Pretenţii. Decizia nr. 788/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 788/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 08-05-2014 în dosarul nr. 788/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 788
Ședința publică de la 08 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. S.
Judecător G. I.
Judecător E. B.
Grefier A. C.
x.x.x.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta reclamantă T. F. împotriva deciziei civile nr. 42 din 24.01.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți M. E. și M. de A., Societatea C. E. O. SA, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta reclamantă T. F. și consilier juridic S. C. pentru intimata pârâtă Societatea C. E. O. SA, lipsind intimatul pârât M. E. și M. de A..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că recursul s-a timbrat cu taxă judiciară de timbru în valoare de 1350 lei consemnată prin chitanța nr._ din 08.05.2014 și timbru judiciar de 3 lei, nedeclararea recursului în termenul legal termen și că intimata pârâtă Societatea C. E. O. SA a depus întâmpinare ce a fost înregistrată sub nr._/28.04.2014 și_/06.05.2014, după care;
Instanța a pus în discuție excepția tardivității recursului în raport de dispozițiile art. 301 Cod procedură civilă raportat la data comunicării deciziei recurate și la data declarării recursului.
Recurenta reclamantă T. F. a precizat că recursul a fost declarat în termen.
Consilier juridic S. C., pentru intimata pârâtă Societatea C. E. O. SA, a pus concluzii de admitere a excepției de tardivitate pusă în discuție.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru sub nr._ reclamanta T. F. a chemat în judecată pârâtele . SA și M. E. și M. de A., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor la plata contravalorii redării în circuitul agricol a unui teren proprietatea sa situat în .. A mai solicitat reclamanta ca în cazul în care pârâtele nu vor fi obligate la plata sumei să se dispună obligarea acestora să-i acorde un alt teren în schimbul celui degradat, teren care să aibă aceleași dimensiuni și să fie propice desfășurării muncilor agricole, precum și obligarea celor două pârâte la plata uzufructului pe ultimii trei ani și plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr.1733/02.10.2013 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ au fost respinse excepțiile autorității de lucru judecat invocate de pârâtele . SA și M. E. și M. de A. și a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei . SA și respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta M. E. și M. de A..
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta T. F. în contradictoriu cu pârâtele . SA și M. E. și M. de A. și a fost obligat pârâtul M. E. să plătească suma de 1561,69 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenurilor respective în suprafață de 1763 mp aferente anilor 2010, 2011 și 2012, fiind respinsă în rest cererea.
Împotriva sentinței au declarat apel apelanta reclamantă T. F. și apelantul pârât M. E. și M. de A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Tribunalul Gorj – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale prin decizia civilă nr.42 din 24.01.2014 a respins ca nefondate apelurile.
Analizând apelurile de față tribunalul a reținut că acestea critică sentința instanței de fond în ceea ce privește nereținerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. E. și în ceea ce privește soluția pronunțată asupra excepției autorității de lucru judecat în raport de sentința civilă nr.2196/11.10.2010 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._, precum și pe capătul de cerere având ca obiect contravaloarea lucrărilor de aducere a terenului agricol în folosință, urmând să analizeze sentința instanței de fond prin prisma acestor critici.
Astfel, prin sentința civilă nr.2196/11.10.2010 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta T. F. și a fost obligat pârâtul M. E. și M. de A. să redea în circuitul agricol terenul proprietatea reclamantei în suprafață de 0,2475 ha, fiind respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât invocată de M. E. și M. de A..
Prin acțiunea civilă care formează obiectul prezentului dosar aceeași reclamantă, T. F., a chemat în judecată același pârât M. E. și M. de A., solicitând ca prin sentința ce va pronunța acesta din urmă să fie obligat la plata contravalorii lucrărilor de redare a terenului în circuitul agricol ca urmare a neexecutării de către acest pârât a obligației instituită prin hotărârea judecătorească irevocabilă invocată anterior.
Prin sentința apelată instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul M. E. și M. de A., reținând în mod corect că atâta timp cât prin sentința civilă nr.2196/11.10.2010 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ s-a instituit că în raportul juridic dedus judecății calitatea procesuală aparține Ministerului E. și M. de A. în ceea ce privește obligațiile decurgând din degradarea terenului prin realizarea lucrărilor miniere, tot acest pârât are calitate procesuală și într-o acțiune având ca obiect o eventuală convertire a acestei obligații de a face într-o sumă de bani echivalentă. Practic, prin aceste critici aduse sentinței de fond în ceea ce privește calitatea sa procesuală pasivă M. E. tinde la a contrazice ceea ce s-a statuat cu autoritate de lucru judecat, tinzându-se altfel la înlăturarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat în ceea ce privește răspunderea pentru prejudiciile cauzate ca urmare a realizării lucrărilor miniere pentru terenul din cauza de față. Neputându-se repune în discuție calitatea procesuală pasivă a ministerului de resort în litigiul de față, tribunalul a apreciat ca nefondată această critică adusă sentinței de fond, după cum este nefondată și critica privind soluția pronunțată asupra excepției autorității de lucru judecat în raport de sentința civilă nr.2196/11.10.2010 dată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ . Astfel, prin această din urmă hotărâre judecătorească a fost soluționată acțiunea civilă având ca obiect obligarea Ministerului E. și M. de A. să redea în circuitul agricol terenul care formează obiectul litigiului de față, iar în cauza prezentă, deși este vorba despre aceleași părți și aceeași cauză (prejudiciul înregistrat în patrimoniul reclamantei ca urmare a imposibilității de a folosi terenul în suprafață de 0,2475 ha și care urmează să fie acoperit în conformitate cu dispozițiile Legii nr.85/2003 și ale dreptului comun în materiei), lipsește identitatea de obiect. În dosarul nr._ al Judecătoriei Motru obiectul îl reprezenta redarea terenului în circuitul agricol, iar în cauza de față obiectul litigiului poartă asupra transformării acestei obligații într-o sumă de bani echivalentă pentru a acoperi prejudiciul înregistrat în patrimoniul reclamantei ca urmare a neexecutării unei hotărâri judecătorești irevocabile. Nefiind întrunită tripla identitate prevăzute de art.1201 Cod civil, în mod corect a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat invocată atât de apelantul pârât M. E., cât și de către pârâta . SA în fața instanței de fond.
Tribunalul a apreciat că sunt nefondate și criticile legate de greșita eliberare a titlului de proprietate în favoarea reclamantei T. F. pentru un teren afectat de lucrări miniere, precum și aplicabilitatea dispozițiilor art.27 și art.8 din Legea nr.18/1991 deoarece, în condițiile în care s-a pronunțat sentința civilă nr.2196/11.10.2010 de Judecătoria Motru în dosarul nr._ prin care s-a instituit obligația pârâtului Ministerului E. de a acoperi contravaloarea lipsei de folosință a acestor terenuri pentru care există eliberat titlu de proprietate, aspectele legate de legalitatea titlului de proprietate sau de modalitatea în care s-a demarat procedura Legii nr.18/1991 în ce privește eliberarea acestuia nu mai pot fi repuse în discuție, operând efectul pozitiv al autorității de lucru judecat în ceea ce privește întrunirea elementelor răspunderii civile delictuale în sarcina pârâtului M. E. pentru imposibilitatea reclamantei T. F. de a folosi terenul agricol pentru care a fost eliberat titlul de proprietate nr._/24.07.1996.
Aceleași considerente conduc și la respingerea celorlalte argumente invocate de apelantul pârât în motivele de apel și legate de persoana în patrimoniul căreia se naște obligația de a răspunde pentru prejudiciile cauzate prin exploatările miniere și care ar fi operatorul minier, precum și legate de interpretarea dispozițiilor art.52 și art.53 din Legea nr.85/2003, manualul de închidere a minelor și art.998-999 cod civil deoarece, după cum s-a arătat, aceste aspecte au fost tranșate cu autoritate de lucru judecat prin sentința civilă nr.2196/11.10.2010 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ și nu mai pot fi repuse în discuție în cauza de față.
Apreciind sub acest aspect, al criticilor aduse de apelantul pârât M. E., că sentința instanței de fond este legală și temeinică, iar Judecătoria Motru a realizat o corectă aplicare a dispozițiilor legale în materie, în baza art.295 –art.296 Cod procedură civilă, a fost respins ca nefondat apelul formulat de M. E..
În ceea ce privește apelul promovat de apelanta reclamantă T. F., tribunalul a reținut că acesta vizează exclusiv modalitatea în care a fost soluționat capătul principal de cerere având ca obiect acordarea sumei reprezentând contravaloarea lucrărilor dispuse prin sentința civilă nr.2196/11.10.2010 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._, tribunalul urmând să analizeze aceste critici prin prisma dispozițiilor legii nr.85/2003 și HG nr.96/2003 invocate de către instanța de fond.
Astfel, după cum rezultă din dispozițiile sentinței menționate anterior, obligația de redare a terenului în circuitul agricol este o obligație personală a debitorului care nu poate fi adusă la îndeplinire pe calea executării silite și pe cale de consecință imposibil de convertit într-o sumă de bani echivalentă, aceasta fiind caracteristica obligației de a face cu caracter intuitu personae și care caracterizează redarea terenului în circuitul agricol. Este vorba despre o obligație personală deoarece, după cum rezultă din dispozițiile speciale reprezentate de art.52 și art.53 din Legea nr.85/2003, aceste lucrări de redare a terenului în circuitul agricol nu pot fi realizate decât de autoritatea statală, prin intermediul instituțiilor abilitate de lege și prin derularea unor proceduri specifice care presupun întocmirea documentației și eliberarea unor avize și autorizații de către organele abilitate, o terță persoană privată nefiind în măsură să realizeze aceste lucrări deoarece nu poate fi titulara unor asemenea autorizații sau licențe pentru realizarea acestor lucrări.
În mod corect s-a reținut pe cale de consecință de către instanța de fond că în speța de față creditorul are posibilitatea de a obține daune interese pentru neexecutare obligației de a face personală sau pentru întârzierea acestei executări, iar aceste daune interese nu reprezintă contravaloarea lucrării ci contravaloarea lipsei de folosință a terenului decurgând din imposibilitatea creditorului de a-și exercita prerogativele dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu, fiind neîntemeiat în acest sens apelul promovat de către apelata reclamantă împotriva sentinței instanței de fond. Astfel, faptul că apelanta reclamantă s-a adresat executorului judecătoresc și a somat debitorul să își execute obligația instituită prin sentința civilă nr.2196/11.10.2010 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ iar acesta din urmă nu a data curs somației, nu atrage convertirea obligației de a face personală într-o sumă de bani cum susține apelanta reclamantă deoarece, după cum s-a arătat, caracteristica obligațiilor intuitu personae este tocmai aceea de a nu putea fi executate de o altă persoană sau prin intermediul executării silite, iar Codul civil instituie o altă sancțiune reprezentată de daunele cominatorii echivalând lipsa de folosință pentru obiectul asupra căruia poartă obligația de a face intuitu personae.
De asemenea, nu se poate vorbi nici despre greșita interpretare a dispozițiilor art.52 și art.53 din Legea nr.85/2003 deoarece aceste dispoziții legale stabilesc debitorul obligației de redare a terenului în circuitul agricol și îi conferă acestei obligații caracter personal, aspecte care nu sunt înlăturate de faptul că HG nr.926/2003 nu face referire la perimetrul în raza căruia se află titlul de proprietate eliberat în favoarea apelantei reclamante din cauza de față.
În consecință, pentru considerentele arătate, apreciind sentința instanței de fond ca fiind dată cu aplicarea corectă a legii și în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului M. E. la contravaloarea lucrărilor de redare în circuitul agricol al a terenului, în baza art.295-art.296 Cod procedură civilă a fost respins ca nefondat și apelul formulat de apelanta reclamantă T. F..
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta T. F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recursul este tardiv.
Potrivit prevederilor art.301 rap. la art. 101 C.proc.civ. termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii și se socotește pe zile libere, neintrând în calcul nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul.
Al. 5 al art.101 prevede că termenul care se sfârșește într-o zi de sărbătoare legală, sau când serviciul este suspendat, se va prelungi până la sfârșitul primei zile de lucru următoare.
Articolul 103 cod pr.civilă precizează că, neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea, în afara de cazul când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
În speță, se constată că recurenta pârâtă a primit sentința la data de 21.02.2014, conform dovezii de comunicare aflată la fila 70 dosar fond, astfel încât, potrivit prevederilor legale menționate mai sus, termenul de recurs împotriva acestei sentințe a expirat la 10.03.2014.
Întrucât recursul a fost expediat poștal la Tribunalul Gorj la data de 11.03.2014, iar recurenta nu a invocat si dovedit că depășirea termenului legal de recurs s-a datorat unei împrejurări mai presus de voința ei, instanța urmează să respingă ca tardiv recursul.
Cauza fiind soluționată pe cale de excepție, instanța nu va mai analiza motivele de casare care vizează fondul litigiului, întrucât, potrivit prevederilor art.137 cod pr.civilă soluționarea cauzei pe cale de excepție face de prisos cercetarea în fond a pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta T. F. împotriva deciziei civile nr. 42 din 24.01.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți M. E. și M. de A., Societatea C. E. O. SA, ca tardiv.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Mai 2014.
Președinte, C. S. | Judecător, G. I. | Judecător, E. B. |
Grefier, A. C. |
Red.jud.E.B./13.05.2014
Jud.apel V.B./N.B.
Jud.fond M.T.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 786/2014. Curtea de... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 705/2014. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
