Revendicare imobiliară. Decizia nr. 4009/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4009/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 17-04-2013 în dosarul nr. 4009/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 4009
Ședința publică de la 17 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. S.
Judecător M. P.
Judecător O. C. G.
Grefier C. C.
x.x.x.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta C. V. împotriva deciziei civile nr. 455 din 09 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți M. C. P. P., P. M. C., C. NAȚIONALĂ DE C. F. C. SA - S. CENTRUL REGIONAL DE EXPLOATARE, ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII CF C. și B. C., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic I. I., reprezentând-o pe intimata pârâtă C. NAȚIONALĂ DE C. F. C. SA - S. CENTRUL REGIONAL DE EXPLOATARE, ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII CF C., lipsind recurenta reclamantă C. V. și intimații pârâți M. C. P. P., P. M. C. și B. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic I. I., pentru intimata pârâtă C. NAȚIONALĂ DE C. F. C. SA - S. CENTRUL REGIONAL DE EXPLOATARE, ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII CF C., a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului de față:
P. acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, reclamanta C. V. a chemat în judecată pe pârâții M. C., prin P., P. M. C., C. Națională de C. F. C. – S. Regională C. – C. și B. C. pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâților să-i lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie douî suprafețe de teren din C., . Șimnic, jud. D..
In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că tatăl său Emancipatul M. a fost proprietarul terenurilor revendicate, situate în municipiul C., în zona Bariera Vâlcii, expropriate în anul 1946, pe două amplasamente: Amplasamentul nr. 1 – cu destinații de curți construcții având suprafața terenului de 510 m.p. și amplasamentul nr. 2 – cu destinație de teren arabil, având suprafața terenului de 2156 m.p.
A mai arătat reclamanta că suprafața totală de teren pe care o revendică este de 1710 m.p. și că aceasta a fost cerută la apariția Legii nr. 18/1991 și a Legii nr. 247/2005.
In scop probator, reclamanta a depus la dosar sentința civilă nr. 35/19.02.2008 a Tribunalului D..
La data de 29.06.2010, pârâta C. Națională de C. F. C. SA a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca netemeinică și nelegală
P. răspunsul la adresa instanței, pârâta C. Națională de C. F. C. SA – S. Regională C. C. a arătat că în prezent terenul nu este ocupat de infrastructura feroviară C. și nu se cunosc alte date referitoare la modificările destinației acestuia în timp, atașând următoarele înscrisuri: acte de stare civilă, proces verbal din 06.09.1946, Jurnalul Curții de Apel C. nr. 2387/16.05.1947, sentința civilă nr. 4196/12.11.2007 a Tribunalului D., comunicare, borderou, plan amplasament, încheiere din data de 20.04.2006, sentința nr. 35/19.02.2008 a Tribunalului D..
La data de 24.11.2010 s-a dispus atașarea dosarului nr._/63/2007 al Tribunalului D..
P. sentința civilă nr.8177 din 04.05.2011 pronunțată de Judecătoria C. a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta C. V. în contradictoriu cu pârâții M. C., prin P., P. M. C., C. Națională de C. F. C. – S. Regionala C. C. și B. C. ca formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Calitatea procesuală este o traducere în plan procesual a raportului juridic dedus judecății, părțile raportului juridic de drept material devenind părțile procesului civil care are ca obiect dreptul supus judecății, în litigiile având ca obiect revendicare imobiliară, calitatea procesuală activă revenind proprietarului imobilului, iar calitatea procesuală pasivă persoanei care îl ocupă fără drept.
Persoana care promovează o acțiune în justiție trebuie să dovedească atât calitatea sa procesuală activă, cât și calitatea procesuală pasivă a pârâtului, întrucât potrivit art.1169 C.civ., sarcina probei incumbă reclamantului.
Reclamanta a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafețele de teren de 510 mp și respectiv 2156 mp, ambele amplasate în C., ., județul D., care au aparținut autorului său E. M..
Din analiza actelor depuse la dosar de către reclamantă, instanța a reținut că prin Decretul-Lege nr. 452/26.02.1941 și Decretul Lege nr. 83/2/27.03.1941 s-a dispus autorizarea executării lucrărilor pentru construcția liniei ferate București-V.- Roșiori-Caracal-C. și s-au declarat de urgență, în interesul apărării naționale lucrările astfel prevăzute, precum și exproprierile inițiale și suplimentare ale terenurilor cu sau fără clădiri sau plantații de orice fel și cele în raza comunelor de pe traseul liniilor ferate, de la proprietarii particulari și neparticulari și pentru suprafețele și la kilometrajele indicate în planurile și tabelele întocmire de regia Autonomă C..
P. jurnalul nr. 2987/15.05.1946 al Curții de Apel C. a fost admisă cererea formulată de Regia Autonomă C., ordonându-se trimiterea acesteia în stăpânirea imediată asupra terenurilor situate pe teritoriul comunei Bariera Vâlcii, județul D., declarate de utilitate publică, pentru urgente interese privind apărarea națională, necesare lucrărilor de construcția depoului de locomotive C. C., terenuri proprietatea locuitorilor arătați în tabloul și planul provizoriu anexate cu suprafețele și descrierea arătată în acesta.
De asemenea, instanța a reținut că autorul reclamantei, E. M. figurează în procesul-verbal datat 31 decembrie 1948 la poziția 54 ca beneficiar al sumei de 29.620 lei, reprezentând despăgubire pentru suprafața expropriată de la acesta, amplasată în . de 1731.40 mp mp, pentru terenurile amplasate la remiza depoului C..
De asemenea, autorul reclamantei figurează în Jurnalul nr. 2987/15.05.1947 cuprinzând sumele consemnate pe numele foștilor proprietari cu suma de 6000 lei, achitată cu recipisa nr.20.895.
P. urmare, instanța a constatat că terenurile revendicate au ieșit din patrimoniul autorului reclamantei în modul sus arătat, prin expropriere pentru utilitate publică și cu plata unei despăgubiri, prin urmare reclamanta, în calitate de moștenitoare a acestuia, nu a putut dobândi proprietatea asupra unor bunuri care nu se mai aflau în patrimoniul autorului.
Dispozițiile legilor speciale de reparație care au facilitat sarcina probei în dovedirea proprietății, permițând foștilor proprietari să solicite restituirea terenurilor preluate abuziv în perioada 1945-1989 chiar în ipoteza trecerii acestora în proprietatea statului cu titlu valabil, nu au aplicabilitate în speță, reclamanta înțelegând să se prevaleze de dispozițiile art. art. 480 cod civil.
Or, în cauză, reclamanta nu a făcut dovada că a redobândit proprietatea asupra imobilului revendicat, acesta fiind dobândit de pârâta C. Națională de C. F. prin expropriere pentru utilitate publică, valabilitatea titlului acesteia nefiind contestată în cauză.
Neavând calitatea de proprietară a imobilului în litigiu, reclamanta nu se poate prevala de dispozițiile art. 480 Cod civil, acțiunea astfel formulată fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta C. V., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, întrucât terenul revendicat de apelantă nu a fost preluat de la tatăl său în anul 1941 când s-a dat Decretul de expropriere; efectiv terenul nu a fost preluat niciodată și a fost muncit de reclamantă în continuare și nu există bunuri proprietate C. iar liniile ferate și depoul C. se află la o distanță foarte mare.
Intimata C. de C. F. "C." SA a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului, întrucât prima instanță a concluzionat corect că terenurile revendicate au ieșit din patrimoniul autorului reclamantei prin expropriere pentru cauză de utilitate publică și cu plata unei despăgubiri, prin urmare, reclamanta, în calitate de moștenitoare a acestuia nu a putut dobândi proprietatea asupra bunurilor care nu se mai aflau în patrimoniul autorului.
P. decizia nr.455 din 9 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, s-a respins ca neîntemeiat apelul declarat reclamanta C. V., în contradictoriu cu pârâții M. C. prin P., P. M. C., C. Națională de C. F. C. SA - S. Centrul Regional de Exploatare, Întreținere și Reparații CF C.,și B. C., împotriva sentinței civile nr. 8177 din 04 mai 2011, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ .
S-a reținut că unul dintre principiile care limitează regula caracterului devolutiv al apelului este tantum devolutum quantum apellantum, care este o cerință a principiului disponibilității aplicabil procesului civil, principiu ce se impune și în fața instanțelor de control judiciar, așadar și a instanței de apel.
Ca atare, conform principiului enunțat, instanța de apel, ca instanță de reformare, este chemată să cerceteze cauza doar prin raportare la motivele invocate în cererea de apel, neputându-se pronunța asupra altor motive de reformare neindicate în conținutul motivelor de apel, cu excepția motivelor de ordine publică.
În speță, Tribunalul nu a identificat existența unor motive de ordine publică și analizând singura critică formulată referitoare la greșita soluționare a excepției lipsei calității procesuale active, a reținut următoarele:
Întrucât reclamantul este acela care declanșează procedura judiciară, lui ii revine obligația de a justifica atât calitatea sa procesuală cât și calitatea procesuală a pârâtului.
P. indicarea pretenției sale, precum și a împrejurărilor de fapt și de drept pe care se bazează această pretenție, reclamantul justifică îndreptățirea pe care o are de a introduce cererea împotriva unui anumit pârât.
Pentru că instanța este interesată în pronunțarea unei soluții legale si temeinice, este datoare sa verifice atât calitatea procesuală activă ca și calitatea procesuală pasivă. In privința reclamantului trebuie să constate că este titularul dreptului în raportul juridic dedus judecații ori se poate prevala de interesul ce poate fi realizat pe cale justiției.
In privința pârâtului trebuie verificat, pornind de la același raport juridic suspus cercetării instanței, daca el este obligat in acel raport.
Acțiunea în revendicare este acțiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar de la care pretinde restituirea bunului.
Ca atare, legitimarea procesuală activă revine proprietarului neposesor.
Cu alte cuvinte, admiterea acțiunii în revendicare presupune, între altele, că dreptul de proprietate asupra bunului revendicat nu a ieșit din patrimoniul reclamantului, prin niciunul dintre modurile de transmitere (dobândire) a proprietății, deci că reclamantul a pierdut numai stăpânirea materială a bunului respectiv.
În cazul în care dreptul de proprietate asupra acelui bun a fost transmis către o altă persoană, atunci fostul proprietar nu justifică legitimarea procesuală activă.
Însă, în funcție de circumstanțele concrete ale speței, s-a invocat, inclusiv pe cale incidentală,în cadrul acțiunii în revendicare, nevalabilitatea dobândirii dreptului de proprietate de către terța persoană (prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la momentul la care a avut loc dobândirea).
Aplicând aceste principii de ordin teoretic la situația dedusă judecății, Tribunalul a reținut că dreptul de proprietate asupra imobilului revendicat a ieșit din patrimoniul autorului reclamantei prin expropriere (definită a fi actul de putere publică prin care se realizează dobândirea forțată a proprietăților private asupra mobilelor necesare executării lucrărilor de utilitate publică), astfel încât acest drept nu a putut fi transmis prin succesiune către moștenitorii săi.
Astfel, prin Decretul Lege 52/02.03.1941 a fost declarată utilitatea publică a lucrărilor de construcție a liniei ferate București-V.-Poșiori-Caracal-C., iar prin Jurnalul nr.2987/15.05.1946 al Curții de Apel C. s-a ordonat trimiterea Regiei Autonome C. în stăpânirea imediată a terenurilor situate pe teritoriul Comunei Bariera Vâlcii.
Tribunalul a apreciat că la această dată a operat transferul dreptului de proprietate din patrimoniul autorului apelantei reclamante în cel al expropriatorului.
Totodată, Tribunalul a constatat că autorul apelantei reclamante a beneficiat de despăgubiri pentru suprafața expropriată.
De altfel, aceasta nu a contestat pe cale incidentală nevalabilitatea dobândirii dreptului de proprietate de către expropriator.
. legilor de retrocedare a imobilelor preluate abuziv în perioada 1945-1989 nu a avut drept efect renașterea vechiului drept de proprietate în patrimoniul persoanelor îndreptățite, ci doar nașterea unei speranțe condiționale, respectiv aceea de a redobândi proprietatea în cazul întrunirii condițiilor instituite de norma legală, verificarea acestora având loc în cadrul unor proceduri administrative și judiciare promovate de partea interesată.
Tribunalul a constatat că prin sentința civilă nr. 35/19.02.2008 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul_/63/2007 s-a stabilit cu putere de lucru judecat că apelanta reclamantă nu a urmat procedurile instituite de legea specială pentru restituirea imobilelor care i-au fost expropriate tatălui său.
Nici detenția exercitată de apelantă asupra acestora nu justifică legitimarea procesuală activă a acesteia, întrucât, astfel cum s-a arătat anterior aceasta aparține proprietarului neposesor, iar nu detentorului.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta C. V., criticând-o pentru nelegalitate.
A învederat instanțelor precedente faptul că au fost primite despăgubiri doar pentru construcția și livada de pomi existente pe terenul de 510 mp (amplasament nr. 1 din acțiunea introductivă), dar nu au fost primite despăgubiri și pentru terenul expropriat.
Nici instanța de fond și nici instanța de cenzură nu au dat dovadă de rol activ în clarificarea acestui aspect.
Cu toate că prin acțiunea introductivă s-a făcut referire la un raport de expertiză extrajudiciară, concluziile acesteia nu au fost contestate de CNCF C. și nici instanța de judecată nu le-a luat în considerare.
Instanța de apel nu a dat dovadă de rol activ în soluționarea litigiului și nu a ținut cont de faptul că prin sentințe judecătorești definitive și irevocabile drepturile dobândite prin acte administrative de CNCF C. C. au fost anulate.
S-a făcut referire la actul depus la 24.11.2010 prin care arată că în prezent terenul nu este ocupat de infrastructura feroviară C. și nu se cunosc alte date referitoare la modificările destinației acestuia în timp, iar prin întâmpinarea depusă la instanța de fond, pârâta a susținut o stare de fapt contrară celor menționate prin adresa depusă și anume faptul că în prezent terenul expropriat, parcelele 97 și 34, este ocupat în mare parte de elemente ale infrastructurii feroviare publice - Triaj C. Gr. „B" și linia de legătură Depou - Triaj aflate în administrarea CNCF „C." C."... transportului feroviar public
A solicitat admiterea recursului, în baza art 312 C., modificarea deciziei atacate, admiterea apelului, schimbarea sentinței și pe fondul cauzei, admiterea acțiunii.
Recursul este nefondat.
Acțiunea în revendicare promovată de reclamantă a fost respinsă de ambele instanțe de fond în temeiul excepției lipsei calității procesuale active, considerându-se că autorul titularei cererii, E. M., a fost expropriat cu terenurile ce fac obiectul revendicării, în vederea executării lucrărilor pentru construcția liniei ferate București-V.-Roșiori-Caracal- C., și a beneficiat de o despăgubire, ca echivalent al imobilelor ieșite din patrimoniul său, așa cum rezultă din procesul verbal datat 31 decembrie 1948, poziția 48, aspect necontestat de reclamantă.
Calitatea procesuală activă, ca element al acțiunii civile, presupune existența unei identități între persoana reclamantului și titularul dreptului afirmat
În cadrul acțiunii în revendicare, justificarea calității procesuale active se face prin dovedirea existenței dreptului de proprietate asupra bunului în patrimoniul reclamantului.
În speță, s-a apreciat în mod corect că dreptul de proprietate asupra suprafețelor de teren de 510 și respectiv, 2156 mp, ambele amplasate în C., .,jud.D., a ieșit din patrimoniul autorului reclamantei și a intrat în patrimoniul statului, prin expropriere pentru cauză de utilitate publică.
Reclamanta a invocat caracterul abuziv al transferului dreptului de proprietate, însă, în contextul în care nu a uzat de procedura cu caracter special reglementată de lege pentru a-și readuce bunul imobil în patrimoniu, respectiv cea prevăzută de Legea 10/2001, nu poate să-și valorifice pretinsul drept real pe calea dreptului comun, al acțiunii în revendicare, în condițiile art. 480 Cod civil.
P. decizia civilă nr. 202/9.06.2008, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosarul nr._/63/2007, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului, s-a apreciat că acțiunea în retrocedare a terenurilor ce fac obiectul revendicării în prezentul litigiu, formulată între aceleași părți, fondată pe dispozițiile art. 35 din legea 33/1994 ,este inadmisibilă, în raport de decizia în interesul legii nr. 53/4.06.2007 a ÎCCJ, care a statuat că Legea 33/1994 nu se aplică imobilelor expropriate în perioada 6 martie 1945-22decembrie 1989, introduse după . Legii 10/2001.
De altfel, în considerentele deciziei în interesul legii nr.33/2008, pronunțată de Secțiile Unite ale ÎCCJ, s-a arătat că imobilele preluate abuziv de stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 pot fi restituite doar în condițiile legii speciale, legea 10/2001, care prin dispozițiile sale, a suprimat practic posibilitatea recurgerii la dreptul comun în cazul ineficacității actelor de preluare a imobilelor de către stat,și fără să diminueze accesul la justiție, a adus perfecționări sistemului reparator, subordonându-l, totodată,controlului judecătoresc, prin norme de procedură cu caracter special.
Instanța supremă a reținut că numai persoanele exceptate de la procedura acestui act normativ, precum și cele care, din motive independente de voința lor, nu au putut să utilizeze această procedură în termenele legale, au deschisă calea acțiunii în revendicare/retrocedare a bunului litigios, dacă acesta nu a fost cumpărat, cu bună credință și cu respectarea dispozițiilor Legii 112/1995, de către chiriași.
S-a concluzionat că, de principiu, persoanele cărora le sunt aplicabile dispozițiile Legii 10/2001 nu au posibilitatea de a opta între calea prevăzută de acest act normativ și aplicarea dreptului comun în materia revendicării, ca efect al principiului de drept potrivit căruia legea specială derogă de la cea generală și se aplică cu prioritate.
Pentru aceste considerente, se apreciază că acțiunea în revendicare fondată pe dispozițiile dreptului comun nu poate fi promovată de moștenitoarea autorului din patrimoniul căruia bunul a ieșit prin expropriere, care nu justifică nici calitatea procesuală activă într-un atare demers judiciar, aceea de proprietar neposesor.
Nu poate fi reținută nici lipsa de rol activ a instanțelor de fond în soluționarea acțiunii, în contextul în care, ca efect al admiterii excepției peremptorii a lipsei calității procesuale active, fondul cauzei nu s-a mai impus a fi analizată.
Față de considerentele mai sus expuse, neputând fi identificat niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzut de art. 304 pct. 1-9 Cod pr. civ., potrivit art. 312 pct.1 Cod pr. civ., recursul se va respinge ca nefondat
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta C. V. împotriva deciziei civile nr. 455 din 09 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți M. C. P. P., P. M. C., C. NAȚIONALĂ DE C. F. C. SA - S. CENTRUL REGIONAL DE EXPLOATARE, ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII CF C. și B. C..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Aprilie 2013.
Președinte, D. S. | Judecător, M. P. | Judecător, O. C. G. |
Grefier, C. C. |
Red.jud.O.C.G.
Tehn.M.D./2 ex
J.f.C.C.
J.a.L.A.
I.G.P.
30.04.2013
| ← Anulare act. Decizia nr. 3380/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 21/2013. Curtea de... → |
|---|
