Obligaţie de a face. Decizia nr. 8420/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8420/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 25-09-2013 în dosarul nr. 8420/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 8420
Ședința publică de la 25 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. P.-P.
Judecător - E. S.
Judecător - M. M.
Grefier - V. R.
x.x.x
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de reclamanta P. A. G. și pârâta S. C. E. O. SA - DIRECȚIA M. TG J., împotriva deciziei civile nr. 314 din 4 iulie 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj – Sectia I Civilă, în dosar nr._ și a sentinței civile nr._ din 29 noiembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Tg.J., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți G. D., R. E., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns recurenta reclamantă P. A. G., reprezentată de avocat C.S., recurenta pârâtă S. C. E. O. SA - DIRECȚIA M. TG J., prin consilieri juridici M.M. și A.Z. și intimații reclamanți G. D., R. E., reprezentați de avocat C. S..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că recursurile au fost declarate și motivate în termen legal, recursul reclamantei nefiind timbrat, după care:
Avocat C.S., pentru recurenta reclamantă, a depus la dosar împuternicirea avocațială și chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de 355,50 lei și timbru judiciar în valoare de 3 lei.
Instanța, constatând că nu mai sunt formulate alte cereri sau invocate excepții, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursurilor:
Avocat C.S., pentru recurenta reclamantă și intimații reclamanți, a expus oral motivele invocate în scris, a arătat că terenul este situat în intravilanul localității și nu a făcut obiectul vreunei exploatări. A pus concluzii de admiterea recursului, modificarea ambelor hotărâri pronunțate în cauză, admiterea în totalitate a acțiunii și obligarea pârâtei să execute lucrări pentru stabilizarea procesului de alunecare și degradare, cu cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru. A depus la dosar concluzii scrise, arătând că nu solicită casarea hotărârilor .
consilier juridic M.M., pentru recurenta pârâtă, a expus oral motivele invocate în scris, în raport de care a pus concluzii de admiterea recursului, modificarea hotărârilor în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată A depus la dosar concluzii scrise.
Cu privire la recursul reclamantei, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Consilier juridic A Z., pentru recurenta pârâtă, a susținut motivele scrise, în raport de care a solicitat admiterea recursului pârâtei, modificarea deciziei, admiterea apelului, modificarea sentinței pronunțată de instanța de fond în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
Cu privire la recursul declarat de reclamantă, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.
Avocat C.S., cu privire la recursul declarat de pârâtă, a apreciat că este nefondat și a solicitat respingerea acestuia.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg.J. sub nr._ la data de 2.12.2011 reclamantele P. A. G., G. D. și R. E. au chemat în judecată pe pârâtele . SA și Compania Națională a L. O. SA, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea în solidar a pârâtelor să execute lucrările necesare pentru readucerea în starea anterioară a casei de locuit și anexelor gospodărești proprietatea lor indiviză, situate în intravilanul comunei Mătăsari, . sau la plata unei despăgubiri reprezentând contravaloarea acestor lucrări; obligarea în solidar a pârâtelor să executate lucrările necesare pentru readucerea în starea anterioară a terenului aferent construcțiilor arătate, cu suprafața de 4873 mp, situat în intravilanul comunei Mătăsari, ., tarlaua 12, parcelele 448-451, ce se învecinează la nord cu H. M. și D.s. 402, la est cu H. M. și P. C., la sud cu P. C. și U. 453 și la vest cu B. A. și D.s. 402, proprietatea reclamantelor indiviză, cât și a lucrărilor necesare pentru stabilizarea acestuia, sau la plata unei despăgubiri reprezentând contravaloarea acestor lucrări; obligarea în solidar a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de introducerea și susținerea prezentei cauze.
Reclamanta a estimat valoarea acestor lucrări la suma de_ lei, rezervându-și dreptul majorării acestora după efectuarea în cauză a unor expertize de specialitate.
În motivarea cererii s-a arătat că reclamantele sunt proprietare în indiviziune ale casei de locuit cu trei camere și sală, construită din lemn, acoperită cu țiglă, unui beci și unei cămări construită din lemn, acoperite cu țiglă și a terenului siliște de casă precizat mai sus pe care sunt situate, dobândit de reclamante prin moștenire legală de la defunctul P. D., decedat la 16.01.2004, cu ultimul domiciliu în ., conform certificatului de moștenitor nr.48/13.07.2005 eliberat de BNP I. C. A. în dosarul succesoral 55/2005.
În ceea ce privește construcțiile arătate, cota de ½, din acestea reprezintă cota parte a reclamantei P. A. G., din acest bunuri comune, reprezentând cota de contribuție la dobândirea lor.
Imobilele proprietatea reclamantelor au suferit distrugeri și degradări majore în ultima perioadă de timp, care s-au accentuat, iar procesul continuă dacă nu se iau măsuri pentru înlăturarea cauzelor care le-au produs și le produc.
Astfel, casa de locuit și anexele gospodărești au suferit contorsionări, pereții, ușile, ferestrele s-au deformat, fiindu-le afectată în mod grav structura de rezistență datorită fenomenelor de alunecare a terenului pe care sunt amplasate, care au fost și sunt cauzate, pe de o parte, datorită exploatărilor miniere în subteran la mina Mătăsari care a aparținut pârâtei SNLO SA, ce se află la o distanță de circa 200 mp de imobilele proprietatea reclamantelor, iar pe de altă parte, datorită haldei exterioare de steril Valea Bohorelu, a carierelor Jilț Sud și Jilț Nord, care aparțin pârâtei . SA, lucrări ce au avut ca efect ruperea echilibrului hidrodinamic al solului și producerea de alunecări, scufundări, fisurări și rupturi ale terenului și distrugeri majore la construcții.
Prin notele de ședință depuse la termenul de judecată din data de 01.03.2012 reclamantele și-au precizat cadrul procesual pasiv, arătând că înțeleg să se judece în contradictoriu cu pârâtă S. Națională a L. O. SA Tg-J., jud.Gorj, motiv pentru care instanța a introdus și citat în cauză această societate. Constatând fuziunea între SNLO, C. E. T., C. E. Rovinari, C. E. C., formându-se o nouă entitate . SA, instanța a dispus prin încheierea de ședință din data de 07.06.2012, introducerea și citarea acesteia în cauză, în calitate de pârât.
La termenul din 08.11.2012 reclamantele au precizat acțiunea în sensul că solicită obligarea pârâtei . SA să plătească cu titlu de despăgubiri suma de_ lei, reprezentând contravaloarea casei de locuit și a anexelor gospodărești proprietatea reclamantelor indiviză, situate în intravilanul satului Mătăsari, iar în subsidiar au solicitat obligarea pârâtei să execute lucrările necesare pentru readucerea acestor construcții în starea anterioară, stabilite printr-o expertiză tehnică de specialitate; obligarea pârâtei să execute lucrările necesare pentru readucerea în starea anterioară a terenului proprietatea lor indiviză, aferent construcțiilor cu suprafața de 4873 mp cât și a lucrărilor necesare pentru stabilizarea acestuia și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.998-999 din vechiul cod civil și art.1349,1357,1358,1370,1381-1383 și art.1385-1386 din noul Cod Civil
În dovedirea acțiunii a depus copii după certificatul de moștenitor, titlul de proprietate nr._ din 21.05.1996 eliberat autorului P. I D. II în baza legii 18/1991 și procura judiciară generală autentificată sub nr.389/28.11.2011 de BNP P. O.. încheierea din data de 20.06.2011 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._, sentința civilă nr.1372/13.03.2006 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr.7875/2005, sentința civilă nr.4250/11.05.2011 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._
Cererea a fost timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 711 lei și 5 lei timbru judiciar conform chitanței de la fila 5 din dosar și completată ulterior cu taxă de timbru în cuantum de 4659 lei conform chitanței de la fila 157 din dosar.
Pârâta a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Tg.J. și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei. Instanța a respins ca neîntemeiate aceste excepții, cu motivarea cuprinsă în încheierea de ședință din data de 09.02.2012 și în practicaua prezentei hotărâri.
In cursul cercetării judecătorești, instanța a încuviințat proba cu expertiza de specialitate, efectuându-se în cauză o expertiză în domeniul geologiei efectuată de expert O. A. și o expertiză specialitate construcții, efectuală de expert B. Camil.
Instanța a încuviințat obiecțiunile formulate de părți la aceste lucrări de specialitate, răspunsurile la obiecțiuni fiind depuse la dosarul cauzei. (filele 64-74, 85-87, 92-96, 115-133, 148-149) .
Prin sentința civilă nr._/29.11.2012 pronunțată de Judecătoria Tg.J. în dosarul nr._ , a fost admisă în parte cererea precizată ulterior formulată de reclamantele P. A. G., G. D. și R. E. împotriva pârâtei S. Națională a L. O. SA .
A fost obligat pârâta la plata sumei de 178.957 lei, reprezentând contravaloarea casei de locuit și a anexelor gospodărești proprietatea reclamanților situate în comuna Mătăsari, ..
A fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la executarea lucrărilor de readucere în stare anterioară și de stabilizare a terenului reclamantelor.
A fost obligat pârâtul la plata către reclamanți a cheltuielilor de judecată în sumă de 6570 lei, reprezentând taxa timbru, timbru judiciar, onorarii experți și avocați.
Pentru a pronunța sentință, prima instanță a reținut că reclamantele, în calitate de moștenitori ai autorului P. I D., sunt proprietarii unor imobile situate în intravilanul comunei Mătăsari, .. Reclamantele au dovedit proprietatea asupra imobilelor terenuri în suprafață de 4873 m din care 1195 mp curți construcții și 3678 mp – arabil, situate în tarlaua 12, parcelele 448-451, învecinate la nord cu H. M. și DS 402, la est cu Hoampt M. și P. C., la sud cu P. C. și ulița 453 și la vest cu B. A. și DS 402 cu titlul de proprietate nr._/21.05.1996. Din certificatul de moștenitor nr.48 din data de 13.07.2005 dar și din concluziile raportului de expertiză construcții efectuat in cauză, instanța constată că pe terenurile proprietatea reclamanților se află o casă de locuit cu regim de înălțime parter și parțial parter plus etaj, construit din lemn și acoperit cu țiglă, anexe gospodărești – construcție cu destinația magazie și bucătărie de vară executată din lemn și acoperită cu țiglă, o construcție cu destinația bucătărie de vară executată din lemn și acoperită cu țiglă, un coteț de porci construit din lemn și acoperit cu țiglă, un coteț de găini construit din lemn, o fântână din tuburi de beton.
Din concluziile raportului de expertiză construcții, instanța a reținut că imobilele supuse expertizării au suferit degradări. Astfel, s-au constatat alunecări, rupturi, scufundări și deformații ale terenului pe care sunt edificate construcțiile, degradări ale structurii de rezistență a construcțiilor constând în fundații fisurate, pereți, planșee, șarpante din lemn deplasate, degradări ale finisajelor, respectiv pardoseli umflate și scufundate, tencuieli fisurate, zugrăveli degradate, forfecarea fântânii din curte. Concluzia expertului constructor a fost că reclamanta P. A. G. locuiește în condiții improprii în imobilul respectiv.
Din același raport de expertiză, instanța a reținut că reconstruirea imobilelor, folosind același proiect și materiale de construcție similare, ar fi evaluată la suma de 178.957 lei. Totodată, expertul a opinat în sensul că readucerea în stare anterioară a construcțiilor ar presupune lucrări de consolidări și reparații ce implică existența unei autorizații de construire care însă nu este posibil a fi eliberată întrucât imobilele sunt situate într-o zonă de risc afectată de alunecări de teren. De altfel, solicitarea reclamantei P. A. privind eliberarea unei autorizații de construire a fost respinsă având în vedere riscul de alunecare, aspect dovedit de adeverința nr. 3010/23.04,..2007.
Mai mult, instanța a reținut că pe un teren de fundare cu deformații, orice construcții nu mai prezintă siguranță de exploatare și reparațiile sunt inutile, întrucât nu poate fi înlăturată cauza degradărilor.
In privința terenurilor, expertul geolog a precizat că în zona localității Mătăsari, unde se află și proprietatea reclamantelor, au avut loc și există și în prezent scufundări și alunecări de teren, același expert considerând că aceste degradări se vor dezvolta în viitor.
In privința posibilității efectuării unor lucrări de stopare a degradărilor sau de ecologizare a zonei, instanța a constatat din expertiză că acestea nu ar fi eficiente, întrucât ar implica costuri mari fără a asigura pe termen lung certitudinea stopării fenomenelor de instabilitate de versant, întrucât cauza destabilizării versantului este in profunzime și ține de distrugerea de către factorul antropic a continuității stratificației naturale din masivul de rocă și de modul de acțiune diferit al factorilor naturali pe un teren scufundat.
Instanța a constatat că aceste degradări ale imobilelor reclamanților se datorează lucrărilor miniere de subteran. In acest sens sunt concluziile expertizei geologice efectuată în cauză, care a precizat că în zona localității Mătăsari, unde se află situat imobilul construcții și teren al reclamanților, au loc scufundări și alunecări de teren iar cauza declanșatoare a destabilizării versantului o reprezintă lucrările miniere de subteran efectuate la mina Mătăsari. Aceste fenomene de destabilizare a versantului au afectat și continuă să afecteze imobilele construcții și terenurile locuitorilor din satul Mătăsari.
Având în vedere concluzia clară și neechivocă a experților exprimată în acest sens, instanța a reținut că există legătură de cauzalitate între degradările deteriorările construcțiilor și a terenului aferent proprietatea reclamanților și scufundările de teren determinate de lucrările miniere.
Potrivit art. 998-999 cod civil, orice persoană este obligată să repare prejudiciul cauzat prin fapta sa altei persoane. Pentru antrenarea răspunderii civile delictuale, este necesar existența dovedirii unei fapte ilicite, a unui prejudiciu, a legăturii de cauzalitate intre fapta și prejudiciul respectiv dar și a culpei persoanei responsabile.
Instanța a apreciat că în cauza dedusă judecății sunt îndeplinite aceste condiții. Astfel, există fapta pârâtei constând in lucrările miniere de subteran, există prejudiciul – degradările constatate asupra terenului și construcțiilor reclamanților, legătura de cauzalitate intre acestea dovedită prin concluziile neechivoce ale celor două rapoarte de expertiză, vinovăția pârâtei determinată de faptul că este responsabilă de efectele lucrărilor miniere pe care le efectuat.
Instanța a reținut că readucerea in starea inițială a construcțiilor implică necesitatea eliberării unei autorizații de construire, ce este practic imposibilă având in vedere zona de risc in care se află construcțiile dar și faptul că zona este expusă in continuare degradărilor și nu este eliminat riscul apariției in viitor a acestora, ceea ce ar conduce la ineficiența acestei soluții. Astfel, instanța a constatat că este preferabilă despăgubirea reclamanților cu valoarea casei de locuit și a anexelor gospodărești, valoarea stabilită prin expertiză la suma de 178.957 lei, mai ales in condițiile in care și reclamanții au fost de acord cu adoptarea acestei soluții.
In privința cererii formulate de reclamanți cu privire la readucerea la starea anterioară a terenului reclamanților sau la efectuarea lucrărilor necesare pentru stabilizarea terenului, instanța a constatat că aceste lucrări nu ar fi eficiente, întrucât ar implica costuri mari și nu ar exista certitudinea că ar conduce la eliminarea oricărui risc, in condițiile in care concluziilor experților sunt in sensul că fenomenul de alunecare a terenului se poate reactiva oricând. Soluția propusă de experți pentru soluționarea acestui aspect a fost obligarea pârâtei să asigure reclamanților un teren in suprafața echivalentă ., insă instanța nu se poate pronunța cu privire la această propunere in condițiile in care nu a fost investită cu o asemenea cerere de către reclamanți.
Având în vedere motivele expuse mai sus, prima instanță a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la executarea lucrărilor de readucere în starea inițială a terenului sau de stabilizare a acestuia.
In privința cheltuielilor de judecată, prima instanță a constatat că reclamantele au achitat taxe de timbru, timbru judiciar, onorariile expertizelor și ale avocaților, cuantumul acestora fiind de 6570 lei. Instanța a reținut culpa procesuală a pârâtei în cauza de față, fiind partea care a căzut în pretenții. Chiar dacă instanța a respins un capăt de cerere, totuși, i-a obligat pe pârâți la plata integrală a cheltuielilor de judecată întrucât a fost dovedită culpa pârâților și in ceea ce privește degradările terenurilor însă solicitarea reclamanților a fost apreciată de instanța ca nefiind eficientă și conducătoare la rezolvarea situației.
Având în vedere aceste aspecte, în temeiul art. 274 c.p.c., pârâta a fost obligată la plata către reclamanți a sumei de 6570 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Prin încheierea de ședință din 10.01.2013 pronunțată de Judecătoria Tg J. s-a îndreptat din oficiu eroarea materială strecurată în sentința civilă nr._ din 29.11.2012 în sensul menționării denumirii corecte a unității pârâte, respectiv . în loc de S. Națională a L. O. SA.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel apelanții reclamanți P. A. G., G. D., R. E. și apelanta pârâtă . SA – Direcția M. Tg.J. criticând sentința pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelului formulat de apelantele reclamante, acestea au criticat sentința prin prisma respingerii capătului de cerere referitor la obligarea pârâtei la executarea lucrărilor de readucere în situația anterioară și de stabilizare a terenului proprietatea acestora.
S-a arătat că prin probatoriul administrat, în speță raportul de expertiză geologică întocmit de O. A., s-a dovedit că terenul este afectat de lucrări miniere de subteran și în mod corect instanța de fond a reținut îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale în sarcina pârâtei.
În raport de considerentele sentinței care au stat la baza respingerii capătului 2 de acțiune au apreciat apelantele că sentința este în vădită contradicție cu situația de fapt și de drept reținută de instanță privind aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art.998-999 C.civ.
O altă critică a vizat nerespectarea dispozițiilor art.261 alin.1 pct.5 C.pr.civ., susținând apelantele că acest capăt de cerere a fost nemotivat în drept.
S-a mai arătat că sentința este nelegală în raport de dispozițiile art.44 din Constituția României, art.480 C.civ., art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenție.
S-a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței în sensul admiterii și a capătului de cerere privitor la obligația de a face.
În motivarea apelului formulat de pârâta . SA aceasta a criticat sentința prin prisma soluției pronunțate cu privire la capătul de cerere în pretenții ce a fost admis de instanța de fond.
A susținut că în mod greșit instanța de fond a respins excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Tg.J., în opinia apelantei competenta revenindu-i Judecătoriei Motru, instanță în a cărei rază teritorială se află bunurile imobile ce fac obiectul litigiului .
De asemenea, a susținut că în mod greșit prima instanță a respins excepția lipsei calității procesual pasive a unității pârâte, motivat de împrejurarea că această unitate nu a efectuat lucrări miniere care să conducă la pretinsa afectare a imobilului în litigiu.
S-a arătat că prin protocoalele din anul 1999 și 2000 încheiate între C.N.L.O.Tg-J. și Ministerul Industriilor și Comerțului M. Mătăsari a trecut în proprietatea Ministerului.
A susținut apelanta că nu a avut în patrimoniu M. Mătăsari, iar halda exterioară de steril Valea Bohorelu ce aparține de unitatea pârâtă se află la o distanță foarte mare de imobilul în litigiu, astfel încât unitatea nu afectează acest imobil.
Pe fondul cauzei apelanta pârâtă a criticat sentința sub aspectul cuantumului uzufructului arătând că construcțiile în litigiu sunt date în folosință din anul 1898, garanția acestei construcții fiind de mult depășită.
A criticat apelanta și concluziile raportului de expertiză specialitatea construcții, arătând că expertul nu a ținut seama de gradul de uzură al construcțiilor supuse evaluării.
S-a mai susținut că terenurile învecinate proprietății reclamanților sunt cultivate numai al reclamanților este distrus și degradat în opinia experților.
A susținut apelanta că pentru o corectă soluționare a cauzei ar fi necesară încuviințarea probei cu cercetarea la fața locului pentru ca instanța să observe în mod nemijlocit situația din teren, cu atât mai mult cu cât construcțiile în litigiu se află la o mică distanță de blocurile de locuință din Mătăsari care nu prezintă nici un fel de degradări sau distrugeri, urmare a pretinsei afectări a terenului.
S-a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
La termenul din 21.03.2013, instanța de apel a pus în discuția părților cererile de probatoriu formulate de apelanți, respingând cererea formulată de apelanta pârâtă privind încuviințarea efectuării unei noi expertize specialitatea geologie și proba cu cercetarea la fața locului.
A fost încuviințată proba cu expertiză specialitatea construcții civile, fiind numiți în cauză experți I. R. N., F. F. și Romanos P..
De asemenea a fost încuviințată proba cu interogatoriul apelantei pârâte, însă deși lista cu întrebările formulate de apelanții reclamanți a fost comunicată pârâtei, aceasta nu a răspuns la interogatoriu încuviințat, tribunalul urmând să aibă în vedere în soluționarea cauzei dispozițiile art.174 C.proc.civ . și art. 225 C.pr.civ.
Raportul de expertiză a fost depus la data de 31.05.2013, părțile formulând obiecțiuni la care experții au răspuns la 27.06.2013.
Prin decizia civilă nr.314 din 04 iulie 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr._, s-a admis apelul declarat de apelanta pârâtă . SA - prin Sucursala Divizia M. Tg.J. județul Gorj, împotriva sentinței civile nr._/29.11.2012 pronunțată de Judecătoria Tg.J. în dosarul nr._ .
S-a schimbat în parte sentința, în sensul că a fost obligată pârâta la plata către reclamante a sumei de 71.775 lei despăgubiri civile reprezentând contravaloare casă și anexe gospodărești proprietatea reclamantelor și la plata a 4426 lei cheltuieli de judecată .
S-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantele reclamante P. A. G., G. D. și R. E. împotriva aceleiași sentințe.
Au fost obligaze apelantele reclamante la plata către apelanta pârâtă a sumei de 3355 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin acțiunea dedusă judecății, reclamantele au solicitat obligarea pârâtei să execute lucrările necesare pentru readucerea în situația anterioară a casei de locuit și anexelor gospodărești proprietatea acestora situată în intravilanul comunei Mătăsari, . pârâtei la plata unei despăgubiri reprezentând contravaloarea acestor lucrări.
Cel de-al doilea capăt de cerere a vizat obligarea pârâtei să readucă în situația anterioară terenul aferent construcțiilor în suprafață de 4873 mp sau obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri reprezentând contravaloarea acestor lucrări.
Raportat la actele dosarului a reținut tribunalul că reclamantele au dobândit dreptul de proprietate asupra bunurilor descrise în acțiune prin succesiune de la autorul lor P. D., pentru teren acestuia emițându-i-se titlu de proprietate nr._/1996, iar construcțiile au fost edificate în timpul căsătoriei cu soția acestuia P. A. G..
Privitor la critica apelantei pârâte referitoare la greșita respingere de către instanța de fond a excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Tg –J., tribunalul a reținut critica ca fiind nefondată. Acțiunea dedusă judecății nu se încadrează în dispozițiile art. 13 C.proc.civ, prezenta acțiune nefiind o acțiune reală imobiliară ci o acțiune personală, caz în care competența se determină în raport de disp. art. 5 C.proc.civ., situație în care competența instanței este determinată de sediul pârâtului. Cum în prezenta cauză reclamantele au chemat în judecată inițial . SA, unitate care își are sediul în raza de competență a Judecătoriei Tg.J., acestei instanței îi revine competența de soluționare a cauzei în primă instanță .
Nefondată este și critica apelantei pârâte privitoare la respingerea de către instanța de fond a excepției lipsei calității procesual pasive.
Astfel, a susținut apelanta pe de o parte că activitatea desfășurată de unitatea pârâtă nu afectează proprietatea reclamantelor, iar pe de altă parte că M. Mătăsari, cea care a efectuat lucrări miniere în zonă, a fost închisă în 2000, fiind trecută în patrimoniul Ministerului Industriilor și Comerțului urmare a protocolului intervenit între CNLO și Minister.
O astfel de susținere este contrazisă de probatoriul administrat în cauză .
Astfel, prin expertiza în specialitate geologie întocmită de expert O. A., la obiectivul nr.1 ( fila 71) expertul a constatat că în zona localității Mătăsari unde se află situat imobilul construcții și teren proprietatea reclamantelor au avut loc și există și în prezent scufundări și alunecări de teren . A reținut expertul că din actele dosarului și studiile efectuate de acesta rezultă suficiente indicii care arată că lucrările miniere de subteran efectuate la mina Mătăsari, în special cele din panoul P9A care sunt în vecinătatea estică a gospodăriei reclamantelor, constituie cauza declanșatoare a destabilizării versantului.
S-a arătat că efectuarea reparațiilor la construcții este inutilă, întrucât nu s-ar înlătura cauza degradărilor și nici activitatea de ecologizare de suprafață a zonei din perimetrul minier nu asigură pe termen lung certitudinea stopării fenomenelor de instabilitate în versant, întrucât cauza destabilizării versantului este în profunzime.
A concluzionat expertul că imobilele în litigiu sunt degradate și se află situate în zona de risc și influență a lucrărilor miniere efectuate de C. E. T., unitate succesoare a fostei C.N.L.O.SA, lucrările miniere realizându-se în perimetrul ambelor mine Mătăsari și Dragotești.
Raportat la concluziile expertizei specialitatea geologie, tribunalul a reținut că pârâta are calitate procesuală pasivă în cauză în raport de disp. art.37 alin 5 din Legea 85/2003 potrivit cărora „ titularul licenței rămâne ținut, potrivit regulilor răspunderii civile extracontractuale, la repararea prejudiciilor cauzate altor persoane fizice sau juridice din culpa sa prin activitățile miniere efectuate până la data expirării ori renunțării, chiar dacă asemenea prejudicii sunt constatate după încetarea concesiunii sau a administrării „ .
Privitor la cuantumul prejudiciului, a apreciat tribunalul în raport și de probatoriul administrat în fața instanței de apel, că reclamantele sunt îndreptățite să primească valoarea de înlocuire netă a construcțiilor proprietatea acestora afectate de alunecări de teren, ținându-se seama de gradul de uzură al acestor construcții.
Deși în fața instanței de fond s-a solicitat expertului ca la evaluare să țină seama de uzura construcțiilor, expertul nu s-a conformat obiectivelor expertizei și a avut în vedere acest aspect important iar instanța de fond nu a încuviințat obiecțiunile formulate de pârâtă.
Prin expertiza efectuată în apel, experții au propus mai multe variante de calcul a despăgubirilor, calculând atât valoarea totală de înlocuire ( reconstruire) a construcțiilor dar și valoarea totală de înlocuire, luând în calcul indicele de uzură, cât și valoarea totală necesară reparațiilor.
Tribunalul a apreciat că reclamantele sunt îndreptățite să primească valoarea de înlocuire a construcțiilor luând în calcul indicele de uzură, astfel cuantumul despăgubirilor este de 71.775 lei.
Dacă s-ar accepta susținerile apelantelor reclamante în sensul că sunt îndreptățite să primească valoarea reconstrucției construcțiilor în litigiu s-ar ajunge în situația unei îmbogățiri fără justă cauză, întrucât așa cum arată experții, costul de reconstruire reprezintă crearea unei copii identice a construcțiilor folosind același proiect și materiale de construcție similare. Din Anexa 1 la raportul de expertiză ( fila 127-131) rezultă că în determinarea valorii de înlocuire - reconstruire a construcțiilor nu se are în vedere uzura înregistrată de bun.
A reținut tribunalul că, construcțiile în discuție sunt edificate începând cu anul 1898, ori de peste 100 de ani reclamantele și autorii lor folosesc aceste construcții, ori în măsura în care ar primi contravaloarea necesară realizării unei copii identice a construcțiilor nu s-ar mai ține seama de uzura firească a acestor bunuri de-a lungul timpului.
De asemenea nu poate fi primită nici solicitarea apelantei pârâte de a se acorda reclamantelor valoarea totală necesară reparațiilor, întrucât așa cum reține expertul geolog, în zonă activitatea de alunecare a terenului continuă să-și producă efecte, astfel încât repararea construcțiilor nu ar fi eficientă câtă vreme nu se înlătură cauza degradărilor.
Pentru considerentele expuse, tribunalul a apreciat apelul apelantei pârâte ca fiind fondat în limita celor expuse, impunându-se schimbarea sentinței în sensul acordării reclamantelor cu titlul de despăgubiri reprezentând contravaloare casă și anexe gospodărești suma de_ lei reprezentând valoarea totală de înlocuire netă luându-se în calcul uzura înregistrată de construcții .
În ceea ce privește apelul apelantelor reclamante, tribunalul l-a reținut ca fiind nefondat, soluția instanței de fond sub aspectul respingerii capătului de cerere privind executarea de lucrări necesare pentru readucerea în starea anterioară a terenului aferent construcțiilor sau obligarea la plata unei despăgubiri reprezentând contravaloarea acestor lucrări, fiind temeinică și legală.
Astfel, din interpretarea actelor normative ce au aplicabilitate în speță: art. 4 din H.G. 926/2003 și legea 85/2003, astfel de operațiuni presupun efectuarea într-o anumită procedură – constituirea unor perimetre de ameliorare, amenajare și reconstrucție ecologică - în temeiul unor proiecte de ecologizare, realizate de instituții specializate
Aceste lucrări se realizează în etape succesive, lucrările efectuându-se de instituțiile avizate de Ministerului Agriculturii - respectiv de Agenția Națională pentru Resurse Minerale care are ca atribuții principale, între altele, potrivit art. 55 litera h Legea minelor nr. 85 din 18 martie 2003 avizarea documentațiilor privind executarea activităților miniere, precum și documentațiile de încetare a activităților miniere, cu prevederea și aprobarea, conform legii, a măsurilor de protecție a mediului și de reconstrucție ecologică, cu fonduri alocate de la bugetul de stat.
De asemenea, redarea terenurilor în circuitul agricol și ecologizarea nu poate fi efectuată pe suprafețe mici cu amplasament disparat, în puncte diferite, fiind necesar a fi efectuat un proiect tehnic comun pentru o zonă extinsă.
Susținerea apelantelor reclamante că le este îngrădit dreptul de proprietate asupra terenului fiindu-le îngrădit dreptul de a se folosi de acest teren și de a-i culege fructele nu pot conduce la admiterea cererii .
Reclamantele au dreptul la contravaloarea lipsei de folosință pentru terenul afectat, în măsura în care se face dovada că terenul este impropriu pentru a fi folosit conform categoriei de folosință stabilită titlul de proprietate .
Urmare a diminuării cuantumului pretențiilor acordate reclamantelor se impune și diminuarea cuantumului cheltuielilor de judecată, modificându-se taxa de timbru în raport de cuantumul pretențiilor admise respectiv 3.046,50 lei, astfel că pârâta a fost obligată la plata a 4426 lei cheltuieli de judecată la fond în loc de 6570 lei cât s-a acordat de prima instanță.
În temeiul art.274 C.pr.civ. apelantele reclamante au fost obligate la plata către apelanta pârâtă a 3.355 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel, respectiv taxă de timbru și onorariu experți.
Împotriva celor două hotărâri au declarat recurs reclamanta P. A. G. și pârâta S. C. E. O. SA - Direcția M. Tg.J..
În motivele de recurs, reclamantele au susținut în esență că:
- greșit a fost respins capătul de cerere privind executarea de lucrări necesare pentru readucerea în starea anterioară a terenului aferent construcțiilor, ori obligarea la plata unei despăgubiri reprezentând contravaloarea acestor lucrări:
- a fost încălcat art.44 alin.1 și 2 din Constituția României, cât și art.480 cod civil, pr5in care sunt stabilite atributele conferite dreptului de proprietate, întrucât terenul a fost degradat și adus în stare de reîntrebuințare, în raport de categoria de folosință din care face parte;
- a fost încălcat dreptul la apărare al recurentei reclamante și dreptul la un proces echitabil reglementat de art.6 din CEDO deoarece instanța a motivat decizia pe dispozițiile art.4 din HG 926/2003 și a Legii 85/2003, fără a pune în discuția părților incidența acestor dispoziții legale, așa cum o avea conform art.129 alin.4 cod procedură civilă;
- decizia este nelegală și în raport de art.37 alin.5 din Legea 85/2003 (legea minelor), încălcând în felul acesta art.1386 alin.2 din N Cod civil, care a consacrat legislativ practica și doctrina anterioară cât privește aplicarea și interpretarea art.998, 999 Cod civil.;
- greșit a fost admis apelul pârâtei . a dus la schimbarea soluției primei instanțe;
- au fost încălcare dispozițiile art.998-999 Cod civil, cu raportare la art.6 alin.6 din NCC, în raport de care reclamantele au dreptul la repararea integrală a prejudiciului cauzat din culpa lor ;
- prin obiecțiunile formulate în cauză la raportul de expertiză întocmit în apel, prin care aceasta a de acord cu suma de 104.870 lei ce reprezintă cel multa valoarea totală de înlocuire, reconstituire, pârâta recunoaște de fapt pretențiilor reclamantelor;
- în raport de dispozițiile legale arătate, constatările și concluziilor celor două rapoarte de expertiză, reclamantele susțin că despăgubirile ce li se cuvin sunt în cuantum de 178.957 lei.
În drept reclamantele invocă incidența dispozițiilor art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă.
În motivele de recurs, pârâta invocă următoarele critici:
- lipsa calității procesuale pasive cu motivarea că nu a efectuat lucrări miniere care să conducă la pretinsa afectare a imobilului în litigiu, precum și faptul că pârâta nu a avut în patrimoniu M. Mătăsari;
- greșit a fost obligată la plata sumei de 71.775 lei reprezentând valoarea de înlocuire a construcțiilor, fără a se face dovada dreptului de proprietate a supra construcției și autorizației de construire a imobilului.
În drept recursul este întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 cod procedură civilă.
Recursurile sunt nefondate.
Motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.7 cod procedură civilă, ce se poate invoca atunci când „hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii” nu este incident în speță.
Motivele hotărârii, cu alte cuvine motivarea unei hotărâri, trebuie să fie clară, precisă,m să nu se rezume la o înșiruire de fapte și argumente, să se refere la probele administrate în cauză și să fie în concordanță cu acestea, să răspundă, în fapt și în drept la toate pretențiile formulate de părți, să conducă în mod logic și convingător la soluția din dispozitiv.
O hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă, conform prevederilor art.261 alin.1 pct.5 cod procedură civilă, motivele de fapt și de drept care au creat convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Nerespectarea acestei dispoziții legale atrage nulitatea hotărârii în condițiile art.105 alin.2 cod procedură civilă, fiindcă motivarea reprezintă un element indispensabil al acestui act procedural pentru părți, o garanție împotriva arbitrariului judecătorilor, iar pentru instanțele superioare un element necesar în exercitarea controlului declanșat prin exercitarea căilor de atac.
În dreptul european, obligativitatea motivării reprezintă o condiție a procesului echitabil, exigență a art.6 paragraf 1 din CEDO.
Verificând decizia supusă recursului prin prisma exigenței, Curtea constată că decizia răspunde exigențelor legale prevăzute de art.261 pct.5 cod procedură civilă și art.6 din CEDO, instanța de apel răspunzând explicit la toate motivele de apel invocate.
Astfel, instanțele au fost investite de reclamantele P. A. G., G. D. și R. E. în contradictoriu cu pârâtele . SA și Compania Națională a L. O. SA cu o acțiune în obligație de a face, respectiv de executare a lucrărilor necesare pentru readucerea în starea anterioară a casei de locuit și anexelor gospodărești situate în intravilanul comunei Mătăsari, jud.Gorj, sau la plata unei despăgubiri reprezentând contravaloarea acestor lucrări, obligarea în solidar a pârâtelor să execute lucrările necesare pentru readucerea terenului aferent construcțiilor în starea anterioară, cât și a lucrărilor necesare stabilizării acestuia sau la plata unei despăgubiri reprezentând contravaloarea acestor lucrări.
C. procesual fixat inițial a fost precizat în sensul citării în calitate de pârâtă a SNLO O. SA Tg.J., la data de 01.03._, iar la 08.11.2012 au fost majorate despăgubirile la suma de 178.957 lei.
Soluția adoptată de instanța de apel este legală și temeinică, justificată de probele administrate.
Astfel, critica referitoare la cuantumul prejudiciului contestat de reclamante ca neoferind o reparare integrală, în conformitate cu art.998-999 Cod civil și 1386 alin.1 din Noul Cod civil nu poate fi primită, argumentul oferit de instanța de apel în sensul că suma de 71.775 lei reprezentând valoarea de înlocuire a construcțiilor la care s-a aplicat indicele de uzură este corect față de vechimea construcțiilor, de aproximativ 100 de ani.
A fost înlăturată corect susținerea recurentelor privind reținerea contravalorii necesară realizării unei copii identice a construcțiilor întrucât în această ipoteză nu s-ar avea în vedere uzura constructiilor și s-ar ajunge la o îmbogățire fără justă cauză a reclamantelor.
De altfel, repararea construcțiilor nici nu ar fi eficientă câtă vreme nu se înlătură cauza degradărilor.
Motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 cod procedură civilă, ce poate fi invocat atunci când „hotărârea este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”, nu este incident în speță.
Prin soluția adoptată, de admitere în parte a acțiunii în pretenții, instanța de apel confirmă existența condițiilor ce antrenează răspunderea civilă delictuală a pârâtei, reglementată de art.998-999 cod civil și 1386 alin.1 Nodul cod civil, respectiv existența faptei ilicite, a unui prejudiciu, a legăturii de cauzalitate între faptă și prejudiciu dar și a culpei persoane juridice responsabile, însă reduce cuantumul despăgubirilor, justificate de vechimea construcțiilor, proprietatea reclamanților.
Reclamantele au făcut dovada dreptului de proprietate cu titlul definitiv de proprietate_/96 emis de Comisia Județeană Gorj pe numele autorului lor P. I.D., pentru suprafața de 4873 mp. în comuna Mătăsari, . 1195 curți construcții și 3678 mp. arabil situat în T 12, P 448-451, cu vecinii precizați în titlu.
Soluția adoptată de ambele instanțe, de respingere a capătului de cerere privind obligarea pârâtei la executarea lucrărilor de readucere în starea anterioară și de stabilizare a terenului reclamantelor este corectă, motivarea fiind pertinentă, în sensul că lucrările nu ar fi eficiente, ar implica costuri mari și nu ar exista certitudinea eliminării oricărui risc, în condițiile în care concluziile experților sunt în sensul că fenomenul de alunecare a terenului se poate reactiva oricând.
Chiar dacă în motivarea deciziei, instanța de apel face trimitere la HG 926/2003 și Legea 85/2003 (legea minelor), care detaliază procedura ce trebuie urmată pentru redarea terenului în circuitul agricol, invocarea acestor acte normative constituie un argument al tribunalului, alături de celelalte argumente folosite în fundamentarea soluției de respingere a acestui petit, respectiv lipsa de eficiență, costurile mari și incertitudinea eliminării riscurilor degradării terenurilor. În atare situație, urmează a fi înlăturate criticile privind respingerea acestui capăt de cerere și motivarea pe alt temei a instanței de apel,respectiv dispozițiile HG 926/2003 și Legea 85/2003,reclamantele având la îndemână o acțiune în pretenții pentru lipsa de folosință a terenului intravilan.
Criticile ce vizează obiecțiunile la raportul de expertiză întocmit în apel, formulate de reclamante, criticile aduse rapoartelor de expertiză vizează aspecte de netemeinicie ale deciziei ce nu pot fi supuse cenzurii recursului, întrucât prin această cale extraordinară de atac în actuala reglementare se poate cenzura numai legalitatea hotărârii.
Critica pârâtei privind excepția lipsei calității procesuale a pârâtei nu poate fi primită, instanțele rezolvând corect această problemă în raport de dispozițiile art.37 alin.5 din Legea 85/2003, potrivit cărora „titularul licenței rămâne ținut, potrivit regulilor răspunderii civile extracontractuale, la repararea prejudiciilor cauzate altor persoane fizice și juridice din culpa sa prin activități miniere efectuate până la data expirării ori renunțării, chiar dacă asemenea prejudicii sunt constatate după încetarea concesiunii sau administrării….”.
Calitatea de titular a licenței de exploatare a pârâtei a fost evidențiată în raportul de expertiză în specialitatea geologie întocmit de expert O. D., care a concluzionat că imobilele în litigiu sunt degradate și se află situate în zona de risc și influență a lucrărilor miniere efectuate de C. E. T., unitățile succesoare a fostei CNLO SA, lucrările miniere realizându-se în perimetrul ambelor mine, Mătăsari și Drăgotești.
Critica invocată de pârâtă, privind cuantumul prejudiciului urmează a fi respinsă pentru considerentele mai sus expuse.
În raport de cele ce preced, întrucât în cauză nu subzistă motivele de recurs invocate, urmează ca în baza art.312 alin.1 cod procedură civilă, să se respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarat de reclamanta P. A. G. și pârâta S. C. E. O. SA - DIRECȚIA M. TG J., împotriva deciziei civile nr. 314 din 4 iulie 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă, în dosar nr._ și a sentinței civile nr._ din 29 noiembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Tg.J. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți G. D., R. E..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Septembrie 2013.
Președinte, M. P.-P. | Judecător, E. S. | Judecător, M. M. |
Grefier, V. R. |
Red.jud.M.M.
Tehn.MC/2 ex.
Data red.25.10.2013
j.a. G.D.
M.G.
j.f. M.P.
| ← Anulare act. Decizia nr. 8421/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Rectificare carte funciară. Decizia nr. 8336/2013. Curtea de... → |
|---|
