Rezoluţiune contract. Decizia nr. 8826/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8826/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 09-10-2013 în dosarul nr. 8826/2013
DOSAR Nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 8826
Ședința publică din data de 09 Octombrie 2013
Completul compus din:
Președinte: Judecător L. E.
Judecător P. B.
Judecător C. T.
Grefier I. B.
*******
Pe rol, soluționarea recursului declarat de pârâta F. L. N., împotriva deciziei civile nr. 301/26.06.2013 pronunțată de Tribunalul D. – Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți F. A., F. A. și intimatul pârât F. F., având ca obiect rezoluțiune contract.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns recurenții reclamanți asistați de avocat P. D. E. care a depus împuternicirea, lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căruia a învederat că recursul nu este timbrat, după care, avocat P. D. E. a depus la dosar întâmpinare cu exemplar pentru comunicare.
Instanța, din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 20 alin. 3 din Legea 146/1997, a invocat excepția netimbrării recursului și a acordat cuvântul părții prezente cu privire la acest aspect.
Avocat P. D. E., a solicitat admiterea excepției netimbrării recursului și anularea recursului ca netimbrat.
Pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, motivele neîncadrându-se în prevederile legale, ceea ce echivalează cu nulitatea recursului. Referitor la motivul 2 din recurs, a arătat că recurenta nu a făcut dovada cu înscrisuri sau martori că ar fi trimis vreo sumă de bani pentru întreținere, iar motivul de recurs 3 nu poate fi primit, reluând sub o altă formă motivul 2.
A solicitat cheltuieli de judecată pe cale separată.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, reclamanții F. A. și F. A. au chemat în judecată pe pârâții F. F. și F. L. N. pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat sub nr. 273/08.05.2008 la BNP R. L., cu privire la imobilul situat în C., .. 86, compus din teren în suprafață de 1330 mp din acte, iar din măsurători suprafața de 1166 m.p. și casa de locuit construită din chirpici, acoperită cu plăci de azbociment, compusă din baie, cămară, bucătărie de vară, 2 camere, hol, vestibul, bucătărie, iar ca efect al rezoluțiunii contractului de întreținere se solicită repunerea părților în situația anterioară.
Prin sentința civilă nr. 9855 din 01 iunie 2011, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost admisă excepția lipsei de interes a reclamanților în promovarea acțiunii.
Împotriva acestei sentințe civile au declarat apel reclamanții F. A. și F. A., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Prin decizia civilă nr. 92/2012 de la 24 Februarie 2012, pronunțată de Tribunalul D. Secția I Civilă, în Dosar nr._ , a fost admis apelul declarat de reclamanții F. A. și F. A., împotriva sentinței civile nr. 9855 din 01 iunie 2011, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții F. F. și F. L. N..
A fost desființată sentința civilă apelată și trimisă cauza spre rejudecare primei instanțe.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta F. L. N. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia nr. 7225/2012/14.06.2012 Curtea de Apel C. a anulat ca netimbrat recursul declarat de pârâta F. L. N..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 27.06.2012 sub nr._ 2012*.
Prin sentința civilă nr._ din 22.10.2012 a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții F. A. și F. A., în contradictoriu cu pârâții F. F. și F. L. N.,.
S-a dispus rezoluțiunea contractului de întreținere intervenit între părți autentificat sub nr. 273/08.05.2008 de BNP R. L. și a repus părțile în situația anterioară.
Au fost obligați pârâții în solidar către reclamanți la plata cheltuielilor de judecata în cuantum de 900 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta F. L. N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 301/26.06.2013 pronunțată de Tribunalul D. – Secția I Civilă în dosarul nr._, s-a respins apelul declarat de apelanta pârâtă F. L. N., împotriva sentinței civile nr._ din 22.10.2012, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți F. A., F. A. și intimatul pârât F. F..
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Cauza supusă soluționării comportă unele precizări și nuanțări în calea de atac devolutivă a apelului, în raport de specificul raporturilor juridice obligaționale izvorând din contractul de întreținere și de particularitățile situației de fapt deduse judecății.
Un aspect important este acela că obligația asumată de întreținători are caracter solidar, fiind incidente dispozițiile art. 1039 din vechiul Cod civil, așa încât plata (executarea obligației) făcută de unul dintre debitori este liberatorie pentru ambii debitori solidari.
Aspectele de fapt invocate referitoare la edificarea unei noi construcții pe terenul aferent construcției ce a făcut obiectul contractului, precum și la unele investiții efectuate asupra imobilului casă nu sunt relevante în dezlegarea pricinii, deoarece toate aceste aspecte pot sta la baza unor drepturi reale ori de creanță din patrimoniul părților litigante, altele decât dreptul de creanță având ca obiect prestarea întreținerii, drept ce are o obligație corelativă ce le incumbă ambilor pârâți.
Tribunalul a reținut că prin contractul de întreținere autentificat sub nr.273/8.05.2008 apelanta și intimatul-pârât s-au obligat să-i îngrijească și să-i întrețină cu toate cele necesare traiului zilnic pe intimații-reclamanți.Din răspunsurile date de părți la interogatoriu (dosarul primei instanțe) rezultă că apelanta lucra în Italia încă din anul 2006, așa încât se prezumă că părțile au avut reprezentarea acestei situații de fapt în momentul formării acordului de voință concretizat în actul autentic depus la dosar. În consecință, în speță operează o prezumție simplă că acordul de voință al părților a vizat prestarea efectivă a întreținerii de către intimatul-pârât, în condițiile în care procurarea mijloacelor materiale necesare îndeplinirii corespunzătoare a obligațiilor urma să se facă prin munca prestată în străinătate de apelanta-pârâtă.
Culpa pârâtului în neexecutarea obligațiilor contractuale este o dezlegare în fapt dată de prima instanță, care a dat și dezlegarea în drept corespunzătoare, aplicând sancțiunea judiciară a rezoluțiunii; pârâtul nu a declarat calea de atac prevăzută de lege împotriva sentinței date de Judecătorie, astfel încât situația lui în proces nu face obiectul controlului judiciar în prezenta etapă procesuală.
Or, neexecutarea obligațiilor contractuale de către pârât și faptul că pârâta a avut un loc de muncă în străinătate pe perioada derulării relațiilor contractuale sunt două aspecte de fapt deosebit de relevante în economia speței, care duc la concluzia certă că reclamanții nu au beneficiat de prestațiile la care erau îndreptățiți în virtutea calității lor de creditori ai întreținerii. Locul de muncă pe care apelanta l-a avut în străinătate presupune, necesarmente, existența unei reședințe pe care aceasta a avut-o în străinătate, fiind cât se poate de evident că ea nu a avut posibilitatea să îndeplinească în concret obligațiile asumate prin contract.
O chestiune esențială ce trebuie avută în vedere la analiza modului în care s-au derulat raporturile juridice contractuale deduse judecății este aceea a caracterului alimentar al obligațiilor asumate de întreținători, debitorii acestor obligații fiind ținuți să se preocupe de nevoile curente de viață și de starea de sănătate a întreținuților. Așa fiind, prestarea întreținerii trebuie să aibă o anumită frecvență și să corespundă nevoilor cotidiene de îngrijire ale întreținuților, existând o imposibilitate certă ca asemenea prestații să fie efectuate de o persoană ce are reședința într-o altă țară.
Intimații-reclamanți au avut, în patrimoniul lor, dreptul subiectiv de a primi întreținere în schimbul imobilului transmis în proprietate, acesta fiind un drept de creanță căruia îi corespunde o obligație corelativă ce nu a fost îndeplinită în mod corespunzător. Celor doi intimați creditori ai întreținerii nu le este imputabilă destrămarea relațiilor normale de căsătorie dintre pârâții debitori ai întreținerii, destrămare ce a avut drept consecință divorțul acestora. Din considerentele sentinței civile nr.9285/25.05.2010 a Judecătoriei C., prin care s-a pronunțat divorțul dintre pârâți, rezultă că destrămarea relațiilor ce caracterizează o viață de familie normală a fost determinată atât de conduita pârâtei, care a dat dovadă de indiferență față de reluarea relațiilor de căsătorie, ca urmare a refuzului de a se întoarce în țară, în ciuda insistențelor pârâtului, cât și a pârâtului, care a dat dovadă de infidelitate, angajând o relație extraconjugală.
Prin urmare, situația familială a pârâților debitori a avut consecințe asupra executării obligațiilor contractuale, în sensul că eventuala procurare de către apelantă a mijloacelor materiale apte să susțină prestarea efectivă a întreținerii de către intimatul-pârât a fost total ineficientă, de vreme ce relațiile dintre cei doi soți, grav deteriorate, nu mai puteau sta la baza unei colaborări firești între doi codebitori solidari în vederea îndeplinirii obligațiilor asumate.
Față de această situație de fapt, apare ca lipsit de relevanță răspunsul dat de reclamanți la întrebarea nr.11 din interogatoriul administrat la prima instanță în primul ciclu procesual, prin care aceștia și-au exprimat dezacordul ca pârâta să se întoarcă în gospodărie pentru a le presta întreținere, în contextul în care refuzul lor a fost motivat de împrejurarea că pârâții erau în proces de divorț. Mai precis, probele administrate nu relevă un refuz abuziv al reclamanților de a primi întreținere de la pârâtă anterior declanșării prezentului litigiu, așa încât, în privința stării de fapt deduse judecății, subzistă cele expuse mai înainte, cu privire la circumstanțele în care s-a încheiat contractul de întreținere, la locul de muncă și la reședința apelantei în străinătate, la destrămarea relației de căsătorie dintre pârâți, la inexistența unei colaborări între codebitorii solidari în vederea executării obligațiilor contractuale și la dreptul subiectiv al reclamanților de a primi întreținere în conformitate cu nevoile lor curente
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta F. L. N., fără al timbra.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997, cu referire la art. 20 alin. 1 și 2 din aceeași lege, taxele de timbru se depun anticipat sau până la termenul de judecată stabilit de instanță.
Conform prevederilor art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a legii, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea va fi anulată, ca netimbrată.
În speță, recurenta a fost citată cu mențiunea expresă a achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, potrivit dovezii aflată la dosarul cauzei (filele 6 și 7).
Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat și nici până la termenul stabilit de Curte, 09.10.2013, pentru când procedura de citare a fost legal îndeplinită, iar în cauză nu operează scutirea legală de obligația timbrării, Curtea urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. 1 și 3 din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. 1 și 5 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, cu referire la art. 9 din Ordonanța Guvernului nr. 32/1995 și să dispună anularea, ca netimbrat, a recursului declarat de pârâta F. L. N.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de pârâta F. L. N., împotriva deciziei civile nr. 301/26.06.2013 pronunțată de Tribunalul D. – Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți F. A., F. A. și intimatul pârât F. F..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 09.10.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
L. E. P. B. C. T.
Grefier,
I. B.
Red. IB / 18.10.2013
Tehn. red. IB / 2 ex
Jud. fond L C.
Jud. apel DF S., SL M.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 8911/2013. Curtea de... | Pretenţii. Decizia nr. 8896/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
