarea limitelor competenței prevăzute de lege.
Prezumția de lucru judecat presupune că ceea ce s-a rezolvat jurisdicțional într-un prim litigiu va fi opus, fără posibilitatea dovezii contrare, într-un proces ulterior, dreptul la acțiune fiind paralizat atunci când este pornită o nouă acțiune care are legătură cu chestiunea de drept sau cu raportul juridic deja soluționat, prezumându-se că ceea ce s-a statuat deja corespunde realității raporturilor juridice dintre părți.
Ca atare, toate criticile formulate de recurentul reclamant, referitoare la vocația sa de a accede la cumpărarea locuinței, derivată din prelungirea contractului de închiriere și din calitatea sa de chiriaș, și cele referitoare la regimul juridic al locuinței, nu mai pot fi analizate, întrucât au fost tranșate irevocabil prin sentința civilă nr.3072/2010 a Tribunalului G., existând prezumția puterii de lucru judecat.
Criticile formulate de recurentul reclamant sunt neîntemeiate, astfel că recursul declarat se va respinge ca nefondat, potrivit art. 312 pct.1 Cod pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul O. G., împotriva deciziei civile nr.383/17.10.2011, pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât Inspectoratul de Poliție al Județului G..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 07.03.2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
P. B. C. TomescuOana C. G.
Grefier,
I. B.
Red.jud.O.C.G./21.03.2012
Jud.apel M.B./N.Ș.
Jud.fond A.M.N.
2 ex/A.G.
| ← Validare poprire. Decizia nr. 3093/2012. Curtea de Apel CRAIOVA | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 3357/2012. Curtea de Apel... → |
|---|
