Revendicare imobiliară. Decizia nr. 3357/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3357/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 12-03-2012 în dosarul nr. 3357/2012
Dosar nr._ ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3357
Ședința publică de la 12 Martie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. B.
Judecător O. C. G.
Judecător R. M.
Grefier G. Ț.
***************
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul L. I., împotriva sentinței civile nr.2872 din 09.12.2011, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant Orașul T. - prin C. L. T., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul pârât L. I., reprezentat de avocat P. C. lipsind intimatul reclamant Orașul T. - prin C. L. T..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează, că recursul este declarat și motivat în termenul legal, după care,
Nemaifiind cererii de formulat excepții de ridicat și constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii asupra recursului.
Avocat P. C. pentru recurentul reclamant L. I., a solicitat admiterea recursului anularea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Gorj pentru soluționarea apelului întrun complet legal constituit decizia fiind lovită de nulitate, depune concluzii scris e și practică judiciară.
CURTEA
Asupra recursului de față.
P. sentința civilă nr. 2686/ 23.03.2011 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ a fost admisă în parte acțiunea cu precizarea ulterioară formulată de reclamantul Orașul T. - prin C. L. T. împotriva pârâtului L. I. .
A fost respins capătul de cerere referitor la obligația de a face.
A fost obligat pârâtul să lase reclamantului, în deplină proprietate și liniștită posesie, terenul în suprafață de 1,4331 ha individualizat în titlul de proprietate nr._ emis la data de 28.11.2007 de către Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 4811 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
P. decizia nr. 1240/16.11.2010 pronunțată de Curtea de Apel C. - Secția I Civilă în dosarul nr._ s-a stabilit în mod irevocabil că pârâtul L. I. nu este proprietarul construcțiilor și lucrărilor primite în folosință prin contractul de leasing imobiliar. Cu privire la apărarea pârâtului că a făcut dovada proprietății cu înscrisul intitulat „contract de vânzare – cumpărare” încheiat la 15.04.2004 între ..- J. și pârât, înscris ce a primit dată certă în fața unui notar la data de 25.06.2010, curtea a reținut că acest contract nu reprezintă un înscris autentic care să valideze vânzarea-intervenită la data expirării leasingului imobiliar .
Din cele expuse mai sus, rezultă că pârâtul nu are calitatea de proprietar al construcțiilor și lucrărilor aflate pe terenul în litigiu având deci calitatea de detentor precar.
P. urmare, instanța a obligat pârâtul, în baza art.480 C.civ., să lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 1,4331 ha individualizat în titlul de proprietate nr._ emis la data de 28.11.2007 de către Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, acest teren fiind în proprietatea reclamantului potrivit acestui titlu.
Pârâtul având calitatea de detentor precar, instanța a respins capătul de cerere referitor la obligația de a face întrucât având această calitate nu poate fi obligat să demoleze ceva ce nu-i aparține ca proprietar.
Reclamantul fiind proprietarul terenului este prezumat ca fiind proprietarul și acestor construcții pe teza accesiunii imobiliare și, prin urmare, este la latitudinea acestuia să decidă ce va face cu aceste construcții pe viitor.
Împotriva sentinței a formulat recurs pârâtul L. I. solicitând în principal admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii, iar în subsidiar casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare. Într-o ultimă teză a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii și obligării Orașului T. să păstreze construcțiile edificate pe terenul în litigiu și să îl despăgubească pe pârât cu contravaloarea acestora conform expertizei întocmită de expert B. L..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj ca instanță de recurs, iar la solicitarea recurentului pârât de calificare a căii de atac prin încheierea din 07.10.2011, tribunalul a calificat calea de atac ca fiind aceea a apelului raportându-se la împrejurarea că valoarea construcțiilor depășește_ lei RON, apreciind astfel că în raport de dispozițiile art. 2821 C.pr.civ. calea de atac este apelul.
P. sentința 2872 din 09.12.2011, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr._ s-a respins ca nefondat recursul civil declarat de recurentul pârât L. I. împotriva sentinței civile nr. 2686 din data de 23.03.2011 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ /2009, în contradictoriu cu intimatul reclamat Orașul T. prin C. L. T.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut :
P. acțiunea dedusă judecății, instanța a fost investită cu cererea Orașului T. reprezentat prin C. L. și Primarul Orașului prin care solicita obligarea pârâtului L. I. să lase în deplină proprietate și liniștită posesie o suprafață de teren situată în punctul „Triunghi” izlaz comunal Pocruia, în considerentele acțiunii arătând că, terenul este ocupat de construcții reclamantul optând să prelua aceste construcții și să îl despăgubească pe pârât cu contravaloarea acestora.
Ulterior reclamantul a revenit asupra poziției procesuale exprimată în acțiune solicitând demolarea construcțiilor edificate pe teren.
În raport de această precizare instanța a fost investită pe de o parte cu acțiunea în revendicare imobiliară, iar pe de altă parte cu cererea având ca obiect obligația de a face respectiv demolarea construcțiilor amplasate pe teren.
Reclamantul a făcut dovada proprietății pentru terenul în litigiu cu titlu de proprietate nr._ din 19.01.2005, titlu ce a fost constat nul prin sentința civilă nr. 7100 din 18.10.2007 doar în ceea ce privește titularul dreptului de proprietate,prin sentința amintită reținând instanța că, în mod greșit titlu a fost emis pentru C. L. T., aceasta trebuia emis pentru Orașul T., sub acest aspect dispunându-se eliberarea unui nou titlu pe numele Orașului T. pentru același teren.
Ulterior a fost emis titlu de proprietate nr._ din 28.11.2007 și procesul verbal de punere în posesie din 26.11.2007, acte depuse în rejudecare ( fila 19 și 20 dosar nr._ ) astfel că, susținerile recurentului sub acest aspect au fost considerate nefondate.
Împrejurarea că expertul B. L. a sesizat unele neconcordanțe în ceea ce privește amplasarea terenului ce a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea Consiliului L. T. în extravilanul localității, iar titlu este emis pentru teren situat în intravilanul localității nu este de natură a conduce la concluzia că reclamantul nu ar face dovada dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, câtă vreme expertul topograf M. M. a procedat la transpunerea în teren a titlului de proprietate identificând terenul în litigiu și concluzionând că acest teren se regăsește în titlu de proprietate invocat de reclamant și că pe teren se află edificate o . construcții ( fila 54 ,55 dosar nr._ ).
Susținerile recurentului că nu are posesia terenului sunt nefondate, pe tot parcursul dosarului acesta apărându-se de maniera că este proprietarul construcțiilor edificate pe terenul în litigiu, mai mult decât atât printr-o acțiune separată a solicitat să se constate în favoarea sa dreptul de superficie asupra terenului în litigiu plecând de la argumentul că este proprietarul construcțiilor edificate pe acest teren.
Împrejurarea că, în anul 2010 a încheiat un contract de comodat cu . vine să întărească concluzia instanței de fond că, pârâtul are posesia terenului, comodatarul folosind terenul în numele pârâtului.
De altfel, acest contract a fost încheiat în timpul judecării litigiului, litigiu promovat în mai 2006, ori în măsura în care în anul 2010 pârâtul a dispus de posesia bunului tribunalul concluzionează că la momentul promovării acțiunii acesta avea posesia terenului, astfel că cererea reclamantei este întemeiată.
A apreciat instanța de recurs că acest contract de comodat este întocmit pro cauza și nu poate fi reținut ca probă în dovedirea susținerilor pârâtului că nu ar avea posesia terenului în litigiu .
În ceea ce privește cel de al doilea motiv de recurs respectiv împrejurarea că, pârâtul este constructor de bună credință acesta cumpărând construcțiile de la . susținere a fost tranșată în dosarul nr._, aflat pe rolul Judecătoriei Tg J., dosar în care atât Tribunalul Gorj prin decizia nr. 197 din 01.06.2010 cât și Curtea de Apel C. prin decizia nr. 1240/16.11.2010, au reținut că prin contractul de leasing nr. 1946/1999 nu a avut loc un transfer al dreptului de proprietate de la . L. I. pentru construcțiile descrise în contract.
Raportat la soluția pronunțată de instanțe în dosarul nr._ a reținut instanța de recurs că pârâtul nu este proprietarul construcțiilor edificate pe terenul în litigiu și în aceste condiții nu se poate analiza calitatea de constructor de bună sau de rea credință cu privire la aceste construcții în raport cu persoana pârâtului.
De asemenea, în raport de modificarea acțiunii intervenită prin precizarea de la fila 24 din dosar nr._ , precizare cu privire la care pârâtul nu s-a opus, instanța a fost învestită cu o cerere privind despăgubirea pârâtului cu valoarea construcțiilor și pe cale de consecință solicitarea pârâtului de a fi despăgubit cu contravaloarea construcțiilor este nefondată, instanța pronunțându-se în limitele investirii potrivit dispozițiilor art. 129 C.pr.civ..
De altfel, prin sentința recurată a fost respins capătul de cerere referitor la obligația a face instanța de fond reținând în mod corect că atâta vreme cât pârâtul nu este proprietarul construcțiilor nu se poate dispune demolarea acestora în contradictoriu cu un neproprietar.
Concluzionând, reține instanța de recurs că în cauză nu este incident nici unul din cazurile de recurs prevăzute de art. 304 C.pr.civ . și în raport de art. 312 alin. 1 C.pr.civ. va respinge recursul ca nefundat.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs paratul L. I., criticand-o ca nefiind legala.
In motivare, s-a aratat ca raportat la valoarea obiectului litigiului din cele doua petite, respectiv revendicare imobiliara a unui teren in valoare de 80.000 lei si demolare constructii in valoare de_ lei sau 265.230 lei, avand in vedere prevederile art. 282 si 282/1 C.Proc. Civ., decizia nr. 32/09.06.2008, Tribunalul Gorj trebuia sa solutioneze calea de atac ca fiind apelul, astfel cum a calificat la termenul din data de 07.10.2011, in conditiile in care orasul T. nu a revenit la petitul in obligatie de a face.
Intimatul a formulat intampinare, solicitand respingerewa recursuluyi ca inadmisibil, avand in vedere ca s-a declarat recurs impotriva unei decizii irevocabile, conform art. 377/1 alin. 2 pct. 4si 5, art. 299 coroborat cu art. 377 C.Proc. Civ.
Recurentul a depus concluzii scrise, solicitand respingerea exceptiei inadmisibilitatii caii de atac.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității recursului, se reține că Tribunalul Gorj a soluționat în complet de recurs calea de atac declarată împotriva sentinței civile nr. 2686/23.03.2011 pronunțată de Judecătoria TG. J., or căile de atac sunt cele prevăzute de lege și în măsura în care, în mod greșit a fost calificată o cale de atac, declararea ulterioară a celei legale nu o face pe aceasta din urmă inadmisibilă.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate se constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Instanta de fond a fost investita cu o actiune in revendicare si obligatie de a face, astfel cum in mod corect a stabilit si Tribunalul Gorj la termenul din data de 28.10.2011, cand a pus in discutie calificarea caii de atac.
Hotararile judecatoresti date in prima instanta de judecatorie sunt supuse apelului la tribunal, potrivit art. 282 alin. 1 C.Proc. Civ..
Nu sunt supuse apelului hotararile judecatoresti date in prima instanta in litigii al caror obiect are o valoare de pana la 100.000 lei, in materie civila, asa cum rezulta din disp. art. 282/1 alin. 1 C.Proc. Civ.
Actiunea avand ca obiect revendicarea unui imobil este un litigiu evaluabil in bani, astfel ca valoarea obiectului revendicat determina competenta materiala de solutionare in prima instanta si in caile de atac.
In situatia in care, pe langa acest petit, se formuleaza si un altul care ar atrage posibilitatea declararii a doua cai de atac, respectiv apel si recurs, se considera ca intregul litigiu va fi supus dublului grad de jurisdictie, pentru ca partile sa nu fie private de o cale de atac.
Aceasta este si situatia in cauza, avand in vedere ca petitul in obligatie de a face este unul neevaluabil in bani, atragand, potrivit prevederilor legale precitate, calea de atac a apelului.
Pe cale de consecință, decizia recurată trebuia pronunțată de Tribunal ca instanță de apel și în complet de 2 judecători, potrivit dispozițiilor art.54 al.2 Teza I din Lg. 304/2004.
Cum decizia sus menționată a fost pronunțată de tribunal ca instanță de recurs și în complet de 3 judecători, rezultă că au fost nesocotite dispozițiile legale cu caracter imperativ, fiind incident cazul de casare prev. de art.304 pct.1 C.pr.civilă.
Urmează ca, în baza art.312 al.1 Teza I, alin.2 teza a II-a C.pr.civilă, să se admită recursul, să se caseze decizia astfel pronunțată și să se trimită cauza spre soluționare în apel aceleiași instanțe, competent în soluționarea acestei căi de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D ECD I D E
Admite recursul declarat de pârâtul L. I., împotriva sentinței civile nr.2872 din 09.12.2011, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant Orașul T. - prin C. L. T..
Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare a apelului la Tribunalul Gorj.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Martie 2012
Președinte, I. B. | Judecător, O. C. G. | Judecător, R. M. |
Grefier, G. Ț. |
Red.Jud.R.M.
Tehn.I.C./Ex.3/16.03.2012
Red.Jud.recurs V.B.
G. D. și M.A. C.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 3090/2012. Curtea de Apel... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 28/2012. Curtea de... → |
|---|
