Revendicare imobiliară. Decizia nr. 3834/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3834/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 11-04-2013 în dosarul nr. 3834/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3834
Ședința publică de la 11 Aprilie 2013
Completul compus din:
Președinte: - Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
Judecător: - C. R.
Judecător: - T. R.
Grefier: - S. C.
x.x.x.
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la 28 martie 2013 privind judecarea recursurilor declarate de reclamanta ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ DE M. P. S. C. METEOROLOGIC REGIONAL OLTENIA și de pârâtul R. I. împotriva deciziei civile nr. 529 din data de 03 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intervenientul S. R. P. M. FINANȚELOR P. P. DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR P. A JUDEȚULUI GORJ, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită din ziua dezbaterilor.
Dezbaterile din ședința publică de la 28 martie 2013 au fost consemnate în încheierea de la acea dată, care alături de încheierea de la 04 aprilie 2013, face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, în temeiul dispozițiilor art. 156 alin. 2 Cod procedură civilă.
CURTEA:
Asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Pin sentința civilă nr.1255/06.10.2010 Tribunalul București-Secția a V a Civilă a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența soluționării cauzei privind pe reclamanta Administrația Națională de M. București, intervenientul S. R. prin M. Finanțelor P. prin Direcția Generală a Finanțelor P. a Județului Gorj și pe pârâtul R. I. în favoarea Tribunalului Gorj.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj sub nr._/3/2010.
În ședința publică din 04.02.2011, instanța din oficiu‚ având în vedere precizarea depusă la dosarul cauzei de către a părătorul reclamantei privind valoarea imobilului în litigiu a pus în discuție excepția necompetenței materiale a Tribunalului în soluționarea cererii de față .
S-a reținut că prin cererea de chemare în judecată reclamanta a investit instanța cu o acțiune în revendicare prin care a solicitat obligarea pârâtului R. F.I. să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie clădirea Stației Meteo Tg-J., situată în ., jud. Gorj, construită de S. R. în anul 1965, pe terenul domeniu public în interes și utilitate publică, dată în administrare Ministerului Mediului și Pădurilor - Administrația Națională de M., clădire ce ocupă suprafața construibilă aferentă de 106 mp (89,5 mp clădire, 16,5 mp depozit materiale) și 34 mp servitute legală de trecere pietonală, în total 140 mp.
Valoarea imobilului în litigiu a fost apreciat de reclamantă la 200.000 lei ,valoare care nu a fost contestată de către pârât .
În privința acestui litigiu, pentru stabilirea competenței materiale sunt aplicabile dispozițiile art.2 lit. b C.pr.civ. conform cărora tribunalul judecă în primă instanță litigiile în materie civilă având ca obiect o valoare de peste 500.000 lei, ceea ce înseamnă că pentru litigiile al căror obiect are o valoare mai mică, în primă instanță competența materială aparține judecătoriei, iar art.159 pct.2 C.pr.civ. instituie caracterul de ordine publică al normei care stabilește competența materială a instanțelor.
P. sentința nr. 71 din 11 Februarie 2011, pronunțată de Tribunalul Gorj - secția civilă, în dosarul nr._/3/2010, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a acțiunii civile formulată de reclamanta Administrația Națională de M. cu sediul în București, Șoseaua București-Ploiești, nr.97, sector 1 în contradictoriu cu pârâtul R. I. cu domiciliul în . și cu intervenientul în nume propriu S. R. prin M. Finanțelor P. cu sediul în București, ., sector 5-prin Direcția Generală a Finanțelor P.,cu sediul în Tg-J., . județul Gorj, în favoarea Judecătoriei Tg-J., județul Gorj.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg J. sub nr._ .
În ședința publică din 27.04.2012 reclamanta a depus o precizare la acțiune, prin care arată că nu mai insistă în judecarea primului petit al acțiunii, respectiv revendicarea clădirii Stației meteo Tg J., care este în proprietatea si posesia instituției pe care o reprezintă, dar solicită recunoașterea unui drept de superficie pentru terenul de sub clădire si anexe.
De asemenea, prin aceeași precizare a acțiunii reclamanta si-a menținut si solicitarea de stabilire a unei servituți de trecere către acest imobil si platformă . A depus anexat la precizare, în copie xerox, decizia de restituire a terenului nr. 31/25.02.2011 si schița topo cu amplasamentul clădirii si căii de acces.
Pârâtul R. F. I. a depus întimpinare - cerere reconvențională, însoțită de chitanța taxei de timbru în valoare de 300 lei si chitanța taxei de timbru judiciare în valoare de 5 lei, prin care a solicitat respingerea acțiunii în stabilire servitute de trecere si recunoaștere drept de superficie ca fiind neîntemeiată, întrucât pe terenul în suprafață de 2150 mp se află o clădire a stației meteo si o magazie pentru materiale, iar referitor la aceste construcții solicită să se constate că a devenit proprietarul lor prin accesiune imobiliară, a solicitat să se constate în contradictoriu cu ANM RA București că a devenit proprietar prin accesiune imobiliară pe toate construcțiile si aleile ce se află amplasate pe terenul în suprafață de 2150 mp al cărui proprietar este.
De asemenea, prin cererea reconvențională formulată de pârât s-a solicitat obligarea reclamantei să-i plătească lipsa de folosință a terenului în suprafață de 2150 mp de la data de 2 dec. 2008 când s-a dispus retrocedarea în natură a terenului prin decizia civilă nr. 7668 a Înaltei Curți de Casație și Justiție si până la zi, valoare pe care a apreciat-o estimativ, doar sub aspectul timbrajului la 2000 lei, iar după efectuarea unei expertize evaluatorii să-și majoreze câtimea pretențiilor si să completeze corespunzător taxa de timbru. De asemenea pârâtul a mai solicitat să fie obligată reclamanta la plata sumei de 80.000 lei reprezentând daune morale.
Ulterior, pârâtul a depus note de ședință prin care învederează instanței că evaluează construcțiile asupra cărora pretinde că a devenit proprietar prin accesiune imobiliară la suma de_,4 lei, doar sub aspectul timbrajului si a depus taxa de timbru de 1263 lei, 500 lei si timbre judiciare mobile de 8 lei .
În cauză a fost depus raportul de expertiză tehnică extrajudiciară întocmit de expert Tîrvuloiu D. C. .
S-a încuviințat efectuarea unei expertize de specialitate topografie, a uneia specialitatea construcții și a uneia în specialitatea evaluator proprietăți imobiliare.
P. sentința civilă nr. 9594 din 02.07.2012 pronunțată de Juedecătoria Tg – J. în dosarul nr._ s-a respins cererea reclamantei Administrația Națională de M., în contradictoriu cu pârâtul R. F. I., și cu intervenientul în nume propriu S. R. reprezentat prin M. Finanțelor P. - Direcția Generală a Finanțelor P. prin Direcția Generală a Finanțelor P., cu privire la instituirea unui drept de superficie si stabilire servitute de trecere.
S-a luat act că reclamanta a renunțat la capătul de cerere cu privire la revendicare și s-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul R. F. I. .
S-a constatat că reclamantul pârât R. F. I. a devenit proprietarul terenului în suprafață de 2150 mp prin accesiune imobiliară, teren pe care se află construcțiile și aleile de beton.
A fost obligat pârâtul R. F. I. la plata sumei de 105.158 lei către reclamantă cu titlu de despăgubiri civile.
A fost obligată reclamanta la plata sumei de 68.595 lei despăgubiri civile față de pârât și a fost respinsă cererea pârâtului cu privire la daune morale.
A fost obligată reclamanta la plata sumei de 7514 lei cheltuieli de judecată față de pârâtul R. F.I..
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că, pârâtului R. F.I. i s-a recunoscut în mod irevocabil dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 2150 mp, pe care se află construită clădirea Stației Meteo din Tg J. construită de S. R., recunoașterea fiind făcută prin decizia Înaltei Curți de Casație si Justiție cu nr. 7668/02.12.2008 pronunțată în dosarul nr._ si a fost obligată reclamanta Administrația Națională de Metrologie RA- C. Meteorologic Regional C. să emită decizie de restituire în natură către acesta cu privire la acest teren.
Fiindu-i recunoscut dreptul de proprietate prin această hotărâre în mod irevocabil pârâtul a înțeles să uzeze de disp. art. 567 CC privind accesiunea imobiliară arătând că „ Proprietarul unui bun devine proprietarul a tot ce se alipește cu bunul, ori se incorporează în acesta, dacă legea nu prevede altfel”.
Cu privire la construcțiile si aleile de beton aflate pe terenul de 2150 mp, pârâtul R. F.I. a arătat că ne aflăm în situația unui constructor de rea credință, deoarece au fost executate fără autorizație și de aceea este de acord să o despăgubească pe reclamantă numai cu contravaloarea materialelor fără îmbunătățiri.
Din moment ce pârâtul a înțeles să uzeze de dispozițiile art.567 C.C. privind accesiunea imobiliară si să-și manifeste dreptul de a primi construcțiile aflate pe terenul de 2150 mp ce-i aparține, instanța a apreciat că cererea reclamantei privind instituirea unui drept de superficie si stabilirea servituții de trecere este neîntemeiată și a respins-o, admițând cererea reconvențională formulată de pârât, constatând că pârâtul R. F. I. a devenit proprietarul construcțiilor și aleilor de beton aflate pe terenul în suprafață de 2150 mp prin accesiune imobiliară.
A reținut că numai prin recunoașterea acestui drept de accesiune imobiliară pentru pârât cu privire la construcțiile identificate prin raportul de expertiză întocmit de expertul C. M. se ajunge la o reparație echitabilă si i se recunosc proprietarului de drept toate prerogativele.
A obligat pârâtul R. F I. la plata sumei de 105.158 lei către reclamantă cu titlu de despăgubiri civile reprezentând valoarea de circulație a clădirii principale a Stației de M. din Tg J., identificată prin raportul de expertiză întocmit de expert C. M., a anexei la clădirea principală și a aleilor din beton, cu îmbunătățiri, deoarece la construcția acestora reclamanta a fost de bună credință preluând terenul prin administrare de la S. R. si executând construcția în anul 1965.
Fiind proprietarul terenului în suprafață de 2150 mp, individualizat prin raportul de expertiză întocmit de expert P. E.,pârâtul este îndreptățit să primească si lipsa de folosință a terenului pe ultimii 3 ani, deci a fost obligată reclamantă la_ lei despăgubiri civile față de pârât reprezentând această lipsă de folosință.
A respins cererea pârâtului cu privire la daune morale si a luat act că reclamanta a renunțat la capătul de cerere cu privire la revendicare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelanta reclamantă și apelantul pârât, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelantul pârât R. I. a criticat sentința sub aspectul valorii pe care instanța o reține ca fiind valoarea de circulație, având în vedere în primul rând că este situația unui constructor de rea credință și ca atare, trebuia a fi obligat să despăgubească reclamanta doar cu contravaloarea materialelor, fără îmbunătățiri, construcțiile fiind realizate după demararea procedurii prevăzută de Legea 10/200, astfel că în mod greșit instanța de fond a reținut că este constructor de bună credință și a luat în considerație sporirea valorii fondului.
A apreciat ca fiind prea mare valoarea de circulație a clădirii principale, nefiind scăzut coeficientul de corecție de 20%, iar îmbunătățirile aduse clădirii au fost realizat în timpul derulării procesului, fără devize de lucrări. Nu s-a avut în vedere vechimea construcții de peste 47 de ani și uzura acesteia, precum nici faptul că în evidența contabilă valoarea acesteia este 19.295 lei.
Apelanta reclamantă a susținut în motivele de apel că în mod greșit s-a admis capătul din cererea reconvențională privitor la dobândirea pârâtului prin accesiune imobiliară a dreptului de proprietate asupra construcțiilor și lucrărilor, deși acestea aparțineau domeniului public și au fost construite de către stat în 1963. Că, în mod greșit a fost obligat pârâtul la despăgubiri către reclamantă, întrucât clădirea este a statului și nu a reclamantei care are doar un drept de administrare, susținând totodată că greșit a fost obligată reclamanta și la despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenului de 2150 mp din decembrie 2008 la zi pentru că pe perioada decembrie 2008-februarie 2011 reclamanta nu a avut culpă, terenul nefiind scos din terenul public la data pronunțării deciziei ÎCCJ.
În apel a fost încuviințată proba cu înscrisuri solicitată de avocat A. B. pentru a face dovada că se desfășoară în continuare activitatea specifică stației meteo la sediul din Tg.J., .-a depus în acest sens certificatul constatator din 23.06.2011 emis de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul D., în care este indicat ca sediu secundar Stația Meteorologică Județeană Tg.J., din .( ANM RA București C. Meteorologic Regional Oltenia Punct de Lucru), facturi, foi colective de prezență pe lunile septembrie și octombrie 2012 emise de Stația Meteorolgică Tg.J., registrul general de evidență a salariaților din 07.12.2011, organigrama din 01.08.2012 a Centrului Meteorologic Regional Oltenia, actul adițional din 11.01.2012 nr.25/2012 privind pe salariatul Otea M. E. cu locul de muncă SMJ Tg.J., actul adițional nr.23/2012 la contractul individual de muncă privind pe meteorologul I. D. în care este indicat locul de muncă SMJ Tg.J., actul adițional la contractul individual de muncă nr 22/2012 privind pe Brîncuși N., inginer I, cu același loc de muncă, SMJ Tg.J., lista de inventariere din 24.10.2012.
P. decizia civilă nr.529 din data de 03 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă în dosarul nr._ s-a admis apelul reclamantei Administrația Națională de M. împotriva sentinței civile nr.9594 din 02.07.2012 pronunțată de Judecătoria Tg.J. în dosarul nr._ .
S-a dispus schimbarea sentinței în sensul că admiterii în parte a acțiuii și s-a instituit un drept de superficie pentru suprafețele de teren de 71 mp aferent clădirii stației meteo,11,68 mp aferenți anexei și un drept de servitute ( trecere cu piciorul)pe aleia betonată din . clădirea stației meteo, de la această clădire până la anexă și tot de la clădirea stației meteo înspre platforma stației ANM- pe aleile de beton existente- în configurația prezentată în anexa 1 la raportul de expertiză P. E..
S-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârât și a dispus obligarea apelantei reclamante la 2708,81 lei despăgubiri civile pentru lipsa de folosință a terenului ocupat de clădirea stației, anexă și aleile betonate, pe perioada decembrie 2011-decembrie 2012.
S-au menținut dispozițiilor sentinței privitoare la respingerea daunelor morale și renunțarea la revendicare.
S-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată de la fond.
S-a dispus obligarea apelantului pârât la 2063 lei cheltuieli de judecată în apel către apelanta reclamantă.
Pentru a decide astfel, instanța a reținut:
Potrivit art.295 Cpr.civ., instanța de apel a verificat în limitele cererii de apel stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță. Motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu, instanța a încuviințat completarea probelor administrate la prima instanță precum și administrarea probelor noi dacă consideră că sunt necesare pentru soluționarea cauzei.
În privința motivului de apel în care s-a invocat de către apelanta reclamantă că în mod greșit s-a admis capătul din cererea reconvențională referitor la dobândirea pârâtului prin accesiune imobiliară a dreptului de proprietate asupra construcției, anexei și aleilor betonate construite de stat, care aparțin domeniului public al statului, s-a constatat de către tribunal că deși în considerentele sentinței s-a făcut o amplă motivare, reținându-se că pârâtul a devenit proprietarul acestor construcții și lucrări prin accesiune imobiliară, în dispozitivul sentinței și în minuta întocmită în dosar, acest capăt de cerere nu se regăsește a fi soluționat, menționându-se atât în minută cât și în dispozitivul sentinței doar că „ constată că pârâtul R. F I. a devenit proprietarul terenului în suprafață de 2150 mp prin accesiune imobiliară, teren pe care se află construcțiile și aleile de beton”. Această constatare a stării de fapt și de drept a terenului de 2150 mp este eronat reținută de către instanța de fond, o astfel de cerere pe care s-a pronunțat instanța nefiind formulată pentru teren prin cererea reconvențională, ci doar pentru construcțiile și lucrările de pe teren. La litera „ a” din cererea reconvențională pârâtul a solicitat să se constate că a devenit proprietar prin accesiune imobiliară pe toate construcțiile și aleile amplasate pe terenul de 2150 mp al cărui proprietar este.
Observând dispozitivul sentinței și minuta existentă la fila 282 în dosarul instanței de fond, s-a reținut că instanța de fond în privința dobândirii prin accesiune imobiliară a construcțiilor și aleilor de către pârât, nu s-a pronunțat.
Potrivit art.2812aCpr.civ., completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului, ci numai în condițiile art.2812Cpr.civ. printr-o cerere de completare a hotărârii formulată în același termen în care se declară și apelul.
Nu există dovezi că s-a formulat o astfel de cerere de completare a hotărârii de către partea interesată, pârâtul R. I..
Cum însă de modul de soluționare a acestui capăt de cerere depinde și modul de soluționare al capătului de cerere privitor la despăgubirile reprezentând contravaloarea construcțiilor, s-a reținut de către tribunal că dobândirea proprietății prin accesiune imobiliară de către pârât a clădirii, anexei și aleilor este în contradicție cu dispozițiile legale care instituie caracterele proprietății publice a statului.
Potrivit art.567 C.civ. prin accesiune, proprietarul unui bun devine proprietarul a tot ce se alipește cu bunul ori se încorporează cu acesta, dacă legea nu prevede altfel. Atât acest text de lege privitor la dispoziții generale în materia accesiunii, dar și art.577 C.civ., ce reglementează accesiunea imobiliară artificială, dispoziții comune privind dobândirea lucrării de către proprietarul imobilului, arată că „ construcțiile, plantațiilor și orice alte lucrări efectuate asupra unui imobil, denumite în continuare lucrări revin proprietarului acelui imobil, dacă prin lege sau act juridic nu se prevede altfel”. Condiția ca lucrările și construcțiile să revină proprietarului terenului este prin urmare ca prin lege să nu se prevadă altfel. În speță, s-a dovedit că nu este îndeplinită această condiție. Stația Meteo Tg.J. din ., compusă din clădire de cărămidă acoperită cu țiglă, 4 camere, bucătărie și grup sanitar construită și dată în folosință în anul 1964 face parte din domeniul public al statului așa cum rezultă din Anexa 12 a Hotărârii Guvernului nr.1705/29.11.2006 și se află în administrarea reclamantei, aceasta fiind situația juridică a imobilului stația Meteo Tg.J..
Conform art.1(2) din Legea nr.216/2004, Administrația Națională de M. este persoană juridică română de interes public național care are ca scop principal asigurarea protecției meteorologice a vieții și a bunurilor conform legii, fiind o autoritate tehnică națională în domeniul său de competență.
Potrivit art.3(2) din Legea nr.213/1998 privind bunurile proprietate publică, domeniul public al statului este alcătuit din bunurile prevăzute la art.135 alin.4 din Constituție, din cele prevăzute la punctul I din anexă, precum și din alte bunuri de uz sau de interes public național, declarate ca atare prin lege.
Nu s-au produs dovezi că imobilul construcție în litigiu a fost dezafectat din domeniul public și trecut în domeniul privat, iar în lipsa unei astfel de dovezi, construcția are în continuare regimul juridic de bun public al statului, iar apartenența acestui bun proprietatea statului la domeniul public rezultă din indicarea expresă în anexa la hotărârea de guvern la care s-a făcut mai sus referire, a acestui bun, dar și din natura și destinația sa, fiind afectat unui serviciu public.
Ca atare, dreptului de proprietate publică privind acest bun îi sunt specifice caracterele juridice inalienabilitatea, imprescriptibilitatea și insesizabilitatea, neputându-se constitui asupra construcțiilor dezmembrăminte ale dreptului de proprietate și implicit nu pot fi dobândite prin accesiune imobiliară așa cum a solicitat pârâtul prin cererea reconvențională să se constate că a devenit proprietarul construcțiilor și aleilor prin accesiune imobiliară.
S-a reținut de către tribunal că dreptul reclamantei asupra acestor bunuri imobile construcții este un drept de administrare a bunurilor proprietate publică, un drept real cu o natură juridică mixtă, atât administrativă cât ș civilă, cu importante consecințe practice ce-i conferă reclamantei în anumite limite, determinate de exploatarea și folosința bunului conform destinației sale, să se bucure și de o dispoziție materială asupra bunului îndrituind-o la efectuarea unei lucrări ce pot afecta chiar substanța bunului fără însă a-i schimba destinația.
Pentru aceste argumente, susținerea apelantului pârât că îmbunătățirile efectuate de reclamantă la construcție în timpul litigiului au fost realizate fără drept sunt nefondate.
În raporturile juridice dintre titularul dreptului real de administrare a bunului proprietate publică a statului și celelalte subiecte de drept se au în vedere și caracterele juridice ale acestui drept, respectiv inalienabilitatea, imprescriptibilitatea și insesizabilitatea. Natura civilă a dreptului real de administrare a bunului proprietate publică a statului are drept consecință opozabilitatea dreptului respectiv față de celelalte subiecte de drept, inclusiv față de pârât, titular al dreptului de proprietate al terenului, și împotriva acestuia poate recurge reclamanta la mijloace de apărare specifice dreptului civil pentru exercitarea dreptului său de posesie asupra bunului și să întrebuințeze bunul public în vederea realizării scopului pentru care a fost construit imobilul, în puterea proprietarului și în interesul public.
Pentru aceste considerente, s-a apreciat legitimarea reclamantei de a solicita instanței instituirea unui drept de superficie asupra terenului aferent clădirii stației meteo în suprafață de 71 mp rezultată din raportul de expertiză și aferentă anexei în suprafață de 11,68 mp precum și a unui drept de trecere cu piciorul pe aleia betonată din . clădirea stației meteo,de la această clădire până în anexă și tot de la clădirea stației meteo înspre platforma stației ANM- pe aleile de beton existente - în configurația prezentată în anexa 1 la raportul de expertiză P. E., reclamanta fiind îndreptățită a exercita în virtutea dreptului de administrare a bunului din domeniul public al statului acțiunea confesorie împotriva oricărei persoane, inclusiv împotriva titularului dreptului de proprietate publică conform art.870 alin.2 Civ. și art.696 alin.1 C.civ.
Aceasta nu înseamnă o încălcare a dreptului de proprietate a reclamantului, așa cum s-a susținut de către acesta prin întâmpinare, ci doar o limitare juridică ce vizează exercitarea atributelor dreptului de proprietate, justificată de interesul public al normalei desfășurări a activității stației meteo, limitare permisă chiar de lege, de vreme ce art.555 C.civ. precizează că atributele dreptului de proprietate sunt recunoscute în limitele stabilite de lege, iar art.44 alin.1 din Constituție prevede că dreptul de proprietate este garantat, conținutul și limitele acestuia fiind stabilite prin lege, iar alin.7 al aceluiași articol dispune că” dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecția mediului și asigurarea bunei vecinătăți precum și la respectarea celorlalte sarcini, care potrivit legii sau obiceiului revin proprietarului.”
În privința legii aplicabile se reține de către tribunal că este supus prevederilor Codului civil din 2009 dreptul de superficie constituit după .( art.68 din Legea 71/2011). Cât privește exercitarea dreptului de servitute se apreciază că în lipsa unor dispoziții tranzitorii, urmează a se recurge la art.6 alin.2 C.civ., doar servituțile constituite sub imperiul reglementării anterioare fiind guvernate de către aceasta.
Întemeiate sunt și criticile privitoare la obligarea pârâtului la contravaloarea clădirii, anexei la clădire și aleilor betonate către reclamantă, pe de o parte pentru că acestea nu sunt proprietatea reclamantei, ci a statului, iar pe de altă parte pentru că imobilul nu poate fi în proprietate privată fără a ieși din domeniul public al statului prin una din formele prevăzute de lege.
În privința uzufructului s-a reținut de către tribunal că nu se cuvine proprietarului terenului contravaloarea lipsei de folosință de la data pronunțării deciziei nr.7668 a ÎCCJ, respectiv 2 decembrie 2008, cuvenindu-i-se despăgubiri pârâtului în cuantum de 2708,81 lei despăgubiri civile pentru lipsa de folosință a terenului ocupat de clădirea stației anexă și aleile betonate, pe perioada decembrie 2011-decembrie 2012, pentru următoarele considerente. Chiar dacă reclamanta a folosit terenul ocupat de stație, anexă și alei nu a stat în puterea sa să emită decizia de restituire în natură a terenului în litigiu, conform deciziei nr.7668/2008 a ÎCCJ, imediat, Hotărârea de Guvern nr.111 privind aprobarea scoaterii din inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului a unor imobile aflate în administrarea Ministerului Mediului și Pădurilor –Administrația Națională de M., fiind publicată în Monitorul Oficial abia la data de 18.02.2011, astfel că nu este imputabilă reclamante întârzierea emiterii deciziei de restituire a terenului în natură în suprafață de 2150 mp.
După scoaterea bunului din domeniul public al statului s-a și emis imediat, respectiv la data de 25.02.2011, decizia de restituire nr.31 de către reclamantă, încheindu-se procesul verbal de predare primire a terenului de 2150 mp abia la data de 20.12.2011 cum rezultă din actul aflat la fila 113 din dosar. S-a dovedit că întârzierea predării primirii terenului s-a datorat pe perioada februarie 2011-decembrie 2011 culpei pârâtului, care a refuzat inițial să primească chiar decizia de restituire prin scrisoare recomandată, aceasta fiind comunicată ulterior de executorul judecătoresc T. Nicușor împreună cu notificarea din 21.03.2011, pârâtul refuzând și semnarea procesului verbal de predare primire din data de 12.04.2011, astfel că nu poate invoca propria-i culpă. După primirea deciziei de restituire și îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară având posibilitatea solicitării unui executor judecătoresc să încheie procesul verbal de punere în posesie a terenului în baza Legii nr.10/2001 conform procedurii prevăzute de această lege și normelor de aplicare a acesteia,îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară, fiind în sarcina beneficiarului reconstituirii, conform art. 4 din HG nr.250/2007.
Pentru aceste argumente s-a constatat de către tribunal că se cuvin despăgubiri pârâtului pentru lipsa de folosință a terenului ocupat de clădire, anexă și aleile betonate de la reclamantă doar pe perioada decembrie 2011-decembrie 2012 în cuantum de 2708,81 lei, luându-se în calcul media de 26,34 lei pe mp, precizată de expert C. E..
Dată fiind interdependența soluționării capetelor de cerere din cererea reconvențională de modul de soluționare a acțiunii principale, pentru aceleași considerente sus expuse pentru care se admite de către tribunal apelul apelantei reclamante, în temeiul art.296 Cpr.civ.se respinge ca nefondat și apelul declarat de apelantul pârât, schimbând sentința apelată în sensul celor mai sus reținute.
S-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată efectuate de părți la fond și în temeiul art.274 Cpr.civ a fos obligat apelantul pârât la 2063 lei cheltuieli de judecată în apel către apelanta reclamantă, reprezentând taxă timbru și timbru judiciar mobil.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ DE M. P. S. C. METEOROLOGIC REGIONAL OLTENIA și de pârâtul R. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeienicie.
În ceea ce privește recursul pârâtului R. I., acesta l-a formulat în conformitate cu dispoz. art. 304 pct.7,8,9 C.pr.civilă rap. la art. 870 alin. 2, art. 696 alin. 1, art. 555, 567,577 Cod civil, art. 3 din LG. 213/1998 și anexa 12 a HG 1705/2006.
Instanța de apel nu a motivat corespunzător soluția adoptată, a motivat contradictoriu chestiunile legate de proprietate publică- proprietate privată,, a interpretat greșit actul dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, hotărârea pronunțată fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Dacă instanța de control ar fi aplicat corect aceste texte de lege, soluția ar fi fost aceea de admitere a apelului său, în sensul schimbării în parte a sentinței conform motivelor de apel și respingerii ca nefondat a apelului declarat de către ANMR.
În mod eronat Tribunalul a reținut faptul că ambele construcții aflate pe terenul proprietatea sa, respewctiv casa cu 4 camere, bucătărie și grup sanitar în suprafață de 71 m.p. și anexa în supr. de 11,68 m.p. ar face parte din domeniul public al Statului și, în consecință, ar fi bunuri inalienabile. Aceste bunuri nu sunt supuse unui regim special și ele nu mai trebuie protejate, așa cum este cazul domeniului public.
Anexa 12 din HG 1705/2006 intră în contradicție cu garanțiile constituționale privind dreptul de proprietate.
În consecință, domeniul privat al statului este alienabil și prescriptibil, putând fi dobândite prin accesiune imobiliară.
Art.446 C. civil reia prezumțiile prevăzute în art. 492 C. ciivl vechi, în sensul că orice construcție se prezumă a fi edificată de proprietarul terenului pe cheltuiala sa ( alin. 1 ).
Jurisprudența Curții de Apel C. arată, în aplicarea art. 494 alin.3 C. civil vechi, că dacă expertiza concluzionează că terenul nu a înregistrat un spor de valoare rămâne ca variantă singulară ca proprietarul să achite valoarea materialelor și manopera, în caz contrar ajungându-se la o îmbogățire fără justă cauză a acestuia. Se consideră că de vreme ce legiuitorul a urmărit să înlăture această situație în cazul constructorului de rea-credință, ea se impune a fortiori în situația celui de bună credință.Nu poate fi de buna credinta cel care nu are sau incalca autorizatia de constructie.
Se mai susține că din moment ce a obținut prin hotărâre judecătorească irevocabilă, respectiv dec. civilă 7668/2.dec.2008 a ÎCCJ retrocedarea în natură a terenului în suprafață de 2150 m.p. și a fost pus în posesie efectiv pe acest teren prin dec. 31/25.02.2011, este normal ca să beneficieze de toate prerogativele dreptului de proprietate, sarcini care îl lasă deposedat. Potrivit art. 41 din Constituția României, dreptul de proprietate este garantat în România, textul de lege coroborându-se cu prev. art. 555 C.civ.
P. constituirea dreptului de superficie în favoarea ANMR i se disponibilizează terenul câștigat prin hotărâre judecătorească irevocabilă, dreptul recurentului fiind golit de conținut.
Potrivit Lg. 139/2000 Stația Meteorologică din . funcționează legal din 08.02.2007, iar din adresa 3/5806 din 29.08.2012 rezultă că a fost anulat din baza de date numărul cadastral 2450/06.11.2000 aparținând ANMR imobilul fiind proprietatea recurentului R. I..
Stația meteorologică TG. J. prelucrează și transmite datele meteorologice de la adresa din . unde își are sediul Agenția Județeană pentru Mediu Gorj, întrucât din .. art.18.19 din Lg. 139/2000 care impunea respectarea unor zone de protecție de 500 m, respectiv 30 m.
Se menționează că între 08.dec.2008 și 21 martie 2011, nerespectarea deciziei irevocabile a ÎCCJ le este imputabilă celor două entități juridice, recurentul nerămânând în pasivitate pe această perioadă.
Susținerile apelantei reclamante din notele de ședință depuse în apel că ar fi solicitat daune cominatorii sunt neadevărate, solicitarea recurentului fiind plata unei amenzi civile în folosul statului.
Referitor la motivul pentru care a refuzat să semneze decizia nr. 31/25.02.2012 îl reprezintă faptul că aceasta nu respectă dispozitivul dec. civile nr.7668/2008 a ÎCCJ.
Se mai arată că recurentul a reușit să intre în posesia terenului abia la 20 dec.2011 cu ajutorul executorului judecătoresc T. Nicușor, în raport de decizia civilă 2601/10.11.2011 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, întocmindu-se proces verbal de predare-primire a terenului de 2150 m.p.
Susține că este vădit nelegală soluția adoptată de tribunal în sensul că i se cuvine lipsa de folosință doar pe perioada dec.2011 –dec.2012 și doar pentru terenul ocupat efectiv de clădire, magazie și alei betonate.
Se mai arată că din moment ce terenul a fost împrejmuit și închis de ANMR, evident că lipsa de folosință i se cuvine pentru tot terenul, nu doar pentru suprafața pentru care tribunalul a creat superficia și dreptul de trecere.
Acest petit privind lipsa de folosință a fost tratat și soluționat superficial de către instanța de apel, soluția fiind greșită atât sub aspectul perioadei pentru care i se cuvine lipsa de folosință, cât și sub aspectul întinderii suprafeței de teren ocupate efectiv de ANMR, valoarea lipsei de folosință fiind corect determinată de prima instanță, pe baza expertizei efectuată de exp. C. E..
Dacă ANMR dorește să fie despăgubit pentru construcții și îmbunătățiri aduse, atunci trebuie verificată valoarea de despăgubire stabilită prin raportul de expertiză în construcții, completat de exp. C. M..
Susține că va trebui avută în vedere în cel mai rău caz varianta în care să fie deduse din valoarea contabilă sau cea de pe piața liberă a îmbunătățirilor și reparațiilor efectuate de către ANMR, deoarece pe de o parte acestea nu erau utile, iar pe de altă parte, majoritatea au fost realizate în anul 2004, 2006 și 2007, cât timp părțile se aflau în litigiu.
Apreciază că expertul în construcții a supraevaluat clădirea principală a stației de meteorologie, fără să țină cont de toți coeficienții negativi care se impuneau a fi aplicați la o construcție veche de 47 ani, amplasată direct pe pământ.
În raport de teza constructorului de rea-credință invocată consideră că se impunea să se stabilească distinct valoarea materialelor de construcție folosite și a manoperei, pentru fiecare construcție și pentru alei. Singurele lucrări de îmbunătățire a confortului clădirii principale sunt:
- execuția de termoizolație la fațadă ;
- realizarea instalației de încălzire prin montarea unei centrale termice
Restul lucrărilor efectuate sunt doar lucrări de întreținere și reparații, astfel că nu trebuiau luate în calcul ca și lucrări de îmbunătățire.
Se concluzionează că recurentul ar trebui să despăgubească pe constructor doar cu valoarea contabilă de inventar sau cu valoarea probabilă de circulație a construcției, fără a se avea în vedere îmbunătățire realizate cu rea-credință în timpul derulării proceselor dintre părți.
A apreciat ca fiind utilă proba solicitată în apel de a fi supliment probatoriul în acea cale devolutivă de atac ca un supliment la expertiza în construcții, care să reevalueze construcțiile și anexele în raport de fișa de inventar a ANMR, probă respinsă greșit de Tribunal.
Se mai arată că unul dintre membrii completului, d-na judecător B. M. i-a respins pe Lg.10/2001 acțiunea privind restituirea în natură a terenului în suprafață de 2150 m.p. pe care se află casa și magazia ANMR aflate în litigiu.
Solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate cu trimitere spre rejudecare la tribunal pentru completarea probatoriului și analizarea fondului pricinii.
În subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului, schimbării în parte a sentinței cu privire la valoarea de despăgubire a bunurilor dobândite prin acțiunea imobiliară, respingând ca nefondat apelul ANMR, cu cheltuieli de judecată.
A invocat dispoz. art. 1 din protocolul 1 CEDO, art. 20 alin. 2 din Constituție.
P. recursul promovat reclamantul ANMRA București având ca sucursală ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ DE M. P. S. C. METEOROLOGIC REGIONAL OLTENIA a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul recalculării cuantumului lipsei de folosință pentru amprenta clădirii, anexei și a aleilor, raportându-se la prețurile pentru încheierea terenurilor în zona și nu la normele privind concesionarea.
Se arată că instanța a dispus retragerea lipsei de folosință doar la amprenta construită pe care o folosesc doar pentru perioada dec.2011-dec.2012 menținând ca valoare de calcul suma calculată de exp. C. E...
Aceasta raportează calculul lipsei de folosință al unui teren, aflat în proprietatea unei persoane fizice la un act normativ –OUG 54/2006 care reglementează” concesionarea”, actul normativ neaplicându-se în speță, fiind de esența concesionării raporturilor juridice cu o autoritate publică ca proprietar - prin primării, Consilii Locale sau Județene. Calcul prețului concesiunii de 280.ooo lei, care se susține că este și prețul de piață al terenului, nu are la bază nici un act normativ de calcul cu parametrii științifici._/95/2013
Se mai arată că valoarea notarială la vânzări de terenuri în Zona B din Tg. J. este de 13 lei/mp., contractul de vânzare-cumpărare întocmit de R. F. I. în anul 2012 cu Zgribcea N. A. fiind chiar dovada că valoarea terenului este mai mică.
Se concluzionează că valoarea proprietății imobiliare-teren este de 86.000 lei și nu 280.000 lei.
P. întâmpinarea formulată ANMRA București a solicitat respingerea recursului pârâtului arătând că în speță construcțiile sunt fără tăgadă proprietate publică a statului și nicidecum nu fac parte din domeniul privat al acestuia.
Soluția privind dobândirea proprietății prin accesiune imobiliară de către pârâtul reconvențional este în contradicție cu dispozițiile legale care tratează caracterele proprietății publice, așa cum corect a reținut instanța de apel.
Consideră că și stabilirea unei servituți de trecere către aceste clădiri, izolate în interiorul terenului pârâtului, este temeinic soluționată de instanța de apel.
Se consideră că este nefondată critica recurentului privind despăgubirea acordată pentru lipsa de folosință a terenului de 2150 m.p. doar pentru amprentarea construcțiilor ce au rămas în folosința unității.
Pentru a reclama lipsa de folosință, R. F. I. trebuia să poată dispună chiar el de acest teren, adică să fie proprietar al bunului în perioada dec.2008-dec.2011., ori acesta a dobândit un titlu valabil asupra a 2150 mp teren prin decizia nr. 31/ 25.02.2011 de restituire a bunului în temeiul Lg. 10/2001.
Buna credință a recurentei este susținută de faptul că imediat după scoaterea terenului din domeniul public prin HG publicat în M.Of. nr. 111 din 18.02.2011 s-a emis prompt decizia de restituire nr. 31./25.02.2011.
Intervalul scurs între februarie 2011 – emiterea deciziei și decembrie 2011 – punerea în posesie, chiar în timpul derulării procesului, nu este imputabil.
O altă critică neîntemeiată este cea privind evaluarea construcțiilor de către exp. C. M., în cazul în care ar fi operat accesiunea imobiliară.
Se arată că, în cazul evaluării construcțiilor s-a inclus justificat valoarea nu numai a investiției statului de la nivelul perioadei de construire cât și starea în care se aflau acestea la data evaluării, aplicându-se coeficienții de corecție pentru vechime.
În ceea ce privește construcția de birouri, beneficiarul a efectuat investiții atât de întreținerea cât și de modernizare.
Clădirile aduc un spor de valoare terenului pe care se afla iar valoarea lor reală, de piață trebuie să fie avută în vedere în cazul în care ar ajunge să fie preluate de un terț și plătită despăgubire.
Recursurile sunt fondate.
În recursul promovat de către recurentul R. F. I. se critică faptul că dacă Tribunalul ar fi aplicat corect textele de lege incidente în speță, soluția ar fi fost aceea de admitere a apelului său.
Se reține că la tribunal au formulat apel atât pârâtul R. F. I. cât și reclamanta ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ DE M. RA BUCUREȘTI.
Cu toate acestea ,tribunalul – așa cum rezultă din minută ( fila 16, verso dosar apel) și din dispozitivul deciziei atacate ( fila 256 veros, dosar apel) nu a soluționat decât un singur apel și anume pe acela al reclamantei ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ DE M. RA BUCUREȘTI, nepronunțându-se în nici un mod cu privire la apelul formulat de către pârâtul R. F. I., ca atare lăsându-l nesoluționat.
În finalul considerentelor, tribunalul menționând soluția pronunțată se arată că respinge apelul pârâtului, însă această soluție nu se regăsește în dispozitiv și nici în minută și nici nu este motivată, existând astfel contradicție între dispozitiv și minută.
Motivarea unei hotărâri trebuie să fie clară,precisă, să nu se rezume la o însușire de fapte și argumente, să se refere la probele administrate în cauză și să fie în concordanță cu acestea, să răspundă în fapt și un drept la toate pretențiile formulate de către părți, să conducă în mod logic și convingător la soluția din dispozitiv. Hotărârea este casabilă dacă există contradicție între considerente și dispozitiv.
Motivarea hotărârii înlătură arbitrariul și face posibil controlul judiciar, precum și exercitarea căilor de atac de retractare.
Cercetarea fondului cauzei rezulta din insasi motivarea deciziei, a fondului intrinsec al cauzei ,intre acestea existand o legatura de necesitate sisuficienta,or, in situatia in care argumentele instantei nu se regasesc in considerente aceasta echivaleaza cu necercetarea fondului cauzei.
Curtea constată că nepronunțarea în acest caz echivalează cu necercetarea fondului cauzei și atrage imposibilitatea exercitării controlului judiciar în ceea ce privește aplicarea legii de către instanța anterioară, la situația de fapt reținută de aceasta.
Conform jurisprudenței Curții Europene, noțiunea de proces echitabil în sensul art.6 CEDO, presupune ca o instanță internă să fi examinat în mod real toate problemele esențiale ce i-au fost supuse.
Or, în cauza de față instanța nu s-a pronunțat și nu a argumentat tocmai probleme esențiale, motive care erau determinante pentru verificarea realizării soluției care s-a pronunțat și analizarea ulterioară a celorlalte capete de cerere a căror soluție depinde în mod inevitabil de soluționare acestora (cauza Albina împotriva României publicată în M.Oficial nr.1049/25.11.2005).
Dincolo de cele expuse într-o altă ordine de idei, neregăsindu-se soluția în privința apelului pârâtului nici în dispozitiv și nici în minută, aceasta echivalează cu o nepronunțare și implicit o lipsă de motivare, astfel încât nu se poate exercita controlul juridic de către instanța superioară, atâta timp cât Tribunalul nu s-a pronunțat asupra apelului pârâtului.
Aceasta chiar a invocat în criticile recursului faptul că dacă s-ar fi pronunțat tribunalul asupra apelului său s-ar fi schimbat soluția pronunțată în apel. P. apelul său și prin recursul promovat, pârâtul tinde la o schimbare însăși pe fond a soluției, dar atâta vreme cât apelul său nu a fost analizat și tribunalul nu s-a pronunțat pe fond, rezultă că nu se poate exercita controlul judiciar asupra unei soluții care nu a fost pronunțată, aspect ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei.
Văzând și dispoz. art. 312 alin. 5 C.pr.civilă se vor admite recursurile declarate de reclamanta ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ DE M. P. S. C. METEOROLOGIC REGIONAL OLTENIA și de pârâtul R. I., se va casa decizia civilă și se va trimite cauza spre rejudecarea apelurilor la Tribunalul Gorj.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamanta ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ DE M. P. S. C. METEOROLOGIC REGIONAL OLTENIA și de pârâtul R. I. împotriva deciziei civile nr. 529 din data de 03 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intervenientul S. R. P. M. FINANȚELOR P. P. DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR P. A JUDEȚULUI GORJ.
Casează decizia civilă și trimite cauza spre rejudecarea apelurilor la Tribunalul Gorj.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 aprilie 2013.
Președinte, M. L. N. A. | Judecător, C. R. | Judecător, T. R. |
Grefier, S. C. |
Red.Jud.M.L.N.A.
Tehn.I.C./Ex.3
24.04.2013
Jud.Apel M.B. și
M. Talian
J.Fond /D.I.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 3027/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Validare poprire. Decizia nr. 3454/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
