Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 367/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 367/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 14-03-2012 în dosarul nr. 3476/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3476/2012
Ședința publică de la 14 Martie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. S.
Judecător M. M.
Judecător M. P.-P.
Grefier V. R.
x.x.x
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta M. D. împotriva sentinței civile nr. 367 din 15 septembrie 2011, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect despăgubiri Legea nr. 221/2009
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat că recursul a fost declarat și motivat în termenul prevăzut de lege precum și faptul cp prin conținutul cererii de recurs, recurenta reclamantă a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 242 Cod Pr. Civilă, după care, instanța a trecut la soluționare:
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
La data de 21.06.2010, reclamanta M. D. a chemat în judecată pe pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța, să se constate caracterul politic al condamnării suferite de bunicul său, Sabetay S.-Lillu.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că bunicul său Sabetay S.-Lillu, de naționalitate evreu, de profesie funcționar comercial, a fost condamnat prin decizia penală nr. 208/12 noiembrie 1948 a Curții C. - Secția Penală ca instanță de fond, la 2 ani de închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.2, art. 3, art. 42 alin.1 din Legea nr.638/1946 privind controlul producției, prelucrării și circulația metalelor prețioase, constând în aceea că a vândut, cumpărat și mijlocit transmisiuni de monede de aur românești și străine, înainte de 15 august 1947.
P. aceeași hotărâre, autorul a fost condamnat la pedeapsa de 20 de ani de închisoare corecțională pentru infracțiunea prevăzută de art. 5 combinat cu art. 2 și art. 14 din Legea nr.284/1947, constând în aceea că după data de 15 august 1947 a vândut, cumpărat și mijlocit transmisiuni de monede de aur străine și românești, fără a le ceda B.N.R.
Reclamanta a arătat că instanța a hotărât ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea și anume 20 de ani închisoare, neținând cont de cererea acestuia din recurs prin care a susținut că nu se face vinovat de faptele pentru care este judecat, motivând că a făcut aceste operațiuni înainte de 15 august 1947 când acestea erau legale.
Împotriva acestei decizii, inculpatul a înaintat recurs la Curtea Supremă și a solicitat o pedeapsă mai ușoară, respectiv aceea de 2 ani, dar și această cerere i-a fost respinsă, pe motiv că i se pun în sarcină 5 operațiuni de vânzare-cumpărare, care, în total, însumează 80 de monede de aur românești și străine.
P. decizia penală nr.1519/28 mai 1949, pronunțată de Curtea Supremă, în dosarul nr.417/1949, a fost respins recursul, rămânând definitivă condamnarea de 20 de ani dată de instanța de fond.
Reclamanta a arătat că bunicul său a executat 10 ani detenție până în anul 1960, iar în anul 1961 a decedat la București, suferind de parkinson din cauza bătăilor administrate în închisorile comuniste.
Datorită presiunilor și situației politice din aceea vreme și pentru faptul că erau de naționalitate evrei, după condamnarea suferită de bunicul său, bunica reclamantei, Sabetay H., a fost obligată să divorțeze, ulterior făcând față cu greu acestei stări de fapt.
Reclamanta a menționat că bunicul său a suferit o condamnare politică, abuzivă, neavând parte de o apărare corespunzătoare, nefiindu-i respectate drepturile sale ca om.
În drept, invocă dispozițiile art.4 alin.1 din Legea nr.221/2009.
La dosarul cauzei au fost depuse următoarele acte: copie extras a deciziei civile nr.1519/1949, pronunțată de Curtea Supremă - Secția Penală, în dosarul nr.417/1949, decizia penală nr.205/12 noiembrie 1948, pronunțată de Curtea C. - Secția Penală, în dosarul nr.4996/1948, procură specială, act de deces nr.8/27 februarie 1962, extras registrul de naștere, extras din registrul de recensământ, certificat de naștere, certificat de deces, adresa nr.2911/02.02.2011 emisă de Consiliul Local al mun. B..
În ședința publică din 26 noiembrie 2010, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale active, invocată de pârât prin întâmpinare, observând că reclamanta M. D., fostă L., este fiica numitei L. R., decedată la data de 3 iulie 1999, aceasta din urmă, la rândul său, fiind fiica autorului Lillu Sabetay (Shitvai), astfel cum a rezultat din actele de stare civilă aflate la filele 13, 14, 15, 28 și 29 din dosar.
P. sentința civilă nr. 367 din 15 septembrie 2011, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta M. D., în contradictoriu cu pârâtul S. R., P. M. FINANȚELOR PUBLICE, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut următoarele considerente:
Autorul Lillu Sabetay, zis S., a fost condamnat prin decizia penală nr. 205/12.11.1948, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosarul nr.4996/1948, la pedeapsa de 2 ani închisoare corecțională pentru infracțiunea prevăzută de art. 2, art. 3 și art. 42 alin.1 din Legea nr.638/1946, constând în aceea că, înainte de data de 15 august 1947, a vândut, cumpărat și mijlocit transmisiuni de monede de aur străine și românești, iar pentru infracțiunea prevăzută de art. 5 combinat cu art. 2 și art. 14 din Legea nr.284/1947, constând în aceea că după data de 15 august 1947 a vândut, cumpărat și mijlocit transmisiuni de monede de aur străine și românești, fără a le ceda B.N.R., a fost condamnat la pedeapsa de 20 de ani de închisoare corecțională, urmând să execute pedeapsa cea mai gravă de 20 de ani de închisoare corecțională în baza art.101 Cod Penal.
Această hotărâre penală a rămas definitivă prin decizia penală nr.1519/28 mai 1949 a Curții Supreme de Justiție, prin care a fost respins recursul inculpatului.
Reclamanta M. D., în calitate de descendentă de gradul II (nepoată de fiică) a autorului Lillu Sabetay, a solicitat instanței, în prezenta cauză, să constate caracterul politic al condamnării suferite de bunicul său, apreciind că acest caracter este imprimat, în special, de faptul că autorul era de naționalitate evreu.
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr.221/2009, constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, pentru fapte săvârșite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată și care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945.
Conform art. 1 alin. 3 din aceeași lege, constituie, de asemenea, condamnare cu caracter politic și condamnarea pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru orice alte fapte prevăzute de legea penală, dacă prin săvârșirea acestora s-a urmărit unul dintre scopurile prevăzute la art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum și persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de răsturnare prin forță a regimului comunist instaurat în România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 568/2001, cu modificările și completările ulterioare.
Deci, legea cere, ca și condiție de stabilire a caracterului politic, ca fapta penală care a atras condamnarea să fi avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945 sau vreunul din scopurile prevăzute de art. 2 alin. 1 din O.U.G nr. 214/1999, ceea ce nu este cazul în speță.
Astfel, bunicul reclamantei a săvârșit faptele respective, incriminate drept infracțiuni de legile acelor vremuri, nu în scopul de a se împotrivi regimului totalitar, ci urmărind obținerea de foloase materiale din comerțul cu monede de aur românești sau străine.
Totodată, nu poate fi reținut vreunul din scopurile prevăzute de art. 2 alin.1 din O.U.G. nr. 214/1999, iar împrejurarea că bunicul reclamantei a fost condamnat datorită faptului că era de naționalitate evreu nu a fost probată în speță, condamnarea prezumându-se că a intervenit ca urmare a nesocotirii reglementărilor legale din acea vreme (în cauză, Legea nr. 638/1946 și Legea nr. 284/1947), care se aplicau oricărei persoane, indiferent de originea etnică.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta M. D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, arată că a acționat în judecată S. R., prin M. Finanțelor, pentru ca prin sentința ce se va pronunța, să se constate caracterul politic al condamnării bunicului său, Sabetay S. Lillu, susținând că această condamnare a fost una politică, chiar dacă infracțiunile pentru care a fost judecat nu sunt expres specificate în art.4 din Lg.221/2009. Consideră că bunicul său nu a avut dreptul de a se apăra, de a avea parte de un proces echitabil și just, că i s-au încălcat drepturile sale ca om, prevăzute expres în CEDO.
Mai arată că, deși a solicitat proba cu martori și mandatul de executare de la Administrația Națională a Penitenciarelor, pentru a vedea exact de când până când bunicul său a stat în închisoare, aceste probe au fost respinse, fără o motivare pertinentă, singura motivare a instanței este aceea că infracțiunile pentru care a fost condamnat nu sunt expres prevăzute în Legea nr.221/2009, că nu sunt infracțiuni de împotrivire contra regimului comunist.
Consideră că instanța trebuia să facă toate diligențele necesare pentru a da un verdict favorabil sau nu. Mai mult, nici răspunsul de la Asociația Foștilor Deținuți Politici nu a fost concludent, respectiv că ei nu au calitate de a răspunde la o asemenea cerere făcută de instanță.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și pe fond, admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată, în sensul constatării caracterului politic al condamnării bunicului său.
În drept, invocă dispozițiile art.304 pct. 8 Cod pr. civ.
Recursul declarat este nefondat.
P. demersul judiciar inițiat de reclamanta M. D., în calitate de descendentă de gradul II (nepoată de fiică) a autorului Lillu Sabetay, aceasta a solicitat instanței să se constate caracterul politic al condamnării suferite de bunicul său, apreciind că acest caracter este imprimat, în special, de faptul că autorul său era de naționalitate evreu.
Autorul Lillu Sabetay, zis S., a fost condamnat prin decizia penală nr.205/1948, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosarul nr.4996/1948, la pedeapsa de 2 ani închisoare corecțională pentru infracțiunea prevăzută de art.2, art.3, art.42 alin.1 din Legea nr.638/1946, constând în aceea că, înainte de data de 15.08.1947, a vândut, cumpărat și mijlocit transmisiuni de monede de aur străine și românești, iar pentru infracțiunea prevăzută de art.5 combinat cu art.2 și art.14 din Legea nr.284/1947, constând în aceea că după data de 15.08.1947, a vândut, cumpărat și mijlocit transmisiuni de monede de aur străine și românești, fără a le ceda B.N.R., a fost condamnat la pedeapsa de 20 de ani închisoare corecțională, urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 20 de ani închisoare corecțională în baza art.101 Cod penal.
Această hotărâre a rămas definitivă prin decizia penală nr.1519/28 mai 1949, a Curții Supreme de Justiție, prin care a fost respins recursul inculpatului.
După cum corect a reținut tribunalul, art.1 alin.3 din Legea nr.221/2009 prevede că: „constituie condamnare cu caracter politic și condamnarea pronunțată în perioada 06 martie 1945-22 decembrie 1989 pentru orice alte fapte prevăzute de legea penală, dacă prin săvârșirea acestora s-a urmărit unul dintre scopurile prevăzute la art.2 alin.1 din OUG nr.214/1999, privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum și persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de răsturnare prin forță a regimului comunist instaurat în România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.568/2001, cu modificările și completările ulterioare.
Deci, legea cere, ca și condiție de stabilire a caracterului politic, ca fapta penală care a atras condamnarea să fi avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la 06.03.1945 sau vreunul din scopurile prevăzute de art.2 alin.1 din OUG nr.214/1999, ceea ce nu este cazul în speță.
Faptul că autorul reclamantei a fost condamnat penal aplicându-se pedeapsa închisorii cu muncă corecțională reprezintă consecința aplicării unei legi penale la vremea respectivă, regimul comunist sancționând vânzarea-cumpărarea și transmisiunea de monede de aur românești și străine.
Din conținutul normei legale sancționatoare rezultă că se referă la o infracțiune de drept comun, care nu are o conotație politică, iar naționalitatea de evreu a autorului reclamantei nu constituie o cauză de exonerare de răspundere penală conform reglementărilor în vigoare (Legea nr.638/1946 și Legea nr.284/1947).
Nu poate fi reținută apărarea recurentei reclamante că autorul său nu a avut parte de un proces echitabil, acest aspect excede obiectului cauzei de față, care nu supune analizei modul cum s-a derulat procesul penal al autorului său și în ce modalitate i s-au respectat garanțiile procesuale reglementate de art.6 din CEDO.
Față de cele ce preced, apreciind că hotărârea este legală și temeinică, în cauză nesubzistând motivul de recurs prevăzut de art.304 pct. 9 Cod pr. civ., urmează ca, în baza art.312 alin.1 Cod pr. civ., să se respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta M. D. împotriva sentinței civile nr. 367 din 15 septembrie 2011, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect despăgubiri Legea nr. 221/2009.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Martie 2012
Președinte, E. S. | Judecător, M. M. | Judecător, M. P.-P. |
Grefier, V. R. |
Red. jud. M. M.
Tehn. E.O.
2 ex./
J.f. D. O.
| ← Validare poprire. Decizia nr. 3651/2012. Curtea de Apel CRAIOVA | Pretenţii. Decizia nr. 3444/2012. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
