Pretenţii. Decizia nr. 9414/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9414/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 09-10-2012 în dosarul nr. 9414/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 9414
Ședința publică de la 09 Octombrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. P.
Judecător M. C.
Judecător P. P.
Grefier M. V. A.
************************
Pe rol judecarea recursului formulat de pârâții C. I., C. S., C. V., împotriva deciziei nr. 198 din 19 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I. Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul G. S., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul pârât C. S., asistat de avocat A.B., recurenții pârâți C. I. și C. V., reprezentați de același avocat și intimatul reclamant G. S..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Curtea, constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat A.B. pentru recurenții pârâți, a susținut oral motivele de recurs formulate în scris, în raport de care a pus concluzii de admitere a recursului, admiterea apelului și respingerea acțiunii, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În subsidiar a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru antamarea fondului.
Intimatul reclamant G. S., a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 254/05.01.2012, pronunțată de Judecătoria Tg Cărbunești, în dosarul nr._ a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul G. S., domiciliat în comuna Bustuchin, . Gorj în contradictoriu cu pârâții C. I., C. S. și C. V. cu domiciliul în comuna Bustuchin, . Gorj, având ca obiect obligație de a face.
Au fost obligați pârâții să adâncească șanțul de scurgere situat în zona șopronului deschis în zona imobilului G. cu secțiunea de 0,40 /0,40 cm, și să-l betoneze (grosime perete beton 1,15 cm ) cu direcționarea scurgerii în partea din spate a terenului acestora, în caz de refuz autorizează reclamantul să efectueze aceasta lucrare pe cheltuiala pârâților.
Au fost respinse celelalte cereri din acțiunea introductivă la instanță.
Au fost obligați, în solidar, pârâții să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 1109 lei reprezentând onorariu avocat, expert și taxă de timbru corespunzător pretențiilor admise.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamantul G. S. a dobandit dreptul de proprietate asupra terenului in suprafata de 3870 m.p. vecin la N cu Carbunescu I., la S cu Gosa E. si D. C. la E Ciuca P. Ciuca C. si P. M. si la V Drumul Judetean si asupra unei case de locuit compusa din cinci camere si un beci conform sentinței civile cu nr. 869/1.04.2005 fila 4.
Parații dețin la rândul lor in proprietate terenul învecinat cu cel al reclamantului pe latura de nord, teren pe care au amplasata casa de locuit si mai multe anexe gospodaresti cu diferite destinatii.
Cele doua gospodarii sunt delimitate de gard împrejmuitor iar parații pe aliniamentul casei reclamantului au construita o anexa cu destinația de garaj ( fundatie beton furci din fier, invelitoare, placi de azbociment) constructie ce se afla la o distanta de cca 2 m -2,20 m fata de linia despărțitoare dintre cele doua proprietati.
Potrivit raportului de expertiza efectuat în cauza între cele doua terenuri exista o declivitate brusca care in zona locuinței reclamantului are o h de 1,50-2 m terenurile reclamantului si paraților fiind situate în pantă, terenul pe care se afla situat imobilul reclamantului fiind amplasat pe un plan mai jos.
Terenul proprietatea paraților este situat pe un plan mai înalt decât terenul proprietatea reclamantului, cursul natural de scurgere a apelor in zona fiind de la terenul proprietatea paraților spre terenul proprietatea reclamantului dar si spre drum spre santul de scurgere al drumului si spre latura opusa, astfel incit apele din precipitații se scurg spre drum, in partea opusa dar si spre proprietatea reclamantului apreciază expertul in proportie de 40 %.
Reclamantul solicita prin prezenta actiune obligarea paratilor sa monteze parazapezi si scocuri la acoperisul constructiei garaj, si santuri pentru ca apele rezultate din ploi si zapezi sa fie dirijate si sa se scurga pe terenul proprietatea paraților in caz de refuz sa fie autorizat sa efectueze aceste lucrări pe cheltuiala paratilor si de asemenea obligarea acestora la plata contravalorii degradărilor suferite la construcția sa ca urmare a inundațiilor provocate atat de apele pluviale dar si de apele menajere aruncate de catre parati.
Instanța a reținut că sunt aplicabile in speta disp. art 578 c.civ potrivit căruia locurile inferioare sunt supuse a primi apele ce se curg fireste din locuirle superioare fara ca mana omului sa fi contribuit la aceasta. Proprietarul inferor nu poate ridica stavili care sa opreasca acesta scurgere. Proprietarul superior nu poate face nici o lucrare spre agravarea servituții fondului inferior.
Că, probele administrate in cauza, respectiv depozitiile martorilor si expertiza efectuata, au evidentiat ca paratii au amenajat fosa pentru colectarea apelor menajere, care nu se scurg pe terenul reclamantului ci in partea din spate pe terenul paratilor.
De asemenea, garajul paratilor situat in apropierea liniei de hotar este prevazut cu placi ondulate de azbociment, acoperisul avand o panta redusa si are montat jgheab improvizat confectionat din cornier de metal intors pe toata lungimea acestuia.
A apreciat expertul ca nu se impun parazapezi, ca in prezent apele sunt împiedicate sa se scurgă de pe acest acoperiș pe terenul paratilor sau al reclamantului.
Expertiza efectuata în cauza arată că parații au amenajat pe terenul ce le aparține socluri din beton cu care dirijează apele spre santul de scurgere de la drum, precum si un sanț în zona din spate a anexelor dar care este improvizat (săpat adânc si colmatat) pentru a prelua apele rezultate de pe acoperișul garajului.
In raport de dispozitiile legale prevazute de art 578 c.civ, singura obligatie a proprietarului fondului superior este aceea de a nu face nicio lucrare care sa agraveze situatia fondului aservit inferior, in acest text legal nefiind prev. vreo obligatie pozitiva a proprietarului fondului superior.
Probele au evidențiat ca scurgerea apelor de pe terenul paratilor situat in aval nu este determinata de executarea vreunei lucrari de catre aceștia care sa agraveze servitutea de scurgere a apei pe terenul inferior proprietatea reclamantului.
A mai reținut instanța că în ceea ce priveste insa apele meteorice ce se scurg de pe anexa garaj situata in apropierea liniei de hotar, acestea nu sunt preluate de jgheabul montat improvizat care nu este in măsura sa preia de pe anexa un volum mare de apa, astfel incat se impune ca paratii sa adâncească santul de scurgere situat in zona sopronului dschis in zona imobilului cu sectiunea de 0,40 /0,40 cm si sa-l betoneze cu direcționarea scurgerii in partea din spate a terenului acestora.
Expertul nu a putut stabili contravaloarea degradărilor si nici ce anume degradări au fost, întrucât la data efectuării expertizei acestea fuseseră remediate in întregime. Arata insa in cuprinsul lucrării că la ploi abundente si cu viteza mare apele s-au scurs de pe terenul proprietatea paratilor pe terenul reclamantului.
Imobilul proprietatea reclamantului a suferit unele degradări în urma scurgerii naturale a apelor, astfel ca acesta avea obligația sa-si protejeze imobilul prin efectuarea unor lucrari care sa asigure protecția locuinței in caz de averse meteorice obișnuite, lucrări ce de altfel au fost efectuate de către reclamant însă pe parcursul anului 2011.
In cauza nefiind dovedit așa cum s-a arătat in considerentele de mai sus ca scurgerea apelor de pe terenul paraților a fost determinata de executarea vreunei lucrari de catre acestia care sa agraveze servitutea de scurgere, instanta a apreciat cererea reclamantului ca fiind neintemeiata fata de prevederile art 998-999 c.civ.
In temeiul art 274 c.pr.civ intrucat paratii sunt in culpa procesuala, au fost obligați in solidar sa plătească reclamantului cheltuieli de judecata in cuantum de 1109 lei reprezentând onorariu avocat, expert si taxa de timbru corespunzătoare pretențiilor admise.
Împotriva sentinței au declarat apel pârâții C. I., C. S., C. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că hotărârea este în totală contradicție cu probele administrate și dispozițiile legale în materie.
Prin decizia nr. 198 din 19 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă în dosarul nr._, s-a respins apelul civil formulat de apelanții pârâți C. I., C. S., C. V., împotriva sentinței civile nr. 254/05.01.2012, pronunțată de Judecătoria Tg Cărbunești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant G. S., ca nefondat.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a motivat următoarele:
Prin acțiunea formulată reclamantul a solicitat obligarea pârâților să monteze parazapezi și scocuri la acoperișul construcției garaj necesare pentru scurgerea apelor pluviale precum și șanțuri pentru ca apele rezultate din ploi și zăpezi să fie dirijate și să se scurgă pe terenul proprietatea pârâților până la șanțul colector de la drum astfel încât terenul reclamantului să nu mai fie inundat de ape în caz de refuz să fie autorizat să efectueze aceste lucrări pe cheltuiala pârâților și de asemenea să fie obligați pârâții să plătească contravaloarea degradărilor suferite de construcția sa ca urmare a inundațiilor provocate atât de apele pluviale ce au fost dirijate de pârâți să se scurgă pe terenul acestuia dar și de apele menajere aruncate de pârâți, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu desfășurarea procesului.
Servitutea privind scurgerea apelor este o îngrădire a dreptului de proprietate, decurgând din raporturile de vecinătate, respectiv situația naturală a locului.
Este adevărat că cele două gospodării ale părților în litigiu sunt delimitate de gard împrejmuitor, iar pârâții pe aliniamentul casei reclamantului au construit o anexă cu destinație de garaj, construcție ce se află la o distanță de 2 -2,20 m față de linia despărțitoare dintre cele două proprietăți.
S-a concluzionat de către expert că terenul proprietatea pârâților este mai înalt decât terenul proprietatea reclamantului, cursul natural de scurgere a apelor în zonă este în principal de la terenul proprietatea pârâților spre terenul proprietatea reclamantului, dar și spre drum și spre latura opusă, apreciind că apele din precipitații se scurg 40% spre drum, 20% în partea opusă, iar 40% spre proprietatea reclamantului.
Totodată, s-a precizat de către expert că prin adâncirea șanțului de scurgere în zona șopronului deschis și curățirea periodică a acestuia, precum și înălțarea unui diguleț de pământ în zona actualului, care să fie chiar extins pe latura împrejmuită, apele de pe terenul pârâtului nu s-ar mai scurge pe terenul reclamantului, precizare menținută și prin răspunsul la obiecțiuni.
Astfel, reclamantul prin prezenta acțiune a solicitat obligarea pârâților să monteze parazăpezi și scocuri la acoperișul construcției garaj și șanțuri, pentru ca apele rezultate din ploi și zăpezi să fie dirijate și să se scurgă pe terenul proprietatea pârâților, iar în caz de refuz să fie autorizat să efectueze aceste lucrări pe cheltuiala pârâților.
Prin raportul de expertiză, expertul a arătat că pârâții au construit anexa garaj pe fundația redusă din beton situată în apropierea liniei de hotar dintre parter, iar acoperișul de la aceasta, din plăci ondulate de azbociment, are o pantă redusă și are în prezent montat un scoc dintr-un cornier de metal întors pe toată lungimea acestuia și nu se impun parazăpezi, având o pantă redusă, învelitoarea fiind din azbociment, considerând că apele sunt împiedicate să se scurgă pe terenul pârâților sau al reclamantului.
În mod corect instanța a reținut că în cauză sunt aplicabile disp. art. 615 Cod.civ, iar probele administrate au evidențiat că scurgerea apelor de pe terenul pârâților, situat în aval, nu este determinată de executarea vreunei lucrări de către aceștia, care să agraveze servitutea de scurgere a apei pe terenul inferior, proprietatea reclamantului.
Deci, reclamantul poate cere proprietarului fondului superior să adâncească șanțul de scurgere situat în zona șopronului deschis, în zona imobilului reclamantului și să-l betoneze, cu direcționarea scurgerii în partea din spate a terenului acestora, pentru ca servitutea pe care o suportă să fie cât mai puțin împovărătoare.
Astfel, din probele administrate a rezultat că pârâții dețin în proprietate terenul învecinat cu cel al reclamantului pe latura de N, teren pe care au amplasat casa de locuit și mai multe anexe gospodărești cu diferite destinații și, deci, se gospodăresc împreună, astfel că nu se pune în discuție că pârâtul C. S. nu are calitate procesuală pasivă.
Este nefondat motivul de apel prin care se critică acordarea cheltuielilor de judecată, având în vedere că pârâții au fost obligați la cheltuieli de judecată în cuantum de 1109 lei, reprezentând onorariu avocat, expert și taxă de timbru corespunzătoare pretențiilor admise, întrucât acțiunea a fost admisă în parte și prin raportul de expertiză s-a răspuns la obiectivele formulate cu privire și la capătul de cerere ce a fost admis, iar apărătorul reclamantului a pus concluzii și cu privire la acest capăt de cerere și, deci trebuiau acordate onorariile în totalitate, plus taxa de timbru aferentă pretențiilor acordate.
Împotriva deciziei pronunțată de instanța de apel, în termen legal, au declarat recurs pârâții C. I., C. S., C. V., invocând motivele de nelegalitate prev. de art. 304 pct.7 și 9 c.pr.civ.
Astfel, recurenții au motivat următoarele:
Decizia civila 198/19.04.2012 a Tribunalului Gorj, ca de altfel si sentința civila 245/5.01.2012 a Judecătoriei Tg Carbunesti, sunt total nelegale sub aspectul dispozițiilor art. 261 pct. 5 C. Proc. Civila, art. 615 C. Civil si art. 578 C. Civil.
In acest sens se precizează ca potrivit art. 261 pct. 5 C. Proc.Civila, instanța trebuie sa-si motiveze atât in fapt cat si in drept soluția data, argumentele ce i-au făcut convingerea ce a dus la pronunțarea soluției, cat si cele pentru care s-au înlăturat cererile parților, text de lege ce in cazul de fata a fost incălcat flagrant de ambele instanțe, atât instanța de apel, cat si instanța de fond având, in hotărârile pronunțate, motivări ce se contrazic prin ele insele, invocând in realitate o stare de fapt ce ducea la o cu totul alta soluție, acea de respingere a acțiunii reclamantului si un text de lege (art. 615 C.Civil) total inexplicabil rezolvării acestui capăt de cerere .
Astfel instanța de apel retine in motivare ca probele de la dosar au evidențiat ca scurgerea apelor de pe terenul recurenților, situat in amonte, nu este determinată de vreo lucrare care sa agraveze servitutea de scurgere a apei pe terenul inferior, insa ,ca proprietari ai fondului superior, pot fi obligați sa adâncească șanțul pentru a direcționa apele in alta parte pentru ca servitutea ce o suporta reclamantul sa fie mai puțin împovărătoare si susține instanța de apel ca acest litigiu intra sub incidenta dispozițiilor art. 615 C.Civil.
Or, chiar din starea de fapt reținuta de ambele instanțe, rezultă faptul ca însăși terenul recurenților este situat pe un plan mai înalt decât terenul intimatului reclamant, si astfel apele se scurg in mod natural de pe terenul lor, pe terenul acestuia, reclamantul prin cererea de fata tocmai asta solicitând, ca pârâții sa facă acel șanț prin care sa direcționeze apele in alta parte decât spre reclamant, acolo unde se scurg natural; rezulta in mod evident ca suntem in ipoteza instituției juridice reglementate de art. 578 din Vechiul Cod Civil, servitutea de scurgere a apelor, text de lege ce arata expres ca locurile inferioare sunt supuse a primi apele ce curg firește din locurile superioare, fără ca mâna omului sa fi contribuit la acesta, si in nici un caz in ipoteza institutiei juridice raportat la art. 615 C.Civil, ce reglementeaza securitatea de picatura „proprietarul este dator sa-§i faca strea§ina casei sale astfel incat apele din ploi sa se scurga pe terenul sau sau pe sili§te iar nu pe locul vecinului sau ".
Sub acest aspect este evident ca cele doua instante au aplicat total eronat un alt text de lege, o alta institutie juridica (art. 61 5 C.Civil) decat cea aplicabila spetei de fata, speță reglementata de art. 578 C.Civil, fiind astfel total nelegala .
Mai mult, prin modul in care se pronunța cele doua instanțe, acela de a-i obliga sa facă un șanț cu secțiunea de 0,40/0,60, sa-1 betoneze cu un perete gros de 1,5 m si astfel sa direcționeze apele ce se scurg de pe terenul lor in alta direcție decât cea naturala, spre terenul intimatului – reclamant, se încalcă in mod flagrant dispozițiile art. 578 alin. 3 C. Civil, text de lege ce arata expres ca proprietarul superior nu poate face nici o lucrare spre agravarea servituții fondului inferior .
Trecând la fondul cauzei este evident ca soluția celor doua instanțe de fond este total nelegala si in același timp total contradictorie probelor administrate, probe ce duc in mod evident la o cu totul alta situație .
Astfel, se poate observa ca din toate probele ce au fost administrate in cauza de fata (declarațiile martorilor, raportul de expertiza si chiar notele de constatare ale Primăriei Bustuchin) rezulta fără dubiu, univoc, cert, ca terenul proprietatea pârâtului Cabunescu I., este vecin cu terenul reclamantului, ca terenul proprietatea sa este situat pe un plan mai înalt cu 1,5-2 m decât terenul reclamantului (răspuns obiectivul nr. 1 al expertului) si ca apele ce cad pe terenul recurentului au cursul natural de scurge spre proprietatea reclamantului, in principal,si foarte puțin spre drum .
Or, fata de aceasta stare de fapt este evident ca pețitul din acțiunea reclamantului de a fi obligați recurenții sa execute un șanț care sa preia apele si sa le direcționeze spre drum au ca si text legal dispozițiile art. 578 C.Civil, text de lege ce precizează clar ca locurile inferioare (proprietatea reclamantului) sunt supuse a prelua apele ce curg firește din locurile superioare, observându-se că art. 578 alin. 3 C.Civil prevede expres ca proprietarul superior (in cazul de fata recurentul) nu poate face nici o lucrare spre agravarea fondului inferior .
Mai mult, aplicând aceste texte de lege si ținând cont de probele administrate este evident ca instanța trebuia sa respingă si acest capăt de cerere, deoarece, daca pârâți ar face o astfel de lucrare (sa construiască un șanț si sa direcționeze apele ce cad pe terenul pârâților spre alta direcție decât cursul natural de scurgere) ar incălca dispozițiile art. 578 alin. 3 C.Civil.
Edificatoare in acest caz sunt depozițiile martorilor Baros P. (propus chiar de reclamant, fila 19) si P. M. (fila 259), C. N. (fila 78 ) si chiar A. C. (fila 76) ce au relatat ca apele ce cad pe garajul pârâților, se scurg inițial pe terenul acestora si apoi, datorita faptului ca terenurile in zona sunt in panta, se scurg pe terenul reclamantului, toate aceste depoziții fiind de altfel confirmate si de constatările expertului.
In mod cu totul de neânțeles, instanța a arătat ca acestui petit i se aplica dispozițiile art. 615 C.Civil, ce reglementează servitutea de picătura, observându-se ca acel garaj ce exista pe terenul recurentului Carbunescu I., este la o distanta foarte mare de linia de hotar (peste 2 m ) lucru recunoscut chiar si de reclamant si, evident, apa si zăpezile ce cad si se scurg de pe acoperișul acestei construcții, cad si se scurg pe terenul pârâtului, neputându-se astfel vorbi de o incălcare a dispozițiilor art. 615 C.Civil.
Totodată, nelegal, raportat la instituția juridica aplicabila cauzei de fata, aceea a servituții, a fost rezolvat, daca se poate vorbi de o rezolvare si o pronunțare asupra motivului de apel in care s-a arătat ca pârâtul Carbunescu S. nu are calitate procesuala pasiva in aceasta cauza.
S-au depus la dosar, mai multe înscrisuri privind terenul în litigiu, iar intimatul reclamant a formulat Întâmpinare, arătând că decizia atacată este legală și temeinică, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate de recurenți și în raport de prev. art. 304 c.pr.civ., Curtea constată că, în ceea ce privește criticile aduse deciziei, cu referire la nemotivare, neexaminarea și nepronunțarea instanței asupra unor motive de apel, excepții - critici de natură să ducă la aplicarea în cauză a prev. art. 312 alin. 5 c.pr.civ.- acestea sunt nefondate, din examinarea hotărârii atacate cu recurs, raportat la criticile aduse sentinței, rezultând că, sub acest aspect, nu există motive de nelegalitate a deciziei Tribunalului, care să atragă casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Recursul este, însă, fondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.304 pct.1-9 c.pr.civ., modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, motive prevăzute expres și limitativ, pentru promovarea recursului.
Prin urmare, eventualele motive de netemeinicie a hotărârilor – care vizează stabilirea unei anume situații de fapt, ca rezultat al modului de apreciere și interpretare a probelor administrate în cauză sau alte aprecieri ale instanței, lăsate la îndemâna judecătorului, de către legiuitor – nu constituie motive de recurs, în sensul prevăzut de art.304 c.pr.civ., nu pot face obiectul cererii de recurs, raportat la cerințele art.3021 alin.1 pct.c C.pr.civ., și, ca atare, nici nu pot fi supuse examinării de către instanța de recurs.
Aceasta înseamnă că instanța de recurs este competentă numai să verifice în ce măsură au fost corect aplicate dispozițiile de drept material, la situația de fapt stabilită prin hotărârile supuse recursului, și, de asemenea, respectarea dispozițiilor cu caracter procedural invocate de părți, precum și, din oficiu, motivele de nelegalitate de ordine publică, în condițiile prevăzute de art.306 alin.2 c.pr.civ.
În speță, urmare a aprecierii și interpretării probatoriului administrat de instanța de fond, și, în principal, expertiză, tribunalul a reținut aceeași situație de fapt ca și prima instanță, respectiv că terenurile sunt situate în pantă, terenul proprietatea pârâților fiind mai înalt decât terenul proprietatea reclamantului, iar cursul natural de scurgere a apelor, în zonă, este, în principal, de la terenul proprietatea pârâților spre terenul proprietatea reclamantului, care este situat pe un plan mai jos, dar și spre drum și spre latura opusă. S-a reținut, de asemenea, că probele administrate au evidențiat că scurgerea apelor de pe terenul pârâților, situat pe un plan mai sus, nu este determinată de executarea vreunei lucrări de către aceștia, care să agraveze servitutea de scurgere a apei pe terenul inferior, proprietatea reclamantului
Or, față de această stare de fapt, care, după cum s-a arătat, nu mai poate fi supusă reexaminării în recurs, soluția pronunțată de instanța de fond și menținută de instanța de apel, este nelegală.
Aceasta, deoarece, potrivit art. 578 c.civ.- temei de drept avut în vedere la pronunțarea hotărârilor atacate- locurile inferioare sunt supuse a primi apele ce curg firește din locurile superioare, fără ca mâna omului să fi contribuit la aceasta, proprietarul inferior nu poate ridica stavili ca să oprească această scurgere, iar proprietarului superior, în speță, pârâților, le revine o singură obligație, anume aceea de a nu face nici o lucrare spre agravarea servituții fondului inferior. Prin urmare, față de situația de fapt expusă și textul legal menționat, pârâții nu pot fi obligați la efectuarea de lucrări pentru direcționarea scurgerii apelor, terenul reclamantului fiind afectat de o servitute izvorâtă din situația naturală a locurilor.
Referitor la art. 615 c.civ., text ce se reține, de asemenea, că este aplicabil în speță, acesta reglementează picătura streșinilor și prevede că proprietarul este dator a-și face streașina casei sale astfel încât apele din ploi să se scurgă pe terenul său, sau pe ulițe, iar nu pe locul vecinului său. Este vorba de situația în care apele din ploi se scurg de pe acoperișul casei, pe terenul învecinat, și nu pe terenul proprietarului casei, datorită, în principal, poziționării streașinnii casei în raport cu terenul învecinat sau alte neregularități ale acesteia, și nu din cauze naturale- neavând, deci, nici o legătură cu servitutea reglementată de art. 578 c.civ.- și care dă dreptul proprietarului terenului învecinat să ceară instanței să-l oblige pe proprietarul casei să efectueze lucrările ce se impun, pentru ca apele de pe acoperiș să nu se mai scurgă pe terenul său.
În speță, reclamantul și-a motivat acțiunea în sensul că scurgerea apelor pe terenul său este determinată de situația terenurilor, care sunt în pantă, terenul său fiind mai jos decât al pârâților, ceea ce, în opinia reclamantului, ar impune niște lucrări din partea pârâților, pentru a dirija apele pe terenul lor, până la șanțul colector de la drum. Chiar dacă reclamantul face anumite referiri la acoperișul garajului pârâților, rezultă indubital că, în condiții normale, de poziționare a terenurilor părților la același nivel, nu s-ar produce o scurgere a apelor de pe terenul pârâților pe terenul reclamantului, datorată streașinii garajului pârâților, ceea ce, de altfel, nici nu s-a invocat. Mai mult, s-a reținut, ca și situație de fapt, că garajul pârâților se află la o distanță de 2-2,20 m, față de linia despărțitoare dintre cele două proprietăți, acoperișul are o pantă redusă și are montat un jgheab, astfel încât, apele sunt împiedicate să se scurgă de pe acest acoperiș, pe terenul reclamantului.
Ca atare, în cauză nu sunt aplicabile prev. art. 615 c.civ., care reglementează o altă situație juridică, decât cea din speța de față, așa încât, și sub acest aspect, soluția de admitere a acțiunii, pronunțată de instanța de fond și menținută de instanța de apel, este nelegală.
În consecință, Curtea constată că, față de situația de fapt reținută în cauză de instanțe, s-a făcut o greșită aplicare a legii, fiind incident motivul de modificare a hotărârilor prev. de art. 304 pct.9 c.pr.civ.
Față de considerentele expuse, în baza art. 312 alin.2,3 c.pr.civ., se va admite recursul, se va modifica decizia Tribunalului, în sensul admiterii apelului pârâților și schimbării sentinței Judecătoriei, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamanților și obligării reclamantului, în temeiul art. 274 c.pr. civ., la cheltuieli de judecată către pârâți, în cuantum de 1298 lei, reprezentând onorarii de avocat, taxă timbru și cheltuieli de transport, la instanța de fond, precum și în apel.
În baza art. 274 c.pr.civ., intimatul reclamant va fi obligat și la cheltuieli de judecată în recurs, față de recurenții pârâți, în cuantum de 670 lei, reprezentând onorariu de avocat și taxă timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâții C. I., C. S., C. V., împotriva deciziei nr. 198 din 19 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I.Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul G. S..
Modifică decizia, în sensul că admite apelul declarat de pârâți împotriva sentinței civile nr. 254/05.01.2012, pronunțată de Judecătoria Tg Cărbunești, în dosarul nr._ . Schimbă sentința, în sensul că respinge acțiunea în totalitate și obligă reclamantul la 1298 lei cheltuieli de judecată, către pârâți, fond si apel.
Obligă intimatul reclamant la 670 lei cheltuieli de judecată, către recurenții pârâți, în recurs.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Octombrie 2012
Președinte, M. P. | Judecător, M. C. | Judecător, P. P. |
Grefier, M. V. A. |
Red.Jud.P.P.
Tehn.red. MA / 3 ex
Data 19.10.2012
Jud. apel M.G.
N.U.; Jud. fond C.P.
| ← Validare poprire. Decizia nr. 9690/2012. Curtea de Apel CRAIOVA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 9412/2012. Curtea de Apel... → |
|---|
