Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 786/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 786/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 08-05-2014 în dosarul nr. 786/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 786
Ședința publică de la 08 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. S.
Judecător G. I.
Judecător E. B.
Grefier A. C.
x.x.x.
M. Public a fost reprezentat de procuror C. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta reclamantă M. M. M. împotriva sentinței civile nr. 184 din 25.02.2014, pronunțată de Tribunalul O., Secția I civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât S. R. prin M. Finanțelor P. - Administrația Județeană a Finanțelor P. O., având ca obiect Despăgubiri Legea nr.221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta reclamantă M. M. M. personal și asistată de avocat A. Herțoiu, lipsind intimatul pârât S. R. prin M. Finanțelor P. - Administrația Județeană a Finanțelor P. O..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că recursul a fost declarat și motivat în termen și că intimatul pârât a formulat întâmpinare ce a fost înregistrată sub nr._/17.04.2014, după care;
Apărătorul recurentei reclamante nu a solicitat termen pentru a observa întâmpinarea.
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului de față.
Avocat A. Herțoiu, pentru recurenta reclamantă M. M. M., a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii cu privire la cele două capete de cerere conform motivelor expuse în cererea de recurs.
A susținut că nu există o hotărâre judecătorească de internare arătând că Judecătoria Slatina a precizat că deține arhivă începând cu anul 1970, restul aflându-se la Arhivele Statului, că Secția de Psihiatrie a Spitalului Slatina a comunicat că nu a avut în evidență înregistrat ca bolnav psihic pe tatăl reclamantei iar Spitalul de Psihiatrie Cronici Schitu –Greci a motivat că internarea s-a făcut la cererea organelor de procuratură iar din actele C.N.S.A.S rezultă că prezentarea autorului reclamantului la psihiatrie s-a făcut la cererea și în prezența ofițerului de securitate.
S-a mai arătat că tatăl reclamantei a declarat că este conștient de pericolul la care se expune prin conduita sa împotriva regimului.
Din cele expuse mai sus rezultă că tatăl reclamantei era un om normal, iar măsura administrativă de internare a avut caracter politic.
Reprezentantul Ministerului Public, procuror C. C., a susținut că potrivit dispozițiilor deciziei nr. 1358 din 21 octombrie 2010 a Curții Constituționale nu mai pot fi acordate despăgubiri morale, în mod corect fiind respins capătul de cerere cu privire la despăgubirile morale.
A arătat că din adresa emisă de Spitalul de Psihiatrie Cronici Schitu–Greci rezultă că autorul reclamantei a fost internat la Spitalul de Psihiatrie Cronici Schitu–Greci cu diagnosticul paranoia la cererea Procuraturii Raionului Drăgănești O., Regiunea Argeș și că această probă nu face dovada că măsura internării într-un spital de psihiatrie a avut caracter politic pentru a fi îndeplinite cerințele Legii 221/2009, în mod corect instanța respingând acțiunea reclamantei sub acest aspect.
A mai precizat că sunt îndeplinite prevederile art. 131 din Constituție.
Reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii de respingere a recursului, sentința atacată fiind legală și temeinică.
CURTEA
Asupra recursului de față;
P. cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului O.- Secția a I Civilă, reclamanta M. M. M. a solicitat, conform art.5 al.1 din Legea nr.221/2009, despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit în valoare de 5.000 euro, în calitate de descendentă gradul I, fiind fiica autorului E. A., care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic și care în 09.03.1965, în baza raportului de expertiză medico-judiciară, expertiză cerută de M. de Interne – Direcția I, prin organele de poliție, a fost internat în Căminul Spital Schitu Greci, raion Slatina, conform Decretului 12/1965.
A precizat reclamanta că anchetarea tatălui său s-a făcut în baza adresei nr. 4/_ din 31.03.1965 a MAI – Direcția Regională Argeș - Biroul anchete, ulterior fiind judecat și internat obligatoriu ,,la nebuni”, fiind considerat un element periculos orânduirii socialiste prin activitatea de propagandă cu o desfășurare împotriva orânduirii socialiste și G.A.C.
A învederat reclamanta că, în conformitate cu dispozițiile art.2 al.1 din OUG 214/1999, constituie infracțiuni săvârșite din motive politice, infracțiunile care au avut drept scop exprimarea protestului împotriva dictaturii, cultului personalității, terorii comuniste, precum și abuzului de putere din partea celor care au deținut puterea politică. Alineatul c, propaganda pentru răsturnarea ordinii sociale până la 14.12.1989 sau manifestarea împotrivirii față de aceasta, ceea ce a făcut tatăl său, așa cum reiese din documentele depuse.
La data de 22.10.1964, sub presiunea a doi procurori, reclamanta a arătat că a dat o notă informativă împotriva tatălui său, iar apoi a fost chemată în instanță, respectiv la judecătorie, ca martor, pentru a susține activitatea dușmănoasă contra partidului și GAC pe care o propaga tatăl său.
Pentru obținerea drepturilor legale, reclamanta a arătat că s-a adresat Instituției Prefectului O. prin adresa nr._ din 22.10.2008, însă răspunsul nu a fost favorabil, în sensul că i s-a comunicat că cererea trebuia depusă până la data de 21.12.2003.
A considerat reclamanta că răspunsul este ilegal și abuziv, deoarece prin decizia nr.148/2001, Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art.8 din Legea 118/1990 prin care se prevăd termenele pentru depunerea cererilor.
P. adresa nr.4030 din 02.10.2008, reclamanta s-a adresat Direcției de Muncă, solicitând o pensie de urmaș de 200 lei, însă răspunsul a fost că nu poate beneficia de drepturile prevăzute de aceste acte normative.
La data de 6 noiembrie 2012, reclamanta a depus la dosar precizare, prin care solicită să se ia act că înțelege să se judece în contradictoriu cu S. R., prin M. Finanțelor P., în calitate de pârât.
S. R., prin M. Finanțelor P., a formulat la data de 10.01.2013 întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, ca neîntemeiată, arătând că prin deciziile nr.1358/21.10.2010 și nr.1360 din 21.10.2010, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate invocată, constatând că prevederile art.5 alin.1, lit.(a) teza I (privind acordarea unor despăgubiri morale) din Legea 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 06.03._89, cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale.
Mai mult, Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.12 a admis recursul în interesul legii formulat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în sensul că, urmare a deciziilor Curții Constituționale nr.1358/2010 și nr.1360/2010, dispozițiile art.5 alin.1 lit.a teza I din Legea 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsuri administrative asimilate acestora și-au încetat efectele și nu pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial.
Măsurile administrative cu caracter politic au fost definite de legiuitor pe de o parte prin raportare la actele normative în temeiul cărora au fost dispuse, iar pe de altă parte, prin raportare la scopul urmărit de cel supus măsurilor respective, astfel cum a fost definit prin art.2 al.1 din OUG nr.214/1999.
În drept, au fost invocate prevederile art.115 cod procedură civilă.
P. sentința civilă nr. 221/30.01.2013, pronunțată de Tribunalul O. – Secția I Civilă, în dosarul nr._, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta M. M. M., în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P. București – Direcția Generală a Finanțelor P. O., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut că, relativ la capătul de cerere privind constatarea caracterului politic al măsurii administrative dispuse împotriva autorului reclamantei, E. A., reclamanta nu a făcut în cauză dovada luării efective a măsurii respective.
Nu s-a depus la dosar nicio decizie a organelor competente (organele fostei miliții sau ale securității, instanța de judecata) din care să rezulte luarea măsurii respective, durata acesteia și justificarea ei.
S-a reținut că autorul reclamantei a desfășurat o activitate ostilă față de regimul comunist, activitate pentru care a și făcut obiectul unor anchete, după cum rezultă din referatul cu propuneri de anchetare și avertizare a acestuia, din interogatoriul depus la filele 17-19, nu însă și măsura administrativă adoptată împotriva acestuia.
În acest sens, nu poate primi eficiență numai nota informativa din 20 iulie 1965 întocmită de sursa ,,A. I.”, care nu reprezintă actul de autoritate în baza căruia autorul reclamantei ar fi fost internat. Reclamanta nu a depus un astfel de înscris și nici nu a făcut dovada prin alte mijloace de probă, după cum avea obligația în temeiul dispozițiilor art.1169 cod procedură civilă pentru a putea beneficia de dispozițiile art.4 al.2 din Legea nr.221/2009.
S-a reținut, totodată, caracterul imoral al cererii reclamantei, în sensul că aceasta solicită a beneficia de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit de autorul său, în condițiile în care, chiar prin fapta proprie, respectiv prin ,,informarea”, a furnizat organelor de securitate informații de natura a-l incrimina pe tatăl său.
Tribunalul a constatat netemeinicia cererii reclamantei privind constatarea caracterului politic al măsurii administrative ce se susține a se fi luat împotriva acestuia.
Apare astfel ca lipsită de temei și cererea de acordare a daunelor morale, care are un caracter subsidiar primului capăt de cerere.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta M. M. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
P. decizia civilă nr.8019 din 10 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel C. – Secția I Civilă în dosar nr._, s-a admis recursul formulat de reclamanta M. M. M., în contradictoriu cu intimatul pârât S. R. P. M. FINANȚELOR P. -DGFP O., a fost casată sentința și a fost trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Curtea, analizând hotărârea prin prisma criticilor invocate în recurs, a reținut că, prin cererea formulată, reclamanta a solicitat instanței să constate caracterul politic al măsurii administrative ce a fost luată împotriva tatălui său prin internarea acestuia în Căminul Spital Schitu Greci, invocând dispozițiile art.4 al.2 legea 221/2009.
P. sentința atacată, acțiunea a fost respinsă reținându-se în considerente că reclamanta nu a făcut dovada luării efective a măsurii internării și că acțiunea sa este imorală, având în vedere declarația acesteia în fața organelor de securitate.
Din adresa nr.2797/12.08.2013 emisă de Spitalul de Psihiatrie Schitu Greci depusă în recurs, rezultă că autorul reclamantei E. A. a fost internat în această instituție în perioada 8.07._66 la cererea Procuraturii Drăgănești O..
Față de conținutul acestei adrese Curtea a reținut că, în cauză, s-a făcut dovada faptului că față de autorul reclamantei a fost luată măsura internării într-un spital de psihiatrie.
În condițiile în care această dovadă a fost realizată, iar Legea 221/2009 recunoaște reclamantei calitatea procesuală activă fără a sancționa în vreun fel comportamentul față de autorul care a suferit o condamnare sau măsură administrativă, Curtea a constatat că în cauză se impune analizarea tuturor mijloacelor de probă administrate pentru a se aprecia dacă această măsură a avut sau nu caracter politic.
Față de aceste motive, în baza art. 312 al.1 și 5cod procedură civilă, Curtea a admis recursul, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului O. sub nr._ .
Având în vedere decizia de casare s-a admis probatoriul solicitat de către reclamantă și s-au efectuat adrese către Spitalul de Psihiatrie,,Schitu Greci’’, Spitalul Județean de Urgență O. și Judecătoria Slatina, în sensul comunicării actelor în baza cărora s-a dispus internarea autorului reclamantei, perioada de internare și persoana care a dispus internarea.
Din adresa emisă de către Spitalul de Psihiatrie Cronici ,,Schitu Greci’’ rezultă că, în registrul de internări, figurează internat autorul reclamantei cu diagnosticul ,,paranoia’’, în perioada 8.07._66, la cererea Procuraturii Raionului Drăgănești-O., Regiunea Argeș.
Tribunalul O., Secția I Civilă prin sentința civilă nr. 184 din 25.02.2014 a respins acțiunea formulată de reclamanta M. M. M., în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin M. FINANȚELOR P. BUCUREȘTI – Administrația Județeană a Finanțelor P. O..
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art.4 al.2 din Legea 221/2009, persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art.3, pot să solicite instanței de judecată, să constate caracterul politic al acestora.
Deși reclamanta a invocat faptul că împotriva autorului său a fost luată măsura administrativă de internare la Spitalul ,,Schitu Greci’’, nu s-a făcut dovada că măsura internării într-un spital de psihiatrie a avut caracter politic pentru a fi îndeplinite dispozițiile art.4 al.2 din Legea 221/2009.
Întrucât nu s-a făcut dovada cu probele administrate că măsura internării la Spitalul,,Schitu Greci’’ a avut caracter politic, acest capăt de cerere urmează a fi respins ca neîntemeiat.
Și capătul de cerere privind acordarea despăgubirilor morale pentru prejudiciul suferit în calitate de descendentă de gradul I a autorului E. A. este neîntemeiat, având în vedere faptul că prin deciziile Curții Constituționale nr.1358/2010 și 1360/2010 s-a stabilit că dispozițiile art.5 al.1 lit.a Teza I din Legea 221/2009, sunt neconstituționale .
P. decizia nr.12 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a statuat că, raportat la deciziile Curții Constituționale nr.1358/2010 și 1360/2010, că dispozițiile art.5 al.1 lit.a teza I din Legea 221/2009 și-au încetat efectele și nu pot constitui temei juridic pentru acordarea despăgubirilor morale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta M. M. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a arătat că a formulat cerere în instanță în condițiile Legii nr. 221/2009 care a modificat și completat Legea nr.568/2001 art. 5, în sensul că a solicitat instanței despăgubiri pentru măsura administrativă dispusă împotriva tatălui său E. A., care la data de 09.03.1965 a fost internat la Spitalul de Psihiatrie Schitu-Greci, jud. O..
Această internare a fost abuzivă și premeditată de stat, fiind solicitată de către organele de securitate.
Este de reținut că tatăl său a avut o conduită de respingere totală a măsurilor luate de regimul comunist - cu accent principal pe confiscarea proprietăților funciare.
Din cele două dosare de urmărire penală informativă rezultă cu certitudine faptul că acesta a fost un opozant al regimului, a fost sancționat administrativ, a continuat să critice măsurile luate de statul comunist și după aplicarea sancțiunilor cu amendă - situație în care organele de securitate au propus internarea sa într-un institut de psihiatrie.
Această situație și această măsură a fost luată deoarece, începând cu anul 1964- după ce S. român a semnat ca parte - tratate și pacte internaționale referitoare la Drepturile Omului - nu s-au mai pronunțat condamnări politice, apelându-se la alte măsuri pentru a ascunde, sub masca unei măsuri administrative - sancțiunea politică.
Este inadmisibil să se aprecieze că măsura administrativă luată împotriva tatălui său nu a fost o măsură de sancționare administrativă – abuzivă - deoarece nu este credibil ca organele de securitate să fi executat ani întregi, urmărirea informativă, împotriva unui „bolnav psihic".
Mai mult decât atât, din actele răspuns depuse în rejudecare rezultă faptul că instituțiile statului au prezentat instanței informații contradictorii.
Spitalul motivează că internarea s-a făcut la cererea organelor de procuratură, or, din actele C.N.S.A.S., rezultă că prezentarea tatălui recurentei la psihiatrie s-a făcut la cererea șt în prezența ofițerului de securitate.
Dacă internarea pentru tratament medical conform capitolului III din Decretul pentru internarea bolnavilor psihici nr. 12/1965 - decret publicat în B.O. Nr. 2 M. cu nr.4/1955, s-a făcut de „ Procuror" în condițiile art. 9, ar fi trebuit să existe o comunicare către instituția sanitară de specialitate, o examinare de către o comisie medicală, o sesizare a procurorului către instanță si o hotărâre judecătorească de internare.
Aceste acte nu există. Mai mult decât atât instanța sesizată comunică, că nu s-a putut identifica o asemenea hotărâre.
Secția de psihiatrie a Spitalului Jud. Slatina a comunicat că nu a avut în evidență înregistrat ca „bolnav psihic,, pe tatăl său.
În lucrarea „REGIMUL COMUNIST ÎN ROMÂNIA - ILEGITIM Șl CRIMINAL" 2007 se reține ca măsură de împiedicare a tendințelor anticomuniste „condamnările administrative"prin internări în instituții de psihiatrie.
Examinând cele două dosare de urmărire informativă de la CNSAS, a solicitat a se observa numărul mare al informatorilor care au avut ca obiectiv pe tatăl său, raportând această situație la datele Asociației foștilor deținuți politici din România (486.000 de informatori) în afara celor care făceau parte din serviciul „Z" al securității, care a fost de 3753.
Din una din informările existente în dosar rezultă că după externare, informatorul l-a provocat pe tatăl său cerându-i opinia în legătură cu măsurile luate de stat și de partid, acesta refuzând discuția deoarece „nu mai vorbesc, pentru că iar mă duc ăștia la Schitu-Greci".
De altfel, există un raport al unui ofițer de securitate în care se face vorbire de faptul că la întrebarea dacă tatăl său realizează pericolul la care se expune prin conduita sa împotriva regimului - și dacă este conștient de consecințe - acesta i-a răspuns că este conștient.
Situațiile anterior invocate în legătură cu lipsa actelor de internare, lipsa din evidențele psihiatrice ale spitalului, lipsa hotărârii judecătorești de internare, și a faptului că internarea în baza Decretului nr. 12/1965 se referea la „îngrijirea medicală a bolnavilor mintali periculoși" - coroborată cu faptul că tatăl său a declarat că este conștient de faptul că se vor lua măsuri împotriva lui - dovedește cert că acesta era un om normal, iar măsura administrativă de internare a avut caracter politic.
Toate aceste considerente impun în ideea de aplicare a Legii de reparație nr. 221/2009, admiterea recursului, în sensul admiterii cererii și a acordării în calitatea sa de succesor de grad I a despăgubirii din art. 5 pct. 2 din Lege.
Intimatul pârât S. R. prin M. Finanțelor P. - Administrația Județeană a Finanțelor P. O. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Recursul este nefondat, pentru considerentele de succed:
Criticile recurentei reclamante vizează modalitatea de soluționare a ambelor capete de acțiune, respectiv atât a capătului de acțiune referitor la acordarea daunelor morale cât și a capătului de acțiune referitor la constatarea caracterului politic al măsurii administrative luată cu privire la autorul său.
Soluția instanței de fond este temeinică și legală cu privire la ambele capete de cerere.
Astfel, referitor la capătul de acțiune ce vizează acordarea daunelor morale în baza art. 5 lit. a) din Legea nr. 221/2009, Curtea constată că acesta a fost respins în mod corect, întrucât prin deciziile Curții Constituționale nr.1358/2010 și nr.1360/2010, dispozițiile art.5 alin.1 lit.a Teza I din Legea 221/2009, au fost declarate neconstituționale.
Mai mult, prin Decizia nr.12/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a statuat că, raportat la deciziile Curții Constituționale nr.1358/2010 și nr.1360/2010, dispozițiile art.5 al.1 lit.a teza I din Legea 221/2009 și-au încetat efectele și nu pot constitui temei juridic pentru acordarea despăgubirilor morale.
În condițiile în care în prezent nu există temei legal pentru acordarea de daune morale în baza Legii nr. 221/2009, cererea reclamantei formulată în acest sens a fost soluționată în mod legal de către instanța de fond.
Referitor la cel de-al doilea capăt de acțiune, se constată de asemenea că a fost corect respins, așa încât criticile recurentei reclamante sunt apreciate ca nefondate.
Potrivit art. 4 alin. 2 din Legea nr. 221/2009, persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora, textul legal făcând trimitere la art. 1 alin. (3) din același act normativ, care la rândul său, face trimitere la unul din scopurile prevăzute la art. 2 alin. (1) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 214/1999.
Conform art. 1 alin. 3 din aceeași lege constituie, de asemenea, condamnare cu caracter politic și condamnarea pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru orice alte fapte prevăzute de legea penală, dacă prin săvârșirea acestora s-a urmărit unul dintre scopurile prevăzute la art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum și persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de răsturnare prin forță a regimului comunist instaurat în România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 568/2001, cu modificările și completările ulterioare.
În conformitate cu prevederile art. 2 alin.1 din OUG nr. 214/1999 constituie infracțiuni săvârșite din motive politice infracțiunile care au avut drept scop: a) exprimarea protestului împotriva dictaturii, cultului personalității, terorii comuniste, precum și abuzului de putere din partea celor care au deținut puterea politică; b) susținerea sau aplicarea principiilor democrației și a pluralismului politic; c) propaganda pentru răsturnarea ordinii sociale până la 14 decembrie 1989 sau manifestarea împotrivirii față de aceasta; c1) acțiunea de împotrivire cu arma și răsturnare prin forță a regimului comunist; d) respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, recunoașterea și respectarea drepturilor civile, politice, economice, sociale și culturale; e) înlăturarea măsurilor discriminatorii pe motive de naționalitate sau de origine etnică, de limbă ori de religie, de apartenență sau opinie politică, de avere ori de origine socială.
Din interpretarea dispozițiilor legale citate rezultă că, în sensul Legii nr. 221/2009 sunt considerate măsuri administrative cu caracter politic, orice măsuri luate de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, internarea în spitale de psihiatrie, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre actele normative enumerate în cadrul art. 3 din Legea nr. 221/2009, și pe de altă parte dacă scopul urmărit în luarea acestei măsuri a fost unul dintre cele prevăzute expres de art.2 alin.(1) din OUG 214/1999.
În cauză, nu s-a făcut dovada că internarea lui E. A. ( autorul recurentei reclamante ) într-un spital de psihiatrie s-a făcut în baza unuia dintre actele normative prevăzute în art. 3 din lege după cum nu s-a făcut dovada urmăririi vreunuia dintre scopurile prevăzute la art.2 alin.(1) din OUG 214/1999.Totodată nu au fost aduse dovezi din care să rezulte că măsura internării ar fi fost dispusă de organele represive ale statului totalitar român, în legătură cu o presupusă activitate îndreptată împotriva ordinii sociale și politice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Dimpotrivă, Curtea reține că, probele administrate în ambele cicluri procesuale, (îndeosebi cu ocazia rejudecării ) au făcut dovada faptului că față de autorul recurentei reclamantei a fost luată măsura internării într-un spital de psihiatrie, ca urmare a afecțiunii psihice de care acesta suferea la momentul respectiv.
Astfel, din adresa nr. 469/03.02.2014 întocmită de Spitalul de Psihiatrie Schitu-Greci, jud. O. ( fila 25 dosar nr._ al Tribunalului O. ) rezultă că în Registrul de internării (document cu termen de păstrare permanent ) autorul recurentei - E. A. figurează internat în perioada 08.07.1965 – 24.02.1966, cu diagnosticul „ Paranoia”, internarea fiind făcută la cererea Procuraturii Raion Drăgănești O., Regiunea Argeș.
Diagnosticul de „ Paranoia” menționat în Registrul de internării al Spitalului de Psihiatrie Schitu-Greci, jud. O. rezultă și din raportul de expertiză medico – judiciară nr. 97/09.03.1965 întocmit de Serviciul Medico – Judiciar Pitești, existent în dosarul C.N.S.A.S., depus în copie la dosarul cauzei, internarea în Spitalul de Psihiatrie Schitu-Greci, jud. O. fiind recomandată de cei doi medici specialiști în specialitatea neuropsihiatrie, care l-au examinat pe autorul E. A..
P. urmare, internarea autorului recurentei reclamante în Spitalul de Psihiatrie Schitu-Greci, jud. O., s-a făcut în considerarea stării precare de sănătate și a diagnosticului de„ Paranoia” stabilit de medicii specialiști prin raportul de expertiză medico – judiciară, nicidecum urmare a desfășurării de către acesta a unei activități cu caracter anticomunist.
Or, în lipsa unui scop imperativ pretins prin dispozițiile art. 1 alin. (3) din Legea nr. 221/2009, nu se poate face aplicarea prevederilor art. art. 4 alin. 2 din Legea nr. 221/2009.
Potrivit art. 9 din Decretul nr. 12/1965 privind îngrijirea medicală a bolnavilor mintali periculoși „Procurorul, din oficiu, ori în urma unei sesizări asupra existenței unei persoane din a cărei comportare s-ar putea deduce că este un bolnav mintal periculos, dacă constată că sînt suficiente date cu privire la această stare, va dispune examinarea medicală a acelei persoane și, în caz de nevoie, punerea ei sub pază specială.
Dacă găsește necesar, procurorul poate efectua, direct sau prin organele miliției, investigații prealabile cu privire la starea și manifestările persoanei presupusă bolnavă mintal. Examinarea medicală se va face de medicul psihiatru din localitatea în care se află persoana prevăzută în alineatul precedent sau din localitatea cea mai apropiată.
Avizul dat în urma examinării medicale va cuprinde concluzii cu privire la necesitatea de internare sau, eventual, de instituire a tratamentului ambulatoriu.”
Din adresa nr. 469/03.02.2014 întocmită de Spitalul de Psihiatrie Schitu-Greci, jud. O. depusă în rejudecare rezultă că internarea numitului E. A. s-a făcut la cererea Procuraturii Raion Drăgănești O., Regiunea Argeș.
Chiar dacă în cuprinsul adresei nu există mențiuni referitoare la temeiul legal al internării, Curtea reține că internarea a fost făcută în conformitate cu prevederile art. . 9 din Decretul nr. 12/1965 privind îngrijirea medicală a bolnavilor mintali periculoși, întrucât potrivit acestui articol procurorul avea obligația legală să solicite internarea într-un spital de specialitate a persoanei bolnave psihic, dacă existau elemente suficiente din care să rezulte starea gravă de sănătate a acesteia.
Or, din raportul de expertiză medico – judiciară nr. 97/09.03.1965 întocmit de Serviciul Medico – Judiciar Pitești, depus în copie la fila nr. 7 din dosarul nr._ al Tribunalului O. rezultă că autorul E. A. a fost diagnosticat cu „ Paranoia”, comisia de medici specialiști în specialitatea neuropsihiatrie concluzionând că este periculos pentru societate, situație în care a recomandat internarea în Spitalul de Psihiatrie Schitu-Greci, jud. O., până la vindecarea completă.
Mențiunea din adresa nr. 469/03.02.2014 întocmită de Spitalul de Psihiatrie Schitu-Greci, jud. O., în sensul că internarea numitului E. A. s-a făcut la cererea Procuraturii Raion Drăgănești O., Regiunea Argeș, coroborată cu împrejurarea că raportul de expertiză medico – judiciară a fost întocmit la data de 09.03.1965, dar și cu aspectul legat de perioada internării (08.07.1965 – 24.02.1966 ), sunt de natură să formeze convingerea instanței de recurs că internarea s-a făcut în conformitate cu prevederile art. 9 din Decretul nr. 12/1965, iar faptul că nu au fost depuse și alte înscrisuri din care să rezulte că a fost urmată întocmai procedura prevăzută de acest decret, poate fi imputat recurentei reclamante ( căreia potrivit legii îi revine sarcina probei ), nicidecum pârâtului S. R..
Sentința instanței de fond este legală și temeinică.
Pentru considerentele expuse, constatând că în cauză nu subzistă niciunul dintre motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 pct. 1-9 Cod procedură civilă, recursul este nefondat și în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta reclamantă M. M. M. împotriva sentinței civile nr. 184 din 25.02.2014, pronunțată de Tribunalul O. - Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât S. R. prin M. Finanțelor P. - Administrația Județeană a Finanțelor P. O..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Mai 2014.
Președinte, C. S. | Judecător, G. I. | Judecător, E. B. |
Grefier, A. C. |
Red.jud.C.S.
Jud.fond I.M.
Teh.red. A.G./2 ex
Data: 19.05.2014
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 115/2014. Curtea de Apel CRAIOVA | Pretenţii. Decizia nr. 788/2014. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
