Validare poprire. Decizia nr. 3454/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3454/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 05-04-2013 în dosarul nr. 3454/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3454/2013
Ședința publică de la 05 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. A. C.
Judecător M. M.
Judecător I. M.
Grefier G. D. L.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta creditoare C. F., împotriva deciziei civile nr.489/21.11.2012, pronunțată de Tribunalul D. – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații S. C. J. DE U. C., și A. P. T. M. C., având ca obiect validare poprire.
La apelul nominal făcut în ședința publică au fost lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal, netimbrat, iar prin serviciul registratură s-a depus întâmpinare de către intimatul S. C. J. DE U. C..
Curtea, constatând lipsa părților, lasă cauza la sfârșitul ședinței, la a II a strigare.
La a II a strigare a cauzei, constatând că solicită judecarea cauzei în lipsă, iar recurenta creditoare C. F., legal a fost citată cu mențiunea achitării taxei de timbru și a timbrului judiciar, aceasta nefăcând dovada achitării, instanța invocă excepția netimbrării și rămâne în pronunțare asupra excepției.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 15.05.2012 sub nr._ creditoarea C. F., în contradictoriu cu debitorul S. C. Județean de Urgență nr. 1 C. și cu terțul poprit T. M. C., a solicitat validarea popririi și obligarea terțului poprit sa-i plătească suma de 1003,10 lei, reprezentând 5% din debitul conform titlului executoriu si cheltuieli de executare, sumă datorată de S. C. Județean de Urgența nr. 1, conform sentinței civile nr. 4373/ 25.06.2008 pronunțata de Tribunalul D. în dosarul nr._ .
In motivare, creditoarea a arătat că, în fapt, prin sentința nr. 4373 din 25.06.2008 pronunțata de Tribunalul D. in dosar nr._ ., s-a dispus ca debitorul S. C. Județean de U. nr. 1, sa-i plătească, in calitate de creditor, diferența dintre salariul de baza brut de 880 lei si salariul efectiv plătit pentru perioada 01.01._07, reactualizata de la scadenta la data plații efective.
Deoarece debitorul nu s-a conformat acestei sentințe, creditoarea arată că a solicitat executarea titlului executoriu de mai sus, la data de 22.12.2008 emițându-se somație debitorului S. C. Județean de U. nr. l.
La data de 10.02.2012 s-a emis de către B. I. M. adresa de înființare poprire creanța nr. 1524/E/2008.
La data de 15.02.2012 terțul poprit T. M. C. i-a restituit adresa de poprire cu mențiunea ca au intrat in vigoare prevederilor O.U.G. nr. 71/2009, potrivit căreia orice cerere de executare silita având ca obiect drepturi de natura salariala, este suspendata de drept.
Creditoarea consideră că terțul poprit refuză, cu rea credință, să se conformeze Ordonanței de Poprire nr. 1524/E/2008.
Mai mult, creditoarea solicită ca instanța să observe că sentința pusa în executare silita a fost definitiva si executorie, din iunie 2008, cu mult înainte de apariția O.U.G. 71/2009, iar pana în prezent debitoarea nu a plătit, ca drepturile in cauza sunt pentru perioada 01.01._07.
Consideră ca . drept nu este permis ca din cauza "statului" sa nu poată fi pusa in aplicare o sentința judecătoreasca.
Cu privire la ordonanțele de guvern la care face referire terțul poprit T. C., creditoarea solicită ca instanța să observe că O.U.G. 71/2009 si OG 22/2002 conțin dispoziții contrare Convenției Europene a Drepturilor Omului și să facă aplicarea art. 11 alin. 2 si art. 20 alin. 2 din Constituția României, aplicând cu prioritate dispozițiile art. 6 din Convenția CEDO.
In considerarea calității sale de instituții publice atât debitorul S. C. Județean de U. C. cât si terțul poprit T. C. ca reprezentanți ai autorității statului au îndatorirea de a veghea la respectarea principiului legalității si de a executa de buna voie hotărârea judecătoreasca, termenul rezonabil de soluționare prevăzut de art. 6 din Convenția CEDO fiind aplicabil si in faza executării silite.
Creditoarea arata ca este îndreptățita la recuperarea creanței, iar neexecutarea la termen a unei obligații este condamnata si in practica CEDO care a statuat "Administrația constituie un element al statului de drept, interesul sau fiind identic cu cel al unei bune administrări a justiției. Pe cale de consecința, daca administrația refuza sau omite sa execute o hotărâre judecătoreasca ori întârzie in executarea acesteia, garanțiile art. 6 de care a beneficiat justițiabilul in fata instanțelor judecătorești își pierd orice rațiune de a fi.
In motivarea deciziilor Curtea a reamintit ca nu este oportun sa ceri unei persoane care in urma unei proceduri judiciare a obținut o creanța împotriva statului sa recurgă la procedura de executare silita pentru a obține satisfacție, si a concluzionat ca, prin refuzul de a executa sentința, autoritățile naționale o lipsesc de un acces efectiv la justiție fiind încălcat si art. 6 al 1 din Convenție. în consecința, Statul nu poate sa refuze, sa omită sau sa întârzie . executarea unor asemenea hotărâri, lipsa fondurilor nefiind considerat un motiv justificat pentru întârziere.
Mai mult, O.U.G. 71/2009 nu suspenda executarea, ci stabilește o modalitate de plata in trei transe. Consideră ca terțul poprit este in culpa procesuala având în vedere că prin legea bugetului de stat s-au alocat sumele necesare plații drepturilor salariale; dispozițiile art. 11 al 2 si art. 20 din Constituția României, prevăd fără dubiu ca intre legile interne si cele internaționale, au prioritate reglementările internaționale; dispozițiile art. 6 Cedo prevăd soluționarea cererilor .; ordinul 2336 / 2011, obligatoriu pentru Administrațiile financiare, prin care s-a reglementat modul de punere in aplicare a prevederilor art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, aprobata cu completări prin Legea nr. 288/2002« cu modificările si completările ulterioare, de către unitățile teritoriale ale Trezoreriei Statului, in calitate de terț poprit.
Dispozițiile art. 2. alin (1) din Ordin prevăd: „ Cel târziu in prima zi lucrătoare de la data primirii de la executorul judecătoresc sau de la organul fiscal competent in executarea silita a adresei de înființare a popririi asupra conturilor unei instituții ori autorități publice, însoțită de copia certificata de pe titlul executoriu, unitatea teritoriala a Trezoreriei Statului va înștiința in scris instituția sau autoritatea publica cu privire la data primirii adresei de înființare a popririi si suma pentru care se dispune poprirea. La adresa care se transmite instituției sau autorității publice se anexează situația disponibilităților de fonduri/creditelor bugetare deschise si neutilizate, după caz, prevăzuta in anexa nr. 1, existente la data primirii adresei de înființare a popririi", iar cele ale art. 4 alin (1) "In situația in care instituția publica sau autoritatea publica nu transmite situația prevăzuta in anexa nr. 2 in termenul stabilit la art. 3 alin. (1), unitatea teritoriala a Trezoreriei Statului va proceda la indisponibilizarea sumelor din conturile instituției sau autorității publice pana la nivelul sumei totale înscrise in titlul executoriu."
P. aceste motive, creditoarea in temeiul art. 460 C.pr.civ. solicita instanței să dispună validarea popririi, si obligarea terțului poprit a achita suma de 1003,10 lei in contul de consemnări RO 56 CECEDJ 0171 ROL_ deschis la CEC BANK C. la dispoziția B. I. M. CUI_.
In drept, creditoarea își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 460 C.proc.civ.
La data de 26.06.2012 debitorul S. C. Județean de U. C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
În motivarea întâmpinării debitorul a arătat că, în fapt, prin sentința nr. 4373/ 25.06.2008 pronunțata de Tribunalul D. in dosarul nr._, s-a dispus ca S. C. Județean de U. C. să plătească creditoarei diferența dintre salariul de baza brut de 880 lei si salariul efectiv plătit, suma reactualizata de la scadenta la data plații efective.
Debitorul a mai arătat că în data 10.02.2012 s-a emis de către B. I. M. adresa de înființare poprire creanță nr. 1524/E/2008.
La data de 15.02.2012, terțul poprit T. M. C. a restituit adresa de poprire cu mențiunea ca potrivit prevederilor art. l (2) din O.U.G. nr. 71/2009 "în cursul termenului prevăzut la alin. l orice procedura de executare silita se suspenda de drept ", urmând ca plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natura salariala stabilite in favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii pana la data de 31.12.2011, se va realiza după o procedura de executare care se va realiza astfel: a) in anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu; b) in anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu; c) in anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; d) in anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; e) in anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.
De asemenea, debitorul a menționat faptul ca potrivit art. 43(l) din Legea bugetului de stat pe anul 2012, plata titlurilor executorii se efectuează in cuantumul prevăzut pentru acest an prin O.U.G. nr. 71/2009, aprobata cu modificări prin Legea nr. 230/2011, din sumele aprobate la titlul "Cheltuieli de personal" in mod eșalonat in transe trimestriale egale.
Referitor la constituționalitatea prevederilor O.U.G. nr. 71/2009 cu modificările si completările ulterioare, Curtea Constituționala a României s-a pronunțat in sensul respingerii excepțiilor de neconstituționalitate, prin deciziile nr. 188/02.03.2010, 877/06.07.2010,1107/23.09.2010.
În ceea ce privește respectarea tratatelor la care România este parte, debitorul a precizat că dispozițiile O.U.G. nr. 71/2009 cu modificările si completările ulterioare, sunt in concordanta cu prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeana a Drepturilor Omului, referitoare la condițiile in care statul poate impune restricții ale dreptului de proprietate in interes public. Măsura de eșalonare a plații este prevăzuta de lege, urmărește un scop legitim si păstrează un raport de proporționalitate intre mijloacele folosite si obiectivul avut in vedere - executarea eșalonată a hotărârilor judecătorești in cauza, iar transele de efectuare a plaților sunt precis determinate, termenul de plata este rezonabil, devalorizarea monetara fiind acoperita prin reactualizarea sumei cu indicele de inflație la data plații.
In acest sens debitorul a invocat si jurisprudența CEDO (hotărârea pronunțata in cauza Brumarescu împotriva României, publicata in MO nr. 414/2000), care trebuie sa fie avuta in vedere si de către instanțele romanești chemate sa aprecieze legalitatea măsurii suspendării dispuse prin OUG nr. 71/2009, cu modificările si completările ulterioare. Aceasta ordonanța cu modificările si completările ulterioare, reprezintă reglementari speciale, cu aplicabilitate in timp, privind executarea silita a hotărârilor judecătorești prin care se acorda anumite drepturi salariale pentru personalul din sectorul bugetar si nu aduc atingere dreptului de a cere îndeplinirea obligației de plata. Aceste acte normative prevăd tocmai faptul ca banii se vor plați, in mod gradual, in 5 ani consecutive. OUG 71/2009 constituie o dovada certa a intenției statului de a pune in executare hotărârile judecătorești . si strict delimitat. Eșalonarea executării hotărârilor judecătorești a fost determinata de necesitatea asigurării stabilității economice a tarii. Totodată notorietatea crizei economice mondiale si implicit naționale oferă o justificare valabila întârzierii in executarea hotărârilor judecătorești justificare subliniata in partea introductiva a O.U.G. nr. 71/2009.
In vederea obținerii fondurilor necesare achitării debitelor, spitalul arată că a înaintat eșalonarea pe trimestre conform prevederilor Legii 230/2011 pentru aprobarea O.U.G. nr. 71/2009 ordonatorului principal de credite (Directei de Sănătate Publica D. si Ministerului Sănătății).
De asemenea s-a învederat faptul ca instituția debitoare este finanțata, fondurile se primesc de la ordonatorul principal si anume Ministerul Sănătății, care repartizează si finanțează pe transe conform actelor normative invocate mai sus. În momentul în care spitalul primește finanțarea solicitată în cont, va deconta creditorilor sumele prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea de drepturi salariate stabilite in favoarea personalului din sectorul bugetar, conform transelor stabilite de OUG 71/2009 .
În cazul in care terțul poprit ar fi executat contul unității (cont cu destinație speciala de la CAS D. pentru servicii medicale si nu de la Ministerul Sănătății Publice) ar fi privat pacienții de actul medical (tratament, medicamente, investigații etc.).
În susținerea întâmpinării au fost depuse la dosar copii de pe adresa nr._/22.03.2010, adresa nr. 5024/09.06.2011, adresa nr._/13.10.2011, adresa nr. 3951/01.02.2012, adresa nr. 1277/06.02.2012, adresa nr. 1669/21.02.2012, adresa nr. 9456/21.02.2012, adresa nr. 4073/10.05.2012, adresa nr._/15.05.2012, extras de lege nr. 293/2011, extras din Ordinul nr. 883/31.05.2011.
Instanța a dispus emiterea unei adrese către B.E.J. I. M. pentru a se înainta, în copii conforme cu originalul, actele din dosarul de executare nr. 1524/E/2008, relațiile solicitate fiind înaintat la data de 02.07.2012.
Prin sentința civilă nr._/04.09.2012 pronunțată de Judecătoria C. a fost admisă cererea având ca obiect validare poprire formulată de creditoarea C. F., în contradictoriu cu debitorul S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ NR. 1 C., și cu terțul poprit T. M. C..
A fost validată poprirea înființată prin adresa emisă la data de 10.02.2012 de B. I. M. în dosarul nr. 1524/E/2008 asupra conturilor debitorului S. C. Județean de Urgență C. în mâinile terțului poprit T. Mun. C. si obligă terțul poprit să plătească creditoarei suma de 1003,10 lei, prin consemnarea acesteia la dispoziția B.E.J. I. M..
P. a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 4373/ 25.06.2008, pronunțată de Tribunalul D.-Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._ a fost admisă, cererea creditoarei C. F. în contradictoriu cu debitorul S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C., fiind obligat debitorul să stabilească creditoarei incepand cu data de 01.01.2007 un salariu de bază brut de 880 lei si sa achite acestuia diferenta dintre salariul astfel stabilit si salariul efectiv platit in perioada 01.01.2007 – 31.12.2007, diferente lunare ce vor fi reactualizate in raport de data fiecarei scadențe lunare la momentul plătii efective.
Sentința mai sus-menționată a rămas irevocabilă prin decizia nr.9422/2008, pronunțată de Curtea de apel C. prin care a fost respins recursul formulat împotriva sentinței nr. 4373/ 25.06.2008, pronunțată de Tribunalul D..
Sentința civilă nr. 4373/ 25.06.2008 rămasa irevocabilă prin decizia pronunțată de Curtea de Apel C. a fost pusa in executare, creditorul solicitând B. I. M. executarea silită a acesteia, formându-se dosarul de executare nr. 1524/E/2008.
Prin încheierea din Camera de Consiliu nr. 1577din data de 21.10.2009, în dosarul civil nr._/215/2009, Judecătoria C. a admis cererea de încuviințare a executării silite a sentinței civile nr. 4373/ 25.06.2008 pronunțată de Tribunalul D..
La data de 10.02.2012, executorul judecătoresc a stabilit cheltuieli de executare în cuantum de 117,98 lei, încheind procesul-verbal de la fila 62 din dosar, la aceeasi data dispunând și înființarea măsurii popririi asupra sumei de 1003,10 lei, reprezentând 5 % din debitul datorat conform sentinței civile nr. 4373/ 25.06.2008, debit calculat de catre expertul contabil Tinta E. care a intocmit raportul de expertiza contabila in cursul derularii executarii silite.
Prin adresa cu nr._/15.02.2012 depusă la fila 64 din dosar, terțul poprit a restituit B. I. M. titlul executoriu arătând că în conformitate cu prevederile OUG nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titlurile executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, orice procedură silită se suspendă de drept, iar potrivit art. 2, prin ordin al ordonatorului de credite urmează a fi stabilită procedura de efectuare a plăților titlurilor executorii cu respectarea termenelor prevăzute la art. 1.
În drept, potrivit art. 460 alin. (1) C. proc. Civ., dacă terțul poprit nu-și mai îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă a liberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi. Instanța va cita creditorul urmăritor, debitorul și terțul poprit și, dacă din probele administrate rezultă că terțul poprit datorează sume de bani debitorului, va da o hotărâre de validare a popririi prin care va obliga terțul poprit să plătească creditorului, în limita creanței, suma datorată debitorului, iar în caz contrar, va hotărî desființarea popririi (…). Dacă sumele sunt datorate periodic, poprirea se validează atât pentru sumele ajunse la scadență, cât și pentru cele care vor fi scadente în viitor, validarea producându-și efectele numai la data când sumele devin scadente”.
Specificul cererii de validare a popririi este determinat, așadar, de raporturile juridice care trebuie să existe între creditorul popritor (urmăritor), debitorul poprit și terțul poprit.
Dintre aceste raporturi juridice, două preced înființarea popririi și anume raportul dintre creditorul urmăritor și debitor, precum și raportul dintre debitor și terțul poprit, al treilea raport juridic, ce are, în același timp, și valoarea juridică a unei cesiuni forțate de creanță, cel între terțul poprit și creditorul popritor luând naștere în măsura încuviințării cererii de validare a popririi.
În ceea ce privește raporturile juridice dintre creditor și debitor, instanța reține că acestea au fost stabilite, prin sentința civilă nr. 4373/ 25.06.2008 a Tribunalului D..
Nici debitorul și nici terțul poprit nu justifică motivul pentru care începând cu data rămânerii irevocabile a sentinței civile și, ulterior, a înființării popririi nu și-au îndeplinit obligația de bunăvoie.
În această fază a procesului-civil, atât terțul poprit, cât și debitorul, invocă dispozițiile OUG nr. 71/2009, privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, modificată și completată prin OUG nr. 45/2010, respectiv faptul că orice cerere de executare silită se suspendă, iar plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31.12.2009 și, respectiv, până la data intrării în vigoare a OUG nr. 45/2010, se va face eșalonat în anii 2012-2014.
Susținerile debitorului și terțului poprit întemeiate pe aceste două acte normative nu pot fi însă reținute de către instanță ca justificare a refuzului acestora de executare atât benevolă, cât și silită a obligațiilor stabilite în mod irevocabil prin titluri executorii.
În primul rând, debitorul, care este o instituție publică a statului nu se poate prevala de un act normativ emis cu mult după scadența obligației de plată prin care să prelungească executarea sau să stabilească, în mod unilateral, modalitatea de executare a unor sentințe civile irevocabile.
În al doilea rând, instanța reține că în forma inițială a OUG nr. 71/2009, art. 1, procedura de executare a sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31.12.2009 era eșalonată pe anii 2010-2012. Ulterior, în urma emiterii de către Guvernul României a OUG nr. 45/2010, aceeași procedură, incluzând și titlurile executorii până la data intrării în vigoare a OUG nr. 45/2010, a fost eșalonată pe anii 2012-2014, ceea ce pune sub semnul îndoielii previzibilitatea legii și data efectivă a executării de către debitorii instituții ale statului pentru obligațiile cuprinse în sfera de aplicare a OUG nr. 71/2009 și, în ultimă instanță, înseși efectivitatea titlurilor executorii.
Așa cum s-a reținut și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în aplicarea art. 6 &1 din Convenția E. D. O. acest articol protejează dreptul la un proces echitabil și soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, în materie civilă drept ce include și cea de-a doua fază a procesului civil, respectiv executarea silită, întrucât Convenția este un instrument viu ce protejează drepturi efective, concrete, iar nu iluzorii.
Așa fiind, statul și instituțiile publice au obligația de a veghea la respectarea principiului legalității și de a executa de bunăvoie hotărârea judecătorească. (Cauza Ruianu c. României). În atare condiții, întârzierea în executarea unei sentințe, imputabilă autorităților care nu furnizează o justificare valabilă în acest sens, aduce atingere și dreptului creditorului la respectarea bunurilor sale, drept protejat de art. 1 din Protocolul nr.1 al Convenției E. D. O.
Punctual, în Cauza Ș. contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că: "Administrația constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al unei bune administrări a justiției. Pe cale de consecință, dacă administrația refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească ori întârzie în executarea acesteia, garanțiile art.6 de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor judecătorești își pierd orice rațiune de a fi", nefiind oportun să i se ceară unei persoane care, în urma unei proceduri judiciare a obținut o creanță împotriva statului sau altei instituții publice să recurgă la procedura de executare silită pentru a obține satisfacție și, cu atât mai mult, debitorul să intervină de manieră unilaterală și să împiedice și această formă de executare.
Aceeași Curte a reținut că prin refuzul de a executa sentința, autoritățile naționale au lipsit reclamantul de un acces efectiv la justiție în faza de executare, fiind încălcat art. 6 alin.1 din Convenție, refuz de executare care, în speță, se manifestă prin eșalonarea și reeșalonarea plăților ca urmare a nealocării sumelor necesare, constituind o atingere adusă dreptului ce decurge din art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției.
P. ca o astfel de privare să fie în acord totuși cu prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ar trebui “să fie prevăzută de lege”, “să urmărească un scop legitim” iar ingerința în dreptul de proprietate ar trebui să răspundă criteriului proporționalității (Cauza Brumărescu c. României).
În speță, deși nu se poate nega faptul că ingerința este prevăzută de legea internă, respectiv OUG nr. 71/2009, cu modificările aduse prin OUG nr. 45/2010, nu mai puțin, această lege nu îndeplinește criteriul de previzibilitate.
Astfel, așa cum s-a reținut mai sus de către instanță, varianta inițială a OUG nr. 71/2009 prevedea eșalonarea plății sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31.12.2009 pe anii 2010-2012, în procente de 34, 33 și 33. Apoi, prin OUG nr. 45/2010, acest termen a fost prelungit până în anul 2014.
Instanța nu poate ignora faptul că deși OUG nr. 71/2009, în forma sa inițială prevedea eșalonarea pentru anii 2010- 34%, 2011-33 % și 2012 – 33% din valoarea titlului executoriu, nici debitorul și nici terțul poprit nu au achitat cel puțin tranșa pentru anul 2010 până la . OUG nr. 45/2010 în luna mai 2010.
În condițiile în care nu există o dispoziție legală care să interzică legiuitorului ordinar sau delegat să legifereze, nimic nu conferă creditorului statului sau instituției publice siguranța că la finalul anului 2014 își va vedea realizată integral creanța, debitorul stat sau instituție a sa putând în continuare să își creeze prin acte normative situații în care să fie exceptat (ă) de la obligația de executare silită a unei hotărâri judecătorești.
Nu se poate susține că suspendarea executării silite și amânarea plății sumelor mai sus-menționate corespunde unui interes public legitim în condițiile în care din preambulul ambelor ordonanțe reiese că acestea au fost emise din necesitatea de a menține echilibrele bugetare și de respectare a angajamentelor interne și internaționale asumate de Guvernul României, inclusiv în ceea ce privește nivelul deficitului bugetar, întrucât tocmai această manieră de a acționa duce la nerespectarea angajamentelor asumate prin aderarea la C. E. D. O. .
Însăși Curtea E. D. O. a reținut că modul complex al procedurii interne de executare sau a sistemului bugetar public nu este de natură să exonereze statul de la obligația sa prevăzută de Convenție de a garanta tuturor dreptul de a fi executate într-un termen rezonabil acele hotărâri judecătorești care sunt obligatorii și executorii, nefiind permis autorităților statului de a se preleva de lipsa de fonduri sau a altor resurse ca scuză pentru a nu onora debitul stabilit prin hotărâre judecătorească întrucât este obligația statelor contractante de a-și organiza sistemul juridic în așa fel încât autoritățile competente să își poată executa obligațiile.
Nici cerința proporționalității măsurii nu este îndeplinită, fiind de natură a aneantiza justul echilibru ce trebuie să existe între protecția individului, a proprietății individuale și cerințele interesului public, întrucât instituirea unor dispoziții derogatorii prin legiferare în ceea ce privește plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar sunt de natură să creeze un tratament preferențial pentru stat și instituțiile publice – atunci când intră în raporturi de drept privat – și orice alt debitor persoană fizică sau juridică de drept privat.
Diferența dintre cele două categorii de debitori se notează ab initio întrucât niciodată un debitor persoană fizică sau juridică, privit individual, nu va putea interveni unilateral - fără concursul creditorului – pentru a putea amâna executarea titlului executoriu sau a diviza, eșalona, executarea acestuia.
Instanța a reținut că și în condițiile în care creditoarea a acceptat divizarea creanței potrivit eșalonării dispuse de stat prin cele doua acte normative (acceptare ce reiese din faptul ca a solicitat validarea popririi numai pentru transa de 5% din debitul datorat de creditor conform titlului executoriu), totuși creditorul refuza sa execute si aceasta transa aferenta anului 2012.
Așa fiind, instanța va admite cererea cererea creditoarei C. F. si va valida poprirea înființată prin adresa emisă la data de 10.02.2012 de B. I. M. în dosarul de executare nr. 1524/E/2008, asupra conturilor debitorului S. C. Județean de Urgență C., în mâinile terțului poprit T. Mun. C., la cererea creditoarei C. F., obligând terțul poprit să plătească creditoarei suma de 1003,10 lei, prin consemnarea acesteia la dispoziția B. I. M..
Împotriva acestei sentințe au declarat apel debitorul S. de Urgență C. și terțul poprit A. – T. C..
Prin sentința civilă nr. 489/21.11.2012, pronunțată de Tribunalul D. – Secția Civilă, în dosarul nr._, s-a admis apelurile declarate de apelantul debitor S. C. J. DE U. C., și apelanta terț poprit A.F.P. pentru T. M. C., împotriva sentinței civile nr._ din 04.09.2012 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata creditoare C. F..
A schimbat în tot sentința civilă apelată, în sensul că a respins cererea de validare a popririi.
P. a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, față de prevederile O.U.G. nr.71/2009, intimata-creditoare nu a dedus judecății o creanță exigibilă, astfel încât nu pot fi aplicate dispozițiile art.460 C.proc.civ cu privire la validarea popririi.
Dispozițiile O.U.G. nr.71/2009 nu sunt incompatibile cu Convenția Europeană a Drepturilor Omului ori cu Protocoalele adiționale la aceasta, perspectiva de abordare a speței impunându-se a fi reconsiderată în faza apelului.
Astfel, obiectivul avut în vedere la adoptarea acestui act normativ de legiuitorul intern constă în menținerea stabilității economice a țării, iar acest obiectiv nu poate fi nici ignorat, nici cenzurat de instanța de judecată. C. economică este un fenomen global și, totodată, un fapt notoriu, ce nu mai trebuie probat, astfel încât dreptul de creanță având ca obiect o sumă de bani pe care îl are un subiect împotriva statului trebuie raportat la interesul general al societății, privită în ansamblul său, societate ce traversează o criză economică însemnată.
Statul, privit în sens larg, ca entitate juridică, are calitatea de debitor într-un număr cvasiinfinit de raporturi juridice obligaționale; de asemenea, este un fapt devenit notoriu că statul, ca entitate juridică, poate intra în stare de insolvență; or, o asemenea situație de fapt și de drept ar fi dezavantajoasă pentru fiecare membru al unei societăți organizate într-o entitate statală, interesul general al societății fiind reprezentat de menținerea echilibrului bugetar și a stabilității economice a țării.
Prin urmare, există o ingerință în dreptul creditorului la un bun în accepțiunea art.1 din Protocolul Adițional nr.1 la CEDO, ingerință ce este justificată de menținerea unui echilibru între interesul particular și cel general.
La dezlegarea în drept a cauzei s-a impus a se avea în vedere jurisprudența recentă a CEDO, mai exact decizia dată în cauza "D. și alții împotriva României", prin care s-a statuat că echilibrul între interesele reclamanților și interesul general al societății a fost menținut și că eșalonarea plăților de către guvern, în calitatea sa de debitor, printr-o . acte normative, în contextul dezechilibrului bugetar cu care s-a confruntat România începând cu anul 2008, nu aduce atingere dreptului lor la un proces echitabil ori dreptului de proprietate al reclamanților.
În temeiul art.296 C.pr.civ, apelurile au fost admise, iar sentința pronunțată de Judecătorie a fost schimbată în totalitate, în sensul respingerii cererii de validare a popririi.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs creditoarea C. F.,, fără însă a-l timbra.
În conformitate cu art. 20 alin. 1 și 3 din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare, acțiunile și cererile introduse la instanțele de judecată, se timbrează anticipat, judiciar, neîndeplinirea acestei obligații, în lipsa unei scutiri legale, fiind sancționată cu anularea.
Cum la dosar nu există dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 5 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, deși recurenta-creditoare a fost citată legal cu mențiunea expresă a achitării taxei judiciare de timbru și timbru judiciar, acesta nu și-a îndeplinit obligația.
În consecință, recursul formulat de recurenta – creditoare, urmează a fi anulat ca netimbrat.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenta creditoare C. F., împotriva deciziei civile nr.489/21.11.2012, pronunțată de Tribunalul D. – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații S. C. J. DE U. C., și A. P. T. M. C..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Aprilie 2013.
Președinte, S. A. C. | Judecător, M. M. | Judecător, I. M. |
Grefier, G. D. L. |
12 Aprilie 2013
Red.jud.M.M.
2ex/G.L.
J.Apel. S.L.M.
j.f. S.M.B.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 3834/2013. Curtea de Apel... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 3977/2013. Curtea de... → |
|---|
