Validare poprire. Decizia nr. 3093/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3093/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 07-03-2012 în dosarul nr. 3093/2012
DOSAR Nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3093
Ședința publică din data de 07 Martie 2012
Completul compus din:
Președinte: Judecător P. B.
Judecător C. T.
Judecător O. C. G.
Grefier I. B.
*******
Pe rol, soluționarea recursului declarat de creditoarea R. L., împotriva deciziei civile nr.254/20.10.2011, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații debitori M. Finanțelor P., Direcția G. a Finanțelor P. O. și intimatul terț poprit T. M. S..
La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile au lipsit.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căruia a învederat că recursul este declarat și motivat în termenul legal, că s-a solicitat și judecata cauzei în lipsă, după care, instanța constatând cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberare.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 7742 din 01.07.2011, pronunțată de Judecătoria S. în dosarul civil nr._, s-a respins cererea de validare a popririi formulată de creditoarea R. L., în contradictoriu cu debitorii popriți M. Finanțelor P. și Direcția G. a Finanțelor P. O. și terțul poprit T. M. S., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin decizia civilă nr. 1172/10.03._ a Curții de Apel C., ce constituie titlul executoriu, s-a respins recursul declarat de pârâte în contradictoriu cu reclamantul Sindicatul Finanțe P. împotriva sentinței civile nr. 784/09.12.2008 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._ .
Astfel au fost obligate pârâtele să plătească reclamantului suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% fiecare din salariul de bază aferente perioadei 10.10.2005-10._ și în continuare până la intervenirea unei cauze legale de stingere a obligației.
În procedura de executare silită a deciziei civile nr. 1172/10.03._ a Curții de Apel C. s-a emis de către B. Ț. R. adresa de înființare poprire creanță nr. 110/_ către terțul poprit T. MUNICUIPIULUI S. asupra contului debitorului DIRECȚIA G. A FINANȚELOR P. O. pentru acoperirea sumei de 3.856.637,40 lei ce reprezintă 34% din debit și 34% din cheltuielile de executare din dosarul nr. 110/_ .
Având în vedere că adresa de înființare a popririi a fost emisă pentru 34% din creanță, Sindicatul Finanțelor P. a formulat plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc, solicitând instanței obligarea executorului judecătoresc să emită somație pentru întreaga sumă rezultată din titlul executoriu.
Prin sentința civilă nr. 5629/05.11.2010, pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._, instanța a dispus obligarea executorului judecătoresc să emită acte de executare silită a debitoarei pentru întreaga creanță provenită din titlul executoriu constând în decizia nr. 1172/2009 a Curții de Apel C..
Prin decizia civilă nr. 800/07.06.2011, Tribunalul O. a admis recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 5629 pronunțată la data de 05.11.2010 de Judecătoria S. în dosarul nr._ , a modificat sentința în sensul că a respins cererea ca neîntemeiată.
Prin adresa nr._/22.11.2010, așa cum rezultă din cererea de chemare în judecată și întâmpinare, terțul poprit T. S. a răspuns, în sensul că nu a înființat poprire creanță pentru debitorul DGFP O., deoarece plata titlurilor executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar intră sub incidența OUG nr. 45/2010, care a modificat art. 1 din OUG nr. 71/2009.
Creditoarea solicită, în conformitate cu dispozițiile art. 460 C.p.c., validarea popririi pentru suma de_ lei ce face parte din creanța totală de 3.856.637,40 lei, pentru care s-a emis adresa de poprire.
În aceste condiții, instanța a reținut din decizia civilă nr. 1172/10.03._ a Curții de Apel C., ce reprezintă titlu executoriu pentru achitarea drepturilor de natură salarială raportată la dispozițiile OUG nr. 71/2009 că plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009, se va realiza după o procedură de executare eșalonată de lege, pe o perioadă de 3 ani, respectiv în perioada 2012-2014.
Art. 1 din O.U.G. nr. 71/2009 prevede: ”(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009, se va realiza după o procedură de executare specială.
În cauză, obiectul cererii de validare a popririi îl reprezintă plata unei sume prevăzută în titlul executoriu care reprezintă drepturi salariale ale personalului bugetar din cadrul Ministerului Finanțelor P. și a căror procedură de executare silită este reglementată de OUG nr. 71/2009, astfel instanța a apreciat că în speță nu este aplicabil dreptul comun în materia validării popririi- dispozițiile art. 460 C.p.c, ci reglementarea specială prevăzută de OUG nr. 71/2009.
Ordonanța de Urgență nr. 71/2009 constituie o reglementare specială în domeniul executării silite a hotărârilor judecătorești prin care au fost acordate anumite drepturi salariale pentru personalul din sectorul bugetar și se referă la toate hotărârile judecătorești devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009, chiar dacă acestea sunt anterioare apariției actului normativ mai sus amintit, care se aplică cu prioritate față de dispozițiile Codului de procedură civilă.
Această ordonanță de urgență s-a adoptat întrucât s-a apreciat necesară instituirea unei reglementări speciale, cu aplicabilitate limitată în timp, privind executarea silită hotărârilor judecătorești prin care au fost acordate anumite drepturi salariale pentru personalul din sectorul bugetar, apreciindu-se că nepromovarea unei astfel de reglementări ar fi avut drept consecință imposibilitatea menținerii echilibrelor bugetare și nerespectarea angajamentelor interne și internaționale asumate de Guvernul României.
De asemenea, instanța a reținut din prevederile art. 1 alin. 2 ale aceluiași act normativ că orice procedură de executare silită privind recuperarea drepturilor de natură salarială este suspendată de drept până în anul 2012, când plata urmează să se facă în cuantumul prevăzut.
Față de aceste dispoziții, instanța a constatat că validarea popririi este neîntemeiată, neexistând rea credință din partea terțului debitor, întrucât executarea creanțelor derivând din titlul executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 1172/10.03.2009 a Curții de Apel C., urmează să se facă în condițiile stabilite prin OUG nr. 71/2009 astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 45/2010.
Pentru aceste considerente, a fost respinsă cererea de validare formulată ca neîntemeiată, constatând suspendată de drept executarea silită in baza art.1 alin. 2 din OUG nr. 71/2009.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel apelanta creditoare R. L., considerând-o netemeinică și nelegală, deoarece instanța de fond în mod greșit a reținut că nu există susținere legală pentru înființarea popririi, având în vedere dispozițiile OUG 71/2009, întrucât instanța nu este ținută de aprecierile Curții Constituționale dacă ordonanțele respective nu respectă principiile europene în materia drepturilor omului.
OUG nr. 71/2009 și OUG nr. 45/2010 nu sunt în concordanță cu Convenția Europeană, iar instanța nu este ținută de aprecierile Curții Constituționale, care are hotărâri contrare Curții Europene.
Analizând sentința prin prisma motivelor de apel, tribunalul a considerat că, instanța de fond a reținut în mod corect că înființarea popririi de către executorul judecătoresc nu are o bază legală, având în vedere că prin OUG nr. 71/2009, plata sumelor reținute prin hotărâri judecătorești cu privire la acordarea unor drepturi de natura salarială, se va realiza după o procedură de reeșalonare începând cu anul 2012.
Terțul poprit nu dispune de credite bugetare repartizate cu această destinație, astfel încât, în mod corect s-a reținut reglementarea specială prevăzută de OUG nr. 71/2009, modificată prin OUG nr. 45/2010.
Nu există rea credință din partea debitorului și nici a terțului poprit care au aceeași subordonare, în executarea titlului executoriu, întrucât se respectă actul normativ menționat mai sus, iar M. Finanțelor P. ca ordonator principal de credite a aprobat nota de plată a creanței stabilite prin decizia nr. 1172/2009, a Curții de Apel C., urmând ca plata să se facă în condițiile OUG nr. 71/2009.
În această situație, adresa de înființare poprire creanță nr.110/_ nu a avut în vedere dispozițiile OUG 71/2009.
Sunt nefondate și motivele de apel referitoare la invocarea termenului rezonabil, prevăzut de Convenția Europeană, întrucât în prezent există dificultăți economice majore în ceea ce privește bugetul de stat al țării, iar executarea imediată potrivit dreptului comun a acestor titluri executorii ar avea drept consecință imposibilitatea menținerii echilibrelor bugetare și nerespectarea angajamentelor interne și internaționale asumate de Guvernul României, inclusiv în ceea ce privește nivelul deficitului bugetar.
Este adevărat că plata acestor debite a fost eșalonată pe o perioadă mare de timp dar, potrivit celor două ordonanțe de urgență, instanța de fond în mod corect a reținut că acestea au aplicabilitate în condițiile în care au fost declarate constituționale, astfel încât, atitudinea debitorului și a terțului poprit în executarea acestor creanțe nu poate constitui un refuz sau rea credință din partea acestora.
Constatând astfel că, instanța de fond a dat o interpretare corespunzătoare dispozițiilor legale, raportat la conținutul cereri cu care a fost sesizată, tribunalul în conformitate cu dispozițiile art. 296 Cod procedură civilă a respins ca nefondat apelul.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs creditoarea R. L., susținând că este nelegală și netemeinică, fiind rezultatul aplicării greșite a legii, respectiv art.304 pct. 9 Cod pr. civ.
Instanța de apel a încălcat în mod flagrant și deosebit de grav dispozițiile exprese ale art.148 alin.2 și 4 raportate la cele ale art.20 din Constituția României.
A mai arătat că, în ceea ce privește concordanța dispozițiilor OUG nr.71/2009, cu modificările și completările ulterioare, cu cele ale Convenției Europene, instanța nu mai este ținută de aprecierile Curții Constituționale dacă ordonanțele respective respectă sau nu principiile europene în materia drepturilor omului.
Refuzul autorităților de a aloca sumele necesare plății debitului constituie o atingere adusă dreptului creditorilor persoane fizice ce decurge din art.1 Protocolul nr.1 din Convenție.
Mai mult, s-a statuat la nivel de jurisprudență CEDO că statul nu poate impune limitări ale executării silite și nu poate institui norme care să ducă la amânarea realizării creanței care o persoană o are împotriva sa, constituind o ingerință nepermisă și nerezonabilă în dreptul său la recunoașterea bunurilor prevăzute la art.1 din Protocolul 1 la CEDO.
Referitor la decizia nr.800/2011 a Tribunalului O., au susținut că instanța de apel a fost într-o gravă eroare, deoarece adresa de înființare a popririi nu a fost emisă în baza acestei hotărâri, iar pe de altă parte, dosarul în care s-a pronunțat această decizie a avut ca obiect contestația la executare formulată de Sindicatul Finanțelor P. O., prin care s-a cerut obligarea B.E.J. să efectueze acte de executare silită pentru întreaga creanță și nu cum s-a procedat cu adresa de înființare poprire, decât pentru 34% din aceasta.
A solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacată, în sensul admiterii cererii de validare.
În drept, a invocat dispozițiile art.304 pct. 9 Cod pr. civ.
Recursul nu este fondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente.
Criticile recurentei privind greșita interpretare a principiilor jurisprudenței CEDO sunt nefondate, dispozițiile dreptului intern în materia executării creanțelor împotriva statului nefiind contrare dispozițiilor din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Articolul 6 al Convenției garantează oricărei persoane dreptul ca o instanță să judece orice contestație privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil. Dreptul de a obține executarea unei hotărâri judecătorești este parte a procesului civil și este garantat oricărei persoane prin art. 6 din Convenție ( CEDO, Cauza Ulger c. Turciei,_/02, hot. din 26 iunie 2007, M. și D. c. României ,_/00).
Dreptul de acces la justiție nu este însă un drept absolut, fiind recunoscute limitări ale acestuia, în anumite condiții.
Instanța europeană recunoaște că statele au o mare libertate în alegerea mijloacelor proprii pentru a permite sistemului lor judiciar să răspundă exigențelor art. 6 ( cauza Ashingdane c. Regatului Unit, 28 mai 1985), atâta vreme cât limitările impuse nu ating chiar substanța dreptului. Limitarea dreptului de acces la instanță este permisă dacă are un scop legitim și dacă există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat.
În speță, instituția debitoare nu a refuzat executarea silită, însă s-a făcut aplicarea actului normativ care dă posibilitatea de a se plăti creanța eșalonat, la anumite intervale de timp. O astfel de normă juridică reprezintă o ingerință a statului în dreptul creditorului de a obține executarea silită și finalizarea procesului civil, dar este o ingerință care are un scop legitim, acela de a proteja bugetul de stat într-o perioadă critică, și este rezonabil proporțională cu scopul urmărit.
Caracterul proporțional al limitării dreptului creditoarei de a obține executarea hotărârii judecătorești rezultă din faptul că OUG 71/2009, modificată prin OUG nr.45/19 mai 2010, nu neagă dreptul la executare, ci doar stabilește modul în care creanța se va realiza, cu o întârziere rezonabilă, apreciată ca atare și de instanța europeană în cauza Vasyl Petrovych Krapynytskly împotriva Ucrainei, având în vedere că titlul executoriu a fost obținut în anul 2009. Măsura eșalonării plății este proporțională cu scopul urmărit, deoarece creditoarea a beneficiat de drepturile salariale care constituie un bun, titlul executoriu privind doar anumite restanțe, diferențe salariale datorate de angajator pentru o perioadă anterioară, rezultate din aplicarea greșită a unor prevederi legale. În al doilea rând, obligația efectuării plății din titlul executoriu nu a fost stinsă, prin voința legiuitorului, ci doar amânată pentru o perioadă rezonabilă de timp iar creditorul va benefica da data executării efective de actualizarea creanței cu indicele prețurilor de consum.
Prin norma de drept internă nu se aduce atingere nici dreptului reclamantei de proprietate, garantat de art. 1 din Protocolul adițional nr. 1, deoarece alineatul 2 al articolului conferă statului dreptul de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general. Expunerea de motive la adoptarea Ordonanței relevă situația financiară dificilă a statului și argumentează eșalonarea plăților prin necesitatea protejării interesului general, astfel că sunt incidente dispozițiile convenției europene. În plus, dreptul de proprietate al reclamantei asupra bunului constituit de creanța împotriva statului nu este negat, nu îi este atinsă substanța, așa încât sentința ce reprezintă titlu executoriu nu rămâne inoperantă.
În concluzie, instanța apreciază că OUG nr. 71/2009 nu contravine Convenției Europene pentru Drepturile Omului.Întrucât prin această ordonanță de urgență a fost amânată și eșalonată executarea hotărârilor judecătorești care au ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar (categorie în care se încadrează și titlul executoriu al intimatei), Curtea apreciază că soluția care se impunea a fi adoptată în cauză era cea de respingere a cererii de validare.
Asupra conformității OUG 71/2009 cu normele constituționale s-a pronunțat Curtea Constituțională prin mai multe decizii. Astfel, prin Decizia 188 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial nr. 237 din 14 aprilie 2010, s-a statuat că actul normativ criticat este o măsură de natură să întărească finalitatea procesului judiciar, în sensul că reprezintă un prim pas important al debitorului de a-și executa creanța. Faptul că acesta își execută creanța într-o perioadă de 3 ani nu reprezintă o durată excesivă a executării unei hotărâri judecătorești, datorită caracterului sistemic al problemelor apărute în legătură cu executarea titlurilor executorii ale personalului bugetar. S-a arătat că executarea eșalonată a unor titluri executorii care au ca obiect drepturi bănești nu este interzisă în niciun mod de Convenție.
Guvernul, prin adoptarea ordonanței de urgență criticate, nu neagă existența și întinderea despăgubirilor constatate prin hotărâri judecătorești și nu refuză punerea în aplicare a acestora. Măsura criticată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenției, fiind, deci, o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituție, în condițiile unei crize financiare accentuate.
Apreciind că decizia atacată este legală, nefiind incident motive de nelegalitate în sensul art. 304 punct 9 cod procedură civilă, recursul se va respinge ca nefondat, potrivit art. 31 2 pct.1 cod pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea R. L. împotriva deciziei civile nr. 254 din 20 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul O., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații debitori M. Finanțelor P., Direcția G. a Finanțelor P. O. precum și intimata terț poprit T. M. S., având ca obiect validare poprire.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 07.03.2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
P. B. C. TomescuOana C. G.
Grefier,
I. B.
Red.jud. O.C.G./21.03.2012
Jud.apel I.M./L.P.
Jud.fond I.B.
2 ex/A.G./
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 3090/2012. Curtea de Apel... → |
|---|
