Pretenţii. Decizia nr. 370/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 370/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 21-02-2014 în dosarul nr. 370/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 370/2014
Ședința publică de la 21 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. M.
Judecător I. M.
Judecător S. A. C.
Grefier G. D. L.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta P. O. R. S. I. P. CENTRUL EPARHIAL ARHIEPISCOPIA CRAIOVEI - MITROPOLIA OLTENIEI, împotriva deciziei civile nr.441/29.10.2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimat C. NAȚIONAL E. C., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat F. L. pentru recurenta P. O. R. S. I. P. CENTRUL EPARHIAL ARHIEPISCOPIA CRAIOVEI - MITROPOLIA OLTENIEI, și consilier juridic Coșei D. pentru intimat C. NAȚIONAL E. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal, iar prin serviciul registratură s-a depus întâmpinare de către intimat C. NAȚIONAL E. C..
Avocat F. L. pentru recurenta P. O. R. S. I. P. CENTRUL EPARHIAL ARHIEPISCOPIA CRAIOVEI - MITROPOLIA OLTENIEI, depune împuternicirea avocațială.
Consilier juridic Coșei D. pentru intimat C. NAȚIONAL E. C. depune împuternicire.
Curtea, comunică un exemplar de pe întâmpinare către apărătorul recurentei, care nu solicită termen în vederea observării.
Avocat F. L. pentru recurentă solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, depunând în acest sens depunând adeverința nr.3/17.02.2014 prin care se arată că preotul paroh de la P. „SF.I.” din C. în calitate de reprezentant legal al Parohiei, își însușește cererea de chemare în judecată, apelul și recursul din dosarul nr._, comunicând un exemplar apărătorului intimatului C. NAȚIONAL E. C..
Consilier juridic Coșei D. pentru intimat arată că nu solicită termen în vederea observării acestei adeverințe arătând că data eliberării adeverinței este 17.02.2014.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, se constată recursul în stare de judecată și se acordă cuvântul pe fond.
Avocat F. L. pentru recurentă arată că au promovat prezenta acțiune prin Centrul Eparhial pentru că cererea de retrocedare a fost introdusă prin CENTRUL EPARHIAL -ARHIEPISCOPIA CRAIOVEI, susținând că este parte componentă a Arhiepiscopiei. Totodată arată că instanța de apel a motivat decizia pe dispozițiile art.50 lit.e din Statut, iar prin H.G.53/2008 arătând că nu s-a făcut dovada mandatării CENTRULUI EPARHIAL ARHIEPISCOPIA CRAIOVEI, să o reprezinte în justiție, iar prin actele depuse la acest termen arată că s-a făcut această dovadă. Mai susține că instanța de apel nu a ținut cont de dispozițiile art.50 din Statut din care rezultă că preotul paroh poate reprezenta parohia în justiție sau poate delega o persoană în acest sens, rezultând că CENTRUL EPARHIAL ARHIEPISCOPIA CRAIOVEI, a fost delegat, motivația arată că a fost acoperită cu actele depuse la acest termen, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare, nesolicitând cheltuieli de judecată.
Consilier juridic Coșei D. pentru intimat C. NAȚIONAL E. C., solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii Tribunalului D., susținând că în mod corect s-a constatat lipsa de reprezentant, actele datate 17.02.2014 arată că sunt anterioare soluționării, neaflându-se pentru a face dovada mandatării CENTRULUI EPARHIAL ARHIEPISCOPIA CRAIOVEI, susținând că în mod corect a reținut Tribunalul D. lipsa calității procesuale a CENTRULUI EPARHIAL ARHIEPISCOPIA CRAIOVEI.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
P. decizia civilă nr. 441/29.10.2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția Civilă, în dosarul nr._, s-a admis excepția lipsei dovezii calității de reprezentant, invocată din oficiu.
S-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta P. ORTODOXĂ ROMÂNĂ "SFÂNTUL I.", reprezentată prin Centrul Eparhial Arhiepiscopia Craiovei - Mitropolia Olteniei, împotriva sentinței civile nr. 1959 din 06.02.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât C. NAȚIONAL "E. C.".
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că:
Conform art. 4 din H.G. nr. 1886/2006 ,"în situațiile prevăzute la art. 1 și 2, noul proprietar va încheia contractul de închiriere în formă scrisă cu utilizatorul imobilului, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri sau de la data emiterii deciziei/dispoziției de restituire, după caz. În situația în care nu se încheie un contract de închiriere în formă scrisă, obligația de plată a chiriei lunare devine scadentă de plin drept la data de 10 a fiecărei luni."
Reclamanta a arătat că H.G. nr. 1886/2006 a fost modificată prin H.G. nr. 343/2007, act normativ care, în anexa 2, a stabilit cuantumul chiriilor lunare aferente imobilelor cate intră sub incidența art. 1 alin. 10 din O.U.G. nr. 94/2000 și a art. 1 alin. 5 din O.U.G. nr. 83/2009.
În speța dedusă judecății chiria a fost calculată în raport de H.G. nr. 343/2007 și a rezultat suma de 496.562 lei.
În calea de atac a apelului, instanța a invocat din oficiu la termenul de judecată din 18.06.2013 excepția prescripției dreptului material la acțiune, în ceea ce privește creanța pretinsă pe perioada octombrie 2007- mai 2009, iar la termenul de judecată de astăzi a invocat excepția lipsei dovezii calității de reprezentant pentru exercițiul dreptului de chemare în judecată.
Având ordinea de soluționare a excepțiilor stabilită de art. 137 alin. 1 C.p.civ., tribunalul a soluționat cu prioritate și s-a pronunțat doar asupra excepției de procedură referitoare la lipsa dovezii calității de reprezentant, invocată, fiind inutil a se mai pronunța asupra celeilalte excepții invocate din oficiu și/sau asupra fondului.
Astfel, cererea de chemare în judecată a fost formulată de către Centrul Eparhial Arhiepiscopia Craiovei - Mitropolia Olteniei în numele titularului dreptului dedus judecății, P. Ortodoxă Română "Sfântul I.", persoană juridică de drept privat și utilitate publică conform art. 41 din H.G. nr. 53/2008 privind recunoașterea Statutului pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române, deci cu personalitate juridică, deși nu s-a făcut dovada existenței unui mandat acordat Centrului Eparhial, astfel cum prevăd dispozițiile art. 68 alin. 1 și art. 83 alin. 1 C.p.civ.
O parohie este reprezentată în justiție de către preotul paroh, cu aprobarea prealabilă scrisă a chiriarhului, așa cum se prevede în art. 50 lit. e) din H.G. nr. 53/2008.
În cauză, cererea de chemare în judecată nu a fost formulată de către reprezentantul legal, preotul paroh, nici măcar nu s-a făcut dovada că Centrul Eparhial Arhiepiscopia Craiovei - Mitropolia Olteniei a primit un mandat pentru exercițiul dreptului de chemare în judecată de la preotul paroh, în calitate de reprezentant legal al reclamantei, fiind necesară totodată aprobarea prealabilă scrisă a chiriarhului.
Având în vedere aceste prevederi statutare menționate anterior, instanța a observat că susținerile apărătorului reclamantei nu au suport real și nici legal.
În aceste condiții, au fost aplicabile dispozițiile art. 161 C.p.civ., cererea de chemare în judecată fiind nulă, motiv pentru care a fost admisă excepția lipsei dovezii calității de reprezentant în baza art.137 alin.1 C.p.civ., iar în temeiul art.296 C.p.civ. a fost respins apelul ca nefondat și a fost păstrată sentința civilă apelată, dar pentru considerentele reținute de tribunal.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs P. O. R. S. I. P. CENTRUL EPARHIAL ARHIEPISCOPIA CRAIOVEI - MITROPOLIA OLTENIEI, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs, arată că instanța de apel face trimitere la art.50 lit.e din Statut, însă nu are în vedere textul integral, susținând totodată că preotul paroh ca delegat al chiriarhului reprezintă parohia în justiție în fața autorităților locale și față de terți, personal sau prin delegați.
Din acest text din Statut a rezultat ca CENTRUL EPARHIAL ARHIEPISCOPIA CRAIOVEI - MITROPOLIA OLTENIEI, a fost delegată să promoveze acțiunea în justiție pentru recuperarea chiriei de la utilizatorul actual, totodată susținând că instanța de apel a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului arată că se impune admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel pentru a soluționa fondul cauzei.
În drept invocă dispozițiile art.312 pct.5 Cod proc.civ.
Recursul este fondat.
Instanța, analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor aduse și a incidenței normelor legale în prezenta cauză, constată următoarele:
La data de 21.06.2012, reclamanta P. Ortodoxă Română „Sf. I.” prin CENTRUL EPARHIAL ARHIEPISCOPIA CRAIOVEI - MITROPOLIA OLTENIEI, a chemat în judecată pe pârâtul C. NAȚIONAL "E. C.", solicitând obligarea acesteia la plata chiriei începând cu data de 10.10.2007, cu cheltuieli de judecată.
Conform art.41 din H.G. nr.53/2008, privind recunoașterea Statutului pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române, P. Ortodoxă Română „Sf. I.” are personalitate juridică, fiind persoană juridică de drept privat și utilitate publică.
În fața instanței de apel, la termenul de judecată din data de 13 septembrie 2013, instanța a dispus ca apărătorul apelantei reclamante să facă dovada existenței unui mandat dat de P. Ortodoxă Română „„Sf. I.” CENTRUL EPARHIAL ARHIEPISCOPIA ROMÂNĂ, pentru exercițiul dreptului de chemare în judecată în temeiul art.161 alin.1 Cod proc.civ., coroborat cu art.83 alin.1 Cod proc.civ.
Apărătorul reclamantei a învederat în ședința publică din 29 octombrie 2013, că nu este în măsură să depună la dosar mandatul solicitat, deoarece în baza statutului de organizare și funcționare a Bisericii Ortodoxe Române, recunoscut prin H.G. nr.53/2008, P. funcționează ca și paraclis mitropolitan, nu are organe de conducere proprii și nici preot paroh, ci doar administrator, toate prerogativele fiind exercitate de Centrul Eparhial și a solicitat un nou termen pentru a face dovada celor susținute.
Deci, solicitarea de a fi acordat un nou termen a avut în vedere aducerea unor dovezi în sensul celor arătate mai sus și nu pentru a face dovada unui mandat acordat reclamantei pentru exercițiul dreptului de chemare în judecată, conform art.68 alin.1 Cod proc.civ.
Conform dispozițiilor art.161 alin.1 Cod proc.civ., când „instanța constată lipsa capacității de exercițiu al drepturilor procedurale a părții sau când reprezentantul părții nu face dovada calității sale, se poate da un termen pentru îndeplinirea acestor lipsuri.”
A..2 aduce precizări în sensul că „dacă lipsurile nu se împlinesc, instanța va anula cererea”. Din cele două alineate ale acestui text de lege, reiese că anularea actelor de procedură făcute de cel care nu are capacitate procesuală de exercițiu sau de reprezentantul părții, intervine numai dacă nu au fost acoperite lipsurile constatate la termenul acordat în acest sens.
Dispozițiile art.161 Cod proc.civ., sunt în concordanță cu prevederile art.21 alin.3 și art.24 din Constituție, pentru respectarea dreptului la apărare și pentru respectarea dreptului la un proces echitabil.
Astfel, se constată că instanța de apel a trecut la soluționarea cererii de apel în lipsa acordării unui nou termen de judecată ce a fost solicitat pentru dovedirea susținerilor, așa cum dispune art.161 alin.1 Cod proc.civ., procedând direct la sancționarea apelantei.
Pe de altă parte, deși prin decizia recurată se face trimitere la aplicabilitatea dispozițiilor art.161 Cod proc.civ., instanța de apel constată ca fiind nulă numai cererea de chemare în judecată, nepronunțându-se dacă această sancțiune se impune sau nu a fi aplicată și în ce privește apelul declarat.
În consecință având în vedere cele arătate mai sus, instanța în baza art.312 Cod proc.civ. raportat la art.304 pct.5 Cod proc.civ., urmează a admite recursul, dispunând casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul D..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta P. O. R. S. I. P. CENTRUL EPARHIAL ARHIEPISCOPIA CRAIOVEI - MITROPOLIA OLTENIEI, împotriva deciziei civile nr.441/29.10.2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimat C. NAȚIONAL E. C..
Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare în apel, la Tribunalul D..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Februarie 2014.
Președinte, M. M. | Judecător, I. M. | Judecător, S. A. C. |
Grefier, G. D. L. |
Red.jud.I.M.
3ex/G.L.
J.F.A.Ghialdîr
J.Apel.D.O.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 383/2014. Curtea de Apel CRAIOVA | Pretenţii. Decizia nr. 160/2014. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
