Obligaţie de a face. Decizia nr. 2012/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2012/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 13-11-2012 în dosarul nr. 10772/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr._/2012
Ședința publică de la 13 Noiembrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. C.
Judecător: P. P.
Judecător: M. P.
Grefier: M. M.
x.x.x.
Pe rol, judecarea recursului formulat pârâta DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ S. ȘI PROTECȚIA C. D., împotriva deciziei nr. 214 din 4 mai 2012, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în contradictoriu cu
intimatul reclamant R. N., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta pârâtă DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ S. ȘI PROTECȚIA C. D., reprezentată de consilier juridic D. N., și intimatul reclamant R. N., asistat de avocat A. P..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Avocat A. P., pentru intimatul reclamant, invocă excepția nulității recursului formulat de DGASPC D., în raport de dispozițiile art.3021 pct.c) Cod procedură civilă, arătând că în motivarea recursului nu au fost precizate motivele de modificare sau casare a hotărârii recurate.
Consilier juridic D. N., pentru recurentă, solicită respingerea acestei excepții.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic D. N., pentru recurenta pârâtă, a susținut oral motivele de recurs formulate în scris, solicitând admiterea recursului și menținerea sentinței pronunțată de Judecătoria C., ca fiind legală și temeinică, arătând că în ceea ce privește neîndeplinirea obligației de plată, culpa aparține intimatului.
Avocat A. P., pentru intimatul reclamant, a solicitat, conform considerentelor din întâmpinare, respingerea recursului și menținerea deciziei pronunțată de Tribunalul D., ca fiind temeinică și legală.
A solicitat cheltuieli de judecat, reprezentând onorariu avocat, conform chitanțelor aflate la dosarul cauzei, filele 14 și 15.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr._/12.09.2011, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantul R. N., în contradictoriu cu pârâta Direcția G. de Asistență S. și Protecție a C. D.,
Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat că reclamantul R. N. este tatăl minorului R. M. G., născut la 12.08.1998, încadrat în grad de handicap grav conform certificatului și hotărârii emise la 15.02.2011 de Comisia pentru Protecția C. D., iar în baza Legii 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap a achiziționat la data de 06.06.2008 un autoturism Dacia L. în rate, în baza unui contract de credit încheiat cu BRD Group Societe Generale.
Conform art. 25/27 Legea 448/2006 alin. 1, persoanele adulte cu handicap grav și accentuat pot beneficia de credit a cărui dobândă se suportă din bugetul de stat prin bugetul Autorității Naționale pentru Persoanele cu handicap … cu condiția plății la scadență a ratelor creditului, iar alin. 2 prevede că beneficiază de prevederile alin. 1 și familia sau persoana care are în îngrijire cel puțin un copil cu handicap grav ori accentuat.
În baza acestor prevederi legale, reclamantul a încheiat la data de 16.05.2008 cu BRD Group Societe Generale – sucursala C. contractul de credit nr._, iar la data de 21.05.2008 contractul nr. 8988 cu A.N.P.H. care s-a obligat să achite dobânda la contractul de credit menționat, urmând ca reclamantul să achite ratele și comisioanele, ulterior încheindu-se și actul adițional nr. 1 la contractul de credit.
Contractul dintre părți s-a derulat normal până în data de 05.06.2010 când reclamantul nu a achitat rata și comisionul la termenul scadent, iar în luna următoare banca a reținut ratele și comisioanele în contul dobânzii restante neachitate, această situație derulându-se și în lunile următoare, așa cum rezultă din extrasele de cont depuse la dosar.
Potrivit dispozițiilor art. 7 pct. 3 din contract, acesta încetează de prim drept fără a mai fi necesară intervenția instanței judecătorești, în cazul în care solicitantul înregistrează maximum 3 abateri în decursul unui an, de la prevederile acestui contract.
În speță, reclamantul a încălcat dispozițiile contractuale prin neachitarea la termen a ratelor și comisioanelor și astfel prin adresa nr._/05.11.2010 pârâta i-a adus la cunoștință că începând cu data de 05.11.2010 contractul nr. 8988/21.05.2008 încheiat între părți a încetat.
Având în vedere că reclamantul nu a respectat clauzele contractuale, instanța a reținut culpa acestuia în derularea contractului intervenit între părți și în conformitate cu dispozițiile art. 969 cod civil a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul R. N., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelului, reclamantul a arătat că prima instanță a interpretat denaturat și abuziv clauzele contractuale, care nu au fost în interesul minorului.
Instanța în mod greșit a reținut că ar fi în culpă în derularea contractului, deși a depus la pârâtă dovada plății ratelor ulterioare.
Reclamantul a arătat că a achitat ratele inclusiv datoriile pârâtei, dobânzile, iar aceasta în mod abuziv și unilateral nu și-a achitat pe lunile iunie-august-septembrie 2010 cotele sale de dobândă.
Prima instanță nu a luat în considerare actele de plată depuse de reclamant, precum și adresa nr.7596/2 noiembrie 2011 a BRD către pârâtă, din care a rezultat că, contractul de credit se află în pericol, pentru care pârâta a refuzat să își chite propriile datorii, iar suma restantă de 2,89 lei se compensa cu suma de 1091,74 lei plătită în plus de reclamant în anul 2009.
Pârâta nu își putea invoca propria culpă în rezilierea contractului, în condițiile în care reclamantul și-a achitat la termen obligațiile contractuale.
Instanța trebuia să îi admită proba cu privire la efectuarea unei expertize contabile pentru a face dovada cu nu reclamantul este în culpă, ci pârâta care nu a achitat dobânzile băncii pe o perioadă de trei luni și nu putea să își invoce propria culpă în rezilierea unilaterală a contractului.
Pârâta a folosit în mod speculativ și a interpretat în favoarea interesului său, sumele pe care le-a achitat reclamantul băncii, fără a face dovada într-un fel că timp de trei luni aceasta și-a achitat dobânzile aferente băncii, deși recunoaște și știe sumele achitate de reclamant în perioada mai –iunie 2010.
S-a susținut că pârâta nu putea să-și invoce propria culpă în rezilierea contractului de la sine putere, în condițiile în care el și-a achitat obligațiile contractuale în termen. Solicită proba cu expertiza tehnică contabilă pentru a dovedi că nu este în culpă și că pârâta nu a achitat dobânzile către bancă pe o perioadă de trei luni.
A solicitat admiterea apelului, casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică.
În dovedirea apelului a depus înscrisuri: ordine de plată, extrase de cont.
La data de 25.11.2011, intimata pârâtă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, menținerea sentinței ca temeinică și legală.
În esență, în apărare s-a susținut că reclamantul a avut întârzieri repetate la plata ratei de credit la scadență, fiind astfel aplicabile disp. art. 7.3 din contractul de credit nr. 8988/2008, iar la data de 05.11.2010 i s-a adus la cunoștință că contractul a încetat.
S-a mai susținut că între DGASPC și BRD nu există nici un raport contractual. Întrucât reclamantul nu a plătit ratele la scadență, pârâta nu avea obligația de plăti dobânda pe luna respectivă.
A solicitat respingerea cererii apelantului de efectuare a unei expertize contabile, aceasta nefiind utilă cauzei întrucât din înscrisurile depuse la dosar rezultă în mod clar că reclamantul nu a achitat la scadență ratele la credit, obligație ce îi revenea prin contract.
La data de 09.12.2011 apelantul a depus motive dezvoltate la apelul formulat inițial, arătând că instanța a interpretat greșit termenii contractuali, ignorând obligația asumată de pârâtă la art. 5. Susține că a achitat inclusiv dobânda datorată de pârâtă, aceasta fiind notificată de către BRD cu privire la dobânda datorată pentru lunile iulie, august, septembrie și octombrie 2010, deși el își achitase ratele în termen, culpa aparținând intimatei. Se mai arată că nu există un pact comisoriu de gradul III, instanța de fond nearătând în ce constă culpa reclamantului. Solicită proba cu înscrisuri.
În ședința publică din 13.01.2012, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și expertiza tehnică contabilă.
Raportul de expertiză tehnică întocmit de expert B. I. a fost depus la dosar la data de 05.03.2012
La data de 06.04.2012, intimata a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, obiecțiuni ce au fost respinse de instanță ca neîntemeiate. Au fost depuse înscrisuri în apărare.
Prin decizia nr. 214 din 4 mai 2012, Tribunalul D. a admis apelul formulat de reclamantul R. N., cu domiciliul în comuna Melinești, ., împotriva sentinței civile nr._/12.09.2011 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr. ._, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ S. ȘI PROTECȚIA C. D., cu sediul în C., .. 22, județul D.,
A schimbat în tot sentința apelată și pe fond admite acțiunea.
A obligat intimata pârâtă să continue executarea contractului nr. 8988/21.05.2008 încheiat între apelantul reclamant și ANPH.
A obligat intimata pârâtă la plata către apelantul reclamant a sumei de 1570 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această deciziei, tribunalul a reținut următoarele:
Criticile apelantului referitoare la greșita interpretare de către prima instanță a probelor administrate, prin prisma dispozițiilor contractului nr. 8988/2008 încheiat între reclamant și ANPH sunt întemeiate.
Astfel, prin contractul nr. 8988/21.05.2008 privind angajamentul de plată a dobânzii încheiat între Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap și R. N., tatăl copilului R. M. G., având grad de handicap grav, ANPH s-a obligat la plata dobânzii la creditul contractat de reclamant prin contractul de credit nr._/16.05.2008 încheiat cu BRD, conform graficului de rambursare din Anexa 1. Potrivit art. 5.1 din acest contract, reclamantul avea obligația de a plăti rata la credit și comisioanele și să facă dovada acestei plăți până la data de 01 a fiecărei luni, în caz contrar, dobânda pentru luna respectivă urmând a fi suportată de către solicitant. Potrivit art. 6.1, dacă solicitantul efectua plata în condițiile art. 5.1, ANPH avea obligația de a dobânda la credit.
Prin adresa nr._/05.11.2010 emisă de Direcția G. de Asistență S. și Protecția C. D., pârâta a notificat reclamantului ca urmare a faptului că a înregistrat 3 întârzieri la plata ratelor, aferente lunilor iunie, iulie și august 2010, în temeiul art. 7.3 din contract, contractul nr. 8988/2008 se va rezilia.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză tehnică contabilă întocmit de expert B. I., raport ce a fost realizat pe baza documentelor puse la dispoziție de ambele părți (contractul nr. 8988/2008 și actul adițional nr. 1, contractul de credit și scadențarul ratelor, extras de cont, documente de plată a ratelor scadente și a dobânzilor aferente), tribunalul reține că reclamantul și-a îndeplinit obligațiile de plată a ratelor la termenele scadente pe lunile iunie, iulie și august 2010, așa cum au fost stabilite prin contractul de credit și contractul nr. 8998/2008. În cuprinsul raportul de expertiză se arată că rata aferentă lunii iunie a fost achitată de reclamant la data de 08.06.2010, în loc de 05.06.2010, însă la data scadenței în contul reclamantului ar fi trebuit să se afle o sumă de bani suficientă pentru ca banca să rețină rata aferentă lunii iunie, însă această sumă a fost reținută de bancă în contul dobânzilor restante, pârâta fiind cea care la acea dată înregistra restanțe la plata dobânzii în cuantum de 1100,81 lei.
Tribunalul a constatat că întârzierea la plata ratei aferente lunii iunie 2010 nu este imputabilă reclamantului, ci pârâtei, care nu își îndeplinise la termen obligația contractuală de plată a dobânzii, motiv pentru care banca a reținut această dobândă din sumele de bani depuse de reclamant pentru plata ratelor. În consecință nu se putea reține că reclamantul nu și-a îndeplinit obligația ce îi revenea potrivit art. 5.1 din contract pentru luna iunie 2010, nefiind astfel aplicabile dispozițiile art. 7.3 din contract referitoare la reziliere, neexistând trei abateri de la obligațiile contractuale.
Față de concluziile raportului de expertiză care arată că pârâta a înregistrat dobânzi restante pe toată perioada derulării contractului nr. 8988/2008, iar la data de 23.06.2010, când a efectuat ultima plată a dobânzii, se înregistrau restanțe la plata dobânzii de 757,53 lei, tribunalul constată că pârâta nu și-a îndeplinit la termen obligațiile de îi reveneau potrivit contractului nr. 8988/2008.
Apărările intimatei pârâte în sensul că au preluat obligațiile de plată asumate de către ANPH abia în luna iunie 2009 și că pentru perioada iunie 2009-iunie 2010 instituția lor nu a înregistrat nici o restanță la plată, neavând cunoștință de plățile efectuate de ANPH, nu poate fi reținută de instanță întrucât concluziile raportului de expertiză în acest sens sunt clare, iar dacă pârâta, care a preluat obligația contractuală de la ANPH, nu își asumă neregularitățile la plata dobânzi, neregularități evidențiate și de către BRD în adresa nr. 7596/02.11.2010, cu atât mai mult acestea nu pot fi imputate reclamantului.
S-a invocat în apărare și faptul că pârâta, conform art. 6.1 din contract avea obligația de plată a dobânzilor în limita resurselor financiare alocate de către minister, însă nealocarea la timp sau în cuantumul corect a sumelor ce urmau a fi plătite în contul dobânzii, nu poate duce la rezilierea contractului din culpa reclamantului, cât timp executarea cu întârziere a obligației contractuale de către reclamant se datora, așa cum s-a reținut mai sus, executării necorespunzătoare a obligațiilor de către cocontractantul său.
Față de cele expuse mai sus, în temeiul art. 296 C.proc.civ., tribunalul a admis apelul, a schimbat în tot sentința apelată în sensul că a admis acțiunea ca fiind întemeiată și a obligat pe intimata pârâtă să continue executarea contractului nr. 8988/21.05.2008 încheiat între apelantul reclamant și Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap.
În temeiul art. 274 C.proc.civ., reținând existența culpei procesuale în sarcina intimatei pârâte, instanța a obligat-o la plata către apelantul reclamant a cheltuielilor de judecată constând în onorariu de expert (chitanța nr._/2/07.02.2012), onorariu de avocat (chitanțele nr. 399/18.10.2011 și nr. 477/27.03.2012).
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs pârâta DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ S. ȘI PROTECȚIA C. D., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului a susținu,în esență, că intimatul a avut întârzieri repetate la plata ratei de credit la scadență.
A mai arătat că, în mod greșit, instanța de judecata a reținut concluziile raportului de expertiza contabilă întocmit de expertul contabil B. I., raport care arata ca DGASPC D. a înregistrat dobânzi restante pe toata perioada derulării contractului si nu a ținut cont de obiecțiunile formulate la acest raport de expertiza.
De asemenea, a arătat că expertul contabil a fost in eroare inca de la începutul raportului de expertiza la Paragraful III arata ca obiectul contractului nr. 8988/21.05.2008 încheiat intre ANPH si d-l R. N. îl constituie obligația ANPH sa plătească dobânda la contractul de credit nr._/2008 încheiat intre d-l R. N. si BRD C., la termenele scadente stabilite in contractul de credit in condițiile achitării de către reclamant a ratelor scadente.
Totodată, a precizat că obiectul contractului nr. 8988/21.05.2008 încheiat intre ANPH si d-l R. îl constituie plata de către ANPH a dobânzii la contractul de credit nr._/2008 încheiat intre d-l R. N. si BRD C.,conform graficului de rambursare; iar conform acestui contract, d-l R. N. avea obligația sa plătească rata si toate celelalte cheltuieli ale creditului conform graficului de rambursare.
Potrivit art 5.1 din contractul nr. 8988/21.05.2008 încheiat intre ANPH si d-l R. N., acesta avea obligația sa facă dovada plații ratei si a comisioanelor până la data de 01 a fiecare luni, in caz contrar dobânda creditului pentru luna respectiva urma va fi suportată de către solicitant.
De asemenea, potrivit art.6, pct.6.1. ANPH se obligă să efectueze plata dobânzii contractului de credit, în limita resurselor financiare stabilite de către ministerele de resort.
A mai susținut că, deși expertul contabil a constatat în mod clar că intimatul a făcut plata ratei scadente din 05.06.2010, în datat de 08.06.2010, a considerat că această depășire a termenului nu poate fi considerată o întârziere, deși atât contractul de credit, cât și actele adiționale subsecvente arată în mod clar că acesta avea obligația să plătească rata la data scadentei prevăzută în graficul de rambursare.
În ceea ce privește obiectul nr.2 al expertizei, a precizat că expertul contabil a arătat că din documentele analizate reiese că ANPH nu a făcut plata dobânzii la data scadenței.
A menționat, totodată că DGASPC nu cunoaște situația plăților efectuate de către ANPH,dar contractul încheiat între ANPH și R. N., rezultă că ANPH și,ulterior, DGASPC D., avea obligația să plătească dobânda la contractul de credit nr._/2008 încheiat între intimat și BRD C., în limita resurselor financiare stabilite de către ministerele de resort și numai pe baza dovezii plății ratei la scadență, prin extras de cont, dovada care trebuia făcută de R. N..
Mai arată recurenta că, începând cu luna iunie 2009, când DGASPC a preluat obligația de plată a dobânzii de la ANPH, și până în luna iunie 2010, conform graficului de rambursare, dobânda care trebuia plătită era suma de 3880,25 lei, iar dobânda plătită de DGASPC D. a fost în sumă de 3880,25 lei, contractul fiind reziliat din culpa exclusivă a intimatului R. N., care nu a achitat la scadență rata la credit în luna iunie.
Ca o consecință a acestor repetate întârzieri la plata ratei la credit la data scadenței, la art.7, pct.7.3 din contractul de credit nr.8988/21.05.2008 se prevede că „prezentul contract încetează de plin drept, fără a mai fi necesară intervenția unui tribunal administrativ sau instanțe judecătorești,în cazul în care solicitantul înregistrează maxim 3 abateri,în decursul unui an”, iar ulterior domnului R. N. i-a fost adus la cunoștință,prin adresa nr._/05.11.2010, ca începând cu data de05.11.2010contractul de credit nr.8988/21.05.2008 a încetat.
În ceea ce privește excepția nulității recursului invocată de către intimat, Curtea urmează să o respingă pentru următoarele considerente;
Este adevărat că potrivit art. 3011 alin.1 cod proc.civ. cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, următoarele mențiuni:
c) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat;
Textul are în vedere motivele de nelegalitate pe care parte înțelege să le invoce, indiferent dacă acestea sunt întemeiate sau nu.
Faptul că unul din aceste motive sau toate motivele de nelegalitate invocate în cererea de recurs sunt sau nu întemeiate, nu conduce la nulitatea recursului prevăzută de acest text de lege, ci la respingerea acestuia ca nefondat.
Textul are în vedere lipsa totală de motivare a recursului și nu motivarea greșită a acestuia.
De altfel, potrivit art. 306 alin. 3 din același cod, indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului,dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304.
Având în vedere aceste considerente, excepția invocată de către intimat, va fi respinsă.
Cu privire la recursul formulat, Curtea reține că acesta este nefondat pentru următoarele considerente;
În speță, instanța de apel a stabilit o situație de fapt corectă și a făcut o corectă aplicare a legii.
Astfel, in mod legal instanța de apel a stabilit că întârzierea la plata ratei pe luna iunie nu îi este imputabilă reclamantului, deoarece în contul acestuia exista suma de bani necesară acoperirii ratei, însă datorită întârzierii plății dobânzii de către recurentă, banca a acoperit mai întâi dobânda restantă, astfel că suma rămasă nu a mai ajuns pentru plata ratei.
În aceste condiții, neîndeplinirea obligației de plată a ratei scadente la termen de către reclamant, nu se datorează culpei acestuia, încetarea contractului de către recurentă fiind nelegală.
Faptul că recurenta din cauza de față, susține că nu a cunoscut situația plăților făcute de către ANPH, entitatea cu care fusese încheiat anterior contractul, nu face ca încetarea contractului cu reclamantul să fie una legală, recurenta preluând obligațiile asumate de ANPH, în ceea ce privește plata la termen a dobânzii.
Criticile recurentei cu privire la expertiza întocmită în cauză, nu sunt fondate, concluziile acesteia fiind confirmate de către BRD, prin adresa nr.7474/25 04 2011, aflată la fila 102 din dosarul instanței de apel.
Pentru considerentele arătate, constatând că decizia atacată este temeinică și legală, în baza art. 312 cod proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.
În baza art. 274 cod proc. civ. cva fi obligată recurenta la cheltuieli de judecată către intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat pârâta DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ S. ȘI PROTECȚIA C. D., împotriva deciziei nr. 214 din 4 mai 2012, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant R. N., având ca obiect obligație de a face.
Obligă recurenta pârâtă la 750 lei cheltuieli de judecată către intimatul reclamant R. N..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Noiembrie 2012.
Președinte, M. C. | Judecător, P. P. | Judecător, M. P. |
Grefier, M. M. |
Red.Jud.M.P.
Tehnored.M.M.
2ex./15.11.2012
j.a.G.C.F.
j.f.L.C.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 08/2012. Curtea de Apel CRAIOVA | Legea 10/2001. Decizia nr. 4392/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
